METODOLOGIA SPECIFICA INTERVENTIEI LUDOTERAPEUTICE Strategia abordarii interventiei ludoterapeutice Modelul terapeutic urmareste dezvoltarea si educarea psiho-motrica a copiilor

cu disfunctii psiho-neuro-motorii in mod placut, prin activitatile de joc, in mod total-integral prin angajarea intregului registru de actiuni motrice si evident util, prin orientarea spre cresterea capacitatii de adaptare a intregului comportament al copiilor la realitatea sociala. Pentru reusita interventiei terapeutice prin joc, trebuie sa avem in vedere urmatoarele: Cunoasterea copilului ca individualitate complexa bio-psiho-sociala. Adaptarea programului anticipat la individualitatea copiilor. Aplicarea interventiei ludoterapeutice pe obiective operationale, pe module specifice. Continuarea intr-un sistem circular(spiralat, intrucat aceleasi obiective sa reiau la sedintele 2,5,7 cu un alt nivel de manifestare a obiectivului urmarit).

Metode psiho-pedagogice in interventia ludoterapeutica Comunicarea ca schimb energetic si informational dintre terapeut si copil pentru a influenta modificarea comportamentului motric, a reprezentat una dintre metodele de baza folosite in terapia prin joc. Comunicarea interumana se realizeaza cu ajutorul unor limbaje verbale si nonverbal prin care se schimba mesaje, simboluri,semnificatii, idei, sentimente, intentii, interese, pentru a influenta mai ales calitativ comportamentul celuilalt C. Paunescu si I. Musu impart activitatea motorie legata de comuicare in 3 elemente: 1. activitatea motorie si limbajul- comunicare verbala; 2. activitatea motorie de manipulare- comunicare nonverbala; 3. activitatea motorie si afectivitatea- comunicare nonverbala. Din cadrul comunicarii nonverbal, un rol important il are kinezia, descrisa ca fiind studiul systematic al modului in care fiinta umana comunica prin corp, miscare sau gestica. Este de fapt un limbaj al corpului care se refera la modul cum comunicam prin infatisare fizica, postura, atingeri, mimica, miscarile ochilor(Martenes, 1987). Pentru a fi acceptat de un copil cu o disabilitate, este important sa ai o infatisare placuta, iar postura trebuie sa emane incredere, relaxare, deschidere pentru a-l determina pe copil sa efectueze o sarcina motrica de placere. Atingerile sunt folosite pentru a atentiona copilul in realizarea unei sarcini, pentru a-l incuraja. Persuasiunea afectiv-emotionala(determinarea copilului sa efectueze o sarcina ludica, apeland la sentimente, emotii), reprezinta o strategie de baza in demersul ludoterapeutic.

Demonstratia este o metoda de lucru folosita pentru a demonstra mai intai sarcina de indeplinit si este insotita de explicatii referitoare la modul de realizare a activitatii, cu accent pe corectitudineaefectuarii anumitor acte motrice, de participare cu placere la joc. La inceput se demonstreaza jocul care trebuie realizat, apoi copilul va desfasura activitatea degajat. Explicatia este folosita inainte de inceperea activitatii ludice, pentru a instinta copii despre scopul activitatii, cat si in timpul demonstratiei, a lucrului practice cat si la finalul derularii jocurilor, sub forma de aprecieri positive sau negative. Lucrul practic este dublat de participarea directa a terapeutului in derularea jocurilor. Copilul va efectua jocul ce i-a fost demonstrate, in timp ce terapeutul il corecteaza verbal sau gestual(feed-bak-ul pozitiv). Il stimuleaza, il lauda pentru executiile corecte, il incurajeaza. Imitatia este folosita in cazul in care copii nu inteleg in totalitate limbajul verbal. Metafora este o figura de stil in care cuvantul obiect e inlocuit cu cuvantul imagine. Pe tot parcursul programului terapeutic recuperator trebuie sa avem in vedere in primul rand individulaizarea interventiei ludoterapeutice, in functie de deficit, de nivelul de dezvoltare neuro-motorie, de dezvoltare cognitiva, de stare afectiv-emotionala. Pentru individualizarea interventiei ludoterapeutice se ia in considerare urmatoarele aspecte: Cunoasterea conditiei ereditare si familiare(anamneza); Diagnoza kinetoterapeutica a conduitei prin observarea comportamentului copiilor in conditii bazale, in adaptarea la terapia ludica, in relatiile cu colegii, psiho-pedagogii, logoped, psiholog, sistent social, medic, etc Cele trei tipuri de comunicare; Evaluari functionale prin teste specific; Climatul afectiv inaintea inceperii terapiei; Interventia ludoterapeutica s-a alaturat celorlalte tipuri de interventii(psihologica, logopedica, pisho-pedagogica, kinetoterapeutica).

Desfasurarea activitatii. Pentru desfasurarea programului de terapie prin joc se respecta anumite preconditii cum sunt: Sala in care se desfasoara programul sa fie aerisita, liminoasa, viu colorata; Material necesare desfasurarii jocurilor; Amenajarea locului de joaca; I se demonstreaza copilului modul de desfasurare a jocului, demonstratie insotita de explicatii verbale; Se prefer jocurile simple cu sarcini clare si concrete de indeplinit; Jocul se realizeaza pe secvente scurte;

Copilul este corectat fie verbal, fie este stimulata sau ajutata miscarea care nu este realizata corect; Terapeutul trebuie sa stimuleze, antreneze participarea totala a copilului la joc; Crearea climatului afectiv, va determina participarea de placere la activitatile ludice; Alternarea jocurilor statice cu cele dinamice; Pentru evitarea oboselii intre jocurile solicitante se fac pauze.

Scopul ludoterapiei:

Imbunatatire a motricitatii fine si grosiere; Dezvoltare a abilitatilor de viata independenta; Dezvoltare a abilitatilor de a se juca cu placere cu o alta persoana; Dezvoltare a abilitatilor de a se deschide emotional si de a-si exprima propriile trairi si dorinte; Diminuare a stresului si a anxietatii; Invatare a bazelor comunicarii cu o alta persoana; Stabilire a unei legaturi cu o alta persoana; Diminuare a efectelor secundare ale disfunctiei de integrare senzoriala, inclusiv anumite stereotipii; Invatare a construirii unui joc, a unei povesti etc. descoperind propriile limite si capacitati;