Sunteți pe pagina 1din 58

TEORIA EXERCITIULUI FIZIC TERAPEUTIC

EXERCITIUL FIZIC TERAPEUTIC ESTE STRUCTURAL FORMAT DIN 3 PARTI:


1.

2.

3.

Pozitia de start si miscarile efectuate in cadrul acestei posturi Tipul de contractie musculara (concentrica, excentrica, izometrica) necesara in cadrul exercitiului Elementele declansatoare ale unui stimul senzorial cu scop de facilitare sau inhibare a raspunsului Exercitiul fizic urmareste fie cresterea fortei musculare, fie mobilizarea articulara, fie coordonarea neuromotorie sau abilitatea.

PRINCIPII DE BAZA ALE EXERCITIULUI FIZIC TERAPEUTIC:


Se executa lent, fara bruscari, ritmic Exercitiile trebuie sa se bazeze pe pozitii de start stabile, care faciliteaza travaliul muscular si permit apoi recuperarea cat mai buna a acestui travaliu Progresivitatea exercitiilor va fi lenta, de la stadiile cele mai joase de forta muscular, redoare sau incoordonare trecanduse treptat la exercitiile care cer forta, amplitudine sau coordonare aproape normale Exercitiile de tonifiere musculara trebuie sa se execute intotdeauna pe toata amplitudinea de miscare articulara posibila Cu cat un exercitiu a cerut o contractie musculara mai intensa, cu atat pauza de relaxare care urmeaza este mai lunga pentru refacerea circulatiei. Din alternanta exercitiurelaxare se creeaza ritmul exercitiului. Orice exercitiu trebuie sa se execute in limitele maxime posibile ale unghiului de miscare a segmentului, numai in acest fel vor intra in actiune toate fibrele musculare, iar amplitudinea miscarii se va mentine sau va redeveni normala.

1. POZITIA DE START

Creearea unei perfecte stabilitati a corpului si/sau segmentului in timpul exercitiului este o conditie de baza. Pozitia de stand cu picioarele indepartate este mult mai stabila fata de pozitia stand cu picioarele apropiate pentru orice exercitiu de trunchi sau membre, dar daca acest exercitiu reclama miscarea inainte a bratelor, stabilitatea se obtine mai ales daca se duce un picior in fata.

Exceptie: in cadrul exercitiilor de coordonare neuromusculara cand pozitia de start este aleasa tocmai pt a crea dificultati in mentinerea echilibrului.

2. PROGRESIVITATEA

Reprezinta necesitatea si modalitatea exercitiilor fizice de a fi in continua corelatie cu capacitatea functionala a structurilor implicate in exercitiu, capacitate functionala ce creste treptat odata cu aplicarea repetata a exercitiului fizic terapeutic. Se aplica in exercitiile pt tonifiere musculara, pt cresterea amplitudinii miscarii si pt coordonare.

PROGRESIVITATEA (CONTINUARE)

a. Progresivitatea pt tonifierea musculara


b. Progresivitatea pt amplitudine c. Progresivitatea pt coordonare d. Progresivitatea in timp

A. PROGRESIVITATEA PT TONIFIEREA MUSCULARA:


Cresterea progresiva a lungimii sau greutatii bratului parghiei (rezistentei) Scoaterea treptata a ajutorului dat unei miscari de musculatura accesorie Cresterea amplitudinii unei miscari esecutate contra gravitatiei sau cu o greutate adaugata Asocierea unei miscari in subsidiar la un exercitiu care antreneaza grupul muscular principal Modificarea ritmului unei miscari Succesiunea contractie statica contractie dinamica Succesiunea miscare in pozitie fara efectul gravitatiei miscare cu implicarea gravitatiei (la forta 2-3) Cresterea greutatii (sarcinii) care reprezinta rezistenta aplicata (cu 150-250g) Prelungirea duratei in timp a exercitiului dupa ce se trece de perioada de adaptare cand apare impresia ca efortul este din ce in ce mai usor

B. PROGRESIVITATEA PT AMPLITUDINE:

modificarea ritmului miscarilor care se executa pe toata amplitudinea miscarilor adaugarea unei serii de mici si ritmice miscari la limitele sectorului de mobilitate articulara Introducerea unor tensiuni prelungite pe directia miscarii ce trebuie recuperata (aceasta fortare sustinuta nu tb sa produca durere importanta)

