Sunteți pe pagina 1din 14

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI Lector univ. dr.

NICOLAE STAN

I.DEFINIRE Etimologie Etimologic, managementul echivaleaza cu a tine in mana si a stapani, a conduce cu mana forte, ceea ce implica ideea controlului actiunii si orientarea sau directionarea ei. Cuvantul management imprumutat din limba engleza sub forma verbului to manage inseamna a administra, a conduce. S-a derivat apoi in limba engleza manger si management ceea ce inseamna conducator sau conducere. In limba engleza verbul to manage, cu substantivul derivat management a avut initial sensul de a manui, de a struni caii. Cu timpul, verbul to manage a trecut din sfera sportiva a strunirii cailor in domeniul artei operative si al stiintei militare. In ultimele decenii acest termen a fost foarte des utilizat in activitatile economice, iar astazi este folosit in toate domeniile educatie, sanatate, sport etc. cu semnificatia de conducere eficienta, rationala, moderna. Dincolo de terminologie, problema fundamentala ramane cea a esentei managementului. Managementul este in acelasi timp si un ansamblu de discipline teoretice, principii, metode specifice (stiinta), metode si tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea si organizarea institutiilor (tehnica), cat si arta de a-i face pe oameni sa lucreze productiv si eficient, de a comunica, de a asculta fie in calitatea lor de membri ai organizatiilor sau institutiilor, fie in calitate de clienti, beneficiari, furnizori, actionari etc. (arta). Dar managementul astazi ete conceput si practicat si ca organizare a schimbarii si inovarii, a eficientei si chiar a calitatii si excelentei. Intre caracteristicile managementului educational se inscriu: - caractecrul complex al actiunilor ce asigura functionarea optima a sistemului educational (planificare, decizie, coordonare, control, strategii si metodologii educationale), si dimensiunea interdisciplinara implicata de problematica educationala - caracterul participativ generat de implicarea activa a tuturor actorilor (elevi, profesori, parinti etc.) - structurarea problematicii educationale, a procesului si a factorilor educationali dupa particularitatile colectivitatii 1

- realizarea la nivel macropedagogic(managementul sistemului de invatamant), intermediar (managementul institutiilor scolare) si la nivel micropedagogic (managementul clasei) - precizeaza reguli, conditii si principii specifice care orienteaza in elaborarea programelor manageriale educationale - este dinamic atat in ceea ce priveste bazele teoretice, cat si aplicatiile in domeniu, prezinta deschidere si spre alte domenii - are caracter sistemic si este integrativ intrucat sintetizeaza specific date din domenii conex - este prospectiv pentru ca anticipeaza pe baza tendintelor de evolutie a sistemului - este indicativ-intrumental pentru ca arata cum trebuie realizate obiectivele, respecate principiile, aplicate metodologiile

II.FUNCTIILE MANAGEMENTULUI LA NIVELUL CLASEI DE ELEVI Managementul clasei este definit ca abilitatea profesorului de a planifica si organiza activitatile clasei astfel incat sa se asigure un climat favorabil invatarii. Obiectivul final al managementului clasei este formarea la elevi a unor abilitati de autoreglare a comportamentului. In clasa scolara, liderul formal este cadrul didactic (invatator, diriginte). El este un conducator impus din exterior, a carui autoritate deriva din functia ce i s-a incredintat si din faptul ca el este singurul adult in mijlocul unei grupe de elevi. Cadrul didactic angajeaza si dirijeaza in actiuni comune tot colectivul. Prin toate acestea, el concentreaza energiile grupei, exercita functii de comanda si decizie, influentand in cel mai inalt grad activitatea acestuia. Cadrul didactic este liderul real al clasei pe care o conduce. Calitatea de educator l oblig s exercite i s transpun n practica, la nivelul clasei, toate funciile conducerii:

organizarea ; planificarea; ndrumarea; coordonarea; evaluarea; decizia.

Prima funcie a managementului educaional este cea de planificare i organizare a sistemului de nvmnt.Aceast funcie implic valorificarea tuturor resurselor pedagogice: -umane (cadre didactice, personal administrativ, elevi, prini, etc.) -materiale (spaul, timpul, baza didactico-material). -financiare (buget central, local, contribuiile comunitii educative.) -informaionale (planuri, programe de nvmnt, ndrumri metodice, materiale curriculare). Cea de a doua funcie specific managementului educaional este aceea de orientare metodologic a procesului de nvmnt care presupune att aciuni de formare, de evaluare, ct i de comunicare. Cea de a treia funcie este cea de reglare i autoreglare a sistemului de nvmnt i a procesului de i nvmnt i implic activiti de perfecionare a cadrelor didactice:

