miercuri, 4 decembrie 2013

Procesul civil internaional

Capitole: I) Competena jurisdicional n raporturile de drept internaional privat (Competenta jurisdictionala internationala) II) Legea aplicabil procedurii (Procedura in materia litigiilor internationale) III) Condiia juridic a strinului ca parte n proces IV) Efectele hotrrilor judectoreti i arbitrale strine n Romnia

Competena jurisdicional
Reglementrile de drept intern cartea a VII-a a NCPC procesul civil international
I) Cartea a VII-a reglementeaza aspectele de competenta in art. 1065 - 1081. II) Din punct de vedere al aplicarii legii procesuale in timp, potrivit legii 76/2012 de punere in aplicare a NCPC, retinem ca acesta se aplica numai pentru procesele incepute dupa intrarea sa in vigoare (15 februarie 2013). In consecinta, procesele incepute inainte de aceasta data raman sub imperiul Legii 105/1992 art. 148 - 157. III) Competena internationala a instanelor romne A) Competenta generala reglementata in art. art. 1065 NCPC 1) (1)instantele romane sunt competente daca paratul are domiciliul sau, in lipsa, resedinta obisnuita daca e persoana fizica respectiv sediul principal sau cel putin secundar daca este persoana juridica sau fondul de comert daca este un comerciant pe teritoriul Romaniei, la data introducerii cererii. Asadar se aplica principiul actor sequitur forum rei reclamantul merge la domiciliul / sediul paratului. 2) (3)instantele romane sunt competente pentru a judeca cereri privind activitatea unei persoane juridice care isi are un sediu secundar in Romania (filiala, sucursala, agentie, reprezentanta etc.). Spre exemplu daca operatiunea s-a incheiat cu sucursala din Romania a unei banci straine, competenta apartine instantei romane. B) Posibilitatea partilor de a alege forul (electio fori) 1) art. 1067 (1) n materie patrimonial, prile pot conveni asupra instanei competente s judece un litigiu actual sau eventual izvornd dintr-un raport cu elemente de extraneitate. Sintagma actual sau eventual denota ideea ca poate fi vorba despre un litigiu prezent, izbucnit, ceea ce ar fi similar compromisului din materia arbitrajului, sau viitor, potential, ceea ce ar insemna o situatie comparabila clauzei compromisorii din materia arbitrala. a) Pentru ca textul spune ca partile pot alege instanta competenta, fara o alta precizare, intelegem ca poate fi vorba despre alegerea instantei romane sau alegerea unei instante straine ca fiind competenta. b) T extul are si o prevedere privind forma trebuie incheiata in scris sau prin orice alt mod de comunicare care permite a i se proba textul. c) Competenta aleasa de parti e exclusiva, adica instanta nu poate deroga de la alegerea partilor decat daca partile au prevazut acest lucru. Alegerea este fara efect daca ea conduce la lipsirea in mod abuziv a uneia dintre parti de protectia pe care i-ar asigura-o instanta romana. De asemenea alegerea este fara efect cand este vorba despre o competenta exclusiva 2) Este reglementata apoi situatia cand exista o conventie de arbitraj. In cazul in care exista o conventie de arbitraj care priveste un litigiu arbitrabil potrivit legii romane, instanta judecatoreasca, daca este sesizata, este obligata sa isi decline comptenta in favoarea tribunalului arbitral cu cateva exceptii: a) Daca paratul n-a invocat exceptia de arbitraj pana la prima zii de infatisare b) Daca acea conventie de arbitraj este caduca sau inoperanta c) Daca tribunalul arbitral nu se poate contitui din diferite motive C) O alta prevedere de drept comun este cea care priveste forul de necesitate art. 1069:

