Crestinismul este o scoala a bunatatii care te duce pana la cel mai inalt grad.

Se pune intrebarea cine sunt de fapt? Pentru ca se observa doua tendinte contrare in acelasi suflet. Unca care mana sufletul spre egoism si egocentrism si alta care indeamna la compasiune, la bunatate. Ispita bunatatii este ca o adiere usoara de vant peste apele sufletului. Nu forteaza, nu se impune doar propune. Cand se face alegerea inspre egoism se simte un regret ca si cand ai fi parasit ceva sensibil si delicat. Ispita catre rautate e furtunoasa, puternica, urlatoare. Are, cred, din pricina repetitiei mai multa putere asupra sufletului. Cand alegi raul, pentru un timp foarte scurt te simti implinit, satisfacut dar n-are putere sa coboare o stare de satisfactie si implinire permanenta asupra sufletului. Dracul ne da foarte multe tepe noua, oamenilor. In adancul nostru dorim iubire si apropiere, comuniune insa incercand sa ocrotim egoul indepartam, cream bariere unele de netrecut si ne trezim singuri. E foarte important sa ne dam seama ce dorim cu adevarat. Dar c iar si cand ne dam seama de fatul ca dorim dragoste, intr-un moment cand ne este atacat eul raspundem cu violenta.