Norme generale de protectia muncii

Dispozitii generale
Art. 1. - (1) Normele generale de protectie a muncii cuprind principii generale de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale precum si directiile generale de aplicare a acestora. Acestea au ca scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala existenti in sistemul de munca, proprii fiecarei componente a acestuia (executant - sarcina de munca - mijloace de productie - mediu de munca), informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora. (2) Prevederile Normelor generale de protectie a muncii, atat cele referitoare la securitatea in munca, cat si cele referitoare la sanatatea in munca, constituie cadrul general pentru elaborarea normelor specifice si a instructiunilor proprii de securitate a muncii. Art. 2. - (1) Prezentele norme se aplica in toate sectoarele de activitate de pe teritoriul Romaniei, atat publice cat si private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de servicii, educationale, culturale, de recreere etc.). (2) Normele generale de protectie a muncii se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, romane sau straine, ce desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei, in conditiile prevazute de lege, atat in calitate de angajator, cat si in calitate de angajat, precum si ucenicilor, elevilor si studentilor in perioada efectuarii practicii profesionale, cu exceptia celor care au drept obiect activitati casnice. Art. 3. - Pentru activitatile care folosesc surse de radiatii nucleare, precum si pentru activitatile specifice de prevenire si stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de radioprotectie si, respectiv, Normele generale de prevenire si stingere a incendiilor. Art. 4. - Normele generale de protectie a muncii se revizuiesc periodic si se modifica de cate ori este necesar, ca urmare a modificarilor de natura legislativa si datorate progresului tehnic. Art. 5. - (1) Prevederile prezentelor norme se detaliaza pe activitati sau grupe de activitati distincte, in cadrul normelor specifice de securitate a muncii si al instructiunilor proprii de securitate a muncii. (2) Normele specifice de securitate a muncii se emit de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si au aplicabilitate nationala.

(3) Elaboratorul, continutul-cadru, termenele si metodologia de elaborare a normelor specifice de securitate a muncii se stabilesc de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. (4) Angajatorul are obligatia de a elabora instructiuni proprii de securitate a muncii, care au ca scop detalierea si particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor si a altor reglementari in domeniu, in functie de particularitatile proceselor de munca. (5) Standardele de securitate a muncii se elaboreaza in Comitetele Tehnice de Standardizare, a caror activitate este coordonata de Asociatia de Standardizare din Romania. Art. 6. - Normele specifice si standardele de securitate a muncii, ca si instructiunile proprii de securitate a muncii se revizuiesc periodic, in concordanta cu modificarile de natura legislativa si progresului tehnic etc., survenite la nivel national, la nivelul angajatorilor sau la nivelul proceselor de munca.

Organizarea protectiei muncii la nivelul angajatorilor

Art. 7. - Angajatorul trebuie sa elaboreze si sa faca cunoscuta angajatilor sai politica proprie de prevenire a accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale, care se va orienta catre activitatile menite sa imbunatateasca securitatea si sanatatea in munca, inclusiv spre implementarea unui sistem de management al securitatii si sanatatii in munca. Art. 8. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca este parte componenta a sistemului general de management. Art. 9. - Sistemul de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie sa contina: a) cai si modalitati de comunicare strict reglementate si eficiente; b) instrumente pentru control si evaluare: -analiza initiala; -evaluarea si controlul riscului; -auditul; -analiza efectuata de conducere; c) principiul imbunatatirii continue a performantei; d) abordarea problematicii specifice cu instrumente similare (compatibile) cu cele ale managementului general.

Art. 10. - Implementarea sistemului de management al securitatii si sanatatii in munca trebuie finalizata in termen de 10 ani de la emiterea prezentelor norme, de catre angajatorii care au in structura compartiment de protectie a muncii.

Obligatiile si drepturile angajatilor privind securitatea si sanatatea in munca

Art. 13. - Angajatii nu pot fi implicati in nici o situatie in costurile financiare ale masurilor de prevenire referitoare la securitatea si sanatatea in munca. Art. 14. - (1) Angajatii si reprezentantii lor in domeniu au dreptul sa ceara angajatorului sa ia masurile cele mai potrivite si au dreptul sa prezinte acestuia propunerile lor de masuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala. (2) Angajatii si reprezentantii acestora cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca nu pot fi supusi unor prejudicii din cauza activitatii desfasurate in scopul prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale. Art. 15. - Angajatul care, in caz de pericol iminent, paraseste locul de munca, nu trebuie sa fie supus la nici un prejudiciu din partea angajatorului si trebuie sa fie protejat impotriva oricaror consecinte defavorabile si injuste. Fac exceptie cazurile unor actiuni nejustificate sau ale unor neglijente grave ale angajatului. Art. 16. - (1) In caz de pericol iminent, angajatul poate lua, in lipsa sefului ierarhic superior, masurile care se impun pentru protejarea propriei persoane sau a altor angajati. (2) Angajatorul se va asigura din timp ca angajatii sunt apti, in situatia precizata la alineatul precedent, sa aplice masurile corespunzatoare, in conformitate cu cunostintele lor si mijloacele tehnice de care dispun. Art. 17. - (1) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca vor beneficia de timpul necesar exercitarii atributiilor specifice. Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca. (2) Reprezentantii angajatilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca au dreptul la o instruire corespunzatoare; instruirea, formarea si perfectionarea lor se realizeaza in timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii, fie in cadrul acesteia, fie in unitati exterioare. Art. 18. - Angajatorul va lua masurile necesare pentru ca angajatii cu atributii specifice privind protectia muncii, ca si reprezentantii angajatilor pe probleme de securitate si sanatate in munca:

a) sa fie informati referitor la riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala, la masurile de prevenire si de protectie corespunzatoare, inclusiv la cele privind primul ajutor, prevenirea si stingerea incendiilor si evacuarea personalului; b) sa aiba acces la evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala si la masurile de protectie stabilite, la evidentele privind accidentele de munca si bolile profesionale, la dosarele de cercetare a accidentelor; c) sa fie informati cuprivire la existenta institutiilor si organizatiilor de profil la nivel national si local. Art. 19. - a) Angajatii si/sau reprezentantiilor cu atributii privind securitatea si sanatatea in munca pot sa apeleze la autoritatile competente si sa semnaleze observatiile lor in timpul inspectiilor pe probleme de securitate si sanatate in munca, in cazul in care considera ca masurile luate si mijloacele asigurate de angajator sunt neadecvate scopului prevenirii accidentelor si imbolnavirilor profesionale. b) In timpul controlului efectuat de catre inspectorii de munca, reprezentantilor angajatilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a supune atentiei acestora observatiile lor.

Sarcini de munca
Sarcinile de munca si activitatile corespunzatoare se vor organiza astfel incat exigentele profesionale determinate de natura si caracteristicile sarcinilor de munca, de specificul mediului de munca (inclusiv mediul psiho-social), de interactiunea operator-echipament tehnic si de relatiile interumane sa corespunda capacitatilor fizice, fiziologice si psihologice ale angajatilor asigurandu-se astfel solicitari profesionale in limite normale, confort fizic si psihic, conditii de securitate si sanatate in munca.