Subiectele pentru examenul de la Sociologia schimbarii sociale: 1.

Modelul dialectic al schimbarii sociale al lui Hegel si cum se aplica el in cel putin o situatie istorica concreta. 2. Teoria materialismului istoric; 3. Teoria conflictului de clasa; 4. Teoria formarii clasei de mijloc in contextul teoriei claselor din sociologia americana. 5. Teoria circulatiei elitelor si modalitatea de realizare a schimbarii sociale prin schimbarea elitelor. 6. Sfarsitul istoriei prin impunerea ideologiei unice (democratie - capitalism) 7. Prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est. 11.10.13 Notiuni introductive Prin schimbare sociala intelegem fie modificarea semnificativa a unor paramentri inportanti in viata sociala(saracia , somajul, abandonul scolar) fie schimbari majore in organizarea social- politica a societatii, ce se desfasoara intr-o perioada scurta de timp dar care au o infuenta inportanta asupra vietii sociale(revolutiile social-politice) . Modificare parametrilor sociali poate avea un caracter latent, observabil doar in urma unor studii sociologice. Analiza schimbarii sociale presupune un studiu longitudinal ce include multiple masurari ale fenomenelor sociale si compararea rezultatelor . Schimbarea sociala nu presupune doar o schimbarre cantitativa a fenomenului social ci si una calitativa in sensul nevoii aplicarii unei noi paradigme explicative pt fenomen. Prin revolutie social-politica se intelge modificare intr-o perioada relativ scurta de timp a organizarii social-politice intr-o societate. In acest proces un rol esential in au elitele politice , care intra in conflict si se succed una pe cealalta . elita care apara ordinea politica existenta se numeste elita conservatoare sau reactionara , iar elita care propune modelul nou de organizare social- politica se numeste elita revolutionara (revolutia franceza -1789, revolutia din dec -1989-Romania) In general revolutiile , fie ca vorbim de cele care privesc cadrul social- politic , cultural, au un caracter ideologic, cu alte cuvinte vorbim de o schimbare ideologica. 18.10.13

- un proiect de schimbare sociala, pt nota Teorii ale schimbari sociale. Friedrich Hegel.- filosof german Unul din cei mai importanti filosofi ai sec 19 continuator si critic al filosofiei Kantiene; In filosofia sa Hegel propune concenptul de geist (spirit , care are un substrat cvasi- religios) Conceptul de geist reprezinta rationalitatea imanenta a societatii umane inaccesibila individului care participa la aceasta fara a o constientiza , astfel in viziunea lui Hegel istoria societatii umane reprezinta evolutia in timp a acestui geist- spirit. Pentru a intelege evoluitia spiritului in istorie si pt a intelege viziunea asurpa schimbari sociale a lui Hegel, trebuie sa intelegem mecanismul dialectic propus de acesta al schimbarii sociale: teza si antiteza vor forma sinteza -> proces ce se reia la un nivel calitativ superior in timp. Exemplu: Dezvolatarea capitalismului din secolul 19 a creeat teza acestei perioade si anume ca laissez faire-ul bazat pe proprietatea privata sub forma unui liberalism Spencerian este solutia pt buna functionare a societatii. Reactia la aceasta teza, antiteza- va fi prezentata de doctrinele politice de stanga, comuniste, socialiste, sau social-democrate care contesta pozitia capitalului in mecanismului de distributie a produsului social. Marx a formulat in mod extremist acest aspect prin teoria plus-valorii, contestand dreptul capitalului de-as insusii profitul. Sinteza acestei situatii conflictuale se va realiza in sec XX printr-o reforma a capitalismului ce viza echilibrarea raportului profit-salariu in Vestul Europei si in SUA sub presiunea sindicala si a formatiunilor politice de stanga. Aceasta sinteza a generat un model de organizare politicosociala cu o legitimitate si o stabilitate fara precedent in istoria omenirii, caracterizata de economia capitalista sociala si de democratia cu o alternanta politica stanga- dreapta.