C. PROGRESIVITATEA PT COORDONARE:

se trece progresiv de la miscari ale articulatiilor mari spre miscari ale celor mai mici Cresterea preciziei in executarea unei miscari Combinarea miscarilor diverselor articulatii si segmente Diminuarea treptata a poligonului de sustinere Cresterea dificultatii de a mentine in echilibru o pozitie Utilizarea de sarituri usoare pe un picior, alternativ, cu opriri bruste in anumite pozitii, sau pasi inainte, in lateral, in spate, cu

D. PROGRESIVITATEA IN TIMP:

Cresterea treptata a duratei unui exercitiu durata se apreciaza la nivelul unei zile, deorece se refera atat la durata unei sedinte, cat si la durata tuturor sedintelor dintr-o zi.

I. POZITIA SI MISCAREA

Pozitia de start (initiala) miscare pozitia finala (de obicei coincide cu cea initiala)

ELEMENTE CARE INTERVIN IN POZITIE SI MISCARE:


1.

Suprafata bazei de sustinere a corpului in timpul exercitiului cu cat aceasta este mai mare cu atat pozitia este mai stabila si nu implica relatii de mentinere a echilibrului Distanta dintre centrul de greutate al corpului si suprafata de sustinere cu cat distanta este mai mica stabilitatea va fi mai mare Nr de articulatii care intra in schema de miscare, dar si nr de articulatii care suporta greutatea corpului influenteaza echilibrul si stabilitatea

2.

3.

4.

Lungimea bratului parghiei in miscarea comandata


Modificarile de tonus muscular (promovarea sau inhibarea reflexelor de tonus muscular)

5.

ELEMENTE CARE INTERVIN IN POZITIE SI MISCARE (CONTINUARE):


6. Rezistenta care se va opune miscarii, respectiv contractiei musculare: fara gravitatie, cu gravitatie, cu gravitatie asistata Nivelul de lungime in care muschiul este pus in actiune Pozitia si miscarea vor tine seama de tipul contractiei musculare solicitate (izometrica, concentrica, excentrica)

7. 8.

9.

Miscarea membrelor va tine seama de cele 3 modalitati de performare: cu articulatia mijlocie imobila cu articulatia mijlocie flectandu-se cu articulatia mijlocie extinzandu-se 10. Prezenta durerilor sau a altui disconfort obliga la alegerea unei pozitii si miscari care sa nu evidentieze disconfortul

I. POZITIILE DE PORNIRE

A. Pozitii fundamentale:
a.

Ortostatica b. In sezand c. In genunchi d. Culcat e. In atarnat

B. Pozitii derivate

B. POZITII DERIVATE
1. Din ortostatism
a.

b. c.

d.

schimband pozitia bratelor mainile pe solduri, la umar, bratele in cruce, mainile la piept, membrele superioare in cruce, mainile la ceafa etc schimband pozitia trunchiului trunchiul inclinat inainte, aplecare in fata, inclinare laterala schimband pozitia picioarelor stand in unipodal, stand cu picioarele indepartate, stand cu picioarele in linie (unul inaintea celuilalt), stand pe varfuri, in fandare, ghemuit etc schimband pozitia trunchiului si a picioarelor fandare cu inclinarea trunchiului in aceeasi directie, etc

B. POZITII DERIVATE
2. Din sezand schimband pozitia bratelor schimband pozitia trunchiului trunchiul aplecat pe coapse, intre coapse, sezand pe podea schimband pozitia picioarelor cu genunchii departati, calare pe scaun, sezand pe podea cu genunchii intinsi,/flectati etc

a.
b.

c.

B. POZITII DERIVATE
3. Din pozitia in genunchi schimband pozitia bratelor schimband pozitia trunchiului schimband pozitia picioarelor genunchi indepartati, sezutul pe calcaie, pe un genunchi

a.
b. c.

B. POZITII DERIVATE
4. Din postura culcat schimband pozitia bratelor schimband pozitia picioarelor genunchi flectati, picioarele indeparate, cu genunchii indoiti si bazinul ridicat, cu membrele inferioare drepte ridicate la zenit, lateral cu genunchii flectati etc

a.
b.

