Hemofilia

Genetica - notiuni generale Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C De secole oamenii au observat ca hemofilia apare la nivel familial si mai multi membrii de sex masculin dintr-o familie, de obicei de partea materna au aceleasi manifestari hemoragice. In ciuda acestor evidente, modalitatea de transmitere a hemofiliei in cadrul unei familii a ramas necunoscuta pana destul de tarziu in secolul al XX-lea. Astazi se stie ca hemofilia este o boala genetica, adica o boala care apare deoarece anumite gene, cu rol specific nu functioneaza adecvat. Pentru a intelege mai bine natura genetica a hemofiliei, vom explica termenii mai des folositi in contextul acestei boli. Genele sunt unitatile de comanda ale ereditatii, prezente in fiecare dintre milioanele de celule ale organismului. Ele contin instructiunile de functionare ale celulelor. Exista peste 50 000 de gene care determina complexitatea si unitatea organismului uman. De exemplu, unele gene poarta informatia culorii irisului, alte gene ale culorii parului, iar altele a felului in care cascada coagularii se desfasoara. Observatie: Genele se mostenesc de la ambii parinti. Cromozomi sunt structurile in cadrul carora sunt grupate genele, in fiecare pachete minusculecelula. Imaginati-va cromozomii ca niste conglomerate de gene. Fiecare celula contine cate 46 de cromozomi, aranjati in cate 23 de perechi in conglomeratele de care mentionam mai sus. Un conglomerat de 23 de cromozomi este mostenit de la mama, iar celalalt conglomerat de 23 de cromozomi de la tata. O pereche dintre acesti cromozomi determina sexul. Femeile au doi cromozomi X, in timp ce barbatii au un cromozom X si unul Y. Mutatia dupa cum aminteam, genele poarta instructiunile pentru celule si sunt determinantii aspectului nostru fizic. Uneori, la nivelul genelor exista o serie de probleme sau disfunctionalitati care se manifesta prin diferite boli. Bolile genetice sunt determinate de mutatii la nivelul genelor, care pot aparea oricand pe parcursul vietii. In cazul hemofiliei mutatia este la nivelul unei singure gene, care fie este alterata, fie nu exista.

Boala X-linkata Genele responsabile de producerea factorilor de coagulare VIII si IX se afla pe cromozomul X. De aceea frecvent hemofilia se defineste prin boala genetica X-linkata. Termenul X-linkat s-a preluat ca atare in limbajul medical curent, desi link este un cuvant in limba engleza (legatura). In limba romana s-ar traduce prin boala genetica legata de cromozomul X. Purtator Hemofilia este o boala X-linkata si este mult mai frecventa la barbati deoarece barbatii au doar un singur cromozom X. La femei, hemofilia nu este in general manifesta deoarece unul dintre cromozomi poate masca problema de la nivelul celuilalt. In schimb, femeile sunt purtatoarele afectiunii. Ele au posibilitatea de a transmite boala copiilor lor. Progresul actual al geneticii permite insa depistarea purtatoarelor bolii intr-o familie si astfel identificarea riscului de a transmite boala copiilor. Sa vedem acum care este modalitatea de transmitere a bolii. Hemofilia este rezultatul unei mutatii genetice pe unul dintre cromozomii X. Mamele contribuie intotdeauna cu un cromozom X la mostenirea genetica a copiilor lor. Astfel, avand expresie genetica pe unul dintre cromozomii X materni, hemofilia poate trece la copii. Nu trebuie exclusa nici transmiterea bolii de la tata sau manifestarea afectiunii la mama. Ca sa vedem insa care este riscul transmiterii hemofiliei la copii, sa luam pe rand cele cinci combinatii posibile care sa reflecte prezenta bolii la nivel parental. Conventional, notam cromozomul X pe care se afla mutatia genetica corespunzatoare hemofiliei cu Xh. Combinatiile posibile sunt: 1. mama neafectata XX tatal cu hemofilie XhY mama neafectata XX tatal cu hemofilie XhY __________________________________ | | | | h h XX XX XY XY Fiice purtatoare Baietii neafectati In acest caz, orice sarcina are probabilitatea de 50% de a transmite afectiunea copiilor de sex feminin (fiicele vor fi purtatoare) si o probabilitate de 50% de a avea copii de sex masculin neafectati. 2. mama purtatoare XhX tatal neafectat XY mama purtatoare XhX tatal neafectat XY ___________________________________________ | | | | XhX XX XhY XY Purtatoare Fiica neafectata Baiat cu hemofilie Baiat neafectat Fiecare sarcina are 25% probabilitate de a avea un copil de sex feminin afectat (purtatoare), 25% probabilitate de a avea un copil de sex feminin neafectat, 25% probabilitate de a avea un copil de sex masculin afectat si 25% probabilitate de a avea un copil de sex masculin neafectat.

