Teoria conflictelor de legi - calificarea si conflictul de calificari -

I) Notiune si definitie. In cazul unui raport juridic cu element de extraneitate pentru a afla ce lege carmuieste efectele juridice ale acestuia trebuie sa determine cu care lege are legatura. Indicatia o sa ne-o ofere acest raport, punctul de legatura care localizeaza sistemul de drept. Pentru a localiza si a determina punctul de legatura trebuie sa se determine continutul sau, adica raporturile juridice reglementate de norma conflictuala. In acest scop in DIP se utilizeaza categorii de puncte de legatura : persoane, succesiune, bunuri. Continutul acestor puncte de legatura difera de la un sistem de drept la altul. Astfel spus, aceeasi notiune juridica nu are acelasi continut in mai multe sisteme de drept. Ex : prescriptia dreptului la actiune este o notiune ce apartine dreptului material, pe cand in sistemul anglosaxon este o notiune de drept procesual. A califica un fapt, o relatie in raport inseamna in care din categoriile si notiunile juridice existente se incadreaza acesta pentru a deveni : un fapt juridic un raport juridic un act juridic Calificarea este operatiunea logico-juridica de descifrare a sensurilor notiunii juridice care explica continutul si legatura normei conflictuale, fiind si o interpretare a diferitelor notiuni in raport cu un sistem de drept.

Acest demers de a defini o notiune prin raportare la un sistem de drept se numeste calificare. Se distinge intre : legea care defineste calificarea si legea care rezulta in urma calificarii. Conflictul de calificari presupune situatia in care notiunile din continutul sau, al normei conflictuale, au intelesuri diferite aflate in coliziune (contact). Calificarea este determinate de urmatorii factori : notiunea are intelesuri diferite in sistemul de drept. Ex : prescriptia dreptului la actiune unele notiuni sunt necunoscute in anumite sisteme de drept (trust) diferite sisteme de drept incadreaza situatiile similare in categorii deosebite. Ex : ruperea logodnei este considerate a fi guvernata fie de regulile din material raspunderii contractuale, fie a raspunderii delictuale.

II) Analiza spetelor citate in mod traditional in doctrina. 1) Succesiunea maltezului : 2 soti Bartholo s-au casatorit in Malta la sfarsitul sec.XIX (1870-1880). Aici au avut primul domiciliu conjugal, dupa care emigreaza in Algeria, unde sotul dobandeste bunuri imobile dupa care decedeaza. Sotia introduce actiune in instanta franceaza, solicitand o parte din bunurile imobile. Speta a fost solutionata prin prisma naturii pretentiilor patrimoniale ale reclamantei, s-a facut o calificare a pretentiilor reclamantei. Dupa legea malteza, pretentiile reclamantei erau considerate un avataj matrimonial, adica efecte ale regimului matrimonial, ceea ce insemna ca reclamanta avea dreptul la un sfert din masa succesorala. Se aplica legea malteza pentru ca acolo s-a aflat domiciliul conjugal si tot aici s-a incheiat o conventie matrimoniala.
2

Dupa legea franceza, pretentiile reclamantei erau calificate ca fiind un drept succecoral al sotiei suprevietuitoare si se aplica legea situarii bunuluil In concluzie, legea aplicabila era legea franceza. Justitita franceza a aplicat legea franceza si cererea reclamantei a fost respinsa, mostenirea revenind statului francez. 2) Testamentul olandezului. Un olandez a intocmit un testament olograf. Legea olandeza interzice acesta forma, iar legea franceza o admite. Daca forma testamentului are prioritate in sensul ca, testamentul olograf pune in discutie o problema de forma, atunci legea aplicabila este legea locului redactarii testamentului, adica testamentul este valabil. Daca forma testamentului este considerate o problem ace tine de capacitatea testatorului, atunci se aplica legea persoanala (legea olandeza) si rezulta ca testamentul nu este valabil. Aceasta speta nu are decat valoare istorica, pentru ca din 1982 in Olanda se recunoaste valabilitatea testamentului olograf. 3) Casatoria grecului. Un grec se casatoreste in Franta cu o femeie cetatean francez. Solutia este diferita in functie de calificarea data locului incheierii casatoriei. Daca se considera ca e o conditie de forma a casatoriei se aplica legea locului (legea franceza) si rezulta ca aceasta casatorie este valabila. Daca se considera ca fiind o conditie de fond, se aplica legea nationala a sotilor si rezulta ca aceasta casatorie este nula pentru cetateanul grec.

