Sunteți pe pagina 1din 17

MARARUL, PATRUNJELUL SI LEUSTEANUL

MARARUL
Este probabil zarzavatul cu cea mai lunga "cariera" din lume, folosirea sa ca adaos in
mancaruri, dar si ca medicament, fiind mentionata intr-un papirus egiptean vechi de peste
4000 de ani.

Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca aceasta
planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind cultivata la o
distanta de sute de kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan. Interesant este si ca
acest zarzavat a "migrat" foarte de timpuriu din sudul Europei catre Asia indepartata. Mararul a
fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea indiana (Ayurveda), unde era
administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in
mod special mararul, care era un remediu de prim ajutor
contra tulburarilor digestive si a durerilor de cap ce apareau dupa petrecerile prea imbelsugate. In
medicina populara romaneasca, sucul proaspat sau decoctul obtinut din tulpinile de marar se
dadea contra bolilor de inima si contra tusei, dar si pentru diverse "boli femeiesti" ori pentru
"boli de pantece". O parte din secretul frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de
uleiul aromat pe care il contin, o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul
aromatic din marar actioneaza in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si
alte actiuni, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza:

Modalitati de preparare si de administrare a mararului


Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de frunze
proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze
si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider,
dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de marar de obicei nu se
administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se ia de 2 ori pe zi
cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar, diluat in alt sfert de pahar de suc de
morcov.

Infuzie

Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de marar, in
jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune
deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci
minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte,
obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Mararul ca adaos in mancare

Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant excelent.


Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste "termenul de valabilitate" al acestora cu cel putin 24
de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica declansarea proceselor de fermentatie.
Pus in salate, in sandviciuri sau in sosuri, le face mai digerabile si le intensifica gustul. In
medicina Ayurveda se face din frunze de marar tocate fin si din iaurt (putem obtine acest
amestec prin mixare) un sos racoritor, care se consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand
consumam hrana picanta, uscata sau fierbinte.

Tratamente interne
* Hipoaciditate, indigestie - se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde tocat
inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent stimulent al
secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant este ca, in doze
mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si fiind foarte util in tratarea
gastritei hiper-acide.
* Gastrita hiperacida - se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de preferinta
de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40 de minute sa se
intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul gol, de doua ori pe zi.
Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte calmante ale durerii, reduce
secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul.
* Balonare, colita de fermentatie - substantele volatile continute de marar impiedica dezvoltarea
in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia colicilor abdominale. Se
face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la fiecare masa cate o lingurita de
frunze proaspete de marar tocate marunt.

Ca sa fie eficient, trebuie sa fie proaspat

* Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de castraveti sau
de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita de otet de mere.
Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei intestinale foarte rapid si
sigur.
* Candidoza digestiva - se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si iaurt
Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest remediu care, desi
pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de marar contin substante
aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce iaurtul Bifidus reface flora digestiva
normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii tulpinilor agresive de Candida.
* Diskinezie biliara - substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar
stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua ori pe zi, in
cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra vezicii biliare, ceea ce il
recomanda si ca adjuvant in colecistita.
* Sughit, spasme digestive - la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este un
remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul banchetelor pentru
a preveni disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este existenta unor substante in marar
cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge
la unul mai puternic: se opareste o lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se
lasa la infuzat vreme de 10 minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de
calda posibil. Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.
* Adjuvant in cistita si in nefrita - consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut prin
metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un foarte bun
efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii recente, sucul de
frunze de marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii rinichilor, ajutand la
prevenirea si la combaterea calculozelor renale.
* Infectie cu stafilococ auriu - un studiu facut de o echipa de cercetatori din India si din
Argentina, sub conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o puternica actiune antibiotica a
frunzelor si a semintelor de marar. Ca adjuvant in infectia cu Staphylococcus aureus, se
administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua reprize, in cure de 2 saptamani.
Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar (se gaseste in magazinele naturiste), cate
4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au efecte antibiotice puternice, avand o eficienta
demonstrata si contra altor bacterii, cum ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa.
* Alaptare, refacere rapida dupa nastere - frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic de
femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la recapatarea
apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui, favorizand resorbtia
tesuturilor aparute "in plus" in timpul graviditatii. Pentru a spori secretia de lapte, un remediu
simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar, adica painea unsa cu unt si presarata cu
putina sare si cu mult marar tocat fin. Se consuma acest "medicament" dimineata si seara.
Efectele de stimulare a lactatiei sunt cel mai adesea impresionante.
* Postmenopauza - frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul feminin care
incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca pilozitatile sa creasca
mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne uscarea mucoasei vaginale.
Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate in aceasta perioada a vietii, cand, in
general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt mai necesare ca oricand.
* Osteoporoza - dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte alimente cu
efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau semintele de fenicul, este o
excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta osoasa. Macar de doua ori pe an,
primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de cruditati, pe care sa le asezonati cu marar
din belsug (minimum 20 de grame pe zi).
* Obezitate, retentie de lichide - mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza apetitul
alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face o cura cu suc de
marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5 minute inaintea mesei de
pranz si a cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o pauza de 3 saptamani. Atunci cand
simtiti apropierea iminenta a unui "acces de foame", mestecati foarte lent si indelung cateva fire
de marar proaspat. Are efecte calmante psihice si regleaza apetitul.
* Dureri de cap - in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este renumit
pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva tulpini verzi de
marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de ameteala si de varsaturi), reda
acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati.
* Adjuvant in insomnie - flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar stimuleaza
productia asa-numitilor "hormoni ai somnului" (de fapt sunt niste neurotransmitatori eliberati de
catre scoarta cerebrala). La masa de seara se recomanda, asadar, o salata de cruditati in care sa
punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze de marar proaspete, tocate foarte fin.
* Raceli (viroze respiratorii) - se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100 ml pe zi,
consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de vertij, durerile
musculare si articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile bacteriene si usureaza
respiratia, decongestionand caile respiratorii. O reteta de medicina populara care da efecte foarte
bune contra racelii este mujdeiul facut din 2 catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de
otet, 3 linguri de apa si o legatura de marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment,
mujdeiul cu mult marar este un adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest
lucru.