Ca organizator profesorul trebuie s dovedeasc nsuiri obiective n activitatea didactic i educativ, n predarea specialitii prin care acioneaz asupra formrii elevilor. Conducerea activitii de nvare, crearea motivaiei necesare, dozarea sarcinilor i stimularea interesului pentru obiectul de nvat pe care l pred, evaluarea sistematic a rezultatelor obinute i narmarea elevilor cu un stil de munc intelectual, constituie cerine de baz ale activitii sale. Evaluarea rezultatelor nseamn a dispune de un sistem de probe, a le putea interpreta, a raporta rezultatele unor criterii de referin stabile i obiective i a trage concluzii valabile, care s duc la mbuntirea ulterioar a activitii. Evaluarea presupune urmrirea sistematic a eficienei fiecrei aciuni, raportarea ei la obiectivul proiectat i nregistrarea progresului pe care elevii l realizeaz ntr-un anumit sector, de la o etap la alta. Profesorul urmrete n comportamentul elevilor tot ceea ce poate servi la stimularea lor, la dezvoltarea dorinei de autoperfecionare i de cretere a capacitii lor de autoevaluare.

III.CLASA SCOLARA CA GRUP SOCIAL Grupul este un sistem social deschis in cadrul caruia membrii se afla in relatii de interactiune directa si adesea actioneaza unitar fata de mediu, in functie de scopul gruparii. Clasa scolara este un asemenea grup social, constituit in scopul educarii copiilor. Acest scop impus din exterior nu este insa constient la inceputul alcatuirii grupului in primele clase si nici nu este acceptat spontan de copii. Interventia cadrului didactic in viata sociala a clasei Coexistenta copiilor in cadrul clasei este la inceput o masura cu caracter administrativ, impusa din exterior fara aderarea libera a membrilor (elevii) . Grupul alcatuit pe aceasta baza este un grup formal cu un sistem de organizare, de conducere si de activitate stabilite de practica sociala. Ulterior, prin interactiunea ce are loc intre elevi, se elaboreaza incetul cu incetul forme de coeziune a grupului, ia nastere o forta centripeta care cu timpul se intareste mereu.

IV.MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

Managementul resurselor umane const n ansamblul activitilor orientate ctre asigurarea, dezvoltarea, motivarea i meninerea resurselor umane n cadrul organizaiei n vederea realizrii cu eficien maxim a obiectivelor acesteia i satisfacerii nevoilor angajailor. Obiectivele urmrite de managementul resurselor umane constau n: 1. Creterea eficienei i eficacitii personalului (sporirea productivitii); 2. Reducerea absenteismului, fluctuaiei i a amplorii i numrului micrilor greviste; 3. Creterea satisfaciei n munc a angajailor; 4

4. Creterea capacitii de inovare, rezolvare a problemelor i schimbare a organizaiei. ASIGURAREA RESURSELOR UMANE Funcia de asigurare a resurselor umane cuprinde urmtoarele activiti: PLANIFICAREA RESURSELOR UMANE Are drept scop determinarea nevoilor, strategiilor si filozofiilor privind resursele umane ale organizaiei, inclusiv estimarea cererii si ofertei pe piaa muncii. RECRUTAREA RESURSELOR UMANE Pentru managementul resurselor umane se consider recrutarea, ca fiind procesul de cutare, localizare identificare i atragere a candidailor poteniali, din care urmeaz s fie alei candidaii capabili care, n cele din urm, prezint caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerinelor posturilor vacante sau viitoare. SELECTIA RESURSELOR UMANE Selecia presupune examinarea mai multor subieci pentru a alege pe cei mai buni dintre ei, la care se constat concordan ntre calitile personale i cerinele profesiunii. Potrivit n sens larg, selecia se realizeaz n dou momente importante i anume: selecia candidailor pentru intrarea ntr-o form de pregtire profesional, selecia unui candidat pentru un anumit post / funcie n cadrul unei anumite organizaii, dup ce individual are deja o anumit pregtire profesional. PREGATIREA Dupa recrutare si selectie, urmatoarea etapa in asigurarea resurselor umane adecvate pentru organizatie este pregatirea. Pregatirea este procesul de dezvoltare a trasaturilor resurselor umane care le vor permite acestora sa fie mai productivesi astfel sa contribuie mai mult la indeplinirea obiectivelor organizatiei. Scopul pregatirii este acela de a spori productivitatea salariatilor prin influenta comportamentului lor. 5

MOTIVATIA SI SATISFACTIA n ceea ce privete natura satisfaciei aceasta a fost ncadrat n rndul atitudinilor fa de munc , mai apoi insistndu-se pe componenta ei afectiv . De altfel interesul iniial pentru satisfacia n munc a fost legat de considerarea ei ca certitudine . Atitudinea este o predispoziie de a rspunde pozitiv sau negativ la un set de ntmplri . Se credea c prin influenarea ei se poate crete motivaia i performana . ntr-o manier general , motivaia poate fi definit ca procesul de selecie , orientare i meninere a comportamentului uman . Prin motivaie nelegem de ce oamenii aleg un anumit mod de aciune preferndu-l altuia sau altora , de ce i-l menin , uneori pe o perioad ndelungat , chiar n condiii nefavorabile .