III) Legea dupa care se face calificarea in dreptul roman. Art.3 din Legea 105/1992 prevede cand determinarea legii aplicabile depinde califificarea ce urmeaza sa fie data unei instituii de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea juridica stabilita de legea romana. Asadar, calificarea se face dupa legea forului. In legatura cu textul citat trebuie sa facem 2 precizari : termenul de institutie de drept trebuie inteles in sensul larg, incluzandu-se si notiunile juridice ; exceptiile de la art.3 sunt de stricta interpretare. Art.159 alin.2 prevede : legea romana stabileste si daca o anumita problema este de drept procedural sau material. Asadar, calificarea unei probleme ca fiind de drept procedural sau material se face dupa legea romana. Regula conform careia calificarea in DIP se face dupa legea forului este solutia adoptata in majoritatea sistemelor de drept. Avantajele acestei solutii : normele de Dip apartin forului si, deci si calificarea trebuie facuta dupa legea forului; calificarea dupa legea forului se impune logic, deoarece, pana nu se solutioneaza conflictul de calificari nu se poate cunoaste sistemul de drept aplicabil.

IV) Exceptiile de la calificarea lex fori. 1) Calificarea data de parti. In materiile in care functioneaza lex voluntatis partile pot determina, ele insele, contin notiunile utilizate intr-un contract. 2) Calificarea legala. Este posibil ca anumite norme de DIP incluse in legile interne sau tratate internationale sa ofere definitia anumitor notiuni juridice din cuprinsul lor. Acest inteles este aplicabil numai acelor acte normative. 3) Calificarea secundara. Intervine dupa ce s-a facut calificarea primara care determina legea competenta. Ex : a determina daca un contract are un caracter civil sau comercial este o problema de calificare secundara. Asa fiind, ea se realizeaza dupa lex causae, fiind o problema de drept intern. 4) Calificarea institutiilor juridice necunoscute in tara forului. Se realizeaza potrivit sistemului de drept strain care le reglementeaza. Ex : prin trust este un contract in virtutea caruia o persoana transmite un bun alteia cu obligatia acesteia din urma sa dispuna in folosul unui tert beneficiar desemnat de prima persoana. Din dreptul german, aufenbung cauze de desfacere a casatoriei care au existat anterior incheierii acesteia. 5) Calificarea notiunii din norma conflictuala straina in caz de retrimitere. Calificarea se face dupa legea la care se retrimite.

Retrimiterea :

1) Precizari prealabile. Normele conflictuale au un caracter national. Din particularitatile fiecarui sistem national decurge consecinta diversitatii normelor conflictuale care pot da nastere la 2 tipuri de conflicte ale normelor conflictuale. a) Conflict pozitiv. Intr-o situatie juridica data, fiecare dintre normele conflictuale in prezenta atribuie competenta propriei legi interne. Ex : un cetatean german, cu ultimul domiciliu in Franta, moare in Franta, iar masa succesorala este formata din bunurile mobile. Ce regim se aplica succesiunii ? Conform legii nationale (legea germana) sau legea ultimului domiciliu (franceza). Norma conflictuala germana atribuie competenta legii nationale a decujusului (germana). Daca problema este pusa in fata judecatorului francez, conform normelor conflictului francez se aplica legea ultimului domiciliu al decujusului (deoarece sunt bunuri mobile) legea franceza. Conflictul pozitiv exclude retrimiterea. b) Conflictul negativ. Fiecare dintre normele conflictului national se declara necompetenta in reglementarea raportului de DIP si trimite la sistemul de drept al celuilalt stat ori la dreptul unui stat tert. Aceasta situatie da nastere retrimiterii. Ex : statutul personal al unui englez domiciliat in Franta este supus legii sale nationale conform sistemului de drept francez. Conform normelor conflictuale engleze, legea aplicabila englezului in strainatate este legea domiciliului. Daca litigiul apare in fata judecatorului francez, acesta aplica propria norma conflictuala care trimite la legea persoanala a cetateanului, adica legea nationala.

