18.D. Analiza pe baza pragului de rentabilitate 18.D1.

Se cunosc urmtoarele informaii: n anul curent s-a obinut o producie total de 5000t din produsul A i s-au cheltuit 50.000 u.m., din care 10.000 u.m. costuri fixe. Pentru anul urmtor se estimeaz o cretere a costurilor fixe pe unitatea de produs (variabile n raport cu producia) creterea va fi de 15%. Preul de valorificare a produsului va fi de 11,2 u.m. pe ton, unitatea dispunnd de o capacitate de producie de 6.000 tone. Capitalul total al unitii se estimeaz la 30.000 u.m. Care este cantitatea din produsul A ce trebuie realizat pentru atingerea pragului de rentabilitate, a unei rentabiliti economice minime de 5% i a unei rate a rentabilitii capitalului consumat de 10%. 18.D2. Se cunosc urmtoarele informaii: n anul de baz, o unitate comercial a realizat o cifr de afaceri de 200.000 u.m. pentru care s-au cheltuit 190.000 u.m., din care 60.000u.m. costuri fixe n raport cu volumul activitii. Pentru anul urmtor se prevede creterea costurilor fixe cu 10%, iar pentru costurile variabile ce revin la 1000 u.m. (fixe la 1000 u.m.), creterea va fi cu 15%. Segmentul de pia pe care i desfoar activitatea permite un volum de desfaceri de 300.000 u.m. Capitalul total este de 250.000 u.m. Care este nivelul minim al cifrei de afaceri care s permit atingerea punctului critic de rentabilitate, o rentabilitate economic minim de 5% i o rentabilitate a capitalului consumat de 10%.

18.D1. Pentru urmrirea rentabilitii pe baza pragului (punctului critic) de rentabilitate la nivel

de produs se va folosi relaia : q x

Chf p chv

Se determin mai nti costurile variabile n raport cu volumul produciei, pentru anul

curent:

Chv0 = Cht - Chf = 50.000u.m. - 10.000u.m. =40.000u.m.

Se stabilesc costurile fixe pe unitatea de produs i care imprim variabilitate n

Capitolul I ESTIMAIUNI RURALE obiect de studiu, importan

1.1 Obiect de studiu n termeni generali estimaiunile se ocup cu evaluarea bunurilor economice (a estima = a evalua). Evaluarea reprezint procesul prin care se determin suma de moned ce poate fi atribuit unui bun oarecare obiect de valoare, ntr-un anumit moment pe o anumit pia. Din punct de vedere al estimaiunilor, valoarea reprezint o calitate atribuit unui bun, funcie de care el este dorit util, apreciat i important. n aceast accepiune, termenul valoare economic are sensul de valoare de estimare i nu de valoare de pia sau pre. Valoarea de pia sau preul reprezint, totdeauna, o dat cert, un fapt realizat, rezultat din raportul cerere-ofert. Valoarea de estimare are drept caracter fundamental previziunea, este, deci, o dat probabil i nu una cert. Valoarea de estimare nu este altceva dect o valoare subiectiv, exprimat n cifre, lundu-se n considerare, ns, criterii de maxim obiectivitate. Metoda de apreciere este, totdeauna, bazat pe procedee raionale, adic este fondat pe baza criteriilor logice i a bunului sim. Folosirea termenului valoare n vorbirea curent genereaz de multe ori confuzie. De exemplu, se spune frecvent:bunul X valoreaz 5000 lei; uneori se spune c pentru bunul X s -a pltit 5000 lei (preul de pia); alteori se specific c cea mai probabil valoare de pia a bunului X este apreciat la 5000 lei (valoarea de estimare); n sfrit, de multe ori se spune:acest bun cost 5000 lei.n orice caz, termenul de cost este greit deoarece prin cost se nelege suma cheltuielilor efectuate de ctre un ntreprinztor pentru a produce i pune pe pia acel bun. Diferitele exprimri de mai sus pun problema definirii riguroase a acestora, n strns conexiune cu procesul estimrii. Alegerea criteriului de evaluare depinde de scopul estimrii care poate fi sau nu legiferat. Cnd scopul estimrii este prevzut n norme juridice, cum este cazul exproprierilor de utilitate public sau servituilor funciare (dreptul de trecere, dreptul de vedere), legea stabilete aspectul economic sau criteriul de evaluare ce trebuie de urmat. In situaiile n care scopul estimrii nu este stabilit prin norme juridice, criteriul de evaluare se alege prin raporturi contractuale ntre cel

care execut estimarea i cel care a solicitat-o. Spre exemplu, dac scopul estimrii este o vnzare-cumprare, criteriul economic cel mai potrivit este preul

