Vasile Alecsandri Noaptea

Noaptea-i dulce-n primvar, linitit, rcoroas, Ca-ntr-un suflet cu durere o gndire mngioas, Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori, Scuturnd din a lui poale lungi i repezi meteori.

Pe un deal n deprtare un foc tainic strlucete Ca un ochi ro de balaur care-adoarme i clipete. Sunt pstori n eztoare sau vro ceat de voinici? E vro tabr de care sau un rond de tricolici?

Ctre muni prin ntuneric un lung bucium se aude. El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude, Cnd din culme-n culme noaptea buciumele rsunau i la lupte sngeroase pe romni i deteptau.

Acum ns viaa-i lin; ara doarme-n nepsare! Cnd i cnd, un cine latr la o umbr ce-i apare, i-ntr-o balt mii de broate n lung hor orciesc, Holbnd ochii cu intire la luceafrul ceresc!