Conflictul negativ este prima conditie a existentei retrimiterii. A doua conditie este dreptul forului, adica sa trimita la intregul sistem de drept, inclusiv la normele sale conflictuale.

Definitie. Retrimiterea este acea institutie de DIP provocata de conflictul negativ dintre normele

conflictuale in coliziune, cu privire la un raport juridic cu element de extraneitate, in sensul ca fiecare norma conflictuala confera celeilalte competenta de a carmui raportul juridic in speta. A aparut in urma unui caz celebru : spea forgo.

Speta Forgo. Un copil din afara casatoriei Forgo s-a nascut in Bavaria. La 5 ani se muta in Franta. Pe teritoriul Frantei moare la 68 de ani, lasand o importanta avere pentru care nu a intocmit testament. Nu avea descendenti. Rudele colaterale dupa mama (fracti, surori ale mamei, nepoti) au introdus actiune in fata instantei franceze, solicitand mostenirea. Dupa legea franceaza, dezbaterea succesiunii mobiliare se face dupa legea ultimului domiciliu al decujusului. Domiciliul decujusului era in Bavaria, deoarece nu a indeplinit procedura de a avea un domiciliu legal in Franta. Legea franceaza a forului trimite la legea bavareza. Conform legii bavareze, succesorilor legali dupa mama le revenea o parte din mostenire. Statul francez a facut recurs, sustinand ca norma conflictuala bavareza supune succesiunea mobiliara domiciliului de facto. Asadar, legea bavareza trimite la legea franceza. Conform legii franceze, succesiunea este vacanta in consecinta revenind statului francez,

Felurile retrimiterii. 1) Retrimiterea de gradul 1, atunci cand norma conflictuala a forului desemneaza competenta dreptului strain a carui norma conflictuala, la randu-I atribuie competenta legii forului. 2) Dubla retrimitere, exista atunci cand norma conflictuala straina aplicabila in virtutea normei conflictuale a forului atribuie competenta sistemului de drept a unui stat tert.

Retrimiterea in DIP roman. Art.4 daca legea straina determinate conform dispozitiilor (aplicate) ce urmeaza, retrimite la dreptul roman, se aplica legea romana, afara de cazul in care legea prevede expres altfel. Alin.2 retrimiterea facuta de legea straina la dreptul altui stat este fara efect. In DIP se aplica numai retrimiterea de gradul 1. Exceptii : Legea 105 prevede cateva exceptii cand nu este admisa retrimiterea. Ex : art.73 : contractul este supus legii alese prin consens de parti. art.85 : legea straina aplicabila contractului cuprinde dispozitiile sale de drept material.