3. mama purtatoare XhX tatal cu hemofilie XhY mama purtatoare XhX tatal cu hemofilie XhY _______________________________________________ | | | | XhXh XhX XhY XY Fetita cu hemofilie Purtatoare Baiat cu hemofilie Baiat neafectat Fiecare sarcina va avea 25% probabilitatea de a avea un copil de sex feminin care sa dezvolte boala, 25% probabilitate de aa vaea un copipl de sex feminin afectat (purtatoare), 25% probabilitatea de a avea un copil de sex masculin afectat si 25% probabilitatea de a avea un copil de sex masculin neafectat. 4. mama cu hemofilie XhXh tatal cu hemofilie XhY mama cu hemofilie XhXh tatal cu hemofilie XhY ____________________________________ | | | | XhXh XhXh XhY XhY Fiice afectate Baietii afectati In cazul cel mai nefericit caz posibil, orice sarcina va avea riscul de a transmite boala copiilor si fiecare dintre acestia sa manifeste boala. 5. mama cu hemofilie XhXh tatal neafectat XY mama cu hemofilie XhXh tatal neafectat XY _________________________________ | | | | h h h h XX XX XY XY Fiice purtatoare Baietii afectati In acest caz, exista 50% probabilitatea de a avea copii de sex feminin care sa transmita boala (fiice purtatoare) si 50% de a avea copii de sex masculin afectati. Concluzii:

aproape toti pacientii afectati sunt de sex masculin la barbati hemofilia poate sa reprezinte o mutatie mai noua un barbat afectat nu transmite niciodata boala copiilor sai de sex masculin

toti copii de sex feminin ai unui tata cu hemofilie vor fi purtatori, in cazul in care mama nu este purtatoare sau nu manifesta hemofilia daca mama este purtatoare, afectiunea va fi transmisa in 50% de cazuri fiilor ei nici o fiica ai unei mame purtatoare (cu tatal neafectat) nu va manifesta afectiunea, dar probabilitatea de a fi purtatoare este de 50%

Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C In cazul unui pacient care prezinta semnele si simptomele descrise anterior, mai ales in contextul unui istoric familial pozitiv, urmatoarele teste screening se pot efectua: hemoleucograma cu numararea trombocitelor, timpul de sangarare, timpul de protrombina si APTT-ul (timp de tromboplastina partial activata), ultimii fiind cunoscuti drept timpi de coagulare. Valorile lor pot fi indicatori ai afectiunii, conducand la teste mai amanuntite pentru identificarea tipului afectiunii sau realizarea diagnosticului diferential.

Normal Hemofilia A sau B Boala von Willebrand Defecte trombocitare

Timp de Timp de Hemoleucograma protrombina APTT sangerare (nr trombocite) (PT) Normal Normal Normal Normal Normal Normal Normal Normal Normal Normal/ Normal/

Normal/ Normal/ Normal Normal /

Factorii de coagulare se determina si se masoara in urmatoarele cazuri:

Teste diagnostic pentru stabilirea tipului de hemofilie si gradului de severitate Monitorizarea tratamentului Testare calitatii crioprecipitatului Identificarea pacientelor purtatoare Testele imagistice de tip tomografie computerizata sau rezonanta magnetica nucleara sunt necesare pentru aprecierea extinderii unei sangerari, in vederea acordarii tratamentului adecvat.

