Sunteți pe pagina 1din 3

Mari clasici

Mihai Eminescu
Scrisoarea I
Scrisoarea I este publicata in revista Convorbiri literare, la 1 februarie 1881, cunoscanduse 4 versiuni ale acesteia pana la cea finala, toate exceland prin viziunea asupra cosmosului. osa del Conte realizeaza o retrospectiva asupra elaborarii acestei scrisori si fi!ura divinului, evidentiind ima!inile c"eie ale limba#ului mitic fulgerate in fantezia poetului si rand pe rand, degradate sau mutilate, primite sau inlocuite se vor inalta din conditia lor de simple documente de cultura la valoarea unor marturii vitale ale procesului intim, psihologic si estetic. Tema primei scrisori infatiseaza omul superior in ipostaza batranului dascal, initiatul in tainele universului, surprizand !eneza si stin!erea universului, poezia fiind una filosofica, de factura romantica. Sursele filosofice care stau la baza meditatiei acestui poem le constitue filosofia indiana, dar si teoria cosmo!onica sustinuta de $ant Structurata in % parti, poezia cuprinde 1%& de versuri . a cate 1%-1& silabe, cu ritm tro"aic si rima imperec"eata. Prima parte evidentiaza un tablou solemn, plin de liniste, in antiteza cu ceea ce urmeaza. Se introduce asfel motivul timpului bivalent, poetul folosind doua metafore-simbol relevante pentru creatia sa' luna si ceasornicul prin care simbolizeaza doua ipostaze' cea a infinitului si cea a umanului. (una este aici astru tutelar, stapana a )niversului si martor al faptelor ce se petrec pe *amant'

Lun tu, stpn-a mrii, pe a lumii bolt luneci i gndirilor dnd via , suferin ele !ntuneci" osa del Conte afirma ca +ste, pentru +minescu, creatiza revelatoare, care ii desc"ide poarta re!ala a visului, in timp ce realul isi pierde conturirile dure si dorintele ne implinite. In cea dea doua parte, poetul particularizeaza universul terestru, reliefandu-se condiia umana, dominata de antiteze, fiind prezentate mai multe ipostaze ale omului' #ezi pe-un rege ce-mpnze$te globu-n planuri pe un veac, %nd la ziua cea de mine abia cuget-un srac...

Mari clasici

La acela$i $ir de patimi deopotriv fiind robi, &ie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi' ,rasaturile simplilor indivizi care populeaz- universul terestru sunt in antiteza cu. ima!inea batranului dascal ce intruc"ipeaza !eniul in ipostaza cu!etatorului ce mediteaza asupra tainelor universului' %ci sub fruntea-i viitorul $i trecutul se !ncheag, (oaptea-adnc-a veciniciei el !n $iruri o dezleag" )recum *tlas !n vechime spri+inea cerul pe umr *$a el spri+in lumea $i vecia !ntr-un numr. Tabloul al treilea este o Cosmo!enie in care eminescu mediteaza la nasterea lumii, dar si la pierirea ei, vazute din prisma batranului dascal ce cu!eta asupra eni!melor universului. Inceputurile !enezei )niversului se situeaza in atemporalitate' La-nceput, pe cnd fiin nu era, nici nefiin , )e cnd totul era lips de via $i voin , %nd nu s-ascundea nimica, de$i tot era ascuns... %nd ptruns de sine !nsu$i odihnea cel neptruns. Intero!atiile retorice la natura nimicului primordial reprezinta framantari ale omenirii din cele mai vec"i timpuri, dar caracterul limitat al fiintei umane impiedica aflarea raspunsurilor' &u prpastie, genune, &u noian !ntins de ap, (-a fost lume priceput $i nici minte s-o priceap, (umea ia nastere prin miscarea unui punct, determinata de un dor nemar!init, de vointa puternica de a trai. *acea primordiala este precedata de aparitia unui principiu de ordine de la care pornesc coordonatele spatiale si temporale, consecintele !enezei fiind ivirea astrelor si a fortelor naturale incipiente. /epasindu-si conditia umana, cu!etatorul intuieste catastrofa cosmica ce dobandeste p forta dramatica pe cat de inspaimantatoare, pe atat de frumoasa. 0stfel, soarele aruncandu-si

Mari clasici

ultimele raze ale stralucirii sale va deveni trist si ros, inc"izandu-se in intuneric, iar plenetii, in!"tand, vor fi scapati din ordinea lor abisala. Urmatoarea parte(IV) este o satira care constitue baza antitezei dintre !eniu si omul comun. 1atranul dascal isi continua cu!etarea, de aceasta data asupra destinelor individuale ale celor care populeaza universul eni!matic. Soartea fiecarui individ e e!ala cu sine si cu cea a omenrii' -nul e !n to i, tot astfel precum una e !n toate,. /in nou este accentuata ideea sortii sc"imbatoare si cea a trecerii implacabile a timpului, prin care individul este supus efemerului. Savantul este prezentat in opozitie cu lumea marunta in care traieste si care nu e capabila a-l intele!e. 2mul comun cauta sa ii diminueze importanta, umbrind opera stiintifica prin prezentarea faptelor marunte. Ultimul tablou da impresia unui epilo! si revine simetric la peisa#ul initial de factura romantica dominat de luna. Simbol al eternitatii, aceasta ve!"eaza umanitatea perisabila fiind martira la tot ceea ce se petrece in plan terestru. 3iintele umane sunt supuse e!alitatii in fata mortii inecorabile' i pe to i ce-n ast lume sunt supu$i puterii sor ii .eopotriv-i stpne$te raza ta $i geniul mor ii' Limbajul artistic este specific liricii eminesciene, construit atat cu elemente prozodice cat si cu fi!uri de stil. /intre fi!urile de stil, dominanta este antiteza' tablou cosmo!onic 4 satiric, efemer 4 eternitate, )nivers 4 *amant. Scrisoarea I ramane, dicolo de trecerea implacabila a timpului, o creatie de !eniu pentru ca asa cum spunea si ,udor 5ianu' Limba romana devine un instrument absolut docil in mana lui magistrala.