Arma lui secreta: uleiul aromat, cu proprietati exceptionale

* Astm bronsic - kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de catre frunzele
proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice exceptionale. Bolnavilor
de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in general le este recomandata cura
cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura
diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la decongestionarea acestora de secretiile in
exces, diminueaza sensibilitatea alergica a organismului pe ansamblu.
* Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) - un studiu de medicina experimentala facut in
anul 2006 in laboratoarele Universitatii "Isfahan" din Iran a demonstrat ca administrarea de doze
repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a colesterolului din sange cu peste 10%. Ca
atare, se recomanda introducerea acestui zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum
30 de grame de marar, in cure cat mai indelungate.
* Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care fac parte
alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala canceroasa la distanta.
Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a clorofilei continute de aceste
zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea tumorilor si declanseaza apoptoza
(programul de auto-distrugere) a celulelor maligne.
* Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale - anumite substante (monoterpene)
continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar, previn actiunea cancerigena a
unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de autovehiculele cu ardere interna, de
gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste "otravuri" pe care le respiram, vrand nevrand,
zilnic, sunt responsabile in foarte mare masura de multitudinea formelor de cancer al cailor
respiratorii, care afecteaza in prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua
zarzavaturi sunt eficiente insa nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care
afecteaza respectivele segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar
si aceeasi cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni.

Tratamente externe
* Respiratie cu miros neplacut, gingivita - poate parea greu de crezut, dar mararul este
stramosul... pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate, recomanda ca
dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de marar. El spunea ca acest
remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii, mentine sanatatea gingiilor si
previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele
antibiotice si antiinflamatoare ale substantelor continute de frunzele proaspete de marar
justificand din plin utilizarea acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
* Adjuvant in blefarita si in conjunctivita - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de
marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise, tinandu-se vreme de 1-
2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie pentru a fi pastrata umeda).
Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare, reduce senzatia de jena si de
mancarime la nivelul ochiului.

Precautii si contraindicatii

Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada sarcinii,
fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului se va face in doze
care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o persoana care nu este obisnuita
cu acest tratament putand duce la deranjamente digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a
obtine efectele terapeutice scontate, consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate
in borcanele cu apa isi pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme
culoarea verde. Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l
in pungi de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.

PATRUNJELUL

Modest si banal, are putere cat o fabrica de medicamente

Numele latin al patrunjelului este Petroselinum crispum si vine din limba greaca, unde "petros"
inseamna piatra, iar "selinon" telina. Asadar, grecii antici considerau patrunjelul un fel de... telina
de stanca, pe care o foloseau atat ca aliment, cat si ca planta medicinala. Cu frunzele sale erau
decorate si aromatizate mancarurile, dar erau si incoronati invingatorii in intrecerile sportive sau
erau tratate muscaturile de sarpe ori de scorpion. Planta provine de pe malurile Marii Mediterane
si a ajuns pe actualul teritoriu al Romaniei cu cel putin 2000 de ani in urma. In prezent,
patrunjelul este cel mai folosit zarzavat
in bucataria traditionala romaneasca, iar pana nu demult, era un remediu redutabil in medicina
noastra populara. Cu el erau oblojite ranile in pericol de a se infecta, erau frecate gingiile slabite,
erau facute fierturi contra bolilor de ficat sau de intestin, ori era folosit pentru diferite "deochiuri"
sau "facaturi". In ultimii ani, frunzele aromate ale patrunjelului, laolalta cu cele ale "rudelor"
sale, mararul, telina si leusteanul, au devenit tinta unor studii medicale cu rezultate uluitoare,
care plaseaza zarzavaturile traditionale mai degraba in farmacii decat pe tarabele din piete. In
cele ce urmeaza, vom vorbi despre aplicatiile terapeutice extraordinare ale patrunjelului, nu
inainte de a vedea cum se prepara si cum se administreaza frunzele sale.