Diagnosticul prenatal In cazul unei paciente purtatoare sau al unui pacient hemofilic care doresc sa aiba copii, planningul familial este foarte important. Pentru a afla daca un copil va fi afectat sau nu de boala, in cazul unui istoric familial pozitiv, in timpul sarcinii se pot efectua o serie de teste (biopsie din coroinul vitelin si amniocenteza) prin care se analizeaza ADN-ul copilului, afland astfel sexul si daca prezinta gena afectiunii sau nu. In unele cazuri se poate lua decizia de a intrerupe sarcina. Insa toate metodele invazive pentru diagnosticul pre-natal trebuie evitate, deoarece ele pot determina o hemoragie materno-fetala severa, care poate duce la pierderea sarcinii. In cazul nasterii copiilor hemofilici, ideal ar fi o nastere cat mai atraumatica, fara implicarea forcepsului sau vid-extractorului. Analiza sangelui din cordonul ombilical permite diagnosticul hemofiliei A deoarece FVIII (ca si FIX de altfel) este o proteina mare, care nu traverseaza placenta. In cazul hemofiliei B diagnosticul este mai dificil, intrucat fiziologic, la nou nascuti cantitatea de FIX este mica. Abia dupa varsta de 6 luni se poate determina nivelul de FIX din sange. Ce este hemofilia ? Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C

Hemofilia este o boala de sange rara in care procesul coagularii este afectat ca urmare a lipsei sau prezentei in cantitati insuficiente in sange a unor factori ai coagularii (mai exact factorii VIII, IX si XI). Hemofilia este o boala genetica, care se mosteneste de la mama in marea majoritate a cazurilor, boala fiind manifesta preponderent la pacientii de sex masculin. Sub denumirea generica de hemofilie se grupeaza de fapt doua boli cu tablou clinic asemanator si cu modalitate de transmitere similara: hemofilia A si hemofilia B. Cele doua boli reprezinta 90 - 95 % dintre deficientele congenitale (care apar de la nastere) severe ale coagularii. Exista si hemofilia C, considerata insa mai mult o entitate distincta, avand alte caracteristici in comparatie cu hemofilia A si B. Hemofilia de-a lungul timpului Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C O boala de sange mostenita in randul membrilor de sex masculin apare descrisa inca din secolul al II-lea dC, fiind mentionata in Talmud. Albucosis, un medic arab din secolul al XI-lea dC descrie ca intr-o familie, barbatii au murit dupa traumatisme minore. Istoria moderna a hemofiliei incepe insa abia in anul 1803, cu descrierea bolii (o predispozitie la sangerare existenta in cadrul anumitor familii, ereditara si care afecteaza barbatii, fara a o denumi hemofilie) de catre medicul englez John Otto. Denumirea de hemofilie apare pentru prima data in 1828 in scrierile lui Hopff, de la Universitatea din Zurich. In 1893, in laborator, se demonstreaza existenta unor defecte de coagulare. In istoria recenta a inceputului de secol XX, este binecunoscut faptul ca fiul reginei Victoria a Marii Britanii, Leopold, a avut hemofilie, iar cele doua fiice ale reginei, Alice si Beatrice au fost purtatoare. Prin cele doua printese britanice, hemofilia a ajuns la Curtea Regala a Spaniei, Germaniei si in Imperiul Rus. Fiul tarului Nicolae al II-lea, tareviciul Alexei Nikolaevici este cel mai celebru copil cu aceasta boala. Abia in 1937, doctorii de la Harvard Patek si Taylor au identificat factorul VIII si l-au denumit factorul antihemofilic. In 1950 au aparut si determinarile biologice, desi relatia dintre factorul VIII si factorul von Willebrand inca nu era cunoscuta. Factorul von Willebrand este o proteina