Cursul 4 CALIFICAREA SI CONFLICTUL DE CALIFICRI 1. Noiunea de calificare Coninutul si legtura normei conflictuale se determin cu ajutorul unor noiuni juridice si anume: coninutul normei conflictuale se determin cu ajutorul unor noiuni cum ar fi: starea civil, capacitate, forma actului, succesiunea bunurilor mobile, raport obligaional, raport procesual, etc., iar legtura normei conflictuale se determin cu ajutorul unor noiuni cum ar fi: locul ncheierii contractului, locul unde s-a produs faptul pgubitor, locul executrii contractului, domiciliul, etc. Noiunile prin care se determin coninutul sau legtura normei conflictuale nu au acelasi coninut n diferitele sisteme juridice, motiv pentru care ele nsele au nevoie de determinarea sensului lor, a realitii la care se refer sau pe care o cuprind. De exemplu: n cazul dizolvrii si lichidrii unei societi comerciale pentru determinarea legii aplicabile, adic legea naional a societii ori lex rei sitae care totodat este si lex fori intereseaz calificarea care se face cu privire la natura personalitii juridice a societii n lichidare, cu privire la continuarea personalitii juridice a societii comerciale n curs de dizolvare sau cu privire la o persoan juridic nou care se substituie celei dizolvate pentru interesele lichidrii. Dac ne referim la factorii care determin calificarea, acestia sunt urmtorii: - noiunile si termenii au sensuri diferite n sistemele de drept, cum este de exemplu: domiciliul; - sistemele de drept au noiuni ori instituii juridice care sunt necunoscute altora, cum este de exemplu: instituia juridic numit trust n dreptul englez; noiunea de aufhebung n dreptul german; - sistemele de drept ncadreaz aceleasi situaii n categorii deosebite ori noiuni deosebite, cum este cazul de exemplu: ruperea logodnei care poate fi considerat c sine de rspunderea delictual ori de rspunderea contractual; - sistemele de drept folosesc metode diferite pentru a ajunge la acelasi rezultat, cum este de exemplu: actul cu titlu gratuit supus unor cerine legale diferite. Calificarea nseamn determinarea coninutului noiunilor folosite de norma conflictual, att n partea n care art obiectul reglementrii sale, ct si n partea n care arat legea competent a reglementa raportul juridic. Calificarea poate fi definit si pornind de la acte, fapte, raporturi sociale pentru a vedea n ce categorie juridic se ncadreaz. 2. Importana si felurile calificrii Calificarea prezint importan n dreptul internaional privat pentru c de felul n care aceasta se face, depinde n cele din urm soluia practic a conflictului de legi. Unii autori de drept internaional privat consider c exist dou categorii de importan a calificrii si anume: a) importana calificrii noiunilor din cuprinsul normei conflictuale caz n care, de felul cum se face calificarea depinde coninutul normei conflictuale si,n final,legtura acesteia, fapt ce determin ca n funcie de cum va diferi coninutul normei conflictuale va diferi si legtura acestei norme. b) importana calificrii noiunilor din legtura normei conflictuale caz n care, fr a se schimba coninutul normei conflictuale, soluia conflictului de legi depinde de felul n care se face calificarea.
9

Cnd legile care se gsesc n conflict au aceeasi calificare privitor la o anumit noiune, calificarea nu constituie o dificultate n dreptul internaional privat si nu are o nrurire asupra soluiei conflictului de legi dac ea se face dup cum una sau alta din legile aflate n calificare o reglementeaz. n acest caz soluia conflictului de legi va fi aceeasi indiferent dup care din legile n conflict se va face calificarea, deoarece aceasta va fi aceeasi. Calificarea noiunilor din coninutul normei conflictuale schimb nssi norma conflictual aplicabil, iar calificarea noiunilor din legtura normei conflictuale schimb legea aplicabil. Felurile calificrii: a) calificarea primar aceea care determin legea competent, n sensul c n funcie de felul n care se face o calificare, depinde de legea competent a crmui raportul juridic respectiv, fiind o problem de drept internaional privat; calificarea secundar aceea care nu are influen asupra legii competente a reglementa raportul juridic, fiind o problem a legii interne competent a reglementa raportul juridic, dup ce s-a fcut calificarea primar. Fiind o problem de drept intern, n cazul calificrii secundare se admite ca legea intern care a fost declarat competent s fac si calificarea secundar. b) calificarea noiunilor folosite de norma conflictual pentru a desemna conflictele de legi care le reglementeaz, adic coninutul normei conflictuale si calificarea noiunilor folosite de norma conflictual pentru a desemna sistemul de drept aplicabil, adic legtura normei conflictuale. Deosebirea ntre cele dou calificri menionate, rezult din momentul expunerii noiunii de calificare, pentru c n cazul calificrii noiunilor folosite de norma conflictual pentru a desemna conflictele de legi care le reglementeaz se schimb nssi norma conflictual, iar pe aceast cale se determin legea competent a reglementa raportul juridic, n timp ce n cazul calificrii noiunilor folosite de norma conflictual pentru a desemna sistemul de drept aplicabil nu se schimb norma conflictual, dar n funcie de calificare depinde soluia conflictului de legi. 3. Conflictul de calificri si importana soluionrii conflictului de calificri Exist conflict de calificri atunci cnd noiunile folosite de norma conflictual sunt calificate n mod diferit de sistemele de drept care se afl n litigiu, ceea ce determin ca n mod practic, problema calificrii n dreptul internaional privat s intereseze mai mult n conflictul de calificri dect n conflictul de legi. Soluionarea unui conflict de legi depinde de felul n care se soluioneaz conflictul de calificri, deoarece, n primul rnd, se soluioneaz conflictul de calificri si apoi conflictul de legi, iar soluia dat n primul caz determin soluia celui de al doilea conflict. Importana soluionrii conflictului de calificri este de actualitate, dnd nastere la numeroase dispute, att n dreptul european, ct si n cel american cu privire la determinarea legii aplicabile publicitii pe internet si a lmuririi noiunilor folosite n aceast materie. n aceast materie a publicaiilor pe interne distingem ntre situaiile n care reglementarea este de drept civil si de drept comercial, caz n care se pot ivi conflicte de legi si situaiile n care reglementarea este de drept penal. De exemplu: apar probleme n msura n care aceeasi situaie, cum ar fi publicitatea prin care destinatarul este lsat s cread c a cstigat un premiu de mare
10

