INSTITUII VERSUS ORGANIZAII Fiecarei societati umane atat traditionale cat si moderne ii este specifica o anumita structura sociala.

Prin structura sociala intelegem un mod de distributie a statusurilor si rolurilor sociale, a modelelor recurente de comportare activate in relatiile interumane. Pentru ca o societate sa functioneze, este nevoie ca aceasta sa fie structurata si organizata. Astfel au luat fiinta institutiile si organizatiile. Institutiile au menirea de a conduce la satisfacerea anumitor nevoiale oamenilor in societate sau la indeplinirea anumitor functii sociale. Diversitatea nevoilor sau a functiilor sociale se asociaza cu diversitatea institutiilor, T. Parsons(1951 , numind acest proces diferentiere institutionala. Pe langa diferentierea institutionala mai apare un proces de sectorializare institutionala. Acesta ordoneaza institutiile specializate in indeplinirea anumitor functii in diverse domenii. !nstitutiile sunt normative si constrangatoare social,cele normative constau intr" un ansamblu de reguli sau norme care definesc structura de baza a ordinii sociale, respectiv modelele recurente sau actiune si de relationare sociala. #egulile sunt formale (legi, prevederi $uridice si informale (traditii, conventii, coduri de conduita . Acestea au functii constrangatoare adica, limiteaza spatiul de variabiliate a initiativelor sau a actiunilor si interactiunilor. !ncalcarea regulilor este urmata de pedeapsa tot asa cum respectarea normelor se asociaza cu recompense gradate. %ste evident ca distribuirea pedepselor sa recompenselor depinde de gradul de monitorizare a regulilor, respectiv de forma controlului social instituit care poate fi uneori implicit sau e&plicit. Distinctia dintre forma e&plicita si cea implicita de instruire a controlului social, precum si distinctia dintre nivelul normativ si cel e&pesiv al institutiilor sociale sunt relevante si pentru intelegerea modului de functionare a institutiilor. 'a nivel individual semnificatiile institutionale normative sau e&presive se constituie in forma unor constructii mentale. Persoanele individuale se comporta cu altii intr"un anume fel si nu altfel, intrucat au asimilat de$a modele de etalare a rolurilor sociale considerate firesti, (de la sine intelese). Din consideratiile privitoare la reactivitatea si implicarea individuala in campul institutional, rezulta doua consecinte. Prima consecinta este ca institutiile se configureaza individual in forma unor modele rutinizate de comportare la care se face apel ori de cate ori este necesar. A doua consecinta nu se manifesta doar prin conformare normativa ci si prin e&plorarea adecvarii comportamentale. Din acest punct de vedere, distingem intre instituirea normativ"formala a institutiilor ca artefacte, mai ales prin legi sau coduri $uridice, si instituirea lor emergenta in procesul efectiv al vietii relationale. !n concluzie putem spune ca institutiile sunt instituite, dar si institute. *+iar daca este constrangatoare, menirea institutiilor este de a oferi acel cadru de actiune in care se prefigureaza sau se configureaza oportunitatile si stimulentele actiunii si interactiunii. Aceasta inseamna ca trebuie sa distingem intre cele doua niveluri de instituire. ,nul este cel al regulilor al generarii, al evolutiei si al consecintelor lor, accentual fiind pus pe constrangerea institutionala. *elalalt nivel de instruire vizeaza constrangerea nu ca interdictie ci ca permisivitate- ce poti face, cum si cu ce costuri, pentru a ma&imize efectul sau beneficial. De data aceasta se iau in vedere strategiile de actiune (organizarea

resurselor si folosirea lor . Acestea pot fi initiate individual sau colectiv. .ocietatile modere au tins sa inlocuiasca ($ucatorii) individuali cu $ucatorii colectivi, organizati, adica au consacrat organizatiile ca structuri dominante ale interactiunii sau relatiilor umane. Astfel se a$unge la distinctia fundamentala dintre organizatii si institutii. Organizatiile au aparut din intersectarea strategiilor de actiune colectiva cu abilitatile individuale agregate. !n conditiile in care aficienta muncii individuale a devenit tot mai dependenta de rezultatele activitatii specializate a altora, de necesitatea prelucrarii de informatii multiple, de implicarea in tranzactii sau negocieri diversificate, organizarea si conducerea au devenit obiective ale reflectiei si actiunii individuale si comunitare. Dezvoltarea organizatiilor si diversificarea modurilor de abordare si a conceptiilor despre organizatii, cel putin in ultimul secol, pot fi considerate ca doua traiecte paralele. Astfel vom specifica cateva semnificatii mai importante atasate termenului1. organizatia este totdeauna specializata, in sensul ca are o misiune careia ii sunt asociate anumite obiective. .pitalul sau universitatea, uzina sau editura si multe altele sunt organizatii care desfasoara activitati specializate, adica focalizate pe anumite scopuri. /. diferentierea misiunilor si obiectivelor se asociaza ine&tricabil cu specializarea te+nica. %ditura produce publicatii, universitatea ofera servicii de predare, invatare si cercetare, banca ofera servicii financiare. 0rganizatiile au proprietatea perpetuarii si e&tensivitatii birocratice, atat prin legitimarecat si prin calitatea serviciilor specializate. Daca intre acestea doua apare un decala$, o organizatie are posibilitati mari sa dispara. 1. organizatia este un grup de oameni intre care se deruleaza interactiuni orientate de obiective relative commune si specifice. Altfel spus, organizatia este o structura de interactiuni reglementate de reguli formale si informale si generatoare de actiuni colective. Astfel in concluzie putem spune ca prin institutii se formuleaza regulile sau cadrul normativ al interactiunilor iar organizatiile sunt principalii actori colectivi care modeleaza strategii si promoveaza actiuni si interactiuni in conte&tul institutional dat.

Bibliografie: Mi aela Vlas!eanu" #Organizatii si comportament organizational, Polirom 2003.