Motivele sunt resimite ca expresie a nevoilor i ateptrilor umane . Ele sunt personale i de regul creeaz anumite tensiuni . n general nevoile sunt definite ca lipsurile pe care un individ le resimte la un moment dat . Ateptrile sunt credinele indivizilor n existena unor anse ce pot fi obinute printr-un anumit nivel al efortului i al performanei . Realizarea unei motivaii eficiente necesit cunoaterea sistemului de nevoi i ateptri ale personalului .

Mielu Slate consider c pentru relaiile dintre motivaie i satisfacie eseniale sunt trei enunuri : a) starea de satisfacie / insatisfacie este un indicator al motivaiei , mai precis al modului acesteia de realizare eficient sau neeficient . Din acest punct de vedere starea de satisfacie echivaleaz cu ndeplinirea motivaiei , realizarea activitii propuse a scopului , iar insatisfacia cu nerealizarea motivaiei ; b) motivaia i satisfacia apar ntr-o dubl calitate de cauz i efect : Martin Wolf pornind de la concepia c motivul este un impuls ce face pe individ s urmreasc o 6

anumit satisfacie consider c satisfacia este o stare final care este susinut pentru a fi obinut de motivaie . Acest autor consider relaia fiind orientat ntr-un singur sens de la motivaie la satisfacie ; c) att motivaia ct i satisfacia se raporteaz mpreun la performan . Este necesar stabilirea unei relaii precise coerente pentru cercetri .

V. COMUNICARE SI SCHIMBARE

Comunicarea, caracteristici i elemente structurale, tipuri sau forme

contextul de analiz definirea comunicrii de reinut

Comunicare limb limbaj (uneori aceti termenisunt folosii ca echivaleni, alteori se face distincie clar de sens)

Comunicare: verbal, non.verbal, intrergrupal, intragrupal

DEFINIREA COMUNICRII

Oricare ar fi colile, domeniile sau opiniile care definesc comunicarea, se pot identifica aspecte comune: -

Comunicarea este un proces de transmitere de informaii (informaia se refer la concepte, semne sau simboluri), Comunicarea poate fi asimilat unui sistem structurat de elemente (emitor, receptor, canal, cod, bariere, feed-back)

Etimologic, termenul provine din communis (latin) care nseamn a fi n relaie cu, a pune de acord. Elemente structurale ale comunicrii

I. Partenerii: emitorul, (E), receptorul, (R).

Fiecare este programat att pentru recepie ct i pentru emisie. Fiecare partener poate recepta (ascultnd i / sau citind) sau poate transmite mesaje. n relaia de comunicare dintre cei doi parteneri intervin o serie de variabile (ce aparin fiecruia) care in de factorii psihologici, sociali.

II. Repertoriul ( cmpul de experiene) att al emitorului ct i al receptorului. III. Mesajele (coninuturile)

Mesajele sunt informaii structurate dup anumite reguli. Acestea reprezint o serie de caracteristici determinate de natura subiectului tratat, de natura domeniului.

Construirea i transmiterea mesajului presupune un proces de codare i decodare.

a coda

a transpune n semne, n simboluri, n cuvinte, n termeni, gndurile, idile, sentimentele care urmeaz a fi transmise.

cod decodare

ansamblul semnelor cu semnificaiile lor verbale i non-verbale (la recepie) a gsi echivalentul exact al mesajului. Receptorul traduce mesajul n gndire.

IV. Canalul de comunicare: mijlocul prin care trece mesajul (aplicaia 10). V. Factori perturbani: pot aprea la nivelul emitorului (voce slab). VI. Contextul: mediul comunicaional cu structurile sale. VII. Feed-back-ul: conexiunea invers, informaia care vine de la cel care recepioneaz Aceste elemente sunt determinanii calitii comunicrii. Bariere n comunicare

Comunicarea interpersonal are loc ntr-un anumit mediu (organizaia) i ntr-un context specific (organizaia sau un spaiu din afara acesteia). Acest context poate bloca procesul de comunicare ducnd la insuccesul acestuia. De aceea este important a studia factorii care pot inhiba procesul comunicrii ( bariere n procesul comunicrii). Aceste bariere nu pot fi mereu eliminate. Este bine s cunoatem pericolul potenial pe care l reprezint pentru a cuta soluii pentru diminuarea impactului lor asupra comunicrii.

