Sunteți pe pagina 1din 5

EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI

TOAMNA “soarele mângâie pământul amorţit” “copaci roşiatici” “frunze aurii, arămii, ruginii” “lacrimile lui septembrie udă pământul” “zâna cu rochie din frunze ruginii” “toamna în caleaşca ei de frunze moarte” “pe cap poartă o cununiţă de fructe” “soarele se ascunde după norii cenuşii” “frunzele strălucesc ca nişte monezi de aur” “pădurile s-au îmbrăcat într-o platoşă de aramă” “mere aurii cu miros parfmat şi miez dulce” “picăturile de argint stropesc pământul” “toamna pictează copacii goi” “toamna picură pete ruginii peste pământ” “bruma argintie a împodobit grădina” “ramuri împodobite de culoare şi lumină” “un vânt potolit aduce miresme de toamnă” “culorile toamnei sunt fără egal : de la galbenul pal, la roşul de foc” “bruma apleacă florile gingaşe spre iarba ofilită” “vesela verde câmpie acu-i tristă, veştejită” “lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită” “zâna belşugului şi bogăţiei” “covor foşnitor” “frunzele plutesc ca nişte bărcuţe” “razele palide ale soarelui” “pomii îmbrăcaţi de roade” “nori plumburii” “frunze moarte” “pădurea tristă” “nu se mai aud trilurile privighetorii” “covor de frunze multicolore” “covor moale de frunze” “copaci cu veşmântul de aramă” “toamna a vopsit frunzele şi fructele” “vacanţa a zburat ca un stol de rândunele” “miresme de toamnă” “pământul stors caută odihnă” “pleacă păsările călătoare vâslind în înălţimi” “a spălat frunzele cu ploaia rece” “ clinchetul clopotelului cheamă copiii la şcoală” “a început să ruginească frunza-n codru şi în vii” “trimite păsările călătoare în ţările de soare pline” “gâze plăpânde,amorţite de frig, caută adăpost, sub stratul gros de frunze uscate” “au rumenit frunzele plopilor” “frunzele de crengi se dezlipesc” “cu crengile ude şi fără veşmânt” “pe stradă se plimbă iernaticul vânt” “şi plânge cu lacrimi de ploaie”

“ploua întruna, ploaie măruntă şi bătea un vânt iute şi rece” “nouri albi din care săgetau ace de gheaţă” “zilele umede şi reci vesteau apropierea iernii” “val de brumă argintie mi-a împodobit grădina” “peste creştet de dumbravă norii suri îşi poartă plumbul” “a început să cadă bruma” “toamna frunzele sunt galbene şi arămii” “frunzele copacilor s-au aşternut pe câmp sub forma unui covor multicolor” “soarele nu mai încălzeşte aşa de tare” “izvoarele spun poveşti” “ploaie de lumină” “floarea îşi deschidea paharul ” “fărmiţă de lumină” “grăunte de piatră cât un munte” “revărsat de zori” “nuferii ca nişte comori de galbeni” “nuferi ca nişte potire plutitoare” “linişte neclintită” *Mireasmă îmbătătoare *Pâclă albăstrie *Cădeau frunzele nucilor c-un fel de grabă *Razele palide ale soarelui *Brumă argintie *Podoabă zdrenţuită *Frunza cădea, legănându-se în aer ca o aripă de fluture *Miresme de toamnă blândă *Aer curat şi răcoros *Viforniţă păgână *Frunzele îngălbenite cad legănându-se *Ciorchini cu boabe mari şi lungi *Frunzele cădeau strecurându-se ca o şoaptă, ca o rugăciune, aşternându-se într-un lăvicer pe deasupra căruia vântul aleargă grăbit *Frunzele cad legănându-se ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor *Gutui amărui cu puf galben ca de pui *Toamna mână păsările călătoare spre ţările calde *Stoluri dese *Văl de btumă argintie mi-a împodobit grădina *Norii suri îşi poartă plumbul *Porumbul tremură pe câmp *Câmpia se culcă sub ploi şi zloată *Arborii îşi dezbracă frunzişul şi aşteptă goi, dârdâind de frig, hainele noi ale primăverii viitoare *Ploaia rece şi subţire *Ceaţa lăptoasă *Dealuri zgribulite

*Toamna împrăştie arome dulci şi amărui *Ţarini zdrenţuite *Merele încovoiau crenguţele ca cerceii cu grele nestemate *Toamna cea întunecată *Codrul a prins a-şi lepăda frunza *Toamnă mohorâtă cu vânturi mari, tânguitoare *Tot cerul parcă s-a pornit pe plâns *Ceaţa umedă şi deasă *Toamnă aspră ca un bici *Cer de plumb *Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,/Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri.