Cum preparam si cum administram frunzele de patrunjel


Asa cum vom vedea, acest zarzavat este o adevarata colectie de vitamine, minerale si alte
principii active cu efecte terapeutice foarte intense. Totusi, simplul consum ocazional de
patrunjel, ca zarzavat, nu pare a avea rezultate terapeutice. De ce? Deoarece dozele de patrunjel
pe care le consumam sunt insuficiente pe de o parte, iar pe de alta parte, pentru ca prepararea
termica a acestei plante inactiveaza multe din substantele active terapeutic. Din aceste motive,
este necesar sa acordam o foarte mare importanta metodelor de preparare care urmeaza, ce ne vor
ajuta sa punem cu adevarat in valoare patrunjelul ca medicament:

Sucul
Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete la care s-au
adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora sa macereze si se filtreaza.
Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult
de 4 ore. Sucul proaspat astfel obtinut este un remediu puternic si, ca atare, nu se administreaza
singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 3 ori pe zi cate 4-6
linguri (cate 20-30 ml) de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de
morcov.

Salata

Pentru... cerul gurii: sandviciuri cu patrunjel


In medicina araba patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa
(eventual si cateva felii de rosii) este folosit ca salata, numita "tabbuli", care este folosita adesea
pentru marirea puterii de digestie si pentru evitarea eventualelor deranjamente gastro-intestinale.
Iata una din retetele de "tabbuli" frecvent folosite: se maruntesc 2-4 legaturi de patrunjel
proaspat, se adauga putin ulei de masline si zeama de la un sfert de lamaie. Se mai poate pune un
catel de usturoi, seminte de dovleac tocate marunt ori susan. Salata se consuma zilnic, timp de
14-60 de zile, sub forma de cura, care este tonica si revigoranta, contribuind la fortificarea
sistemului imunitar.

Patrunjelul ca adaos in hrana


Foarte multe din mancarurile de zi cu zi pot fi "innobilate" prin adaugarea de frunze de patrunjel
verde, proaspat. In mancarurile calde, cum ar fi ciorbele, supele, tocanitele, va fi adaugat dupa
prepararea termica, pentru pastrarea continutului de vitamine al plantei. Patrunjelul mai poate fi
adaugat ca si condiment si totodata ca element decorativ, in toate salatele, in sandviciuri, in
sosuri, in garnituri.

Vinul de patrunjel
Pentru tratamentul problemelor digestive si de apetit, ca adjuvant contra insuficientei cardiace si
a bolilor de inima, se recomanda vinul de patrunjel: 20 de tulpini proaspete cu tot cu frunze se
maruntesc si se pun intr-un litru de vin, la care se adauga 2 linguri de otet. Se lasa sa macereze
vreme de 7 zile, dupa care se adauga 300 g miere de albine. Se agita pana se topeste mierea, apoi
se strecoara si se pune in sticle. Se bea cate un paharel inainte de masa.

Tratamente interne
* Intoxicatie etilica acuta (betie) - se consuma una-doua legaturi de patrunjel, bine spalate,
frunzele mestecandu-se indelung, inainte de a fi inghitite. Uleiul volatil din aceste frunze este un
puternic stimulent al sistemului nervos central, care va fi mai putin afectat de efectele alcoolului.
De asemenea, patrunjelul este un protector si un stimulent al ficatului, ajutand si la o mai rapida
eliminare a alcoolului din organism.

Vin pentru inima sanatoasa


* Fumat - mai multe componente ale uleiului volatil din frunzele de patrunjel protejeaza
organismul impotriva actiunii nocive a gudroanelor din fumul de tigara, prevenind diferite
afectiuni ale aparatului respirator, de la bronsita cronica, la cancerul pulmonar. Sunt recomandate
curele cu suc de patrunjel, din care se administreaza cate 50 ml pe zi, vreme de 4 saptamani.
* Ateroscleroza - nu mai putin de patru substante continute de catre frunzele de patrunjel previn
oxidarea colesterolului negativ (LDL) si depunerea sa pe artere. Persoanele cu varsta de peste 35
de ani, dar si cele care consuma frecvent carne, grasimi hidrogenate, prajeli ar trebui sa consume
de macar 3 ori pe saptamana salata de patrunjel, pentru a beneficia de efectele sale benefice
asupra vaselor de sange.
* Hipertensiune - consumul de patrunjel proaspat, adaugat la hrana de zi cu zi, ajuta la tinerea
sub control a tensiunii arteriale, avand efecte diuretice, usor vasodilatatoare, si actionand la
nivelul sistemului nervos central cu efect calmant. Astfel, 30 de grame de frunze de patrunjel
consumate zilnic ajuta la mentinerea elasticitatii si a rezistentei peretilor vaselor de sange,
prevenind, de asemenea, si accidentele vasculare, dar si formarea echimozelor produse de
fragilizarea vaselor capilare.
* Litiaza biliara - se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc
de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi. Conform
Comisiei E, organismul guvernamental german de control al eficientei plantelor medicinale,
consumul de patrunjel previne formarea calculilor biliari, acest produs natural fiind aprobat
pentru prevenirea si combaterea acestei afectiuni.
* Hepatita virala - studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a
virusilor care ataca ficatul. Totul se datoreaza, se pare, clorofilei care se gaseste din abundenta in
frunzele proaspete de patrunjel si care inhiba dezvoltarea virusilor hepatici. Este foarte posibil,
insa, ca si uleiul volatil continut de frunzele patrunjelului sa atace membrana virusilor care
produc hepatita B si C, dar cercetarile in acest sens sunt inca in curs de desfasurare. Cert este ca
majoritea persoanelor cu hepatita cronica sau acuta se simt mult mai bine, iar analizele de sange
sunt mai bune, dupa 3-4 cure cu frunze de patrunjel. Asadar, se recomanda bolnavilor de hepatita
A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, din care se
administreaza cate 50-75 ml pe zi, bauti in trei reprize, pe stomacul gol, inainte de masa. Dupa 4
saptamani de cura, se fac 2 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.
* Anorexia - cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si
activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat
combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor
de greata persistente.
* Halena - patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un
dezinfectant asupra cavitatii bucale, asupra cailor respiratorii medii si superioare. Mai mult,
frunzele de patrunjel imbunatatesc digestia si normalizeaza flora digestiva, remediind aceasta
afectiune in profunzime. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena mestecarea
indelungata a 3-4 fire de patrunjel, inainte si dupa fiecare masa.
* Infectii recidivante, imunitate slabita - se consuma salata de patrunjel, cate 1-2 portii pe zi, in
cure de 3 saptamani. Studii recente facute la Universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta
ca acest remediu culinar activeaza puternic sistemul imunitar si combate foarte multe specii de
bacterii si de ciuperci parazite. "De vina" pentru actiunea puternica de stimulare a imunitatii sunt
mai multe principii active din frunzele patrunjelului, intre care vitamina C, vitamina A, vitamina
B12, clorofila, dar si o substanta numita luteolina, care stimuleaza productia de celule ale
sistemului imunitar si le activeaza pe cele existente.
* Astm - consumul de frunze de patrunjel proaspat, minimum 30 de grame zilnic, sub forma de
salate, ca adaos in ciorbe si in diferite alte mancaruri, reduce predispozitia spre crizele astmatice.
Principiile active din patrunjel au efecte antiinflamatoare asupra cailor respiratorii, favorizeaza
fluidizarea si eliminarea secretiilor bronsice.
* Litiaza renala, adjuvant in infectia urinara - conform cercetatorilor germani, frunzele si
radacina de patrunjel sunt adevarate medicamente pentru rinichi. Administrarea acestora sub
forma de suc, cate 50 ml zilnic din fiecare, previne si combate nefrita, pielo-nefrita si cistita. De
asemenea, patrunjelul mareste diureza, previne formarea calculilor renali (in special a uratilor) si
ajuta la eliminarea celor existenti.