Bariere

1. vorbitorul (emitorul) are o idee A, bazat pe cunoaterea i pe experiena sa; 2. vorbitorul descrie sunetele cu ajutorul sunetelor i o expediaz asculttorului (receptorului) prin canalul A-B; 3. asculttorul rspunde cu o idee bazat pe propriile cunotine i pe propria experien;

10

A. Filtre n mintea vorbitorului l mpiedic s i exprime n mod clar ideea; B. Filtre n mintea asculttorului l mpiedic s recepioneze ideea aa cum a fost transmis.

Generaliti conflictul ntre oameni este inevitabil i natural; conflictul poate constitui pentru prile implicate o for constructiv sau distructiv; conflictul poate avea efecte pozitive asupra relaiilor constituind: o surs a schimbrii, o modalitate de prevenire a stagnrii, a rutinei i de stimulare a interesului pentru procesul de rezolvare de probleme, un mod de testare i de reglare a relaiilor, o metod de reglare / nnoire a organizaiei (vzut ca ntreg: sistem social complex);

situaiile conflictuale au un coninut obiectiv i unul subiectiv (creat de ncrctura emoional a prilor); cu ct este mai apropiat relaia ntre prile aflate n conflict, cu att crete intensitatea conflictului; comunicarea este necesar dar nu suficient n rezolvarea conflictelor. conflictele ntre grupuri duc la creterea coeziunii grupului.

Surse ale conflictelor: lipsa informaiilor / calitatea informaiilor; nivel ridicat al ncrcturii emoionale, percepii eronate sau stereotipuri; sistemul de valori la care se raporteaz indivizii; constrngerea (determinat de timp, de interculturalitate); raportarea fa de putere. 11

Conflictul i dinamica acestuia Cauzele conflictelor se regsesc n interaciunile i n interdependenele dintre indivizi care pot aciona ca bariere puternice n procesul comunicrii. n teoria conflictului e important de urmrit: cursul conflictului (fazele acestuia) dinamica propriu-zis (particularitile fiecrei faze) evaluarea conflictului - poate fi pozitiv, constructiv (dezvoltarea grupului), sau negativ, distructiv (sub aspect fizic, moral, intelectual cnd se respinge principiul acceptrii reciproce). Etapa Dezacord Manifestri - apariia diferenelor ntre membri grupului; cauzele diferenelor pot fi a) legate de - interese personale - opinii diferite - aciuni orientate valoric diferit de grup b) minore n raport cu scopul grupului c) nenelegeri d) interese de moment care dac ar fi contientizate nu ar constitui baza dezacordului. Confruntarea. - apar aciuni ce susin opiniile, credinele sau convingerile; - se explic poziia indivizilor n grup; - se accentueaz erorile din gndirea celorlali; Este momentul n care conflictul se poate stinge sau poate continua cu apariia justificrilor ce susin diferenele. Tensiunea crete, expresiile emoionale iau locul celor raionale.

12

Escaladarea

violena verbal se transform n violen fizic sau moral; situaia scap de sub control, punctul culminant al conflictului; se intensific angajrile i disputele astfel fiind greu de separat subgrupurile; se trece la etapa autodefensiv lipsa de ncredere a unuia n cellalt i apare nenelegerea i frustrarea precum i reciprocitate negativ distructiv. ncepe negocierea (trecerea de la tensiune, iraionalitate, spontaneitate, lips de logic la o discutare normal a intereselor prilor aflate n conflict) trecndu-se de la concluzii distributive pe subgrupuri la concluzii integrative apare momentul de construire a ncrederii (promisiuni, comunicare ntre pri, deschidere, respect reciproc.

Deescaladarea

Rezolvarea

- intervine mediatorul, ca a treia parte; - conflictul se stinge; este momentul negocierilor.

Exist cinci modaliti de aciune pentru a ne descurca ntr-un conflict: renunarea, forarea, aplanarea, compromisul i confruntarea.

renunarea forarea aplanarea compromisul confruntarea

- renunarea la obiective dar i la relaie, - evitarea att a problemei ct i a persoanei; ndeplinirea obiectivelor cu orice risc chiar i acela de a afecta relaia; renunarea la obiective pentru pstrarea unei relaii pe care o considerm mai important renunarea la o parte din obiective dar i sacrificarea unei pri din relaie iniierea negocierii; presupune pstrarea relaiei la un nivel ct mai nalt posibil dar i ndeplinirea obiectivelor. 13

14