rândunelele *

nuc,/S-aşază bruma peste vii *Frunza tânjea, se îngălbenea *Iazurile s-au acoperit cu o pânză subţire de verdeaţă *Ierburile ascunse se clatină blând *Nuci lemnoase, îmbrăcate în cămăşi zdrenţuite *Zimţii de gheaţă ai Luceafărului de seară

se duc,/Se scutur frunzele de

ANIMALE *Albină cu aripi de borangic *Păsări albe şi cenuşii, galbene şi trandafirii, albastre şi negre *Păsări cu picioare lungi, subţiri ca nişte rigle de- un metru *Peşti subţiri şi argintii ca lamele de cuţit *Păsări singuratice *Păsări mărunte cât nuca *O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânţă *Picioruşele fragede *Ochişorii mărunţi cât nişte fire de colb * Îşi scăldă cu mulţumire trupul într-o picătură de rouă *Căţelul, plin de mirare, a plecat dând din coadă bucuros *Sălbatic, ager armăsar *Cocorii vâslesc cu aripile lor mari şi obosite *Aripi cu foşnet de mătase veche *Ochii lupului strălucesc lacomi *Albina-cel mai mare inginer de sub cer *Veveriţa-un ghem de blăniţă de culoarea flăcării cu coada stufoasă adusă pe spinare, cu un căpşor minuscul în care licăreau ochişorii, ca două boabe de ploaie sau de lacrimi *Se furişă pe o creangă subţire *Inimioara ei de puişor al fagului, al pădurii şi al primăverii *Gândăcel cu mustăţile de aţă *Cărăbuş cu barbă în hăinuţă aurie

*Încep a răsuna mii şi mii de glasuri, de ciripiri, de triluri şi de ecouri *Bondari catifelaţi *Libelule cu aripi străvezii *Siluete fugare ale caprelor negre *Boturile catifelate ale turmelor *Capul cu botul mic, catifelat şi umed *Blana moale, mătăsoasă *Căprioara îşi azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăzneţe, se avântă ca o săgeată *Iepurii săreau ca lăcustele *Mieii negri şi creţi bigăie subţirel *Un pui de câine lup, frumuşel, dar nevolnic încă cu una dintre urechi ascuţită în sus, cu cealaltă pleoştită *Privighetoarea, cântăreaţa nopţilor *Ciocârlia, câtăreaţa luminii şi a muncii *Ciocârlia îşi porni cântecul în puzderia de aur *Pui mic şi fricos * Muget înăbuşit de durere *Zbieret adânc, sfâşietor *Rândunica tăie văzduhul ca o săgeată

SCOALA *Clinchetul cristalin al clopoţelului *Noutăţile ascunse între coprtele cărţilor *Sunetul vesel al clopoţelului *Lumea cărţilor *Bucuria reîntâlnirii cu şcoala, cu colegii *Şcoala, grădină înfloritoare *Poarta şcolii devine neîncăpătoare pentru mulţimea de copii şi părinţi *Culoare strălucind de curăţenie *Geografia, joc minunat, cel mai frumos dintre toate *Cartea pe care mă necăjeam, urmărind cu degetul şi cu priviri mirate, buchii mari, întortocheate şi cârligate ca nişte gângănii, era abecedarul *Ceas al luminii şi al înţelegerii celei mari *Pe foile albe se zăresc stilourile ca nişte arme parasite

SENTIMENTE EXPRIMATE ÎN CUVINTE *Eram fermecaţi de atâta frumuseţe *Plini de fericire *Bucurie tristă *Mişcare neostenită *Simţământ stăruitor şi neînţeles *Chuiam de bucurie *Tremuram din toate mădularele *Roşu ca racul fiert *Îmi venea să mă ascund de ruşine

*Mi-erau dragi ca lumina ochilor *Rămase împietrit *Înmărmurit de groază *Plini de încântare *Şi-a luat inima în dinţi *Inima îi bătea mai tare ca niciodată *Vocea tremurândă *Ochii în lacrimi *Pe feţele tuturor se vedea fericirea *Simţământ stăruitor de milă *Ochi îndureraţi *Ochii surâdeau de fericire *Picuri mari, lacrimi de fericire, izvorau în neştire din ochii lui *Ca toate făpturile apăsate de necazuri, s-a închis în sine *Îngăduitor şi tăcut *Răscolit de amărăciune *Şi-a scos focul de la inimă *Erau veseli şi lucrau cu însufleţire *Scârbit de fapta cea rea *Picături de nelinişte *Tăcerea tainică