1) (1) Instana romn de la locul cu care cauza prezint o legtur suficient devine competent s soluioneze cauza, dei legea nu prevede competena instanelor romne, dac se dovedete c nu este posibil introducerea unei cereri n strintate sau c nu se poate pretinde n mod rezonabil ca ea s fie introdus n strintate (nu are o legatura rezonabila cu o instanta straina). 2) Daca reclamantul are cetatenie romana sau sediul in Romania, instanta romana este chiar obligata sa judece. 3) Instanta sesizata cu solutionarea litigiului este obligata sa isi verifice din oficiu comeptenta sa internationala este ceea ce se numeste competents competents competenta isi verifica propria comeptenta. Daca instanta romana constata ca nu e competenta, va respinge cererea ca nefiind de competenta instantei Romane => sol procedurala e respingerea cererii nu declinarea de competenta. Hotararea este supusa recursului si necompetenta poate fi ridicata in orice stare a pricinii. D) Litispendenta internationala art. 1075: cand cererea este pendinte in fata unei instante straine si este susceptibil, previzibil, ca hotararea straina sa se ceara a fi recunoscuta/executata in Romania, instanta romana sesizata ulterior cu o cerere intre aceleasi parti avand acelasi obiect si aceeasi cauza juridica, poate suspenda judecata pana la pronuntarea hotararii de catre instanta straina. 1) Asadar instanta romana poate, deci nu se prevede o obligatie. 2) Daca instanta straina se declara necompetenta atunci se va repune cauza pe rol, la cererea partii interesate. E) Conexitatea internationala art. 1076: cand instanta romana este sesizata cu judecarea unei cereri, ea este competenta sa judece si cererea care este strans legata de cererea principala, existand interesul ca cererile sa se judece in acelasi timp pentru a se evita riscul pronuntarii unor hotarari contradictorii. Aici instanta este competenta, asadar instanta romana trebuie sa judece daca ne aflam in conditia de conexittate. IV) dispozitiuni speciale de competenta: A) Competenta exclusiva a instantelor romane. Sunt 2 subsituatii: 1) Competenta exclusiva rationae personae - Art. 1078 zice instantele romane sunt exclusiv competente sa judece litigiile cu element de extraneintate din sfera statutului personal care se refera la: a) Actele de stare civila intocmite in Romania, si care privesc persoane domiciliate in Romania sau cetateni romani ori apatrizi domiciliati in Romania. b) Incuviintarea adoptiei daca cel ce urmeaza a fi adoptat domiciliaza in Romania, sau este cetatean roman sau apatrid. c) Tutela si curatela, cand persoana protejata are domiciliul in Romania, este cetatean roman sau apatrid d) Punerea sub interdictie a unei persoane cu domiciliul in Romania e) Desfacarea, nulitatea, anularea casatoriei, precum si alte litigii dintre soti, cu exceptia celor referitoare la imobile aflate in strainatate, daca la data introducerii cererii ambii soti domiciliaza in tara sau unul dintre ei este cetatean roman sau apatrid. 2) Competenta exclusiva rationae materiae - Instantele romane sunt competente exclusiv sa judece litigiile cu element de extraneitate care se refera la: a) Imobilele situate pe teritoriul Romaniei - actiune reale imobiliare b) Bunurile lasate in Romania de defunctul care a avut ultimul domiciliu in Romania c) Contractele incheiate cu consumatorii daca comanda a fost primita in Romania sau incheierea contractului a fost precedata de o oferta in Romania. B) Competenta preferentiala a instantelor romane (este vorba de competenta facultativa a instantei romane). Se subdivide la randul ei, in: 1) Rationae Personae si Rationae loci - Art. 1080 instantele judecatoresti romane sunt competente sa judece litigii in urmatoarele situatii: a) Reclamantul din cererea privind obligatia de intretinere are domiciliul in tara. b) Locul unde a luat nastere, sau locul unde trebuie executata fie si numai partial o obligatie contractuala, se afla in tara

c) Locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obligatii extracontractuale sau efectele produse se afla in Romania Asadar in materia faptelor juridice licite sau ilicite, textul nu distinge, instantele Romane sunt competente daca aici se afla fie locul savarsirii delictului fie locul producerii prejudiciului (locus damni, locus lesionis). d) Daca statia feroviara, rutiera, aeriana, de imbarcare sau debarcare a pasagerilor sau a marfurilor se afla in Romania. e) Intr-un contract de asigurare, daca bunul asigurat sau locul producerii riscului se afla in Romania. f) In materie succesorala instanta romana este competenta daca ultimul domiciliu al defunctului a fost in Romania dar cu exceptia litigiilor imobiliare privind imobile situate in strainatate pentru care ramane competenta instanta de la locul situarii imobilele. Dupa cum observam este discrepanta de reglementare fata de solutia conflictuala de drept material: Art. 2633 prevede ca legea aplicabila succesiunii este legea ultimei resedinte a defunctului, fara distinctie in functie de existenta sau inexistenta bunurilor imobiliare => NCC aplica solutia monista iar NCPC aplica solutia dualista. 2) Rationae Materiae. Instantele romane sunt competente daca: a) Procesul se refera la ocrotirea minorului sau a unei persoane puse sub interdictie care este cetatean roman chiar daca are domiciliul in strainatate b) Divortul, daca la data introducerii cererii reclamantul domiciliaza in Romania de cel putin 1 an. c) Pentru declararea judecatoreasca a mortii unui cetatean roman d) Pentru litigiile privind actele sau faptele de stare civila daca cel putin una dintre parti este cetatean roman e) Litigiile de proprietate intelectuala daca una dintre parti este cetatean roman sau domiciliaza in tara f) Procesele intre straini daca ei au convenit expres privind competenta instantei romane si aveau dreptul sa incheie o asemenea conventie g) Procesele privind abordajul, asistenta sau salvarea navelor marine sau aeronavelor, daca nava sau aeronava ancoreaza in pavilion roman h) Raspunderea pentru produse daca ele sunt originare din Romania.

Reglementarile europene
I) Vom analiza 4 dintre reglementarile europene: Regulamentul 44/ 2001 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, cunoscut sub numele de Regulamentul Bruxelles 1. Acesta contine reglementarea generala in materie. A) Regulamentul 44/2001 este una dintre cele mai ample reglementari in materie de competenta. El va fi inlocuit din anul 2015 de un alt regulament. B) Regulamentul 44 are prevederi privind comeptenta, privind recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala. Sintagma in mat civila si comerciala am intalnit-o si in regulamentul Roma I si Roma II ea exprima ideea ca e vorba de materia dreptului privat. 1) Regulamentul nu se aplica in materia dreptului public (fiscal, vamal, administrativ), si, de asemenea, nu se aplica unde se aplica celelalte 3 regulamente despre care vom vorbi mai tarziu (raspundere parinteasca, obligatie de intretinere, faliment). 2) Nu se aplica in materie de arbitraj. C) Din punct de vedere al sferei de aplicare teritoriala, regulamentul 44/2001 nu se aplica in relatia cu Danemarca - este incheiat un agreement in 2005 special cu Danemarca. In restu se aplica inclusiv cu UK. D) In materie de comeptenta avem 5 categorii de reglementari: 1) Dispozitii generale - Art 2 - persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fi actionate in justitie, indiferent de nationalitatea lor, in fata instanelor statului membru in cauza. Acelasi principiu actor sequitur forum rei te duci la domiciliul paratului.

