NTREPRINDEREA SI MEDIUL SAU N ECONOMIA DE PIATA Evolutia conceptului de ntreprindere ntreprinderile sunt entitati economice de baza ale economiei

nationale, raspndite n teritoriu datorita raspndirii resurselor materiale, n special a resurselor primare limitate sau a accesului la acestea, a resurselor de munca, a consumatorilor. Datorita variatelor alternative de utilizare a resurselor (factorilor) de productie n profil teritorial si a necesitatii utilizarii lor eficiente n procesele economice, initiativa agentilor economici se diversifica pe masura adncirii procesului de diviziune sociala a muncii. Notiunea de ntreprindere are la origine cuvntul francez entreprise, iar n terminologia anglo-saxona se utilizeaza cu acelasi sens. De multe ori se utilizeaza cu acelasi sens si notiunea de unitate economica sau firma. Ca unitate economica, ntreprinderea are rolul de a administra cu eficienta maxima resursele de care dispune n vederea realizarii obiectivelor stabilite de managementul individual sau de grup si de proprietari . n ntreprinderi se desfasoara activitati economice si sociale, prin urmare ele functioneaza ca organisme economico-sociale care produc !unuri si servicii n scop de profit. n cazul unor entitati de tip familial scopul prioritar al activitatii economice este o!tinerea unor venituri necesare familiei. "onceptul de ntreprindere a cunoscut o lunga evolutie istorica n procesul de formare si consolidare a economiei moderne. ntreprinderea de azi este esential diferita de cea care a aparut la nceputul dezvoltarii capitalismului. Henri Fayol considera ca ntreprinderea este un ansam!lu te#nic si economico-social, care are functii specifice si este condusa dupa principii de piata. Dupa Franois Perroux ntreprinderea este o forma de productie prin care n cadrul aceluiasi patrimoniu se combina preturile diversilor factori de productie adusi de agenti economici distincti de proprietarul ntreprinderii, n vederea vnzarii pe piata a unui bun sau serviciu si pentru a obtine din diferenta ntre

doua serii de preturi (pretul de vnzare si pretul de cost) cel mai mare cstig banesc posibil $conomistii romni au adus contri!utii la dezvoltarea conceptului de ntreprindere dovedind originalitate si competenta cu privire la ntreprinderile industriale si agricole. %#. &aritiu, '.(. )urelian, &.'. *asdeu, ).D. +enopol, D.'. ,artian, -. ,adgearu, -. (lavescu etc. au pus !azele teoretice ale ntreprinderii industriale si au avut o contri!utie evidenta la dezvoltarea industriei romnesti. ntreprinderea privata, individuala sau colectiva are o ndelungata existenta istorica si n tara noastra. n .omnia ante!elica rolul statului n procesul de dezvoltare prin investitii noi a fost important, datorita lipsei de capital privat auto#ton. n anul /012, capitalul investit n ntreprinderile economice ale statului se ridica la peste /13,4 mld. lei. Dupa /055, pe !aza principiului centralismului democratic, ntreprinderilor economice, devenite n scurt timp n totalitatea lor ntreprinderi de stat si cooperatiste, li s-a limitat dreptul de decizie si au fost incluse n sistemul planului national unic, si-au pierdut independenta economica reala si autonomia functionala. $conomia de comanda si centralismul excesiv au denaturat principiul autonomiei functionale si al autogestiunii economice si au limitat atri!utele decizionale ale ntreprinderii. 'reocuparile pentru definirea ntreprinderii au dat nastere la opinii diferite, dar nu s-a conturat un concept coerent si complet care sa exprime continutul ntreprinderii n conditii de piata, ntruct nu erau ntrunite conditiile formarii unui astfel de concept. Desi de multa vreme, pe plan mondial, ntreprinderea a ocupat un loc important n analiza microeconomica traditionala, tratarea conceptului de ntreprindere s-a facut de o maniera mecanica, a!ordndu-se legaturile sale cu mediul n principal prin sistemul de preturi si n scopul maximizarii profitului, pe !aza unui calcul economic rational. Teoria economica a ntreprinderii, numita si neoclasica , a aparut n cadrul gndirii li!erale de la sfrsitul secolului +6+ si nceputul secolului ++. $ste

vor!a de explicarea deciziilor de fixare a preturilor si a volumului de productie ca raspuns la variatiile cererii si a costului factorilor de productie. 7!iectivul principal era maximizarea profitului . 'entru neoclasicii de la sfrsitul secolului +6+ exista o identitate ntre ntreprinzator si ntreprinderi, ntreprinzatorul proprietar impunea o!iectivul sau personal8 cel de maximizare a profitului. 9eoria neoclasica se !azeaza pe cinci ipoteze, care sunt8

/ ,aximizarea profitului

: .ationalitatea deciziilor (rolul calculului economic). ;olosirea minimului de mi<loace si o!tinerea maximului de rezultate

1 ;unctia economica a ntreprinderii consta n transferul factorilor de productie n produse finite

5 ,ediul economic este cunoscut. -nzarile potentiale si viitorul sunt cunoscute

= >imitarea cmpului de aplicare a teoriei la studiul pretului si a volumului de productie al ntreprinderii

)ceasta teorie raspunde situatiei unei ntreprinderi fara pro!leme. "onform acestei teorii exista doar proprietarul, acesta fiind unicul detinator al puterii de decizie, cunoscnd cu precizie modalitatea de o!tinere a profitului a carui maximizare era sigurul o!iectiv posi!il. )u fost formulate numeroase critici privind ipotezele acestei teorii. Dintre acestea mentionam8 a!senta diferentierii dintre ntreprinzator si ntreprindere? separarea produsa ntre proprietatea actionarilor si conducerea marilor ntreprinderi ncredintata unor conducatori profesionisti (manageri) conduce la

adaugarea la o!iectivul de profit si a o!iectivelor proprii ale managerilor (o!iective de prestigiu social, de exemplu). ntreprinzatorul este confruntat cu constrngeri mai numeroase dect cele retinute de teoria neoclasica (concurenti, consumatori, sindicate, (tatul) si tre!uie sa ia ma<oritatea deciziilor sale ntr-o perspectiva incerta si n conditii de risc si incertitudine. ntreprinderea nu este numai o realitate economica care are o functiune de productie, cu o relatie stabila ntre volumul de munca, de capital si de productie, ci este de asemenea o organizatie n care actioneaza importante mecanisme de coordonare si de luare a deciziei . Teoriile moderne despre ntreprindere pun accent pe existenta acesteia legata de munca n echipa care conduce la cresterea productivitatii muncii. ,unca n ec#ipa este rezultatul necesitatii com!inarii factorilor de productie care permite o mai !una diviziune a muncii si astfel fiecare individ se specializeaza n activitati pentru care el este cel mai competent si participa n grup la o!tinerea produselor finale. Finalitatea specializarii si a combinarii actorilor de productie este e icienta. ,unca n ec#ipa n cadrul unei ntreprinderi asigura costuri mai rationale si controlul capacitatii muncii si a rezultatelor o!tinute.