Sunteți pe pagina 1din 4

STILURI SI ORNAMENTE LA MOBILIER

PARTEA I-A. NOTIUNI TEORETICE DE ESTETICA MOBILIERULUI


CURS 01. MOBILIERUL INTRE CIVILIZATIE SI CULTURA 1.1. INTRODUCERE Istoria mobilierului este o ramura speciala a istoriei artei, prin urmare si a istoriei culturii si civilizatiei. Formele fiecarui stil sunt solidare cu treapta culturala a epocii sale sociale, cu formele sale de viata, cu structura, morfologia, profilul si valorile ei. Mobilierul furnizeaza indicatii valoroase privitoare la modul de viata din mari epoci ale trecutului, la forme si ierahii ale confortului si prestigiului, la metode tehnice si artistice care au dat personalitate obiectelor, ambiantelor, gusturilor si modelor. Configuratia de forma si ornamentala a mobilierului urmareste deseori formele vietii insasi, exprima valori si modele ale viziunii unei epoci. In aceste piese regasim comportamentul societatii, morala si moravurile, modul de exprimare a unor sentimente, ganduri, aspiratii, credinte si pretentii.

1 1.

2. 3.

Ludovic al XIV-lea in vesminte ceremoniale. In dreapta, un jilt aurit, cu spatarul inalt. Interiorul este definit prin perechile cromatice predilecte ale barocului [considerat ca expresie a monarhiei absolute]: albastru si aur, rosu si aur. Galeria Oglinzilor delaVersailles, traseul ceremonial obligatoriu pentru marile delegatii regale Jiltul de Mare Preot al al lui Amon, al faraonului Tutankhamon

Iata de ce conceptia corecta de ansamblu asupra evolutiei mobilierului este intr-atat de dependenta de cunoasterea istoriei civilizatiei si culturii. Privite prin prisma unei corecte si complexe cunoasteri istorice, forma, structura si materialul utlizate la o piesa de mobilier sunt prin ele insele detinatoare ale unui complex esential de date: forma ii arata si destinatia, functionalitatea si, nu de putine ori, componentele ceremoniale ale acesteia; materialele si ornamentele dezvaluie detalii incitante asupra comertului, importurilor, predilectiilor societatii; iar feluritele particularitati structurale, asamblarile, articulatiile, compartimentarile, dezvaluie preocupari ale artizanilor, permit o mai buna situare in epoca, arata etica mestesugului si chiar si unele imposturi. Evolutia mobilei stil este, in sensul celor mentionate anterior, organic legata de evolutia arhitecturii si a artelor plastice.Arhitectura si mobilierul folosesc aceleasi elemente ale limbajului plastic, aceleasi legi de compozitie, aceleasi metode de conceptie spatiala, aceleasi procedee de realizare a caracterului si

expresiei artistice. Mai au in comun, desigur, intensitatea preocuparilor pentru realizarea unei corecte functionalitati si a unei utilizari confortabile si sigure. Mobila este arhitectura, arhitectura in mic. 1.2. MOBILIERUL INTRE CIVILIZATIE SI CULTURA Obiect util, raspunzand unor cerinte functionale, si in aceeasi masura, obiect artistic cu valoare estetica, ales conform unor predilectii estetice, mobilierul apartine atat sferei civilizatiei cat si celei a culturii, in masura in care va fi fiind posibila o delimitare a acestora. Tabelul 1. Mobilierul intre civilizatie si cultura 1. Este un obiect util, care Satisface indeplineste functia de necesitati sedere rezemata materiale, de 2. Este un obiect confort si ergonomic, adica asigura siguranta in o sedere confortabila: are utilizare spatarul usor inclinat,
tapiteria are un grad de elasticitate sporit, asigura reazem pentru brate, bratele sunt atat tapitate cat si usor retrase fata de marginea sezutului, pentru a permite asezarea cu rochie cu crinolina. 3. Este un obiect rezistent si fiabil. De exemplu, asamblarea cadrului este asigurata de o sectiune mare a piciorului in partea sa superioara, precum si de un coltar care determina eliminarea legaturilor de la partea inferioara a picioarelor 1. Este un obiect artistic, estetic prin FORMA 2. Prin PROPORTIE 3. Prin ORNAMENT 4. Prin CULOARE 5. Prin MESAJ

SFERA CIVILIZATIEI

Fotoliu stil rococo francez Ludovic al XV-lea, cu spatarul en violon, cu scheletul din lemn sculptat si aurit (circa 1700)

SFERA CULTURII

Satisface necesitati spirituale si intelectuale

Civilizatia, in viziunea lui Ovidiu Dramba [Istoria culturii si civilizatiei, vol.I, Introducere], reprezinta totalitatea mijloacelor cu ajutorul carora omul se adapteaza mediului fizic si social, reusind sa-l supuna, sa-l transforme, sa-l organizeze si sa i se integreze. Tot ce apartine de orizontul satisfacerii nevoilor materiale, confortului si securitatii, inseamna civilizatie : alimentatia, locuinta, imbracamintea, constructiile publice, tehnologia, activitatile economice si administrative, organizarea sociala, politica, militara si juridica, educatia si invatamantul in masura in care acestea apartin vietii practice.

Cultura cuprinde atitudini, acte si opere din domeniul spiritului si al intelectului, menite satisfacerii nevoilor spirituale si intelectuale. Sfera culturii cuprinde: traditii, credinte si practici religioase, ornamente, divertismente, stiinta si filosofia, literatura, muzica, pictura, sculptura, artele decorative sau aplicate.