valoare, desi n realitate acest premiu valoreaz mai puin. 4. Legea dup care se face calificarea Principala problem care se pune n dreptul internaional privat n privina calificrii este aceea de a sti dup care lege se face calificarea, cum se soluioneaz conflictul de calificri, motiv pentru care vom analiza mai multe situaii si anume: a) calificare dup legea forului opinia majoritar este aceea potrivit creia calificarea se face dup legea instanei sesizate (lex fori), invocnd urmtoarele argumente: - normele dreptului internaional privat sunt norme naionale, care aparin sistemului de drept al instanei, situaie n care calificrile avute n vedere de legiuitor sunt tot cele ale sistemului de drept naional, deoarece legiuitorul care a formulat normele de drept internaional privat a neles noiunile folosite de aceste norme dup sensul pe care l aveau n sistemul su juridic; - calificarea este o etap intermediar n aplicarea normei conflictuale , iar calificarea primar influeneaz soluia litigiului, fapt ce determin ca n soluionarea conflictului de legi, succesiunea operaiunilor svrsite de juristi este urmtoarea: calificarea noiunilor folosite de norma conflictual pentru a arta coninutul su, adic pentru a sti ce norm conflictual are aplicare; calificarea noiunilor folosite de norma conflictual pentru a arta sistemul de drept intern aplicabil; calificarea legii interne care se cunoaste dup ce a fost fcut calificarea primar; - dac nu s-ar face calificarea dup legea forului, ar nsemna c forul nu are niciun control asupra aplicrii legii strine, ceea ce nu poate fi admis. Se poate considera c admiterea calificrii dup legea forului nu exclude, pe de o parte, un anumit rol al legii strine n calificare si, pe de alt parte, adaptarea si uneori deformarea categoriilor dreptului intern. b) calificarea dup lex causae n aceast teorie, calificarea se face dup legea strin principial competent asupra unui raport juridic, sens n care,orice norm juridic se calific potrivit sistemului de drept cruia aparine. Argumente invocate n sprijinul acestei teorii sunt: - trimiterea la legea strin competent implic si trimiterea la calificarea acestei legi, sens n care, dac nu se ine seama de calificarea pe care o face legea strin, nseamn c se impune acestei legi o competen pe care ea nssi nu o poate primi, adic se denatureaz aceast lege; - legea strin la care face trimitere norma conflictual trebuie aplicat astfel nct s se obin aprarea efectiv a drepturilor subiective nscute sub aciunea ei, fapt ce nu s-ar putea realiza dac s-ar face calificarea n toate cazurile dup legea forului; Totodat, argumentul n favoarea acestei teorii, potrivit cruia aplicarea legii strine independente de calificarea proprie ar nsemna alctuirea unei competene acestei legi, pe care ea nssi nu o poate primi, poate fi ntors mpotriva teoriei calificrii dup lex causae. c) teoria calificrii autonome potrivit acestei teorii, noiunile folosite de norma conflictual se calific autonom, adic independent de calificarea acelorasi noiuni fcute de legea material intern a unui anumit stat. Coninutul noiunilor folosite de norma conflictual nu poate fi acelasi cu coninutul noiunilor folosite de legislaia intern, diferite de legislaiile statelor.
11