B. POZITII DERIVATE
5. Din atarnat schimband pozitia picioarelor cu genunchii flectati, cu intreg corpul intins in pozitie oblica, cu picioarele in sprijin si corpul arcuit, etc schimband priza mainilor cu mainile in pronatie, in supinatie, cu o mana pronata si una supinata, cu palmele fata in fata

a.

b.

II. PROMOVAREA MISCARILOR SAU CONTROLUL MOTOR


Suita etapelor controlului motor: 1. Mobilitatea 2. Stabilitatea 3. Mobilitatea controlata 4. Abilitatea

1. MOBILITATEA

Este abilitatea de a initia o miscare si de a o executa pe toata amplitudinea ei fiziologica Presupune mobilitate articulara si forta musculara

2. STABILITATEA

Este capacitatea de a mentine posturile gravitationale si antigravitationale ca si pozitiile mediane ale corpului; posibilitatea realizarii unei contractii musculare normale simultane a muschilor din jurul articulatiei.

Se realizeaza prin 2 procese:

integritatea reflexelor tonice posturale de a mentine o contractie in zona de scurtare a muschiului contragravitatiei sau contra unei rezistente aplicate de kt cocontractia contractia simultana a muschilor din jurul unei articulatii ceea ce creeaza stabilitatea in posturile de incarcare si face posibila mentinerea corpului in pozitie dreapta

3. MOBILITATEA CONTROLATA

Reprezinta abilitatea de a executa miscari in timpul oricarei posturi de incarcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau de a rota capul si trunchiul in jurul axului longitudinal in timpul acestor posturi. Aceasta necesita:

obtinerea unei forte de musculare in limita disponibila de miscare promovarea unor reactii de echilibru in balans dezvoltarea unei abilitati de utilizare a amplitudinii functionale de miscare atat in articulatiile proximale, cat si in cele distale

4. ABILITATEA

Este ultimul nivel al controlului motor cel mai inalt putand fi definita ca manipularea si explorarea mediului inconjurator. Zona proximala a membrelor are stabilitate dinamica care ghideaza membrul, iar partea distala (mana, piciorul) are o mare libertate de miscare si actiune. Membrul superior este cel care are cele mai mari necesitati de abilitate.

TIPURI DE CONTRACTII MUSCULARE


Contractia musculara se manifesta prin fenomene mecanice, electrice si termice. Manifestarile mecanice sunt reprezentate de modificari de tonus muscular si de forma. Exista doua tipuri principale de contractie: contractii izotonice, n care muschiul se scurteaza dar tensiunea din interior ramne constanta. Sunt caracteristice muschilor membrelor si realizeaza lucrul mecanic finalizat cu diverse forme de miscare; contractii izometrice, n care muschiul nu-si modifica dimensiunile, dar tensiunea din interior creste. Sunt caracteristice musculaturii posturale. Cele doua tipuri de contractie se asociaza si se succed in timpul contractiei musculare fiziologice.

1.

2.

CONTRACTIA IZOTONICA (DINAMICA)

Muschiul se scurteaza, isi modifica dimensiunea in actiune de invingere a fortei externe. Este considerata a fi formata din 2 faze:

faza concentrica, de scurtare a muschiului in care greutatea, suportul sau orice alt obiect care reprezinta forta externa este miscat faza excentrica in care obiectul inainte mutat, este adus la loc

Trebuie precizat ca in ambele faze muschiul este in stare de contractie, doar ca in faza concentrica el invinge forta externa, iar in faza excentrica el readuce segmentul sau partea de corp in pozitie initiala prin cedare. Aceasta este si partea contractiei musculare care se crede ca produce durerea de a doua zi din muschi dupa un antrenament cu greutati, pentru ca determina mici rupturi pe suprafata filamentelor de actina si miozina, unitatea contractila a muschiului.

CONTRACTIA IZOMETRICA (STATICA)


In aceasta contractie muschiul nu isi modifica lungimea, ci numai stare de tensiune. Adica el se contracta impotriva unui obstacol fix. Totusi se crede ca si in aceasta stare exista un anumit grad de scurtare a muschiului, mic totusi, permis de elasticitatea tendonului.

