Sunteți pe pagina 1din 3

Cum comunica persoanele surdo-oarbe?

Desi pare bizar, exista mai multe metode de a comunica pentru persoanele surdo-oarbe . Acestea , in general, variaza in functie de cauzele combinate ale pierderii atat a auzului cat si a vederii, de trecutul acestora, de nationalitate si de mediul social in care au fost crescuti. Persoanele surdo-oarbe atat atat cu resturi de auzcat si de vedere folosesc limbajul Semnelor American (American Sign Language prescurtat ASL). Depinzand de gravitatea cazului, limbajul semnelor tactil se poate efectua: maini in maini sau in cazul existentei unor resturi de vedere la o distanta foarte mica de 3-4 m si mai lent pentru ca persoana cu resturi de vedere sa poata percepe o parte din acestea si de preferat sa se foloseasca imbracaminte in contrast cu pielea ( ex: o persoana cu tenul inchis sa fie imbracata in alb pentru a avantaja persoana cu resturi de vedere). Unele persoane surdo-oarbe cu vedere periferica restransa pot prefera ca limbajul semnelor sa fie efectuat la nivelul pieptului decat la nivelul taliei. Comunicarea intre doua persoane surdo-oarbe se face in felul urmator receptorul pune mainile peste cele ale emitatorului pentru a simti forma, locatia si miscarea semnelor. In unele cazuri se mai folosesc si expresiile faciale (ex: atunci cand spunem nu inteleg aratam semnul pentru inteleg si dam si din cap in semn de negatie, atunci cand vrem sa spunem caine aratam semnul pentru caine si incercam sa si rostim cuvantul). Uneori persoanele care au avut deficit de auz si s-au bazat mai mult pe cititul pe buze decat pe limbajul semnelor si isi pierd vederea mai tarziu se bazeaza mai mult pe limbajul semnelor tactil decat pe limbajul semnelor pentru ca le este foarte greu de invatat.

Cititul pe buze tactil este o metoda rar folosita in ziua de astazi. Aceasta este utilizata de persoanele surdo-oarbe fara nici un rest de vedere care puneau mana pe fata emitatorului cu policele pe barbie si restul degetelor ,respectiv degetul 1,2, 3 si 4, pe obraz pentru a simti atat vibratiile cat si miscarile buzelor. Dispozitivul cu display Braille (Screen Braille Communicator prescurtat SBC)este folosit de persoanele surdo-oarbe pentru ca este mic, portabil si le permite comunicarea cu atat cu persoanele fara resturi de vedere cat si cu cele cu resturi de vedere. Dispozitivul are o tastatura QWERTY wotj un ecran LCD, pe de o parte, si un display de opt celule Braille pe de alta parte. Persoana cu deficiente de vedere scrie un text scurt pe tastatura QWERTY in timp ce persoana surdo-orb citeste textul tiparit, prin plasarea degetelor pe ecranul Braille. El sau ea foloseste, atunci afisajul Braille pentru a introduce noul text. Daca este vorba de o persoana cu resturi de vedere, aceasta poate citi textul scris de ambele parti pe ecranul LCD. TTY(teletypewriter) este un alt dispozitiv care este un telefon peste o display Braille, desi acestea pot fi separate. Acesta permite unei persoane surdo-orb, care citeste n Braille de a utiliza telefonul. Persoana surdo-orb poate utiliza, de asemenea, acest sistem ca un dispozitiv de comunicare fata-in-fata pentru a comunica cu cineva care nu cunoaste metoda de comunicare preferata a persoanei. Unele persoane cu pierderii de vedere si de auz folosesc telefonul CapTel pentru a face apeluri telefonice. Folosind un telefon special, CapTel USB, oamenii pot apela la un serviciu de subtitrare care sa scrie mesajul transmis pe un monitor de calculator. Oamenii surdo-orbi pot folosi, de asemenea, notetakers braille pentru a comunica cu alte persoane care nu cunosc alfabetul braille sau sistemul lor de comunicare. Notetakers Multe Braille poate fi conectat cu asistenti personale digitale (PDA), care sunt frecvent utilizate de catre altii. Imprimare in palma este o alta metoda des folosita in comunicarea dintre o persoana normala si o persoana surdo-oarba. Aceasta scrie in mijlocul palmei cu litere mari de tipar textul pe care vrea sa il

transmita celeilalte persoane, fiecare litera trebuie scrisa exact in aceeasi locatie ca si precedent pentru a ajuta persoana cu deficienta sa distinga mai usor diferenta dintre acestea. Cele prezentate mai sus sunt doar o parte din metodele pe care persoanele atat cu deficient de vedere cat si cu deficient de auz pot sa comunice cu lumea inconjuratore. In concluzi,e in ciuda existentei acestor metode sa speram ca odata cu avansarea tehnologiei vor mai aparea multe altele pentru a le usura viata si pentru a le oferii o integrare in societate mai lina.

Referat realizat de studenta : Vinescu Cristina Ioana, Grupa 23 KT