1.3. MOBILIERUL IN CLASIFICARILE ARTELOR 1.3.1. ARTA Arta reprezinta expresia, printr-o opera creata [de om], a unui ideal de frumusete. Arta reprezinta un mesaj destinat a trezi in oameni felurite sentimente sau senzatii, efect care apartine sferei constiintei artistice, avand de obicei o componenta metafizica, transmisa de catre creator celui care o contempla. Relatia de comunicare creator-contemplator are o intensitate variabila. Tabelul 2. Crearea, transmiterea si receptarea mesajului artistic
ARTIST [CONSTIINTA] REPREZENTARE [CODIFICARE MESAJ] OPERA CREATA [MESAJ] RECUNOASTERE [DESCIFRARE MESAJ] CONTEMPLATOR [CONSTIINTA]

PRODUCTIE ARTISTICA [ESTETICA MASURII]

CONSUM DE ARTA [ESTETICA VALORII]

II

AC

III

A - ARTIST [transmitere mesaj] C - CONTEMPLATOR [receptare mesaj]

1.3.2. CLASIFICARI ALE ARTELOR Indeobste arta scapa unor clasificari prea minutioase. Totusi, intalnim in vocabularul curent termeni precum arte liberale [cele unde se pare ca inteligenta are cea mai mare contributie], arte frumoase sau arte majore [pictura, sculptura, arhitectura, muzica, literatura], arte de agrement sau de divertisment [desenul, muzica usoara, dansul]. Fiecare epoca, fiecare varsta a culturii imbogateste terminologia, genurile si categoriile artei, conform nazuintelor, valorilor si realitatilor ei. Nu e posibila o discutie despre clasificarea artelor fara a aminti pe vechii greci, cu viziunea lor particulara asupra artelor. [Aristotel spunea ca nu e posibil actul receptarii frumosului fara contributia ratiunii, respectiv a inteligentei]. a. Artele liberale in Grecia antica sunt inspirate de cele noua muze: 1. Thalia: muza teatrului 2. Euterpe; muza muzicii

3. Terpsichore: muza dansului 4. Clio: muza istoriei 5. Polymnia: muza poeziei lirice 6. Erato: muza elegiei 7. Calliope: muza elocintei 8. Melpomene: muza tragediei 9. Urania: muza astronomiei b. Immanuel Kant, in Sistemul artelor (sec.17), divide artele in estetice si mecanice. Artele estetice cuprind artele frumoase si artele agreabile. Mobilierul se regaseste in categoria artelor mecanice. c. Thomas Munro, in Artele si relatiile dintre ele propune o clasificare detaliata, referitoare la componente bidimensionale, tridimensionale, culoare, lumina, dinamica, materiale, finalitati, etc. Mai semnificativ este ca el se ridica impotriva departajarii curente a artrelor in veacul sau (al 19-lea) in arte majore si arte minore. La fel ca si Morris si Ruskin, el arata ca artele considerate minore, precum arta ceramicii, lemnului, textilelor, indeobste cu finalitati functionale, au de multe ori un rol major in anumite contexte istorice si la anumite popoare sau zone geografice: arta matasii in China, arta covoarelor in lumea araba, arta ceramicii in lumea antica greaca. In Romania, putem adauga arta lemnului pe linia artelor traditional majore. d. Sistemul Kulpe-Piper de clasificare a artelor [vizuale] se refera la: 1. arte optice; 2. arte spatiale; 3. arte agregate. Aici mobilierul este situat la categoria de arte agregate, unde se intalneste cu arhitectura si artele constructive. 1.4. ESTETICA SI VALOAREA ESTETICA Estetica: - un capitol al metafizicii, dialecticii, eticii [metafizica a frumosului, servita de dialectica, cu scopul de a vedea in domeniul moralei idealul pe care arta trebuie sa-l urmeze- Platon] [Ceea ce este frumos trebuie sa fie etern, perfect si bun-Platon] - al filosofiei [stiinta filosofica a frumosului natural si artistic] - al psihologiei [studiu al reactiei psihologice la frumos, studiul psihologiei creatiei si receptarii artei] Kant definea esteticul ca armonie intre imaginatie si inteligenta. Acum, estetica [din grecescul aisthetikos= care are capacitatea de a simti] este stiinta care studiaza legile, categoriile, criteriile si genurile artei [considerata ca forma cea mai inalta de creare si receptare a frumosului], esenta si raporturile artei cu realitatea, metoda creatiei si receptarii artei, metodele de evaluare a calitatii artistice. Valorile sunt calitati pe care le capata pentru om elementele realitatii [obiecte, procese, semne, limbaje], privite prin prisma unei atitudini umane specifice [etica, estetica, morala, juridica, politica, stiintifica, etc.]. Pentru transmiterea si conservarea valorilor, omul isi faureste limbaje alcatuite din semne, sunete, gesturi, elemente grafice, etc. Valorile estetice sunt valori spirituale, ale unor imagini, obiecte sau atitudini care se adreseaza spiritului, respectiv intelectului. Valoarea estetica este un scop absolut, nu poate deveni mijloc pentru atingerea altor scopuri, de natura diferita. Ea aduce aceluia care invata sa o cunoasca o imbogatire, o sublimare a constiintei lui, o sporire launtrica, o bucurie permanenta.

S-ar putea să vă placă și