Hegel nu accepta irationalul in modelul sau. Razboaiele, conflictele sociale, considerate ca irationale de alti ganditori , sunt vazute de Hegel ca modalitati, neintelese de mintea individuala limitata , de realizare a scopului rational al spiritului. Dialectia Hegeliana are o interpretare aristotelica conrofm careia fie teza, sau antiteza trebuie sa fie falsa iar depasirea contradictiei propune eliminarea variantei false. Hegel rezolva aceasta dilema prin consideratie ca adevarul tezei si al antitezei are o natura partiala astfel nu avem de a face cu adevaruri absolute ci cu adevaruri partiale ce se sintetizeaza prin critica la un nivel superior. Exemplu: ne putem intreba daca revolutia din octombrie este un fapt produs cu necesitate reprezentand sinteza luptei de clasa dintre sistemul tarist (teza) si proletariat (antiteza) prin constituirea societatii fara clase sociale ( sinteza) ce corespunde viziunii marxiste. Cele doua parti ale confictului social, taristii si bolsevicii, erau necesare pentru ca sa se ajunga la regimul sovietelor . Tarismul cu toate reformele infaptuite de la Petru cel Mare nu a reusit sa schimbe caracterul fundamental feudal al relatiilor sociale in Rusia la inceputul sec XX. Confruntarea s-a

dat intre 2 elite, ce aveau prea putin in comun cu fondul taranesc , pasiv dpdv politic al marii majoritati a socitatii ruse, iesind invingatoare tabara ce a demonstrat mai mult oportunism politic.

25.10.13 Teoria materialismului istoric al lui Karl Marx

Karl Marx propune o viziune a organizarii sociale care cuprinde 2 elemente esentiale: structura sociala suprastructura sociala

Structura sociala cuprinde relatiile de productie (mijloace de productie) tehnologia (- reprezinta economia) . Suprastructura sociala este formata din organizarea politica, juridica , si din cultura societatii(arta, stiinta , filosofie) Marx considera ca schimbarea sociala porneste de la baza societatii, din economie. Prima oara se schimba relatiile de productie in urma evolutiei tehnologice, aceste determinand o modificare a suprastructurii sociale , cu toate elementele metionate anterior. Suprastructura este rezultatul refelctiei unor elite ereprezentand grupuri de interese asupra relatiilor de productie determinate de problema fundamentala a proprietatii asupra mijloacelor de productie. Pt a exemplifica aspectele teoretice de mai sus vom pune in discutie trecerea de la modelul feudal de organizare social-politica la modelul capitalist. Modelul feudal a fost caracterizat de relatii de productie ce-au fost generate de tehnologia specifica unei agriculturi de subzistenta din feudalism. S-au creat 2 clase sociale importante.: taranimea(libera si aservita) care folosea mijloacele de productie nobilimea care era proprietara a mijloacelor de productie

relatiile de proprietate asupra mijloacelor de productie determina si modalitatea distribuirii produsului social( ceea ce se produce de catre economie). Aceste relatii de productie , impreuna cu tehnologia ce le-a generat reprezinta baza economica a feudalismului in termenii teoriei marxiste. Elementele suprastructurii feudale (oraganizarea politico-juridica, cultura) sunt determinate de refelctia elitei, nobilimii, (si a clerului ) asupra bazei sociale ( relatiile de productie ,+ tehnologia care le

determina). Rezultatul va fi o ideologie dominata de gandirea crestina, ce va incerca sa creeze o viziune depre si lume compatibila cu baza sociala si care sa asigure ordinea sociala. Primele care se modifica in tranzitia spre capitalism este tehnologia urmata de relatiile de productie. Apar cuceriri ale tehnicii (masina cu aburi, ) si alte solutii tehnice, ce vor permite formarea productiei industriale, ce va genera relatii de productie specifice capitalismului. Aceste relatii de productie vor cuprinde 2 clase sociale noi : proletariatul capitalistii (proprietarii mijloacelor de productie industriale)