ELEMENTE DE PORTRET *Ochii trişti se luminează de o bucurie neaşteptată *Se uită încreţind uşor sprâncenele *Se arăta mustrare în ochii săi *Trăia singur, ca un leu îmbătrânit *Fecior alb ca spuma laptelui *Părul bălai ca razele lunii *Privire plină de duioşie şi îngrijorare *Ochi mari, gleşi, umbriţi de gene lungi *În ochii acestor oameni minunaţi strălucea bucuria unei împliniri *Priviri tinereşti *Ochii răspândesc duioşie şi blândeţe, unite cu o lăuntrică hotărâre de a învinge suferinţa *Ochi mici, albaştri mă sfredelesc cu privirea *Ochii luceau ca două mărgăritare *Păr de aramă *Obrajii roşii ca para focului *Barbă sură *Glas cântărit *Ochi blânzi şi mângâietori *Ochi limpezi ca o zare albastră *Ochi tinereşti şi curioşi *Era în privirea lui tăria omului conştient că trebuie să învingă orice greutate *Privirea ei licărea de bucurie *Faţa cu ovalul prelung *Palid, cu faţa crispată de durere

*Chipul învăluit într-o lumină caldă *Chipul fericit *Zâmbetul cald de lumină *Zâmbet liniştitor *Mama zâmbi luminată *Om cu suflet ales *Priviri tăioase *Fire deschisă şi sinceră *Sprinten ca un flăcăiandru *Prieten vechi, om simplu, cu inima de aur *Are vârful limbii muiat în usturătura vorbelor de duh şi gura poleită cu legende *Rău cum e fierea *Ager la minte şi harnic *Om simplu ca în făţişare *Rumen la obraz *Obraji pârliţi de soare *Obrajii se aprind şi din ochi parcă le ies scântei *Mâinile ei harnice trebăluiesc de zor cu mişcări largi şi fine *Mâinile mamei m-au vrăjit *Mama, fiinţa care ţi-a dat viaţă, te-a învăţat să mergi, să râzi, să vorbeşti *Tânăr plăpând şi înalt, cu părul bogat şi ondulat, visător, hotărât *Tânc bălănel, cu capul mare şi privirea sfioasă *Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe *Ochi blânzi şi mângâietori *Domn cărunt, cam posomorât la înfăţişare *Bărbat gras, deşi tânăr, foarte vorbăreţ şi foarte vesel *Om în floarea vârstei *Umeri laţi şi puternici *Mâini puternice cu degete prelungi şi pline de nerăbdare *Femeie subţire, puţin încruntată, cu mâinile micuţe, atârnând stinghere *Mic şi îndesat *Privire senină *Naltă, uscăţivă

FENOMENE ALE NATURII *Fuioare de nori izvorăsc din adâncuri *Norii greoi nu au astâmpăr *Bulgărele de aur scăpătase de amiază *Vântul îndoaie copacii până aproape de pământ *A răsărit soarele, razele lui aleargă spre pământ *O linie de foc brăzdează cerul *Picături mari şi rare *Perdea de apă *Cerul se înseninează *Florile-şi scutură capetele ude *Soarele se iveşte printre norii pufoşi şi alburii *Un tunet răzleţ răscoli clocotitor nemărginirile rotunde *Deodată, peste firea întreagă se dezlănţuie furtuna *Artileria cerească *Fulgere puternice spintecă văzduhul *Urletele vijeliei începură a-şi potoli glasul *Zbuciumul codrului se potoli *Muzica împărătească a vântului de pe culmi *Încep crengile să se mişte ca înfiorate de o suflare de vânt *Viscolul s-a pornit deodată ca şi cum s-ar fi deznodat toate baierile cerului *Vântul îi plesnea şi-i ciupea ca nişte cauciucuri întinse de praştie, drept în obraz *Zăpada se răsfira, se răsucea ca un burghiu usturător în pieptul şi umerii lor *Soarele scăpătă după culme *Întunecime viorie *Vântul nu mai clătina nici o frunză *Norii se îngroşau, mâncând albastrul cerului *Ploaia curgea tot mai densă *Din depărtări izvorau săgeţi lungi de aur, fulgerând în sus, în nori, şi în jos în oglinzile de apă. Răpăitul ploii a încetat *Undeva, pe un colţ de aur a apărut curcubeul *Cea dintâi rază străpunse văzduhul *Negurile se lasă predeluind zările *Noapte lucie pe o lume ca din poveşti *Uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de danţ *Lumina se cerne din ce în ce mai densă *Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa, ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri *Norii fugeau goniţi de vânturile din înălţimi *Cerul era greoi ca de bumbac