din sange importanta pentru functionarea normala a trombocitelor, care circula atasat de factorul VIII si pe care se presupune ca il stabilizeaza si il aduce la locul sangerarii (fiind carausul factorului VIII). In 1960 factorii de coagulare sunt identificati si denumiti, iar in 1964 apare un articol in revista Nature in care procesul coagularii este detaliat descris. Interactiunile dintre factorii coagularii au dus la aparitia denumirii generice a procesului drept cascada coagularii. In anul 1962, hemofilia B a fost descrisa si denumita boala Christmas dupa numele primului pacient examinat in detaliu. Boala era diferita de hemofilie deoarece amestecand plasma unui pacient cu hemofilie adevarata cu plasma unui pacient cu boala Christmas, timpii de coagulare se corectau. Astfel se diferentiau hemofilia A si hemofilia B. Hemofilia C a fost descrisa pentru prima data in 1950 la doua surori si unchi de pe linia materna intr-o familie americana de descendenti Ashkenazi (de origine evreiasca). Toti trei au sangerat dupa extractii dentare, si, in plus, cele doua surori si dupa excizia amigdalelor. In anul 1960 crioprecipitatul era primul tratament disponibil pentru pacientii cu hemofilie. Introducerea preparatelor liofilizate (inghetate si uscate) a imbunatatit semnificativ calitatea vietii pacientilor si pregatirea lor pentru interventii chirurgicale si ingrijirea la domiciliu. In anii 1980, riscul contaminarii virale prin concentratele plasmatice cu Factor VIII creste semnificativ si devine cunoscut. Pe la jumatatea anilor 80 foarte multi dintre pacientii cu hemofilie severa au fost expusi virusurilor hepatitice B si C si infectiei virale cu HIV/SIDA . Noi tehnici care distrug virusurile s-au dezvoltat intre timp, fiind eficiente in distrugerea si limitarea expunerii pacientilor la virusurile hepatitice si HIV.

Coagularea Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C

Coagularea sanguina este procesul prin care o sangerare este oprita. Acest proces presupune participarea a mai mult de 20 de proteine plasmatice diferite, printre care si substantele numite factori ai coagularii. (Plasma este portiunea lichida a sangelui, care contine nutrienti, saruri dizolvate, proteine, hormoni, factori de coagulare, gaze). Sangerarea determina un efect biologic de tip domino, in care procesul se desfasoara intr-o secventialitate bine stabilita. Activarea secventiala a factorilor de coagulare se numeste cascada coagularii. Sunt 13 factori ai coagularii, care se noteaza cu litera F si care se numeroteaza in sistem roman (FI, FII, FIII etc). Simplist, putem considera ca factorii de coagulare se caracterizeaza prin doua functii: calitate si cantitate. In conditii normale, adica la o persoana la care aceste functii nu sunt afectate, in urma unei sangerari au loc succesiv urmatoarele evenimente:

Vasele de sange se ingusteaza astfel incat o cantitate cat mai mica de sange sa se piarda; La locul sangerarii se aduna celulele sanguine numite trombocite (plachete sanguine); Factorii plasmatici ai coagularii, trombocitele, ionii de calciu si alte substante eliberate in mod reactiv de tesuturile afectate actioneza impreuna si formeaza cheagul de fibrina. Acest cheag se poate asemana cu o plasa cu rolul de a intari zona afectata. Odata ce trombocitele se strang in ochiurile acestei plase, cheagul devine stabil si sangerarea se opreste.

Cand insa anumiti factori ai coagularii sunt absenti sau in cantitate redusa, coagularea este afectata si perioada necesara formarii cheagului stabil creste, crescand implicit si timpul necesar opririi sangerarii.

Tipuri de hemofilie si grade de severitate Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C

Sunt descrise 3 tipuri de hemofilie:

hemofilia tip A sau clasica, hemofilia tip B sau boala Christmas si hemofilia tip C - foarte rar

Caracteristicile fiecareia sunt grupate in urmatorul tabel:

Hemofilia tip A Hemofilia tip B Hemofilia clasica Hemofilia Alta Boala Christmas standard denumire Deficienta de FIX Deficienta de FVIII Aproape exclusiv Aproape exclusiv Sexul barbatii barbatii afectat cromozomul X cromozomul X implicat implicat Incidenta 80% dintre persoanele cu hemofilie Pana la 20% dintre persoanele cu hemofilie

Hemofilia tip C

Deficienta de FXI

Ambele sexe in mod egal cromozomul 4 implicat 200 de cazuri raportate anual, incepand cu anul descoperirii -1950