* Boala canceroasa - salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze de patrunjel sunt un excelent
adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza
sistemul imunitar sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului
hormonal. Actiunea antitumorala a frunzelor de patrunjel a fost descoperita de curand de
cercetatori si se datoreaza vitaminelor, flavonoidelor si unor substante volatile din patrunjel.
Consumat crud, in salate, in ciorbe sau ca atare, patrunjelul verde protejeaza plamanii si caile
respiratorii, ficatul, intestinul si rinichii de radicalii liberi, de aparitia mutatiilor si a cancerului.
S-a observat o ameliorare a starii de sanatate a persoanelor care aveau tumori cerebrale si
consumau regulat patrunjel verde. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile
adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.
* Cancer pulmonar - studii de medicina experimentala facute in anul 1992 sub conducerea
profesorului G.Q. Zheng, in Statele Unite, au aratat ca o substanta volatila din frunzele de
patrunjel, miristicina, inhiba dezvoltarea tumorilor pulmonare. De asemenea, frunzele de
patrunjel administrate intern previn actiunea cancerigena a fumului de tigara, a gudroanelor din
produsele alimentare afumate, a diferitelor noxe din aer, cum ar fi fumul eliminat in atmosfera de
langa marile orase de catre incineratoarele de gunoi. Se recomanda administrarea de salata de
patrunjel, minimum o portie pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.
* Fertilitate la femei - consumat zilnic, patrunjelul verde este un factor de intinerire pentru femei
si stimuleaza fertilitatea. Apiolul, o substanta continuta in frunzele proaspete de patrunjel,
stimuleaza producerea de hormoni feminini si ajuta la o buna functionare a ovarelor. Se tin cure
de cate o luna, timp in care se beau cate 50 de ml de suc de patrunjel pe zi si, de asemenea, se
consuma cat mai mult din acest zarzavat, ca adaos in mancare.
* Dismenoree (ciclu menstrual neregulat si dureros) - datorita aceluiasi apiol, patrunjelul are
calitatea de a regulariza ciclul menstrual. Mai mult, frunzele de patrunjel au proprietati
antispastice, eliminand in mare masura crampele si durerile menstruale. Pentru a obtine aceste
efecte, se recomanda consumul inainte cu cateva zile si in timpul menstrelor a minimum 2
legaturi de patrunjel proaspat pe zi, impreuna cu alte vegetale cu efecte similare, cum ar fi
morcovul, sfecla rosie si castravetii.
* Sindrom post-menopauza - se recomanda curele cu salata de patrunjel verde, care se consuma
zilnic, vreme de 2 luni. Patrunjelul are efecte estrogene foarte blande, si ca atare ajuta la
prevenirea si la stoparea osteoporozei, a caderii parului, a uscarii pielii, a prolapsului uterin. De
asemenea, consumul de patrunjel verde are efecte usor antidepresive.
* Guta, reumatism - patrunjelul este un foarte bun diuretic si depurativ (eliminand ureea si acidul
uric), antiinflamator articular si antioxidant. Luteolina continuta de patrunjel previne si combate
inflamarea finelor cartilaje din articulatii, in timp ce vitamina C, la care patrunjelul verde este un
adevarat campion, are efecte terapeutice uimitoare asupra aproape tuturor formelor de
reumatism. Un studiu-gigant facut in 2004, pe 20.000 de pacienti, a aratat ca un consum ridicat
de vitamina C naturala (adica preluata din alimente vegetale si nu din alte suplimente) reduce cu
peste 30% incidenta crizelor reumatice. Se recomanda, asadar, consumul, in cure de minimum 60
de zile, de frunze de patrunjel proaspete, cate 30 de grame pe zi, impreuna cu alte alimente
bogate in vitamina C, cum ar fi ardeii, varza, fasolea verde, mazarea verde etc.
* Imbatranire, efect antioxidant - frunzele de patrunjel contin opt vitamine si numeroase alte
substante care previn degenerarea ADN-ului si imbatranirea celulelor, cum ar fi flavonoidele,
clorofila, ftalidele etc. In studiile facute pe animale, a iesit in evidenta o uimitoare capacitate a
frunzelor de patrunjel de a combate radicalii liberi, care duc la imbatranirea prematura. Pentru a
obtine aceste efecte, se recomanda consumarea in timpul sezonului cald a minimum 20 de grame
de patrunjel pe zi, adaugat in mancare ori sub forma de salata.