Pentru o perioada de timp vor coexista atat clasele sociale genrate de feudalism(taranimea nobilimea) cat si cele genrate de capitalism (proletarii si capitalistii industriali). Se vor creea premizele unor conflicte sociale , pe de o parte intre proletriat si capitalisti (pe tema exploatarii) si intre nobilime si capitalisti (pe tema dominatiei politice) . prima oara in istorie o clasa exploatata(proletarii ) vor fi reprezentai de o elita in formarea supra structurii sociale. Din punct de Vedere Ideologic, conflictul dintre nibilime si capitalisti este reprezentat de opozitia intre religie si stiinta. Capitalistii vor ataca fundamentul religios al organizarii politico- juridice propunand repere noi, cum ar fi etnia sau constitutia laica bazata pe principiile umanismului

01.11.13 In modelul Marxist, supra structura sociala ce cuprinde institutiile politice, juridice sau culturale este expresia unei ideologii dominante ce se impune in urma unor conflicte intre grupuri de interese (in termeni marxisti= clase sociale) Ideologia reprezinta punctul de vedere asupra unor clivaje esentiale din societate , a unor grupuri ce prezinta o anumita unitate politica ( de interese) si dpdv sociologic. Ideologia reprezinta un set de idei ce fundamenteaza actiunea sociala (politica) a unor grupuri de interese. Grupul idelologic este stratificat cuprinzand o elita ce formuleaza continutul ideologic care este sprijinit in actiunea politica de catre un grup social cu o orientare de valori apropiate Clivaj social= o cerinta fucntionala ce se naste in sistem si ii determina pe oameni sa se pozitioneze. Ex cu globalizarea: ne determina sa ne pozitionam pentru aceasta sau impotriva ei. Clivaj= separare. Clasa sociala= un concept popularizat de Marx si considera ca acesta priveste relatiile de productie mai precis interesele comune generate de acesta, de interes. ( Ideologie- interesul formulat, care apare sub o forma verbala)

Marx gandeste schimbarea sociala ca un proces caracterizat de conflicte de interese ale unor clase sociale. Conceptul folosit de Marx, este cel de exploatere. El considera istoria ca o confruntare intre 2 clase fundamentale: exploatatorii si exploatatii. Exploatatorii vor fi ceic are detin in proprietate mijloacele de productie iar exploatatii vor fi cei care vor lucra cu mijloacele de productie respective, partea mobilizata la munca. Ideologia din aceste punct de vedere formuleaza explicit interesul de clasa, devenind un instrument politic cu un caractere manipulator. Conceptul de clasa socilai utilizat de Marx a fost criticat de Weber, acesta punnand in discutie importanta conceptul de clasa in dezvoltarea societatilor umane considerand ca alti factori ca religiozitatea sau nationalitatea joaca un rol mai important in structurarea conflictuala a societatii. 08.11.13 Abandonand teoria marxista a conflictului, sociologia contemporana propune o distinctie a conceptului de clasa in functie de nivelul bunastarii materile in clasa superioara, mijlocie si cea inferioara. Aceasta este o distinctie ce isi are originea in teoria societatii post-industriale , propuse in traditia Weberiana pde ganditori precum Daniel Berll, ce considerau , ca capitalismul ne induce un clivaj econimic greu de suportat pt societate asa cum considera Marx. Societatea post industriala se porduce inddustrializarea , care devine cea mai importanta ramura economica . Dupa aceea, industrializarea decade, societatea postindustriala este astfel dominata de servicii. Ideea societatii postindustriale se baza pe constatarea ca societatea nu se mai fundamenteaza pe sectorul ce producea bunuri manufacturate. Societatea moderna devine o societate a cunoasterii ce produe in primul rand cunoastere directionata spre managemant , administratie, educatie , si inovatie tehnologica. Capitalismul rational ce s-a generalizat in Occident (europa de V, America de V) dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial a adus cu sine o diminuare a inegalitatii sociale , distributia acesteia semanand cu o curba Gaussiana unde majoritatea populatie se alfa intr-o zona de mijloc caracterizata de un nivel mediu spre ridicat al nivelului de trai. Aceasta teorie a claselor sociale este defapt o teirie a clasei de mijloc ce reprezinta dominanta explicativa a modelului . Relatia dintre traditional si conservationism in societatea roamana Conflictul dintre [ nu am inteles ce-ai scris] si sincronisti. Titu Maiorescu. Studiu de caz