Hemofilia A si B sunt descrise in general impreuna, ca urmare a multiplelor asemanari clinice dintre ele si a aceleiasi modalitati de transmitere (boli X-linkate). Si in acest articol, abordarea va fi de acest gen, particularizand totusi anumite optiuni terapeutice. Hemofilia de tip C va fi analizata separat. Gradele de severitate ale hemofiliei depind de cantitatea de factor proteic existenta. Astfel, pentru hemofilia A si B se disting urmatoarele grade de severitate: Cantitatea Gradul de factorului de Cauza sangerarii severitate coagulare existenta Traumele majore, interventiile usor 6 40 % chirurgicale pot determina sangerari importante Traume usoare si moderate, interventiile chirurgicale determina moderat 15% sangerari severe. Ocazional se descriu sangerari spontane Sangerarile pot fi spontane, sever <1 % predominant in articulatii si muschi

Pentru hemofilia de tip C se descriu:

un deficit sever cand activitatea factorului XI este < 20 U/dl,adica corespunzator a 0 15% din cantitatea normala de factor XI si un deficit partial cand nivelul activitatii factorului XI este intre 20 60 U/dl, adica 15 70% din cantitatea normala de FXI.

Semnele si simptomele hemofiliei A si B Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C Bolile se pot manifesta oricand pe parcursul vietii. Absenta sangerarilor la nastere nu exclud insa hemofilia. In perioada imediat dupa nastere sangerarea nu este atat de comuna, insa o data cu aparitia dintilor pot aparea sangerari bucale la eruptia dentara. O data cu deprinderea mersului, copii incep inevitabil sa se loveasca si sa cada, aparand, in general dupa varsta de 2 ani manifestarile clinice clasice la nivelul articulatiilor si muschilor. Semnele si simptomele care se descriu cel mai frecvent sunt:

sangerari prelungite (dar nu excesive) la nivelul abraziunilor (zgarieturilor) si taieturilor minore la nou nascuti: sangerari prelungite la nivelul cordonului ombilical, sangerari prelungite dupa circumcizie

vanatai durere si edem (umflare) la nivelul articulatiilor, cu limitarea miscarilor articulatiei respective, dureri si edem la nivelul muschilor (in special la nivelul coapsei, gambei, bratului sau feselor) sange in urina sau scaun sangerari spontane sangerari prelungite dupa extractii dentare

Sangerarile au loc mai ales la nivelul articulatiilor (in 70 80% dintre cazuri), in tesuturile moi si muschi (10 20%) si mai putin frecvent la nivel cerebral (sub 5%) sau altele (intestinal, genitourinar). Articulatiile afectate cel mai frecvent sunt genunchiul (45% dintre cazuri), cotul (30% dintre cazuri) si glezna (15% dintre cazuri). In cazul sangerarilor cerebrale, urmatoarele simptome se pot descrie:

durerei de cap persistente sau care cresc progresiv in intenstitate vedere dubla somnolenta sau schimbarea programului normal de somn varsaturi repetate dezechilibru, lipsa de coordonare pierderea brusca a fortei intr-o mana sau picior

Sangerari importante se pot descrie la nivel intraarticular, intramuscular sau in tesutul moale, la nivelul gingiilor, nasului sau tractului urinar, in timp ce sangerarile amenintatoare de viata se pot localiza oriunde in cazul traumatismelor severe, sau la nivel cerebral, gastro-intestinal, esofagian. La pacientele purtatoare ale bolii, in cazul in care nivelul factorilor VIII sau IX este sub 30% se descrie relativ frecvent sangerarea menstruala prelungita si severa. Pilulele contraceptive si agentii fibrinolitici sunt eficienti in controlul simptomatologiei. In cazul in care nivelul factorilor de coagulare VIII sau IX este foarte scazut, pacientele pot avea aceleasi semne si simptome ca persoanele care manifesta boala. Toate rudele directe ale unei paciente purtatoare (mama, surori, fiice) ar trebui indrumate, pe cat posibil, sa isi determine nivelul plasmatic al factorului VIII, mai ales inainte de efectuarea oricaror interventii chirurgicale majore. Complicatii cronice Musculoscheletale:

o artropatia cronica hemofilica (artropatia cronica deformanta si sinovita cronica) afectarea cronica a articulatiilor la care s-au manifestat sangerarile contracturi musculare fracturi pseudotumori osoase sau in tesutul moale (hematoame fibrozate)