2) Exista cateva cazuri de competenta facultativa rationae materiae art 5 - o persoana care are domiciliul pe teritoriul unui stat membu, poate fi actionata in justitie intr-un alt stat membru, in una din urmatoarele situatii: a) In materie contractuala poate fi actionata la locul in care obligatia care face obiectul cererii a fost executata sau urmeaza a fi executata. Este o competenta facultativa pt locus executionis, fie ca executarea s-a facut sau urmeaza sa se faca. Regulamentul face si 2 precizari pt. 2 categorii de contracte esentiale: La vazare de marfuri poate fi competenta instanta de la locul unde au fost sau urmeaza a fi livrate marfurile. In materie de prestari de servicii, la locul unde s-a prestat sau urmeaza sa se presteze serviciul. b) In mat obligatiei de intretinere, la instanta une creditorul obligat de intretinere este domiciliat sau isi are resedinta obisnuita. c) In materie delictuala si quasi delictuala, la locul unde s-a produs delictul sau la locul unde s-a produs perjudiciul d) Daca este vorba despre un litigiu care priveste o sucursala, o agentie (un sediu secundar), poate fi competenta instanta de la locul unde acea sucursala/ agentie isi are sediul. 3) Competenta imperativa exista in 3 cazuri: a) In materia asigurarilor. Se face o distinctie dupa cum: Asiguratorul este parat. In aceasta situatie, asiguratul reclamant are 2 posibilitati: Regula: Sa se duca la instanta de la domiciliul asiguratorului parat Sau sa se duca la instanta de la domiciliul sau, al asiguratului, masura fiind astfel protectiva pentru asigurat care poate sa se adreseze si unei instante din tara lui. Daca asiguratorul este reclamant, el nu are decat o singura posibilitate se duce la instanta de la sediul asiguratului. De la dispozitiile prezentei sectiuni nu se poate deroga prin conventie decat daca: Conventia se incheie ulterior nasterii litigiului Cand prin conventie se prevede posibilitatea asiguratului de a sesiza alte instante decat cele indicate b) In materia contractelor incheiate cu consumatorii Atunci cand consumatorul este reclamant. Daca consumatorul (care este persoana slaba din raportul juridic) este reclamant, poate merge fie la instanta de la domiciliul lui fie de la domiciliul celeilate parti. Atunci cand consumatorul este parat => profesionistul reclamant merge la instanta de la domiciliul consumatorului parat. De la dispozitiile prezentei sectiuni nu se poate deroga prin conventie decat daca: Conventia se incheie ulterior nasterii litigiului Cand prin conventie se prevede posibilitatea consumatorului de a sesiza alte instate decat cele indicate c) In materia contractelor indviduale de munca Cand angajatorul este parat (angajatorul fiind partea puternica din raportul juridic), reclamantul (salariat, angajat) poate merge la sediul angajatorului sau la sediul sau. Cand angajatorul este reclamant, acesta poate merge numai la domiciliul angajatului De la dispozitiile prezentei sectiuni nu se poate deroga prin conventie decat daca: Conventia se incheie ulterior nasterii litigiului Cand prin conventie se prevede posibilitatea angajatului de a sesiza alte instate decat cele indicate 4) Competenta exclusiva. - Sunt competente exclusiv, indiferent de domicilul paratului, urmatoarele instante: a) In materia de drepturi reale imobiliare precum si in materie de inchiriere a unor imobile, instanta de la locul situarii imobilului.

b) In ceea ce priveste valabilitatea constituirii, nulitatea sau dizolvarea unei societati comerciale sau a unei persoane juridice care are sediul pe teritoriul unui stat membru, sau litigiul priveste valabilitatea deciziilor organelor de conducere ale acelor persoane juridice, sunt competente exclusiv instantele de la sediul acelei persoane juridice locus societatis. c) Dca litigiul priveste inregistrarile in registre publice, este competenta exclusiv instanta de la locul unde se pastreaza registrul. d) Daca este vorba despre un litigiu privind valabilitatea unui brevet de inventie, a unei marci sau a altui drept de proprietate intelectuala sau industriala, este comeptenta instanta de unde a fost inregistrat repsectivul drept de proprietate intelectuala/ industriala. e) Pentru executarea unei hotarari judecatoresti straine, este competenta instanta de la locul de executare locus executionis 5) Situatia cand partile au ales competenta - exista prorogare