Ideea dde clasa de mijloc apare odata cu dezvoltarea birocratiei moderne si dezvoltarea marelui capital industrial . in primul rand se diferentiaza influenta asupra economicului si a politicului , capitalului mare, intruchipat de organizatii economice de tip monopolist , de intreprinzatorii mici si mijlocii caracteristici primei faze a dezvoltarii urbane si a productiei manufacture.

Generalizarea birocratiei aducce ca noua categorie socioprofesionala functionarul public, ce va fi pozitionat superior fata de simplul muncitor atat din punct de vedere economic cat si ca prestigiu social. Marx privea aceste categorii ca deservitori ai marelui capital , facand parte din aceeasi clasa dominananta. In esenta, , clasa de mijloc a ramas in sec XX a alcatuire cuprinzand asa numitele gulere albe (functionarimea medie si inalta, si nivelele similare de managemant din sectorul privat , la care se adauga detinatorii unor cantitati mai mici de capital.) Delimitarea economica a acestei clase este discutabila, insa in Sua se considera ca s-a situat din perspectiva venitului per capita realizat anual intre 35 de mii dolari si peste 100 de mii. Caracterizarea sociologica a clasei mijlocii este dificila , aceasta devenind foarte usor o palarie prea mare care acopera o varietate de profesii, de orientari valorice, de nivele de intelectuali , dar chiar si de venituri. Nu mai putem vorbi de clasa de mijloc in termenii marxisti ai conceptului, deoarece daca ar exista formulat un interes comun la nivelul clasei de mijloc, aceasta ar devenii clasa dominanta. Putem considera ca exista o ideologie a clasei de mijloc , o ideologie a echilibrului social , care a generat si mentinut capitalismul rational . analiza sociologica a calsei se mijloc a relevat a serie de diferente ce se decupeaza in jurul varietatilor venit si nivel de educatie ce determina o nuantare semnificativa a clasei de mijloc. Astfel clasa se mijloc din SUA se structureaza : - partea de jos a clasei mijlocii (Lower middle class) ce cuprinde 1/3 sin clasa de mijloc americana , avand aceeasi proportie cu clasa de jos. Acest grup cuprinde persoane definite ca semiprofesionale si functionarimea de nivel mic, are o vulnerabilitate pronuntata cu privire la nivelul de trai; acest grup fiind nevoit pt a-si mentine standardul de viata sa aiba in familie cel putin 2 surse de venit - urmatorul grup, partea superioara a clasei de mijloc (upper middle class) cuprinde persoane profesionale, cu un grad ridicat de educatie si autonomie pe piata fortei de munca, indeplinesc functii sociale ce implica responsabilitate de natura superiora cu un nivel al venitului ce le permite o anumita autonomie fata de fluctuatiile macro-economice. Modul de trai generat de diferenta de venituri se distinge prin comportamente specifice , un habitus al clasei mijlocii ancorat intr-o simbolistica preponderent materiala. Exista un stil de viata al clasei de mijloc caracterizat prin modalitati de petrecere a timpului, standarde de locuire,consum , intelectual, obiecte de valoare, ce formeaza un ideal aproximativ spre care majoritatea din societate se indreapta. Diferenta dintre cele 2 categorii ale calsei mijlocii amintite mai sus, tine de usurinta cu care asigura aceste standarde de viata . Banastarea subiectiva si obiectiva a clasei de mijloc este mai degraba cheia explicativa a unu conservatorism social , in sensul sus-tinerii de catre aceasta clasa a unui model social convenabil.