Formarea de inhibitori antifactor VIII sau IXInfectii virale dobandite post-transfuzional

HIV

Hepatite tip B, C sau A Parvovirusul B19

Hemofilia C Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C Hemofilia tip C este o boala genetica cu transmitere autosomal recesiva (adica ambii parinti trebuie sa aiba gena defecta pentru a putea transmite boala) caracterizata prin deficienta de factor XI. Gena factorului XI este situata pe cromozomul 4. Diferenta dintre hemofilia C si hemofilia A si B, pe langa factorul de coagulare afectat o constituie lipsa sangerarilor intra-articulare si musculare si aparitia cu aceiasi frecventa la ambele sexe. O alta particularitate o constituie lipsa unei asocieri intre gradul de severitate al bolii si tendinta la sangerare, mai ales la persoanele cu deficit partial de factor XI. In hemofilia A si B tendinta la sangerare este foarte clar relationata cu nivelul factorului de coagulare afectat. Factorul XI are rol procoagulant (participa la cascada coagularii, activand factorul IX) si rol antifibrinolitic (cu rol in inhibarea procesului de distrugere a cheagului de fibrina). Astfel, deficienta de factor XI determina o sangerare prelungita in cazul unei leziuni. Severitatea afectiunii se bazeaza pe nivelul plasmatic al factorului XI. Cand nivelul acestuia dl (corespunzator a 0 15% din cantitateaeste sub 1 15 Unitati normala de factor XI) boala este severa.. Deficitul partial de factor XI dl,se defineste printr-un nivel al factorului XI de 20 60 Unitati adica 15 -70% din cantitatea normala de factor XI. 20 50 % dintre pacientii cu deficit partial prezinta sangerari importante, insa identificarea acestor pacienti este dificila. Spre deosebire de pacientii cu hemofilie A si B, pacientii cu deficit sever nu sangereaza spontan, dar au risc de a sangera postoperator. Aceasta tendinta imprevizibila de a sangera la pacientii cu deficit de factor XI nu este pe deplin inteleasa. Se mentioneaza factori precum asocierea bolii von Willebrand, asocierea unor defecte ale trombocitelor, molecule variante le FXI sau fibrinoliza intensa de la nivelul mucoaselor

bucale, nazale sau a tractului genito-urinar. In deficientele severe, sangerarea este determinata de leziunile localizate la nivelul tesuturilor bogate in factori activatori ai fibrinolizei, precum mucoasa cavitatii bucale, mucoasa nazala sau mucoasa tractului genito-urinar. Boala este rara, fiind de 10 ori mai putin frecventa decat hemofilia A. Hemofilia C a fost descrisa mai frecvent la descendentii evreilor Ashkenazi, in randul carora hemofilia de tip C are o prevalenta de 8%.

Hemofilia
Analize diagnostice pentru hemofilia C Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C La un pacient care prezinta simptomatologia mentionata anterior, la care in plus si istoricul familia este pozitiv, se vor realiza urmatoarele teste de laborator pentru a se realiza diagnosticul diferential si a se confirma diagnosticul de certitudine:

Hemoleucograma, cu numaratoare trombocitelor Timpii de coagulare: timpul de protrombina va fi normal, APTT-ul crescut Se vor determina nivelele factorilor VIII, XI si von Willebrand

Analizele genetice permit identificarea mutatiilor de la nivelul cromozomului afectat. Testele imagistice de tip tomografie computerizata sau rezonanta magnetica nucleara sunt