voutara de competenta electio fori. a) Regulamentul (si NCPC) prevede ca daca prin conventie partile au decis sa confere comeptenta pentru solutionarea unui litigiu, prezent sau viitor, intre ele, unei anumite instanate dintr-un stat membru, competenta revine acelei instante. Aceeasi distincite poate fi vorba unui litigiu prezent (institutie similara compromisului) sau de un litigiu viitor (clauza compromisorie) Competenta aleasa este exclusiva, zice regulamntul, cu exceptia cazului in care partle au stabilit altfel (instanta nu poate modifica competenta daca partile au stabilit-o prin conventie decat daca partile prevad in mod expres ca alegerea lor nu e exclusiva). Regulamentul reglementeaza conditiile de forma ale conventiei de alegere: sa fie incheiata in scris sau verbal sau cu confirmare scrisa sa fie incheiata intr-o forma permisa de obsnuintele care s-au stabilit intre parti sa fie incheiata in forma admisa de uzantele din comertul international in materia respectiva, uzante cu care partile sunt sau trebuie sa fie la curent si care, in acel tip de comert sunt larg cunoscute si regulat respectate de catre partile la contracte de acelasi tip in materia comerciala sau in domeniul comercial in discutie. 6) Verificarea competentelor instanta sesizata este obligata sa isi verifice din oficiu competenta. a) Daca ea constata ca o alta instanta este exclusiv competenta sa judece, instanta sesizata este obligata, din oficiu, sa se declare necompetenta => solutia nu e declinarea de competenta ci faptul ca instanta se declara din oficiu necompetenta. b) Daca o instanta dintr-un stat membru este sesizata cu o cerere referitoare la un parat care are domiciliul pe teritoriul altui stat membru, iar acel parat nu se infatiseaza in fata respectivei instante, instanta sesizata se va declara din oficiu necompetenta in cazul in care competenta sa nu rezulta din una din prevederile regulamentului. 7) Litispendenta - In cazul in care, cereri avand acelasi obiect si aceeasi cauza sunt introduse intre aceleasi parti, in fata unor instante din state membre diferite, instanata ulteror sesizata trebuie, este obligata, sa suspende din oficiu judecarea cererii pana cand prima instanata sesizata isi stabileste competenta. Daca instanta mai intai sesizata s-a declarat competenta, instanta ulterior sesizata e obligata sa isi decline competenta in favoarea celeilalte instante. 8) Conexitatea cand actiuni conexe sunt pe rolul unor instate din state membre diferite, instanta ulterior sesizata poate suspenda judecata. Daca actiunile sunt la prima instanta, instanta sesizata ulterior poate chiar sa isi decline competenta catre prima instanta, daca legea ei interna ii permite acest lucru II) Regulamentul 2201/2003 privind competenta si recunasterea si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti A) Acest regulament se numeste regulamentul Bruxelles 2 bis (intrucat a mai existat inainte un regulament din 2000 pe care acesta il abroga si intrucat urmeaza dupa regulamentul 44/2001 in ordinea legica a reglementarii, intrucat regulamentul 44 e reglementarea generala, acesta fiind o reglementare speciala). B) In ceea ce priveste competenta, facem distinctie intre: 1) Competenta in materia regimului matrimonial separatia de corp si anularea casatoriei Exista o competenta de drept comun si o asa numita competenta reziduala.

a) Pentru competenta de fond, de drept comun, sunt competente sa hotarasca instantele judecatoresti: Din statul membru pe teritoriul caruia se afla fie resedinta obijnuita a sotilor, fie ultima resedinta obisnuita a sotilor, fie resedinta obisnuita a paratului fie ce a reclamantului dar numai daca acesta din urma a locuit acolo cel putin un an inaintea introducerii cererii. Daca este instanta de cetatenie a ambilor soti b) Competenta reziduala (este o excape clause, o solutie de salvare) in cazul in care nicio instanta judecatoreasca dintr-un stat membru nu e competenta potrivit unuia din criteriile de mai sus, atunci competenta va fi stabilita de legislatia fiecarui stat membru. 