Sunteți pe pagina 1din 12

NURSING-UL BOLNAVULUI CU HEMIPLEGIE

Costea Ruth Elisabeta Cristea Alina Froicu Ionita Adelina Gabriela Gheorghe Eliza Andreea Gutunoi Alina Nicoleta Haloiu Sorina

HEMIPLEGIA
( leziunea de Neuron Motor Central ) reprezinta paralizia unei jumatati laterale a corpului, datorita lezarii unei parti a caii nervoase motorii.

Etiologie:
Stroke Infectii ale SNC meningita, encefalita Demielinizari SM, post-infectioase

Trauma
Migrene hemiplegice Paralizia TODD Vasculite - etiologia vasculara a hemiplegiilor reprezinta o problema medico-sociala deosebit de importanta atat prin frecventa cat si prin gravitate. Anual se inregistreaza peste 500.000 cazuri noi, iar in Franta reprezinta cea de a 3-a cauza de mortalitate. Etiologia vasculara se exprima prin hemoragia cerebrala (10% din cazuri) si prin ischemo-infarctizarea cerebrala (90%) produsa prin ateroscleroza cerebrala cu tromboza (92%) sau prin embolie (8%).

Etiopatogenie / cauze si mecanisme :


a.Leziuni vasculare obstructia arterelor cerebrale in cursul aterosclerozei cerebrale si ale arteritelor. embolii cerebrale in cursul stenozei mitrale, al endocarditelor, al fibrilatiilor arteriale. hemoragia cerebrala. tromboflebitele venelor corticale. b.Leziuni traumatice se datoresc fie unei raniri directe a substantei cerebrale, fie unei compresiuni printr-un hematom. c.Hemiplegii de origine infectioasa. Dintre infectiile cronice citam: tuberculoza si sifilisul. Dintre infectiile acute care pot determina o hemiplegie amintim:abcesul cerebral, meningitele acute, encefalitele virotice. d.Hemiplegia din cursul tumorilor cerebrale.Se insoteste adeseori de crize de epilepsie jacksoniana si da semne de hipertensiune craniana (HIC). e.In scleroza in placi, hemiplegia, fara sa fie frecventa, nu este totusi exceptionala. f.In encefalopatiile infantile. g.Hemiplegia isterica. Se diagnosticheaza prin absenta modificarilor de reflexe, prin absenta paraliziei faciale, prin absenta sinkineziilor faciale si a modificarilor de tonus.

DIAGNOSTICUL TOPOGRAFIC AL HEMIPLEGIEI:


Hemiplegia corticala - asociaza semne de localizare corticala: crize jacksoniene, afazie, tulburare de sensibilitate de tip cortical. Hemiplegia capsulara - este masiva, distribuita egal la membrul superior si inferior, cu spasticitate precoce. Hemiplegia prin leziuni de trunchi cerebral - este caracterizata de sindroame alterne. Hemiplegie de partea opusa si paralizia unui nerv cranian de partea leziunii, asociate cu tulburari cerebeloase, vestibulare, de sensibilitate. Hemiplegia spinala - este ipsilaterala si intereseaza numai membrele, cu respectarea fetei. Leziunea este deasupra umflaturii cervicale, leziunea sub acest nivel afectand numai membrul inferior. Hemiplegia cruciata - este caracterizata prin monoplegia bratului de partea leziunii cu monoplegia membrului inferior opus. Leziunea intereseaza decusatia piramidala. Sindromul Mills - reprezinta o hemiplegie ascendenta progresiva, incepand cu membrul inferior, care, dupa mai multi ani, cuprinde si membrul superior, dar cruta fata. Leziunea este probabil spinala si de natura degenerativa.

TABLOU CLINIC:
- Debutul hemiplegiei este de obicei brusc, cu sau fara coma, paralizia fiind la inceput flasca. Flacciditatea este cu atat mai importanta, cu cat leziunea cerebrala este mai intinsa si atacul a fost mai brutal. - Prezenta paraliziei flasce o constatam prin lipsa totala a tonusului muscular ceea ce permite executarea unor miscari pasive fara nici un fel de opozitie, avand o cursa exagerata (ex. se poate atinge cu usurinta abdomenul cu genunchiul sau fesa cu calcaiul), reflexele osteo-tendinoase sunt abolite. - Din fericire, deoarece o paralizie flasca pune probleme grave functionale si de recuperare, in urmatoarele ore-zile-saptamani incepe virajul spre spasticitate. - Tonusul muscular creste determinand rezistenta crescuta la miscarea pasiva (executata rapid), precum si posturi caracteristice spasticitatii piramidale. Aceste posturi sunt: -Pentru membrul superior: brat in adductie si rotatie interna, antebrat - semiflexie si pronatie, mana in semiflexie , degete flectate, police in adductie. -Pentru membrul inferior: extensia genunchiului, flexie plantara (picior echin), picior supinat si in varus. - Spasticitatea piramidala determina un mers caracteristic, cosit, piciorul executand o circumductie pe dusumea deoarece bolnavul nu-l poate ridica, reusind doar sa inalte putin bazinul pentru a se executa circumductia piciorului in mers. - Musculatura gatului, trunchiului, bazinului nu prezinta spasticitate.