Aceast calificare autonom este rezultatul generalizrii calificrilor diferite ale aceleiasi noiuni n legislaiile statelor, iar pe baza comparrii acestor calificri se obine o calificare care reprezint generalizarea calificrilor aceleiasi noiuni. De asemenea, aceast teorie prezint interes pentru c ea constituie o critic a teoriei calificrii dup legea forului si arat c uneori coninutul unei noiuni nu corespunde cu coninutul aceleiasi noiuni din legislaia intern, c prin urmare calificarea dup legea forului nu poate fi primit ntotdeauna. d) calificarea dup un singur criteriu nu este posibil Problema interpretrii normei conflictuale este complex, neputnd fi rezolvat dup un singur criteriu. De exemplu: dac o norm conflictual ar spune c momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui lucru se determin dup legea situaiei bunului, noiunea "dreptul de proprietate" asupra lucrurilor situate ntr-un stat poate avea neles diferit de noiunea "dreptul de proprietate" asupra unui lucru situat n alt stat. Prin urmare, aceeasi noiune nu se calific n toate situaiile, dup legea forului sau dup legea strin competent, n unele situaii, calificarea se face dup legea forului, iar n altele dup legea strin. e) calificarea dup proper law potrivit acestei metode din dreptul englez, legea dup care se face calificarea, depinde de la caz la caz, ceea ce nseamn c uneori se face dup lex fori, alteori dup lex causae, n raport de particularitile speei apreciate de instana de judecat. n concluzie, din cele menionate mai sus, exist suficiente temeiuri pentru a considera c nu se poate face calificarea, n toate cazurile, numai dup lex fori,fr a se ine seama de lex causae, ori dup lex causae, fr a se ine seama de lex fori, dar se poate stabili principiul potrivit cruia calificarea se face dup legea forului, afar numai dac din lege, din acordul prilor ori alte mprejurri ntemeiate nu rezult altfel. n dreptul romn, art. 3 din Legea nr. 105/1992 prevede c n cazul n care determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaz s fie dat unei instituii de drept sau unui raport juridic, se ia n considerare calificare juridic stabilit de legea romn. De asemenea, calificarea unei probleme ca fiind de drept procedural sau de drept material se face dup legea romn potrivit dispoziiilor art. 159 alin.ultim din Legea nr. 105/1992, iar n cazul contractului ncheiat ntre persoane aflate n state diferite, prin schimb de scrisori, telegrame, telefon, acesta se consider ncheiat n ara domiciliului sau sediului prii de la care a pornit oferta ferm de contractare ce a fost acceptat (conform dispoziiilor art. 79 alin. ultim Legea nr. 105/1992). Excepii: a) autonomia de voin n msura n care prile pot s aleag legea competent a se aplica raportului juridic, ele au posibilitatea s decid asupra calificrii, astfel c pot determina ce se nelege prin locul ncheierii contractului, locul executrii contractului ori alte noiuni care intereseaz n legtur cu contractul ncheiat; b) calificarea secundar fiind o problem de drept intern, aceasta nu se face dup legea forului, ci dup lex causae, sens n care menionm calificarea bunurilor mobile si imobile pentru determinarea regimului lor juridic, atunci cnd se aplic lex rei sitae (art. 50 Legea nr. 105/1992);
12

c) retrimiterea n msura n care se admite retrimiterea, trebuie admis c si calificarea noiunilor folosite de norma care retrimite se face dup aceast lege. De exemplu: dac n materie de statut personal legea strin (norma conflictual) retrimite la legea domiciliului persoanei care presupunem c se afl ntr-o a treia ar, calificarea domiciliului se face dup legea ce a retrimis; d) instituii juridice strine necunoscute de legea forului unele sisteme de drept cunosc instituii juridice care le sunt proprii, sens n care putem meniona instituia juridic din dreptul englez denumit "trust" care nu are corespondent n dreptul rilor de pe continent si instituia juridic din dreptul german denumit "aufhebung", dar pentru aceste instituii juridice, n privina calificrii, trebuie s se in seama de legea care le recunoaste si le reglementeaz; e) tratatele internaionale unele norme conflictuale se gsesc n izvoare internaionale, pentru c dac avem n vedere tratatele, n cuprinsul lor se menioneaz sensul pe care l au anumii termeni ori noiuni la care se refer; f) cetenia determinare ceteniei unei persoane este o problem de calificare, deoarece se consider c ea se determin n raport de legea statului al crui cetean este sau pretinde c este persoana n cauz. n acest sens, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 105/1992 prevede c determinarea si proba ceteniei se fac n conformitate cu legea statului a crui cetenie se invoc, iar alin. 3 al art. 12 din Legea nr. 105/1992 prevede c legea naional a strinului care are mai multe cetenii este legea statului unde si are domiciliul sau, n lips, resedina. Prin urmare, excepia de la calificare forului exist n cazul n care persoana are o singur cetenie strin, dar neavnd cetenia forului.