15.11.13

Vilfredo Pareto
Ideologizarea ca factor explicativ al schimbarii sociale in Teoria lui Pareto asuprea elitelor. Sociologul italian elaboreaza o teorie care incearcca sa faca ordine inte tipurile de actiune umana elabarand si in acest sens concepte de reziduri si derivatii. Aceste concepte provin in viziunea lui Pareto din experienta. Au un caracter verificator si independent de subiectivitatea observatorului. Pareto este un logico-optimist ce considera ca analiza sociala a trebuie sa se intemeieze pe elaborari temeinice , logice, cu verificarea calitatilor sociale. Rezidurile reprezina elemente motivationale esentiale cu un caracter stabil ce vine in combinatie cu alte variabile derivatii ce reprezinta manifestarea exterioara a actiunii umane, a modalitatii de exprimare , explica diversele tipuri de actiune umana. Pareto va defini 6 tipuri clase de reziduri (fiecare cu subclase corespondente) reziduul combinare ce reprezinta latura creativa a individului reziduul conservare ca reprezinta tendinta de a se apara reziduul expresivitate ce prerezinta nevoia de a ne manifesta in exterior prin simbolism reziduul sociabilitate reziduul integritate ce guverneaza actiunile legate de propria persoana, de imagine reduul sexualitate- care reprezinta interpretarea aspctelor din social in termeni erotici.

Reziduurile vor da nastere in spatiul socio- politic la derivatii ce pot fi interpretate ca un set de credinte ce directioneaza actiunile uname. Aceste derivarii , fara o baza rationala aceau rolul de a domina sau submina ordinea sociala in interesul elitei, polititca fiind determinata de relatie dintre elite- in viziunea lui Pareto. In analiza elitelor, Pareto foloseste reziduul creativitate (instinctul combinarii). Astfel elite se va imparti in reformisti, inovatori, cei ce doresc sa ocupe pozitiile de conducere in societate , si conservatorii sau reactionariii cei care doresc protejarea castigurilor sociale . de aici rezulta ideologii si actiuni sociale care sunt in corespondenta cu reziduul caracteristic grupului. Inovatorii (anteprenorii) vor propune noi structuri sociale , legi noi care care sa ii favorizeze pe cand conservatorii vor cauta sa-si consolideze pozitia prin sustinerea structurilor sociale existente. Elita ca si concept are un caracter masurabil in viziunea lui Pareto, depinzand de valorile (cat mai mari) obtinute de individ la variabile cum ar fi : putere detinuta, bogatia sau cunoastere. Elita in viziunea lui Pareto se transfotma intr-o elita economica, politica, sau o combinatie a acestora. Ambele reziduuri esentiale elitei formeaza tipologii ale puterii economice si politice : purtatorii reziduului consevator vor forma in economie rentarii(sau actionariatul pasiv, neimplicat direct in conducerea afacerilor, ) in politica vor forma leii- ce

reprezinta forta permanenta a structurilor ; grupul inovatorilor vor forma in economie speculatii(creatorii de nevoi propuse si piete de modele noi, investitionale, , activ implicati in afacerile lor) iar in politica vor fi ca vulpile , orientati spre dislocarea combinativa a celor din structurile deja existente , daca este nevoie prin restructurarea sistemului politico-economic. Circulatia elitelor presupune in teoria lui Pareto un proces in care reziduul dominant al elitei este cel care se schimba: conservatorii inlocuiesc inovatorii sau inovatorii inlocuiesc conservatorii Daca analizam aspectele prezentate anterior vom vedea ca exista 3 elemente esentiale ale schimbarii sociale. Nevoia de reziduuri corespunzatoare situatiei economico-politice Nevoia de echilibru la nivelul puterii intre inovatori si conservatori Decadenta unor elemente ale elitei care nu mai fac fata orientarilor puterii Un exemplu in acest sens este Revolutia Franceza unde aristocratia intra intr-o faza decadenta din punct de vedere al reziduului dominant reprezentat de mentinerea agregatelor. 22.11.13 Continuare Pareto. Modelul explicativ al acestui proces este complex, Paretto sugerand ca o posibila cauza a schimbarii la nivelul elitelor este fertilitatea si razboiul care au o influenta demografica asupra elitei. In lucrarea sa Tratat de sociologie generala Pareto sustinea ideea unei [.........]in cadrul elotelor pt ca aceasta sa poate raspunda nevoilor sociale unei mase largi ce pot lua uneori masuri inovatoare sau de tip conservator. Lipsa acestui echilibru, conduce la conflicte sociale: un sistem conservator ce nu permite intrarea novatorilor mai mult timp, poate crea dificultati sociale datorita lipsei luarii masurilor sociale creative ce pot conduce la revolutii. Pe de alta parte conservatorii sunt promotorii puterii statului, autoritatile centrale ce garanteaza succesul stabilitatii sociale. Paretto arata ca schimbarile bruste sociale de tip revolutie, se produc datorita scaderii mobilitatii sociale sau datorita decadentei unei parti a elitei ce nu mai poseda reziduurile necesare mentinerii la putere, neavand curajul sa recurga la forta. 29.11.13 Continuare Pareto. Pereto respinge teorie evolutiei liniare a socialismului, asemanad schimbarile produse la nivelul elitei cu ciclurile observabile in activitatea economica.