Paralizia este de obicei evidenta, dar alteori trebuie cautata cu grija prin teste specifice cum ar fi: - proba bratelor intinse - Fisher; - proba Barre; - proba Mingazzini; - proba Vasilescu. Pentru punerea in evidenta a paraliziei faciale se cauta asimetria faciala la gestul de aratat dintii sau la fluierat cu buzele (semnul panzei de corabie). In general la membrul superior predomina paralizia extensorilor si supinatorilor, iar la membrul inferior la nivelui flexorilor si flexorilor dorsali ai piciorului. Un alt efect al virarii spre spasticitate este hiperreflectivitatea. Reflexele osteotendinoase sunt exagerate pe partea bolnava, apare clonusul piciorului si rotulei, reflexul Hoffman (la mana) si palmomentonier (reflex Marinescu-Radovici). Semnul Babinski este cel mai valoros semn al leziunii piramidale el fiind prezent constant in hemiplegie. Caracteristic de asemenea pentru leziunile de neuron motor central sunt sinergiile (sincineziile). Importanta lor nu este numai diagnostica, ci si in tipologia exercitiilor kinetice din cadrul programului de recuperare.

Odat hemiplegia instalat, pacientul va intra n sfera de activitate a echipei de recuperare, care este format din medici de diverse specialiti, kinetoterapeui, ergoterapeui, logopezi, ortopezi, asistente medicale i infirmiere. Este foarte important ca evaluarea i tratamentul s nceap ct mai precoce posibil. In general, asistenta medicala a bolnavului hemiplegic se orienteaza spre 4 obiective principale: 1. Prezervarea vietii 2. Limitarea extinderii leziunilor cerebrale 3. Scaderea deficitului functional si al deformitatilor 4. Prevenirea recurentelor. Primele doua obiective sunt abordate in spital in sectiile de terapie intensiva sau (si) in cele de neurologie aplicandu-se bolnavilor cu accidente vasculare cerebrale in faza initiala, bolnavi internati in coma sau nu. Cel de al treilea obiectiv care reprezinta insasi ideea recuperarii medicale a bolnavului hemiplegic, se poate derula in spital (in sectia de neurologie, cu un echipament minimal) in centre sau sectii de specialitate de recuperare, precum si la domiciliul bolnavului. Statisticile arata ca majoritatea bolnavilor cu hemiplegie isi deruleaza programul de recuperare, sau oricum cea mai mare parte a lui, la domiciliu. Ultimul obiectiv, prevenirea recurentelor, este o problema complexa, de obicei multidisciplinara, antrenand mai multe tipuri de specialisti (bolnavul hemiplegic este in primul rand un vascular - aterosclerotic, hipertensiv, cardiac)

Aprecierea cat mai completa si reala a profilului fizic si psihic al bolnavului hemiplegic reprezinta conditia esentiala pentru asistarea medicala a lui. Aprecierea paraliziei, a scaderii fortei musculare la nivelul membrelor afectate nu este o problema simpla deoarece deficitul motor este rezultatul unui complex de elemente fiziopatologice create de leziunea centrala neurologica. Astfel trebuie bine apreciata contributia spasticitatii, dispraxiei, deposturarilor, perturbarii simtului gravitatiei, hiperreflexivitatea. In lupta contra unei spasticitati crescute avem la dispozitie mai multe mijloace: - caldura moderata (baia calda, cataplasmele cu parafina, sau sare calda, perna electrica etc.); - masajul cu un calup de gheata efectuat 10-12 min. pe musculatura spastica; - exercitii speciale kinetice (tehnicile de facilitare proprioceptiva) pe care pacientul si un membru din familie au invatat sa le execute intr-un centru de recuperare; - posturarea in orteze de intindere prelungita a musculaturii spastice pe intreaga durata a noptii. Spre exemplu fixarea in dorsiflexie a piciorului pentru a combate spasticitatea tricepsului sural ce determina echinul disfunctional al piciorului. Aceasta intindere prelungita de 7-8 ore este mult mai eficace decat intinderile de cateva minute si repetate in timpul zilei; - medicatia decontracturanta si in special diazepamul folosit in timpul zilei are un bun efect antispastic, dar creeaza o stare de somnolenta si apatie care diminua mult capacitatea de mobilizare a pacientului pentru programele de recuperare.

