Pamintul ce ramine .$i zilele ce zboara in anotimpul tainic. Cu greul meu, cu pasul Ce suna surd de parca ma urmiire.

$te pulsul Striivechiul meu singe fO.$nind a ve.$nicie, Gonindu-mii din e;tstiizispre niciiieri. Cu gindul Cules de mult, cum este cules tot cimpu-n toamna Tirzie unde stiirui. Aud prin ceafa serii, Din sat, latratul jalnic al ciinelui in lanturi Din ceT, tot mai in zare, sfi.$ietorul fipii/ ' Al piisiirii pornite spre pribegie. Unde Sa merg de-acum? Pe cine sa mai a.$tept?

Clt d~ ~i,scutabil e~t~ a vorbi despre "traditionali~ti" ~i despre "modernJ~tl se vede ~l dm faptul ca poeti care au fost socotiti de unii traditionali~ti au fost situati de altii In 'categoria cealalta ~'i invers. Pentru G. Calinescu, de pilda, Aron Cotru~ ~i G. Baraoanu sint moderni~ti in vreme ce B. Fundoianu ~i I1arie V;ronca _ tr~ditio.nali~ti! Lucrurile nu sint clare uneori - 0 dovede~te exemplul IUI I1a.ne V?ronca - nici cind poetul ~i-a anuntat un punct de vedere teoretlc, on a apartinut unei grupari. Adesea, din simbolism sau din Bacovia pomesc ~i unii, ~i altii, ~i Radu Gyr, ~i Demostene Botez. Cel~ . do~a tendinte nu trebuie, a~adar, opuse: mai mult, tradltIOnahsmul nu e decit 0 forma de modernism. Samanatorismul nu e~a un. curen~ p.oetic, ci unul social ~i ideologic ~i el se opunea slmb?hsmulUI .d~ntr-u.n punct exterior poeziei (de~i cu implicatii in poezle). TradltIOnalIsmul nu e convertirea samaniHorismului: tradition~lismul e un.stil, 0 formula inventata de poeti moderni, ie~iti adesea dm ~co.ala sH~bolismului. EI reprezinta, inlauntrul poeziei modeme, una dm tendmtele acesteia, tendinta de autoconservare ce se opune evolutiei prea rapide, in alte direqii, a poeziei modeme: intocmai ca organismele vii, poezia se apara, producind un anumit fel de :elule. ~~.a. IncH traditionalismul este mai degraba un program declt 0 senslbilltate reala: sensibilitatea este una singura, poezia insa~i nu ~ste al~!el de~H~ modem~; u~ii poet~ insa, cu 0 buna ~tiinta, se opun schl~bafll, cultlvmd 0 atltudme ostila fata de nou, redescoperind tradlpa. Daca modemismul e un mod de a simti traditionalismul e aproape in intregime un stil. Aici trebuie cautat~' deos~birea fata de samanatorism. $1. O. Iosif este suflete~te taran ~i Sadoveanu ~i I-a

inla!i~at 0 data plingind de emotie la auzul unor cintece batrine~ti. Sentimentul dezradacinarii, a~a de caracteristic la samanatori~ti, e 0 dovada ca ei sint exilati la ora~: nici Goga, nici Iosif nu devin vreodata or~eni, indiferent de pozitia lor sociaIa. Poezia lor este "veche" intrucit pleaca din acest fond conservativ, dintr-o putemica inrudire cu ceea ce reprezinta elementul taranesc veritabil, ca element etnic, romanesc. Oridt ar fi de limpezi ecourile de lectura ale lui Iosif -Verlaine de exemplu - el nu poate deveni un simbolist pentru ca il tine departe acest fond de simtire. Traditionali~tii nu mai sint, ei, tiirani adevarati. Sub acest raport, un traditionalist avant la lettre este doar G. Co~buc in masura in care se intoarce la sat nu ca la 0 origine de care nu se poate desface, ci ca la 0 materie prima. Traditionalist este acel G. Co~buc pentru care nunta, inmormintarea, lucrarile cimpului, dragostea (el scrie idile!), du~mania in lumea tiiraneasca devin elementele unui spectacol, sint adica sistematizate pentru valoarea lor exterioara, decorativa ~i pitoreasca. Poetii de dupa razboi vor reface atitudinea lui Co~buc - lara a banui - ducind-o mai departe. Viata satului, folclorul (~i el utilizat de Co~buc), obiceiurile, traditiile, vechea arta populara, credintele religioase ~i ceremonialurile - toate sint tratate ca izvoare posibile, ca teme, din ele traditionali~tii ladndu-~i imaginile, adica universul. Din aceasta cauza ~i pare atit de modema, ca atitudine, orientare traditionalista! Poate ca nici un alt poet nu ilustreaza mai exact constatarea de mai sus ca Adrian Manio, simbolist de debut, suflet nou, modem, deschis unor experimente variate, deloc ocupat sa respecte limbajul statomic al poeziei ~i totu~i precursorul mai tuturor formulelor traditionaliste. Totodata se vede la el ca traditionalismul e 0 chestiune de stil, de cultura. Poezia lui Adrian Maniu - scrie G. Calinescu - este triumful stilisticii .yi manierei. Pictor, Adrian Maniu transfera in poezie principii Ie picturii. EI e un colorist remarcabil, ca ~i un autor de gravuri (In versuri, se-ntelege), pUl}ind mare pret pe impresia vizuala. Realitatea insa~i i se inlati~eaza in forma unui tablou, a unei pillze pictate. Pastelurile din Lingii piimint denota mereu intentia - latenta ori nu - de descriere a unui tablou. Natura nu are nimic natural: ea este o compozitie pe care poetul 0 analizeaza liric. Orice mi~care e aparenta (daca nu e limitata cu totu!), ill schimb detaliile de culoare, de expresie, de volum sillt extraordinare: Vechi aur picurii-n giileatii; incovoiatii, ziua moare ... Un taur se ridicii negru in scara galbenii, mugind,