Sunteți pe pagina 1din 5

FALII TRANSFORMANTE FALIA SAN ANDREAS Panait Andrei

Se defineste o falie transformanta atunci cand doua placi tectonice aluneca una fata de cealalta in plan orizontal fara a distruge sau creea litosfera . In plus, faliile transformante se termina brusc si sunt conectate la ambele capete de alte falii, lanturi orogenetice sau zone de subductie. n timp ce majoritatea faliilor transformante sunt ascunse n oceane adnci n cazul n care se formeaz o serie de zigzaguri care acomodeaza expansiunea fundului oceanic(Fig. 1), cel mai cunoscut (si mai distructiv) sunt cele plasate la marginea plcilor tectonice. Aceste zone sunt insotite de seisme superficiale. Faliile de decroare majore pot fi marcate topografic prin escarpamente sau vi i ele determin, de asemenea, deplasri orizontale ale unor forme de relief ale suprafeei, cum ar fi cursurile de ape, canioanele, crestele muntoase, etc. Spre deosebire de zonele de fractura oceanice, relativ liniare i cu structur simpla, limitele de placi pe continente sunt mult mai complexe, din cauza diferentelor de grosime, rezistenta i omogenitate dintre cele doua domenii. Litosfera oceanica se naste odata cu faliile transformante, litosfera continentala este rupta inlungul acestora.

Fig. 1 Falii transformante de-a lungul unui rift.

Ca limite de placi transformante in interiorul crustei continentale sunt : San Andreas in California, Falia Alpina din Noua Zeelanda si sistemul Marii Moarte dintre Marea Rosie si Bitlis in Turcia. Foste falii transformante au fost si pe teritoriul tarii noastre: cum ar fii falia Peceneaga-Camena din Dobrogea si Szolnok care patrunde din Ungaria in Maramures.

Falia San Andreas


Falia San Andreas din California este o falie transformanta care situeaza pe continentul nord american, are o lungime de circa 1300 km si strabate doua treimi din lungimea Californiei. De-a lungul ei Placa Pacifica aluneca inspre nord-vest fata de Placa Nord Americana cu o rata de

5 cm/an, Fig. 2). Falie a fost pentru prima data identificata in nordul Californiei de catre profesorul Andrew Lawson in 1895.

Considernd lucrrile lui Mount i Suppe, (1987), i Zoback et. al., (1987), care privesc sistemul de falii San Andreas, conchidem c numai transformanta principal traverseaz litosfera, celelalte falii din sistemul de transform fiind localizate n crust. Autorii amintii constat c pe transformul principal, adic pe falia San Andreas, stressul este neobinuit de mic, cele dou compartimente ale faliei alunecnd aproape fr frecare, n timp ce pe faliile din sistemul transformant, stressurile sunt mult mai mari, provocnd deformri pe scar larg. De altfel, s-a constatat c direcia stressului principal este aproape perpendicular la falia San Andreas, ceea ce ar trebui s determine forfecare pur dac frecarea pe aceasta ar fi ct de ct important. Cauzele comportamentului faliei San Andreas nu sunt bine nelese, fluidele putnd fi implicate, inclusiv topituri n adncime.

Fig.2 Falia San Andreas in contextual tectonicii globale nord-americane

Partea de nord a faliei se extinde pe aproximativ 300 de kilometric in lungime, iar pe data de 18 aprilie 1906 s-a rupt in totalitate producand un cutremur de magnitudine

Geneza Aparitia faliei San Andreas dateaza de la mijlocul Cenoziocului, aproximativ 30 milioane de ani in urma. La aceasta perioada riftul ocenic dintre placa Pacifica si placa Farallon (care acum este subdusa in mar e parte, cu ramasite placa Juan de fuca, paca Rivera, placa Cocos, si placa Nazca) incepe sa interactioneze cu zona de subductie de pe coasta de vest a Americii de Nord. Miscarea relativa dintre placile pacifica si nord americana a fost diferita de miscarea relatiae dintre placile Farallon si nord Americana, asa ca in

momentul in care riftul oceanic a fost subdus, un noua miscare relativa a produs un nou tip de deformare.

Fig. 3 Evolutia sistemului de falii San Andreas (Dickinson, 1981)

Bibliografie: 1. P. Kearey, K. Klepeis, F. Vine Global Tectonics, 3rd edition, 2009 2. B. Van der Pluijm, S. Marshak Earth Structure, 2nd edition, 3. Atwater, T., Implications of Plate Tectonics for the Cenozoic Tectonic Evolution of Western North America, 1970 4. Curs geotectonica