2) Competenta in materia raspunderii parinteasti a) Competenta generala - Este competenta, in materia raspunderii parintesti, instanta de la locul unde copilul isi are resedinta obisnuita la momentul sesizarii instantei. Exceptii: Cand copilul se muta in mod legal dintr-un stat membru in altul, si dobandeste o noua resedinta obisnuita, instantele judecatoresti de la fosta resedinta obisnuita isi pastreaza competenta pe o perioada de 3 luni de la mutare In cazul in care copilul este deplasat ilicit rapit intr-un alt stat membru, raman competente instantele din statul unde copilul isi are resedinta obisnuita legala, dinainte de a fi rapit/retinut. b) Competenta reziduala cand nicio instanta nu apare a fi compententa potrivit regulilor de mai sus, competenta va fi stabilita de lex fori. Cu titlu de exceptie, daca instantele judecatoresti dintr-un stat membru care sunt competente pe fond sa solutioneze litigiul privind raspunderea parinteasca, considera ca o instanta dintr-un alt stat membru cu care copilul are o legatura speciala, este mai bine plasata pentru a solutiona cauza in interesul superior al copilului, instanta poate: fie sa suspende procedura si sa invite partile sa faca o cerere la instata mai bine plasata, fie chiar sa solicite instantei mai bine plasate sa isi exercite competenta. C) Si in regulamentul Bluxelles 2 bis sunt prevederi similare privind litispendenta si conexitatea cu cele din Bluxelles 1. III) Regulamentul 4/2009 privind competenta, legea aplicabila, recunosterea si executarea hotararilor si cooperarea in materie de obligatii de intretinere. A) Competenta generala au competeneta de a hotara in materia obligatiilor de intretinere instantele: 1) De la resedinta obisnuita a paratului 2) De la resedinta obisnuita a creditorului obligatiei de intretinere B) Electio fori alegerea instantei de catre parti: 1) Partile pot conveni cu privire la instanta care sa solutioneze un litigiu nascut sau care se poate naste intre ele privind obligatia de intretinere, dar paleta de optiuni este limitata. Pot alege numai una din urmatoarele instante: a) Instanta unde una dintre parti isi are resedinta obisnuita b) Instanta unde una dintre parti (cel putin una) isi are cetatenia c) Daca e vorba de obligatia de intretinere intre soti sau fostii soti, poate fi comepetenta si instanta de la ultima resedinta obisnuita comuna a sotilor, dar cel putin un an sa fi fost acea resedinta comuna. d) Competenta aleasa este exclusiva daca partile nu au prevazut altfel. 2) Competenta intemeiata pe ideea infatisarii paratului: daca paratul se prezinta in fata unei instate si nu ii contesta competenta, acea instanta devine competenta 3) Competenta subsidiara daca nu ne aflam in nicuna din situatiile de mai sus e competenta instanta de cetatenie comuna a partilor. 4) Forumul de necesitate in cazul in care nicio instnata nu este competenta, va fi competenta instata cu care litigiul prezinta o legatura suficienta. 5) Regulamentul 1346/2000 privind procedurile de insolventa. Art 3 - stabileste urmatoarele reguli de competenta:

a) Competenta de a deschide procedura de insolventa revine instantelor din statul membru pe terioriul caruia se afla centrul intereselor principale ale unui debitor. Regulamentul face si o calificare legala, mentionand ca: in cazul unei societati sau a altei pers juridice, centrul intereselor principale se prezuma a fi pana la proba contrara locul unde se afla sediul social. Regulamentul defineste notiunea de sediu social ca fiind locul unde debitorul exercita in mod netranzitoriu o activitate economica cu mijloace umane si materiale. Cand centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instatele unui alt stat membru sunt competente sa deschida o procedura de insolventa impotriva acelui debitor numai daca acesta are un sediu pe teritoriul instantei acelui alt stat membru, dar in acest caz efectele procedurii se limiteaza la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al 2-lea stat membru. aceasta a 2-a situatie reglementeaza o procedura secundara de insolventa - trebuie sa fie o procedura de lichidare. Procedura secundara (cea care se desfasoara in alta parte de unde se afla centrul intereselor principale ale debitorului) este ulterioara procedurii principale. Prin exceptie, procedura secundara se poate deschide inaintea deschiderii procedurii principale daca procedura de insolventa principala nu poate fi deschisa in statul acela datorita legilor respectivului stat Daca deschiderea procedurii secundare este ceruta de un creditor cu domiciliul/resedinta obixnuita/sediul in cea de-a 2-a tara, si priveste o creanta nascuta din exploatarea sediului din aceasta din urma tara