13

Cursul 6 CAZURILE DE NLTURARE DE LA APLICARE A LEGII STRINE 1) Retrimiterea Retrimiterea nseamn procedeul juridic prin care legea strin desemnat ca aplicabil potrivit normei conflictuale a forului refuz competena ce i se ofer de a se aplica si, atribuie, la rndul ei prin normele conflictuale proprii, aceast competen legii unui alt stat. Problema retrimiterii nu se pune n cazul unui conflict pozitiv de legi care se soluioneaz, de regul, prin aplicarea unei norme conflictuale a forului de instana n faa creia a ajuns litigiul -, ci n cazul unui conflict negativ de legi. n cazul conflictului pozitiv de legi, fiecare din normele conflictuale revendic reglementarea raportului juridic respectiv pentru sistemul de drept cruia aparine, n timp ce n cazul conflictului negativ de legi, nici una din normele conflictuale aplicabile nu pretinde reglementarea raportului juridic respectiv pentru sistemul de drept cruia i aparine, astfel c, ambele sisteme de drept, prin normele conflictuale se declar necompetente a reglementa raportul juridic. n cazul trimiterii la legea strin trebuie, mi nti, neleas noiunea de lege strin si anume: - s se considere c trimiterea este fcut la legea material a rii respective, fr a se inea seama de normele sale conflictuale , norme care ar putea dispune retrimiterea; - s se considere c trimiterea este fcut la ntregul sistem de drept strin, adic inclusiv la normele sale conflictuale, norme care pot accepta trimiterea , fr a se mai pune problema retrimiterii, dar este posibil ca ele s nu accepte trimiterea fcut, s se declare necompetente si s dispun retrimiterea. Exist dou forme de retrimitere si anume: a) retrimiterea de gradul I sau simpl adic retrimiterea fcut de legea strin la legea forului, n sensul c, dac retrimiterea este acceptat, instana sesizat aplic n ultima analiz propria sa lege material; b) retrimiterea de gradul II sau complex adic legea fcut de legea strin la legea unei ri tere si nu la legea forului. n faa instanei franceze s-a invocat problema retrimiterii de gradul II n materia societilor comerciale Principiul n dreptul internaional privat este c se aplic norma conflictual a forului si, nu aceea care aparine sistemului de drept strin. Admiterea retrimiterii nesocoteste acest principiu, deoarece instana se conduce dup norma conflictual strin pentru a determina legea material aplicabil. Retrimiterea nu poate fi admis,deoarece sporeste incertitudinea n dreptul internaional privat si constituie o excepie de la cazurile certe si normale de aplicare a dreptului strin, fapt ce determin ca unele tratate si convenii internaionale nu mai admit retrimiterea. Argumente invocate mpotriva admiterii retrimiterii: - admiterea retrimiterii ar nsemna c legea forului cedeaz n faa dispoziiilor legii strine si c instana local ascult de legea strin;
14