In econonie, cresterea este urmata de contractarea activitatilor economice ce ce poate desfasura pe o perioada de cateva luni pana la cativa ani. Caracterul ciclic nu este caracteristic doar economiei, religiozitatea cunoaste si ea fluctuatii printr-o perioada de efervescenta religioasa ce alterneaza cu perioada de pozitivitate. Ciclul elitelor polititce poate fi reprezentat de urmatoarele faze.: Inovatorii acced la putere prin revolutie Procesul consolidarii puterii , in care elita inovatoare se transforma teptat in intr-una conservatoare , sistemul politic prezentand caacteristicile unei biocratii si oligarhii ; sistemul permite intrarile in functie de nevoia de inovatori, neafectand interesele unei obligatii politice- iesirile sunt formate de cei ce reprezinta reziduurile slabile -obligatiile forma de conducere a statului in care puterea se afla in mainile mai multor persoane Confruntarea sistemului birocratic cu o problema sociala pe care nu o poate rezolva prin intrarile controlate de inovatori, genereaza inlocuirea elitei conservatoare prin intrarea masiva in structurile puterii a unei elite alternative inovatoare (si se reia procesul) Exista in viziunea lui Pareto o relatie intre ciclurile religiozitatii (umanismului ) si schimbarea elitei. Cand religiozitatea sau sentimentul umanist sunt in crestere, elita devine mai putin capabila de actiuni autoritare si in consecinta pierde puterea. Paretto prezinta o situatie mai neobisnuita in care elita este formata in majoritate din inovatori : pe de o parte acestea vor avea o marita dorinta de a se imblogati prin uzurparea patrimoniului national exercitand o presiune ridicata economico-sociala , pe de alta parte prin slabirea autoritatilor vor fi mai putin capabili sa se mentina la putere. Ideologia unica Ideologia unica reprezinta o pozitie pesimista cu privire la cursul istoriei in sensul ca aceasta a ajuns la un punct terminus datorita structurii societatii care nu mai genereaza clivaje importante ideologice. Sfarsitul isoriei a fost clamat d mai multi ganditori , cei mai importanti dintre acestia fiind Hegel , si MARX, ambii elaborand scenarii in care evolutia istorica a societatii atinge un apogeu si care in acelasi timp atinge un punct final. Cu privire la specificul finalului , pozitiile celor 2 filosofi se despart , Hegel sustine ideea sfarsituluui sub forma unui stat liberal intruchipare a rationalitatii sociale pe cand MARx a sustinut o viziune comunista. 06.12.13

Incepand cu sec 19, sociologul american pune accentul pe transformarile politice, la nivel global dupa cel de-al 2-lea razb mondial, cu precadere pe anii 80 , perioada in care s-a produs descompunerea ccelerata a blocului comunist,. Declinul regimurilor autoritate este explicat printr-o pierdere a legitimitati ce are ca sursa o criza la nivel ideatic(idologic) a regimurilor respective.. conceptul de legitimitate, central in modelul explicativ propus de Fukuyama, este liantul dintre putere si actiune poolitica, pe de o parte, si pop[ulatie pe de alta parte. Democratia liberala este singura ideologie care la sfarsitul secolului reuseste sa mentina n nivel de legitimitate suficient pt asigurarea guvernarii in conditii de stabilitate sociala. 13.12.13 In modelul lui Fukuyama, exista 2 linii principale de analiza: prima reprezinta lipsa de alternative politice determiinata de lipsa de competitie pe partea dreapta a esicherului politic si prin neutralizarea ideologiilor de stanga ca urmare a esecului sistemului comunist.