Cultivat pe camp sau in ghiveci, la fereastra, patrunjelul are acelasi propietati curative

* Anemie, anemie feripriva, deficit de fier - frunzele patrunjelului sunt bogate in fier (5 mg la
100 de grame de frunze), dar si in vitamina C, care ajuta la asimilarea acestui oligoelement.
Contra anemiei feriprive si a deficitului de fier in organism se recomanda salata de patrunjel, cate
50 de grame pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza, dupa care se
reia. Aceasta salata este foarte bogata si in vitamina B12, care joaca un rol esential in formarea
globulelor rosii.
* Vitamina C - frunzele de patrunjel contin de trei ori mai multa vitamina C decat portocalele si
de 2,5 ori mai multa decat lamaile. Pentru tratarea deficitului acestei vitamine (scorbut), dar si ca
adjuvant contra racelilor, a infectiilor de tot felul, se recomanda salata de patrunjel, care se
consuma zilnic, 50 de grame, in cure de 2-6 saptamani.
* Vitamina B12 - patrunjelul contine substante care ajuta la producerea acestei vitamine in
organism, o vitamina necesara formarii globulelor rosii, mentinerii imunitatii organismului la
parametri optimi, bunei functionari a gonadelor etc.
* Vitamina K - patrunjelul este printre cele mai bogate vegetale in vitamina K, necesara
coagularii normale a sangelui si inchiderii ranilor, mentinerii starii de sanatate a inimii si a
vaselor de sange, mentinerii densitatii osoase etc. Pentru un aport sporit de vitamina K, se
recomanda curele de cate 4 saptamani, timp in care se consuma minimum 30 de grame de
patrunjel verde zilnic.

Tratamente externe
* Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor - se aplica pe pleoapele inchise o compresa cu suc de
frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte
antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative. Consumul intern de suc de frunze de patrunjel,
combinat cu suc de radacina de morcov, este un bun tratament adjuvant contra ulceratiilor
corneei, contra conjunctivitei, pentru prevenirea cataractei.
* Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) - se pune pe locul afectat o cataplasma
cu frunze si radacini de patrunjel fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se
repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte ajuta la oprirea lactatiei.
* Intepaturi de insecte - se aplica pe locul afectat frunze de patrunjel strivite (eventual mestecate
putin in gura, daca nu avem alta posibilitate de a le strivi). Acestea au efect antiseptic,
diminueaza usturimea si durerea, previn formarea unor echimoze. Este un tratament valabil si
contra vanatailor (echimozelor) produse de loviri.
* Dureri articulare - frunzele proaspete de patrunjel, strivite pe o planseta de lemn cu ajutorul
ciocanului de snitele, se pun pe articulatia dureroasa. Se invelesc bine cu o bucata de nylon si
apoi cu un material de lana, pentru a mentine caldura. Se lasa vreme de 1,5-3 ore. Acest
tratament are efecte calmante si antiinflamatoare articulare.

FRUMUSETE

* Ten acneic si seboreic - se recomanda, intern, consumul de salata de patrunjel, cate 50-60 de
grame zilnic, in cure de 28 de zile. Vitamina C pe care patrunjelul o contine regularizeaza
activitatea glandelor sebacee, previne inflamarea tenului, ajuta la combaterea infectiilor
bacteriene cutanate.
* Pistrui - sucul de patrunjel este folosit extern in cosmetica, pentru purificarea tenului sau ca
remediu contra pistruilor. Sucul se aplica pe fata seara, cu un tampon de vata, mentinandu-se pe
cat posibil peste noapte, iar dimineata se spala cu apa calda.

Precautii

Sucul de frunze de patrunjel are o actiune terapeutica atat de intensa, incat nu se foloseste
niciodata nediluat, pentru a nu provoca probleme digestive, ci doar amestecat cu suc de morcov,
cu care se combina foarte bine. In doze mai mari de 200 ml, la adulti, si de 60 de ml, la copii,
sucul de patrunjel poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitatea nervoasa, anumite
deranjamente digestive.