- nu se poate admite c instana ar trebui s judece ca si cum s-ar judeca unde se cere exequatur-ul hotrrii, deoarece aceasta nu este posibil ntotdeauna, n sensul c a ine seama de locul executrii unei hotrri n determinarea competenei legislative nseamn a adopta o soluie ilogic, avnd n vedere c locul executrii este ntmpltor si nesigur; - teoria instanei strine nu rezolv problema retrimiterii, deoarece ea schimb numai datele , n sensul c, n loc ca punctul de plecare s fie legea forului, este legea strin, fr a nltura obieciile invocate mpotriva retrimiterii; - prin trimiterea dispus de norma conflictual a forului s-a vrut ca n cauza respectiv s se aplice legea strin, ceea ce nu se poate realiza dac se accept retrimiterea; - retrimiterea duce la coordonarea sistemelor de drept n unele cazuri, dar n altele are ca rezultat schimbarea reciproc a soluiilor; - n cazul retrimiterii de rangul II, dac legea statului ter se declar necompetent si face trimiterea la legea altui stat si acesta procedeaz a fel, nseamn c se poate face nconjurul lumii fr s se poat determina legea competent. Argumente invocate n favoarea admiterii retrimiterii: - legea strin trebuie neleas n sens larg cuprinznd si normele conflictuale n sensul c, trimiterea fcut de legea forului la legea strin trebuie considerat ca fiind o trimitere n sistem de drept strin, adic inclusiv normele sale conflictuale; - legea strin trebuie aplicat cnd ea se va declara competent n sensul c, retrimiterea trebuie admis, deoarece altfel ar nsemna c se admite aplicarea legii strine ntr-o materie n care ea nssi se declar necompetent; - teoria instanei strine (foreign court theory) adic instana forului ar trebui s judece ca si cum s-ar gsi n ar strin la a crei lege se face trimitere la legea strin; - retrimiterea asigur executarea hotrrii judectoresti adic retrimiterea trebuie admis pentru c numai astfel hotrrea judectoreasc va avea eficien, avnd n vedere si faptul c dintre toate rile n care este posibil c se vor invoca efectele acesteia, cea mai probabil este ara cu a crei lege raportul juridic are legtur prin elementul su strin; - retrimiterea este un mijloc de coordonare a sistemelor de drept aplicabile, dac unul dintre ele nu accept retrimiterea exist cazuri n care retrimiterea nu poate armoniza sistemele de drept aplicabile, ceea ce conduce la schimbarea reciproc a soluiilor fa de situaia n care nu s-ar admite retrimiterea; - retrimiterea de gradul II poate fi un mijloc de coordonare a sistemelor de drept aplicabil. Se consider c nu se aplic retrimiterea n urmtoarele situaii: a) prile au ales legea aplicabil contractului lor (autonomia de voin) sens n care, Convenia de la Haga din 15 iunie 1955 asupra legii privind vnzarea internaional de bunuri mobiliare corporale aplic principiul desemnrii de ctre pri a legii aplicabile si exclude retrimiterea; b) cnd se aplic regula "locus regit actum" situaie n care se admite c trimiterea pe care o face norma conflictual este la dispoziia legii locului ncheierii actului privind forma exterioar a acestui, fr a se lua n consideraie normele conflictuale ale sistemului de drept respectiv. n legislaia noastr se prevede c dac legea strin determinat potrivit dispoziiilor din legea menionat, retrimite la dreptul romn, se aplic legea romn, afar de cazul n care se
15

prevede n mod expres altfel, adic se prevede retrimiterea de rangul I dac nu se prevede altfel (art. 4 Legea nr.105/1992). Cnd norma conflictual trimite la legea unui st care nu este unitar, ci difer pe provincii sau regiuni, atunci legea strin la care a trimis norma conflictual romn va spune ce lege material se va aplica, caz n care nu este vorba de retrimitere, ci de o problem de drept intern a rii n cauz. n aceast situaie se va ine seama de dispoziiile legii strine n ceea ce priveste aplicarea sa n spaiu, dar numai pe teritoriul statului respectiv, dup cum se ine seama de dispoziiile legii strine si n privina aplicrii sale n timp (art. 5 Legea nr. 105/1992). Retrimiterea nu este posibil n cazul tratatelor bilaterale de asisten juridic ncheiate de Romnia, deoarece retrimiterea este posibil numai n cazul n care normele conflictuale ale diferitelor ri sunt diferite. n cazul admiterii retrimiterii norma conflictual strin nu este nici un element de fapt, nici drept naional propriu, astfel c, n dreptul nostru, casarea hotrrii judectoresti se poate cere n cazurile prevzute de art. 304 C.pr.civ.

16