Referat elemente de teorie urbanistica

Dumitrache Catalin- an 2- 21p

Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior. Insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii (opera indeobste a zidarilor italieni), marimea neobisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirilor, ciubucaria, ridicola prin grandoare, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive, facute insa din var si lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, si uscaciunea, care umfla lemnaria, faceau din strada bucuresteana o caricatura in moloz a unei strazi italice. [] Casa avea un singur cat, asezat pe un parter scund, ale carui geamuri patrate erau acoperite cu hartie translucida, imitand un vitraliu de catedrala. Partea de sus privea spre strada, cu patru ferestre de o inaltime absurda, formand in varful lor cate o rozeta gotica, desi deasupra lor zidaria scotea tot atatea mici frontoane clasice, sprijinite pe cate doua mensole. La fatada, acoperisul cadea cu o streasina lata, rezemandu-se pe mensole despartite de casetoane, totul in cel mai antic stil, dar mensolele, frontoanele si casetoanele erau vopsite cu un ulei cafeniu. Zidaria era crapata si scorojita in foarte multe locuri, si din crapaturile dintre fatada casei si trotuar ieseau indraznet buruienile. Un grilaj inalt si greoi de fier, ruginit si cazut putin pe spate, dovedea, pe dreapta, existenta unei curti, in care se zarea prin intuneric atata frunzis si atatea trunchiuri, incat intinderea ei, deocamdata, nu se putea calcula, impresia trecatorului fiind totusi de padure fara fund. Grilajul avusese o poarta mare cu doua aripi, legata acum cu un lant. Enigma Otiliei de George Calinescu.

Acest citat din opera Enigma Otiliei, roman realizat in perioada interbelica, mai exact in anul 1938, isi face debutul cu imaginea unui tanar aflat in mijlocul unei strazi, aproape de miezul noptii, in luna iulie undeva in jurul anilor 1910.

Undeva in Bucuresti pe strada Antim pe unde tanarul ratacea in cautarea unei anumite case, astazi strajuiesc adevarate valori arhitecturale impunatoare nu doar pentru vizitatorii acestui oras ci si pentru locuitorii ei. Locul nu este unul lipsit de importanta, ci din potriva. Aceasta strada Antim care exista si astazi este una dintre stradutele laturalnice Bulevardului Unirii, loc in care se afla Casa Poporului, un adevarat monument arhitectonic care face cinste capitalei. Gandit ca o varianta socialista a celebrului bulevard Champs-lyses, Bulevardul Unirii conecteaza astazi Piata Alba Iulia cu Piata Constitutiei. Gandit de marii urbanisti, arhitecti si ingineri din vremea aceea, bulevardul care se intinde pe aproximativ 3500m, gazduieste pe lateralele sale blocurile inspirate de arhitectura regimurilor totalitare, cu retrageri de la carosabilul central, de aproximativ 25m, care genereaza fronturi construite continue din Piata Unirii pana la Piata Revolutiei. Situat central fata de Casa Poporului, bulevardul are ca destinatie finala una dintre cele mai importante piete din Bucuresti. Intorcandu-ne la Bucurestiul interbelic, descoperim o varietate de stiluri arhitecturale imbinate in moduri neobisnuite in cadrul unei singure strazi, stiluri care nu erau specifice arhitecturii romanesti din perioada aceea. Se regasesc laolalta influente romanice, gotice, renascentiste sau baroce. Specific acelei perioade este arhitectura veche romaneasca cu preluare stilistica din arhitectura gotica care lanseaza un nou stil, si anume cel neo-romanesc. Opera indeobste a zidarilor italieni- de pe la jumatatea sec 19, tinerii care au avut posibilitatea de a invata tainele arhitecturii in afara tarii, au adus la intoarcere noi stiluri. Cele mai importante surse ale acestor stiluri fiind Italia si Franta.

In timp ce din Italia venea maiestria cu care se realizau finisajele din Franta aparea un nou material- fierul forjat -Un grilaj inalt si greoi de fier, ruginit si cazut putin pe spate. Perioada Fin de Sicle a fost un timp cand feroneria arhitecturala, exprimata in cea mai mare parte in structuri de fier forjat, a devenit indeajuns de ieftina ca material de constructie si ornament, adoptata astfel la scare mare in lumea globalizata a epocii victoriene tarzii. Tonul a fost dat de faimosul Turn Eiffel construit pentru Expzitia Universala din Paris in 1889. Bucurestiul care era un oras intr-o continua dezvoltare, a adoptat aceasta parte a arhitecturii franceze. Multe cladiri au fost impodobite cu minunate elemente lucrate in fier forjat: balcoane, ansambluri de usa, porti, garduri la strada, intrari vitrate. Anii 1900 se fac remarcati prin acet manifest. Acum aceste elemente sunt un adevarat simbol in estetica urbana a metropolei. Casa descrisa in citat creeaza o imagine puternica, in care sunt imbinate mai multe stiluri arhitecturale, urmand sa realizeze o constructie care da impresia de masiv, impunator si chiar sobru datorita a ceea ce este caracteristic goticului- rozeta de deasupra vitraliilor, dar totodata se resimte si influenta renascentista prin acele mici frontoane clasice. Arhitectura de la inceputul secolului 20 exista si astazi, din pacate nu in aceeasi maniera si stare ca atunci. Casa care tanarul a primit-o mostenire nu mai exista, in locul ei aflandu-se blocurile construite in cadrul proiectului centrul civic, proiect demarat in urma pierderilor cladirilor la cutremurul din 1977.