necesare pentru aprecierea extinderii unei sangerari, in vederea acordarii tratamentului adecvat. Tratamentul hemofiliei C Ultima actualizare: 03 : 04 : 2007 Autor: Dr. Ana-Maria Iordan Cercetator anamaria.iordan@emedonline.ro In acest articol: 1. Ce este hemofilia ? 2. Hemofilia de-a lungul timpului 3. Coagularea 4. Genetica - notiuni generale 5. Tipuri de hemofilie si grade de severitate 6. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 7. Analizele diagnostice pentru hemofilia A si B 8. Tratamentul hemofiliei A si B 9. Hemofilia C 10. Semnele si simptomele hemofiliei A si B 11. Analize diagnostice pentru hemofilia C 12. Tratamentul hemofiliei C Pacientii cu deficit sever de FXI prezinta in mod evident risc de sangerare postoperatorie. Aceasta poate incepe oricand intraoperator sau se poate manifesta in catea ore postoperator sau poate persista pana cand tratamentul specific este acordat. Si pacientii cu deficit partial pot prezenta aceleasi manifestari. Principiul de baza al tratamentului vizeaza restabilirea echilibrului sangerare coagulare. Tratamentul consta in inlocuirea factorului deficitar si folosirea agentilor antifibrinolitici. In ceea ce priveste activitatea fizica, pacientii care manifesta tendinta de sangerare trebuie sa fie precauti si sa evite sporturile de contact (fotbal, baschet, rugby etc). Tratamentele disponibile sunt urmatoarele: 1. Plasma proaspata congelata

Prezinta avantajul major al disponibilitatii Eficienta in cazul sangerarilor usoare Diferite tratamente chimice si fizice pot determina scaderea riscului de transmitere a virusurilor hepatitice B si C si HIV, fara insa a elimina complet acest risc Poate determina hipervolemie (incarcarea plasmatica a sistemului circulator) si reactii alergice

2. Concentrate de factor XI

Constituie cel mai bun tratament pentru substitutia factorului XI Pana in prezent s-au dezvoltat mai multe produse, tratate astfel incat riscul transmiterii virusurilor hepatitice si HIV sa fie extrem de mic

Prezinta avantajul sigurantei virale, nu determina hipervolemie si asigura in mod specific si selectiv factorul de coagulare deficitar (FXI) Dezavantajul major il consituie posibilitatea de aparitie a evenimentelor trombotice (formare de cheaguri la nivelul vaselor de sange), mai ales la persoanele in varsta cu boli cardiace sau cu boli vasculare preexistente, la femeile insarcinate sau la bolnavii cu afectiuni oncologice (cancer)

3. Agenti antifibrinolitici (acid tranexamic si acid epsilon aminocaproic)

Se folosesc profilactic la pacientii care vor suferi interventii chirurgicale urologice, ginecologice sau la nivelul cavitatilor bucale si nazale Sunt usor de administrat si siguri Pentru pacientii la care se practica doar extractii dentare este sufcienta administrarea agentilor fibrinolitici, fara administrarea tratamentului de substitutie Totusi, in cazul interventiilor chirurgicale majore sau episoadelor hemoragice severe nu isi dovedesc eficienta folositi in monoterapie Pot determina evenimente trombotice

In functie de procedura chirurgicala ce se va practica, de istoricul chirurgical al pacientului si eventuala de tendinta la sangerare a pacientului (daca este cunoscuta), tratamentul de substitutie se va lua in considerare pre-, intra- sau/si post-operator. Pacientii trebuie sfatuiti sa nu isi administreze aspirina sau orice alti agenti antiinflamatori nesteroidieni care inhiba activitatea plachetara. Imunizarile trebuie efectuate (pentru hepatita A si B), avand in vedere posibilitatea de a fi administrate produse plasmatice. Interventiile chirurgicale si stomatologice trebuie atent planificate, astfel incat toate masurile care sa reduca riscul unei sangerari severe sa fie luate din timp. Pacientii hemofilici trebuie sa fie corect informati asupra manifestarilor bolii, asupra importantei efectuarii regulate a vizitelor la medicul hematolog curant. Educatia pacientului privind boala pe care o are trebuie sa fie continua, iar suportul familiei trebuie incurajat. Complicatii

Infectii virale post-transfuzionale Formare de factori inhibitori ai FXI Evenimente tromboembolice la pacientii care primesc terapie se substitutie cu concentrate de FXI

Prognosticul este foarte bun pentru pacientii care nu prezinta risc de sangerare, in timp ce pentru pacientii cu tendinta la sangerare, episoadele hemoragice pot fi amenintatoare de viata, de aceea toate masurile preventive care pot fi luate se impun.