La drepapta esicherului politic (EICHIR = (fig.) loc unde se opun partide, interese (politice). (< fr. chiquier)), democratia liberala a avur ca si competitori in sec XX diversele ideologii nationalist-rasiste, care au generat modele totalitare de dreapta si o serie de regimuri autoritare nationalist-traditionaliste ce imprumutau anumite caracteristici ideologice de la primeledupa prabusirea nazismului, democratia liberala nu mia are concurent serios la drepta esichierului politic . Regimurile totatlitare de drepata din Europa si America de Sud dupa al doilea Razboi Mondial au fost in cea mai mare parte regimuri militare ce nu reprezentau o alternavia ideologica serioasa fiind in general promotoarele unui traditionalism depasit. Intr-o forma sau alta, aceste regimuri au trebuit sa accepte trepatat, principiul democratiei si suveranitatii populare nereusind decat o amanare a reformelor democratice , pierzand in mod continuu din legitimitate (regimul Lui Franco in Spania si a lui Saladar in Portugalia). Daca regimurile autoritate de dr.nu au dorit sa schimbe radical valorile si cultura traditionala a societatilor , regimurile totalitare de stanga au distrus si recladit societatile care functionau dupa principiile ideologiei comuniste. Comunismul reprezenta o ideologie artificiala, de laborator , nu se baza pe experienta unor societati fara proprietate spre exemplu. Principiile fundamentale ale comunismului erau contrare societatilor traditionale , creinduse clivaje fundamentale , acoperite de regimurile totalitare prin forta. Aceste clivaje pot fi formulate prin opozitiile centralism- comunitati, materialism- societate religioasa, proprietate publica- proprietate privata, pluralism relativ-vizione politica monocolora, nationalism- internationalism Inplicarea ideologica a regimurilor de stanga a fost una foarte puternica spre deosebire de regimurile traditionaliste de dreapta. In aceste cazuri, vorbim de adevarate revolutii sociale(experimente sociale) ce-au presupus schimbari radicale in cele mai intime parti ale vietii sociale. Fukuyama da exemplul revolutiei bolsevice din Rusia , unde incepand cu anul 1917 regimul condus de Lenin si mai tarziu de Stalin a inceput sa distruga sistematic orice alternativa de autoritate in societate : biserica, partide

politice, sindicate, presa si corporatiile, toate reprezentand in acelasi timp si alternative ideologice pt regimul comunist. Tinta finala a fost distrugerea relatiilor familiale, scopui regimului a fost aceala de a atomiza societatea in vederea unui control total asupra acesteia , indivizii avand o singura loialitate: cea fata de regim. Ideologizarea a avut o eficienta considerabila in cazul regimurilor comuniste derulandu-se prin mijlocirea organelor represive ale statului si a mai multor institutii cu functii integratoare: scoala, partidul unic, miscarea sindicala. Ideologizarea era considerata de catre regimurile comuniste un proces esential ce trebuie desfasurat in mod continuu pt a asigura unitatea si functionalitatea statului dupa principiile comuniste . aceasta idee este cunoscuta sub numele de revolutie perpetua, satu stare continua revolutionara ce presupune o societate aflata intr-un razboi ideologic care acctiona intr-un dublu sens: pe de o parte discredita alternativele ideologice , pe de alta parte realizau indoctrinarea comunista. Acest model al revolutiei permanente necesita crearea unui inamic ce trebuie combatut in mod constant deoarece ameninta suveranitatea statului si ordinea sociala