SECUSA SI TETANUSUL

Contractia musculara simpla se numeste secusa si apare in urma aplicarii unui stimul unic. Secusele se produc foarte rar in organism (un exemplu l reprezinta frisoanele.

Contractia musculara normala se numeste tetanus si apare n urma aplicarii unor impulsuri repetate, succesive si de durata. Contractiile tetanice sunt de doua tipuri: incomplete, n cazul aplicarii unor stimuli cu frecventa mai redusa, si complete, n cazul aplicarii unor stimuli cu frecventa mare.

MANIFESTARILE ELECTRICE SI TERMICE ALE CONTRACTIEI MUSCULARE

Manifestarile electrice constau n depolarizare si repolarizare la nivelul simpasei de tip placa motorie. Fenomenele bioelectrice se inregistreaza cu ajutorul electromiografului. Manifestarile termice constau in eliberarea unei cantitati mari de caldura ( termogeneza ) . n conditii de activitate ( efort fizic ) ntr-un mediu rece, termogeneza creste prin cresterea tonusului muscular. Daca temperatura corpului nu poate fi mentinuta, apar frisoanele, care au drept consecinta producerea de caldura.

PARTICULARITATILE CONTRACTIEI MUSCULARE:

Tonusul muscular repreyinta starea de permanenta de tensiune ( contractie usoara ) a muschilor in repaus. Mecanismul de producere si mentinere este neuroreflex; Forta musculara reprezinta tensiunea dezvoltata de muschi n timpul contractiei sale. Depinde de intensitatea stimulilor si de proprietatile morfofunctionale ale muschilor; Oboseala musculara se manifesta prin scaderea fortei musculare si a preciziei miscarilor, prin aparitia febrei musculare datorita acumularii acidului lactic n muschi. Totodata, scade cantitatea de ATP, PC si glucoza, iar descompunerea ATP este mult mai rapida decat sinteza acestuia.

ELEMENTELE FACILITATORII SI INHIBITORII


Sunt manevre care declanseaza stimulii senzitivi meniti sa mareasca sau sa reduca raspunsul motor. Raspunsul la acesti stimuli depinde de:

Pacient Parametrii

aplicarii stimulului (frecventa, durata,

ritm) Varsta bolnavului si starea SNC

ELEMENTELE FACILITATORII SI INHIBITORII


1. pentru mobilitate

- initierea miscarii - Initierea ritmica - Miscarea activa de relaxare-opunere - contractii repetate


- cresterea amplitudinii - Initierea ritmica - Relaxare opunere - Relaxare contractie - Stabilizare ritmica - Rotatie ritmica

ELEMENTELE FACILITATORII SI INHIBITORII


2. pentru stabilitate - intarirea musculaturii posturale descarcate - Inversare lenta cu opunere - Izometrie alternanta

- intarirea musculaturii posturale si cocontractia din descarcare - Inversare lenta cu opunere - Contractie izometrica in zona scurtata - Izometrie alternanta - Stabilizare ritmica
- cocontractia din incarcare - Inversare lenta cu opunere descrescanda - Izometrie alternanta - Stabilizare ritmica

ELEMENTELE FACILITATORII SI INHIBITORII


3. pentru mobilitatea controlata - Inversare lenta - Inversare lenta cu opunere - Contractii repetate - Secventialitate pentru intarire - Inversare agonistica

ELEMENTELE FACILITATORII SI INHIBITORII


4. pentru abilitate - Inversare lenta - Inversare lenta cu opunere - Secventialitate pentru intarire - Inversare agonistica - Progresie cu rezistenta - Secventialitate normala

1. ELEMENTE PROPRIOCEPTIVE
Intinderea Rezistenta Vibratia Telescoparea (compresiunea) Tractiunea Acceleratia (liniara si angulara) Rostogolirea

a.
b. c. d. e. f. g.