Privire de ansamblu ; organizarea si functionarea propriu zisa a pietei la carnea de pasare. Ca multe alte activitati economice din Romania, si avicultura a regresat in primul deceniu dupa revolutia din 1989, de aceea il si numim deceniul pierdut. In prima jumatate a acestui deceniu s-a ajuns sa se produca doar o treime din productia de carne si o patrime din productia de oua, fata de perioada anterioara, de evolutie a intreprinderilor avicole de stat si cooperatiste. Desfiintarea Centralei pentru Productie Avicola, care coordona aceasta activitate, a determinat o decadere atat cantitativa, cat si calitativa a acestei activitati. Practic, trebuia ca privatizarea intreprinderilor avicole sa se faca fara ca acestea sa fie distruse, pentru ca in ele se investise mult, erau foarte bine structurate, cu fluxuri tehnologice foarte bine gandite si realizate, nu numai pentru gaini, dar si pentru rate, gaste, curci, iepuri, animale de blana si alte specii mai putin reprezentative. Dintre acestea, doar gainile au fost salvate (pui de carne si gaini ouatoare). Acesta a fost si scopul pentru care, exact cu 20 de ani in urma, a luat fiinta Uniunea Crescatorilor de Pasari din Romania. Aceasta perioada de 20 de ani poate fi mpartita in trei faze prima, derulata pe parcursul a cinci ani, care a cuprins privatizarea si constituirea unei noi baze tehnico-materiale; a doua faza, de circa 10 ani, de dezvoltare considerabila, intrecand cu mult productiile si performantele de dinainte de 1989; iar in ultimii cinci ani avut loc faza a treia, cea de consolidare a activitatii avicole, datorita crizei economice. Situatia actuala din acest sector, comparativ cu cea din competitoarele noastre din UE, este mai mult decat favorabila. Pe perioada de existenta a UCPR, productia de carne de pasare a crescut de peste patru ori, iar cea de oua s-a dublat. N-au existat insa doar cresteri cantitative. Performantele tehnice in special la puii de carne sunt acum la nivelul si chiar peste cele din tarile cele mai dezvoltate din UE si din lume. In ultimii doi ani, balanta noastra comerciala externa este net excedentara valoric, atat la carne de pasare, cat si la oua. Avem costuri de productie mai mici decat competitorii nostri, dar puterea scazuta de cumparare a populatiei autohtone ne-a determinat sa vindem la export transate si preparate din carne de pasare cu mare valoare adaugata. Avicultura romaneasca are un specific aparte, care n-a fost utilizat in celelalte tari: este complet integrata. Ea isi produce singura furajele combinate in fabrici de nutreturi foarte performante, iar unele societati isi produc, prin activitati agricole proprii, chiar si ingredientele furajere necesare. Totodata, detine intregul

lant de productie, de la ferma de reproductie si statii de incubatie pentru producerea puilor de o zi pana la cresterea foarte performanta a puilor de carne, dar are parte i de o implicare majora in activitatea de industrializare, in abatoare si capacitati de prelucrare superioara a carnii, precum si in retele de distributie si de comercializare prin magazine proprii. Mai mult, exporta excedentul la preturi foarte bune, fata de consumul intern. Anul 2013 a consemnat livrri importante la principalele produse carne de pasare in viu si oua de consum. Astfel, facand un calcul preliminar, la carnea de pasare in viu se estimeaza o livrare de 420 mii tone, cu 1,5% mai mult decat s-a realizat in 2012, iar la oua de consum avem 1.500 milioane de bucati, in crestere cu 10,5% fata de anul trecut. Aceste cantitati au fost realizate in conditiile unor performante foarte bune, cu mult peste media europeana, la costuri de productie si preturi de vanzare competitive pe piata comuna europeana. De exemplu, pretul de vanzare la producator la carnea de pasare este de 88% fata de media UE si ne aflm, pe locul 7, cu pret scazut, din cele 28 tari ale Uniunii. La oua de consum situatia este si mai critica ne aflam pe locul 4 printre tarile cu pret foarte scazut, fiind la 80-81% fata de pretul mediu european. Cu toate acestea, importurile la carne de pasare depasesc cantitativ cu 35% exporturile (+17 mii tone), chiar daca valoric balanta comerciala este excedentara cu 17%. Populatia interna a Romaniei nu are capacitatea de a consuma, alaturi de productia interna, si marile cantitati din import, producatorii interni nereusind sa-si valorifice productia si avand mari stocuri nevandabile. Iar desele campanii de dezinformare a consumatorilor, cum au fost recent cele cu privire la Salmonella sau hormonii din carnea de pasare, determina o presiune negativa asupra consumului si pretului. Sunt prevazute in programul de dezvoltare intocmit de comisia prezidentiala mari cresteri de productie pana in anul 2020-2030. Avem forta de a le realiza cantitativ, dar nu si de a le valorifica. De aceea, in conditiile n care unele societati avicole au intrat n insolventa, va trebui sa ne redimensionm evolutia viitoare, pentru ca altfel riscam sa compromitem o activitate pe care o consideram inca de mari perspective.