Indicatii si exercitii simple in vederea ajutorului bolnavului hemiplegic: 1. Pozitia in pat. Partea paralizata va fi la marginea de acces a patului (la urcat si coborat din pat). Patul va fi asezat intr-o latura a camerei in asa fel incat pacientul, pentru a vedea activitatea din camera sau a urmari televizorul etc., va privi peste partea paralizata. Orice ajutor i se va da bolnavului de catre o persoana, abordarea se va face dinspre partea paralizata. Amanuntele nu sunt inutile. Astfel: patul sa aiba o inaltime potrivita pentru a usura transferal pacientului pe scaun sau ridicarea lui din pat. Patul sa aiba o saltea bine batuta si arcuri tari. Pentru pozitionarea corecta a bolnavului in pat trebuie sa existe la indemana 4-5 perne. 2. Exercitiile la pat. Au doua obiective: sa constientizeze jumatatea paralizata si sa antreneze miscarile. a) Schimbarea pozitiei in pat a bolnavului (decubit dorsal, ventral, lateral) la cca 3 ore interval evita aparitia escarelor, a durerilor de presiune si promoveaza luarea la cunostinta asupra jumatatii paralizate. Aceste schimbari de pozitie la inceput sunt pasive, apoi activo-pasive, iar in cele din urma se fac de pacient singur cu utilizarea cat mai insistenta a membrelor paralizate. b) De cateva ori pe zi, cu ajutorul unei persoane din familie se vor executa toate miscarile fiziologice, pe toata amplitudinea lor, in toate articulatiile membrelor paralizate mentinand astfel supletea acestor articulatii si provocand stimuli proprioceptivi spre SNC

3. Verticalizarea hemiplegicului. Trecerea bolnavului hemiplegic la statiunea ortostatica si apoi la mers, uneori este deosebit de dificila, nu neaparat datorita doar deficitului functional (care uneori poate fi relativ modest), ci si dezadaptarii reflexelor presoare care vor determina prin hipotensiunea ortostatica o insuficienta vasculara cerebrala tranzitorie cu vertij si posibila lipotimie. Desigur ca trecerea se va face treptat trecand obligatoriu prin pozitiile de sezand in pat (sezand alungit), apoi la marginea patului (sezand scurtat) pe care bolnavul le va mentine progresiv, de la 2-3 minute pana la 20-30 de minute si chiar mai mult. Apoi bolnavul va fi ridicat in picioare langa pat tot progresiv. 4. Reeducarea mersului. Pentru un hemiplegic, mersul este considerat principalul obiectiv al recuperarii. In general antrenamentul la mers se incepe cand bolnavul poate sta in ortostatism fara sa oboseasca pe o durata de 10-15 minute.

TULBURARILE EMOTIONALE SI MENTALE Este cunoscut faptul ca succesul reabilitarii este dependent in mare masura de capacitatea de intelegere si cooperare a bolnavului la programul de recuperare. Se spune ca efectul functional final al recuperarii unui hemiplegic este rezultatul starii mentale in aceeasi masura ca si al starii fizice. Tulburarile mentale sunt foarte variate si complexe putand fi insa conturate in 3 categorii: - Tulburari de personalitate: labilitate emotionala, iritabilitate, dependenta etc.; - Simptome psihiatrice: depresie, anxietate; - Tulburari intelectuale: pierderea memoriei, incapacitate de a face un calcul, imposibilitate de a aprecia situatii, a retine ceva nou etc. Exista diferite grade ale acestor tulburari (minimale - medii -moderate - severe) unele raspunzand relativ bine la o medicatie adecvata, altele estompandu-se in timp (ex. labilitatea emotionala dispare in general in intervalul unui an de la AVC), dupa cum unele raman si marcheaza pacientul toata viata. Colaborarea unui psihiatru si unui psiholog este de multe ori absolut necesara.