A. INTINDEREA

rapida: faciliteaza sau amplifica miscarea; se poate aplica si o usoara rezistenta miscarii, crescand in acelasi fel mai mult contractia

prelungita: are efect inhibitor pt agonisti

B. REZISTENTA

aplicata unei miscari creste recrutarea de motoneuroni. Se utilizeaza in scopul obtinerii hipertrofiei musculare

C. VIBRATIA

Are efect facilitator asupra muschiului vibrat si inhibitor asupra celui antagonist. Se evita in prezenta unor scheme patologice de miscare (ex ataxie)

D. TELESCOPAREA (COMPRESIUNEA)

Reprezinta elementul prin care se realizeaza o presiune ferma pe suprafetele articulare prin compresiunea in lungul membrului. Procesul inflamator articular contraindica telescoparea.

E. TRACTIUNEA
Elementul invers telescoparii tractiunea membrului in ax; pt cresterea amplitudinii;

se executa lent si cu insistenta.

F. ACCELERATIA (LINIARA SI ANGULARA)

Are la baza functia aparatului vestibular raspunsul motor este de stimulare sau inhibare pentru membre si trunchi in functie de modul in care s-a produs stimularea labirintica. Este utilizata in special pt cresterea tonusului muscular, a abilitatii la copiii cu IMC, hemiplegici, etc

G. ROSTOGOLIREA

Ritmica, repetata, la copiii spastici, efectuata la inceputul sedintei are rol de relaxare, pregatind posturile si miscarile. Balansul ritmic si lent in plan orizontal sau vertical poate avea aceleasi efecte de calmare, de relaxare generala.

2. ELEMENTELE EXTEROCEPTIVE
Receptorii pielii sunt facilitatori pentru muschii subiacenti. Sunt reprezentate de: a. Atingere b. Periaj c. Temperatura d. Tapotarea usoara paravertebrala

A. ATINGEREA USOARA

Manual sau cu un calup de gheata deasupra corpului muscular prin cateva miscari pt a nu permite adaptarea. Se foloseste la nivelul fetei si la nivelul membrelor distal.

B. PERIAJUL

Se utilizeaza o perie electrica


Are rol antialgic

C. TEMPERATURA

Cald sau rece in diferite conditii de durata, suprafata, aplicare, profunzime de penetrare, temperatura, zona de aplicare; Caldura neutra scaderea durerii, cresterea relaxarii, fixeaza organismul in starea de homeostazie aplicata local sau general.

D. TAPOTAREA USOARA PARAVERTEBRALA

Are ca rezultat scaderea tonusului muscular si relaxare generala.

3. ELEMENTE COMBINATE PROPRIO- SI EXTEROCEPTIVE

a. Contactele manuale
b. Presiunea pe tendoanele lungi

4. ELEMENTELE TELERECEPTIVE

a. Vazul b. Auzul c. Olfactia

5. ELEMENTE INTEROCEPTIVE

Stimularea sinusului carotidian:


depresor

al TA, creste frecventa impulsurilor aferente, marind efectul depresor asupra centrilor medulari si scazand tonusul muscular; realizeaza prin pozitionarea capului mai jos decat trunchiul

se

ELEMENTELE FACILITATORII SI ACTIUNEA LOR:

1.Raspuns fazic localizat 2.Raspuns fazic generalizat 3. Raspuns tonic localizat 4.Raspuns tonic generalizat 5.Scadere localizata a tonusului 6. Scadere generalizata a tonusului

1. RASPUNS FAZIC LOCALIZAT PRIN:


- intindere rapida - tractiune - atingere usoara - semnal vizual - comanda verbala

2. RASPUNS FAZIC GENERALIZAT PRIN:


- accelerare angulara sau liniara tranzitorie - atingere usoara - miros nociv - semnal vizual - comanda verbala

3. RASPUNS TONIC LOCALIZAT PRIN:


- vibratie - telescopare - periaj - atingere sustinuta - intinderea musculaturii intrinsece - semnal vizual - comanda verbala

4. RASPUNS TONIC GENERALIZAT PRIN:

- acceleratie liniara sustinuta


- capul sub nivelul trunchiului

5. SCADERE LOCALIZATA A TONUSULUI PRIN:


- vibratia antagonistului - intinderea prelungita - presiune pe tendoane - stimul termal - semnal vizual - comanda verbala

6. SCADERE GENERALIZATA A TONUSULUI PRIN:


- balansare sau rostogolire ritmica - stimul termal - tapotare usoara paravertebrala - capul sub nivelul trunchiului - semnal vizual - comanda verbala