Contraindicatii

Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte
abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame
determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al
frunzelor nu este de neglijat.
LEUSTEANUL

De la magie, in farmacie

Este imposibil sa nu il remarci in gradina, daca nu pentru forma sa destul de banala, dar de un
verde viu si intens, atunci pentru mirosul sau unic, care il face de neconfundat, transformandu-l
intr-una din cele mai des folosite verdeturi pentru dres ciorbele. Numele sau latin este
Levisticum officinale, o planta europeana, descoperita si folosita pentru prima data in bazinul
Marii Mediterane, pe teritoriul Italiei, Greciei si al Frantei. De altfel, in aceste zone a existat si
partial mai exista un adevarat cult pentru aceasta iarba aromatica, care era considerata nu doar un
simplu zarzavat, ci si un medicament redutabil si chiar un elixir ma
gic, foarte eficient. Nu se stie exact cand a ajuns sa fie folosit leusteanul pe teritoriul tarii noastre,
probabil inaintea invaziei romane, insa a fost foarte bine adoptat, devenind un medicament uzual,
folosit de medicina populara in mai toate regiunile. Pana de curand, virtutile terapeutice ale
leusteanului au fost complet ignorate de medicina moderna, fiind considerat un simplu zarzavat.
Recent, studii farmacologice realizate in Italia, Statele Unite, Turcia si Spania au aratat ca
leusteanul, nelipsit din traditionalele borsuri romanesti, este mai degraba planta medicinala, decat
zarzavat. Principiile active pe care le contine au o puternica actiune terapeutica asupra aparatului
respirator, a aparatului reno-urinar, asupra sistemului endocrin si a celui imunitar. Este un
excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci cand este consumat sistematic ca aliment,
putand deveni la nevoie - atunci cand este dozat corespunzator - si un remediu eficient intr-o
multitudine de boli. Inainte, insa, de a vedea care sunt utilizarile medicinale ale leusteanului, sa
vedem cum se prepara si cum se administreaza acest... zarzavat-medicament.

Modalitati de preparare si de administrare


Sucul

Pentru a obtine sucul de leustean se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat
patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea
obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore.
Sucul proaspat obtinut din frunzele de leustean este un puternic medicament, care de obicei nu se
administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi
cate 3-4 lingurite de suc de frunze de leustean, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, se combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea
principiilor active. Se prepara astfel: 2 lingurite de frunze uscate si, eventual, un varf de lingurita
(0,5 grame) de seminte, se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana
dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se opareste cu o
jumatate de cana de apa fierbinte, 20 de minute, dupa care se filtreaza. Se combina cele doua
extracte. Preparatul se bea inainte de masa cu un sfert de ora. In cazul in care nu avem planta
uscata, se folosesc frunzele proaspete, triplandu-se cantitatea. Doza: 3 cani pe zi.
Leusteanul ca adaos in mancare

In bucataria europeana, leusteanul este printre putinele zarzavaturi si condimente considerate ca


putand inlocui sarea, din punctul de vedere al gustului (sarea este contraindicata in multe boli
cardiovasculare, digestive sau reno-urinare). In traditia culinara romaneasca, leusteanul este
vazut exclusiv ca un ingredient al borsurilor si ciorbelor, insa el poate fi consumat si in supe (ca
in Italia), sau in mancarurile cu cartofi (ca in bucataria germana). Important este, pentru a nu-si
pierde proprietatile terapeutice, sa fie mancat cat mai putin preparat termic, fiind adaugat dupa ce
am gatit hrana, si nu in timp ce este pe foc.

Vinul de leustean

O suta de grame de frunze de leustean proaspat se toaca marunt si se pun la macerat, in 750 ml
de vin alb, intr-o sticla care se inchide ermetic si se pastreaza la temperatura camerei, vreme de
doua saptamani. Dupa trecerea acestei perioade, amestecul se filtreaza, iar preparatul astfel
obtinut se pastreaza la rece, in recipiente bine inchise. Se bea cate un paharel, inainte de masa.
Vinul de leustean este un leac stravechi, cunoscut pentru efectele sale in combaterea anorexiei, a
indigestiei, a unor boli cardiace asociate cu retentia de lichide.

Tratamente interne
* Litiaza renala (pietre la rinichi) - un studiu realizat in Germania arata faptul ca sucul proaspat
de leustean (10 lingurite la o cana de suc de morcov, cu care se bea combinat) ajuta la dizolvarea
pietrelor la rinichi (urati, oxalati) si previne formarea lor. Atunci cand nu exista leustean proaspat
la indemana, efecte excelente se obtin si prin consumarea zilnica a 1-2 cani de infuzie combinata,
preparata din doua lingurite de planta uscata (frunze si seminte) la 250 ml de apa.

Leusteanul inflorit

* Cistita - pentru prevenirea acestei afectiuni se consuma mult leustean proaspat, adaugat la
diferite mancaruri. Odata instalata cistita, ea se trateaza cu infuzie combinata de leustean, din
care se consuma cate 3 cani pe zi, administrate la 2 ore dupa ce am mancat.
* Retentie de urina - se recomanda leusteanul proaspat, taiat marunt, adaugat la supe calde si in
salatele de legume. Consumat in cantitati suficiente (minimum 20 de grame pe zi), are efect
diuretic, antispastic, fiind indicat pentru retentiile de urina care apar post-operator, dupa cistitele
acute, dupa administrarea medicamentelor ce inhiba diureza sau in unele afectiuni tumorale.
Suplimentar, se consuma sucul de leustean proaspat, cate 1 lingura luata din ora in ora, pe
parcursul zilei. Principiile active nu doar stimuleaza formarea urinei si eliminarea ei, ci ajuta si la
eliminarea masiva a ureei si a altor produsi reziduali din organism.
* Stari de greata, dispepsie, diskinezie biliara - se mesteca 1-2 frunze proaspete de leustean
inainte si dupa masa. Este un tratament simplu, dar cu efecte puternice, deoarece stimuleaza
secretia de sucuri gastrice, favorizeaza peristaltismul gastric si eliberarea bilei din colecist. De
asemenea, frunzele proaspete de leustean consumate ca atare au efecte antiinflamatoare asupra
tubului digestiv, fiind un adjuvant util in cazul colecistitei si al pancreatitei.
* Anorexie - cu un sfert de ora inainte de masa, se consuma una-doua frunze proaspete de
leustean, care se mesteca indelung. Uleiurile volatile si substantele amare pe care le contin sunt
un excelent stimulent digestiv si maresc in mod armonios pofta de mancare. Are, datorita
acidului angelic continut in frunzele sale, si efecte tonice nervoase si psihice, fiind ca atare
eficient si in cazul anorexiei psihice. Un element interesant este ca atunci cand sunt consumate in
cantitati mai mari (5-10 frunze o data), efectul frunzelor de leustean este cel opus, diminuand
pofta de mancare si constituie un tratament util contra apetitului alimentar excesiv.
* Balonare - contra acestei afectiuni, leusteanul are o reputatie de medicament, consolidata
vreme de... 2000 de ani, fiind prescris in acest sens inca din timpul Greciei antice, unde era foarte
pretuit de catre medicii vremii ca tonic si antispastic digestiv. Cercetarile moderne arata ca de
"vina" pentru proprietatile vindecatoare ale leusteanului in aceasta afectiune sunt uleiurile
volatile si substantele amare pe care le contin frunzele sale. Trebuie mentionat insa ca si
semintele contin principii active, in special uleiuri volatile, foarte eficiente in combaterea acestei
afectiuni. Ca atare, se recomanda administrarea inainte de masa a 3-6 linguri de infuzie
combinata de frunze si de seminte de leustean.
* Sindromul colonului iritabil, adjuvant in colita - se recomanda consumul de leustean proaspat,
in cantitati cat mai mari, precum si administrarea unei cani de infuzie combinata de frunze de
leustean, de doua ori pe zi. Un studiu recent arata ca flavonoidele continute in frunzele acestei
plante au efecte antiinflamatoare asupra mucoasei intestinale, in timp ce substantele sale volatile,
cu efect antiseptic, regleaza flora tubului digestiv. Rezultate foarte bune se obtin prin combinarea
acestui tratament cu administrarea de uleiuri bogate in acizi grasi Omega 3 (continuti de peste, de
semintele de in etc.).
* Colici intestinale, spasme digestive - se bea o cana de ceai fierbinte de leustean, obtinut prin
oparirea a 2 lingurite de frunze uscate, cu 250 de ml de apa. Leusteanul contine substante active
cu efecte antispastice si carminative, fiind printre cele mai eficiente plante medicinale in aceste
afectiuni.
* Indigestie, dispepsie - se face o cura de zece zile, timp in care se consuma suc de leustean, cate
2 lingurite inaintea meselor principale. Are puternice efecte de stimulare a secretiilor care ajuta
in procesul de digestie, amplifica peristaltismul tubului digestiv. Daca nu aveti consecventa
necesara pentru o cura sistematica, puteti mesteca ocazional, atunci cand simtiti nevoia de a va
mari puterea digestiva, cateva frunze de leustean, cu 5-10 minute inainte de masa.
* Raceala, gripa - pentru prevenire, se consuma frunze de leustean proaspete, care contin uleiuri
volatile cu o actiune antiinfectioasa puternica si polizaharide, cu o actiune de stimulare a
sistemului imunitar. Atunci cand boala s-a instalat, se administreaza suc proaspat de leustean, 10-
12 lingurite pe zi, care are efecte antiseptice, expectorante si care mareste capacitatea naturala a
organismului de a combate infectia.
* Bronsita, tuse productiva - se bea infuzie combinata de leustean, cate 2-3 cani pe zi, cat mai
calda posibil. Acest preparat are efecte calmante, reduce senzatia de iritatie pe traiectul respirator
si este expectorant, ajutand eliminarea secretiilor bronsice in exces. Acest tratament este un bun
adjuvant si in caz de pleurezie, de pneumonie.
* Febra, febra intermitenta - se consuma 1-3 cani de infuzie combinata de leustean pe zi. Acest
preparat scade temperatura corpului printr-un mecanism oarecum asemanator aspirinei,
producand transpiratie si vasodilatatie.

Nu lipseste din nici o ciorba

* Amenoree - se fac cure cu o durata de 8 saptamani, timp in care se consuma 15 grame de


frunze de leustean proaspat pe zi. Suplimentar, pentru efecte mai puternice, se bea si o cana de
infuzie combinata de frunze si de seminte de leustean. Este un tratament care favorizeaza
declansarea menstruatiei, care stimuleaza activitatea ovarelor si imbunatateste circulatia la
nivelul aparatului genital feminin.
* Ciclu menstrual dureros - vreme de 21 de zile, se bea cate o cana de infuzie combinata de
leustean dimineata si seara. Acest preparat nu favorizeaza doar menstruatia, ci si normalizeaza
ritmul sau de aparitie, previne crampele si starile de disconfort inainte si in timpul menstrelor. In
cazul crampelor menstruale puternice, se bea o infuzie fierbinte de leustean (din doua lingurite
de planta la o cana de apa), tratament cu efecte calmante si antispastice rapide.
* Circulatie periferica deficitara - se consuma leustean proaspat, cate 10-25 de grame pe zi. Are
efect vasodilatator periferic, ajutand la imbunatatirea irigarii cu sange a unor zone ale corpului,
cum ar fi mainile, labele picioarelor, urechile.
* Dureri de cap, migrena - se mesteca indelung 4-5 frunze proaspete de leustean. Calmeaza
durerea si reduce senzatia de voma, in cazul migrenei. Tratamentul este recomandat si in crizele
biliare, deoarece normalizeaza activitatea colecistului.

Tratamente externe
* Pete pe piele - se freaca pielea pe zona afectata cu frunze proaspete de leustean, zdrobite in
prealabil. Aplicatia dureaza cinci minute si se repeta de doua ori pe zi, vreme de o saptamana.
Efectele sunt exceptionale, in cazul petelor care apar in contact cu diverse substante chimice. In
cazul petelor pe piele care apar pe fondul unor tulburari interne, tratamentul extern este dublat cu
o cura de dezintoxicare cu o durata de minimum 2 saptamani, timp in care se iau 12 lingurite de
suc de leustean pe zi.
* Reactii alergice la nivelul pielii - frunzele proaspete de leustean se toaca foarte bine pe o
planseta de lemn sau se maruntesc in mixer, dupa care se invelesc intr-un tifon subtire si se
aplica pe locul afectat, unde se lasa vreme de o ora. Are efecte antihistaminice directe,
diminueaza inflamatia, calmeaza mancarimile.
* Dureri de gat, amigdalita - se face gargara cu o infuzie fierbinte de frunze uscate de leustean (4
linguri la o jumatate de cana de apa).
Semintele de leustean

* Gingivita, ulceratii in zona bucala - se mesteca indelung (minimum cinci minute), de 4 ori pe
zi, cate 2-3 frunze proaspete de leustean. Este un tratament simplu, dar cu care se obtin rezultate
foarte bune, deoarece dezinfecteaza gingiile, este antiinflamator, favorizeaza refacerea epiteliilor
lezate.
* Miros neplacut al transpiratiei - in Evul Mediu, cei care strabateau cu piciorul distante foarte
lungi isi puneau in incaltari cateva frunze de leustean, ca sa previna mirosul neplacut al
picioarelor si sa se fereasca de eventualele infectii la acest nivel. Daca vi se pare neplacut sau
imposibil de aplicat acest procedeu terapeutic, va recomandam baile partiale cu infuzie
combinata de leustean, bai care vor avea o durata minima de 10 minute. Este bine de stiut ca
aroma leusteanului este adesea folosita in... parfumurile de lux, carora le da o tenta de
prospetime, de naturalete.
* Arsuri de gradele I si II - se striveste o mana de frunze proaspete de leustean pe o planseta de
lemn, apoi se aplica pe locul afectat, unde se tin vreme de minimum o ora. Aceasta aplicatie are
efecte calmante locale, antiinflamatoare, previne infectia si grabeste refacerea tesuturilor
distruse.
* Amigdalite, faringite, laringite - se consuma frunze proaspete de leusten si, suplimentar, se face
gargara de 4 ori pe zi cu infuzie combinata din frunze si seminte de leustean. Este un tratament
cu efecte calmante si antiinfectioase.

Precautii si contraindicatii

Nu se foloseste in perioada sarcinii si se foloseste in cantitati moderate (maximum 3 g pe zi de


frunze proaspete) in timpul alaptarii. Foarte rar s-a observat un efect iritativ al leusteanului,
administrat in cantitati mari si pe perioade lungi de timp, in infectiile renale.

In Apuseni, fetelor aflate la pubertate li se dadea sa manance dimineata turte de grau cu leustean
verde, ca sa fie ferite de "zburatori si alte ispitiri necurate". De altfel, pe tot teritoriul Romaniei
se credea ca cele mai bune remedii de protectie magica sunt leusteanul, odoleanul si iarba creata.
In nordul Moldovei, se credea ca radacina de leustean dezgropata in Vinerea Mare si
administrata pisata in fiecare seara ajuta la alungarea spiritelor rele din om, fiind o metoda de
exorcizare. De asemenea, se credea ca adaugate in apa din scaldatoare frunzele de leustean
alunga gandurile negre.
In Franta, in Provence, se spunea ca femeia care face baie cu frunze de leustean si flori de
trandafir poate trezi dragostea in cel pe care il iubeste.
In Italia, in provincia Liguria, se credea ca persoanele care poarta cateva frunze sau bucati de
radacina de leustean vor deveni foarte atractive pentru sexul opus. (Femeile slave purtau leustean
in ziua nuntii ca sa aiba o casnicie fericita.)