1. Ce este ontologia? Numii problemele principale ale ontologiei.

In centru atentiei ontologiei se afla atit notiunea de existenta cit

si cea de nonexistenta.Se studiaza fundamentele existentei,nivelurile
si formele acesteia.
Ontologia reprezinta domeniul reflectiei filosofice care cauta sa
suprinda fundamentele existentei, care formuleaza presupuneri asupra
esentei universului cosmic si social-uman si incearca sa delimiteze si
sa clasifice nivelurile si modurile principale de manifestare ale
acesteia.Ontologia analizeaz "existena" unei infiniti de obiecte,
fenomene, relaii, procese, prin intermediul unor categorii ca:
materie, micare, substan, devenire, spaiu, timp etc. sau a unor
perechi de categorii precum: unitate diversitate, finit infinit etc.


2. Numii i caracterizai succint formele principale ale materiei
in conformitate cu rezultatele tiinei contemporane.

Din perspectiva fizicii, materia apare sub forma de substanta,
cimp energetic. Din perspectiva filosofica materia este tot ceea ce ne
inconjoara, fiind intilnita in asa stari de agregare ca licida, solida,
plasma si gazoasa. Materia este obiectiv, universal, necreabil i
indiscutabil, se gsete in micare, timp i spaiu. Ea exist ca
substan i cimp. Materia ca substan este realitatea obiectiv
corporal, tot ce are mas de repaos. Cimpul este o varietate a
materiei, care n-are mas de repaos i depinde de diferite interaciuni
i relaii a corpurilor materiale.

3. De ce este dificil obiectivitatea cunotinelor in tiinele socio-
umane?
Aceste stiinte presupun analiza, intelegerea si deducerea realitatii prin
abstractizare si fiecare intelege ceva cum vrea el, formulindu-si
subiectiv viziunea referitor la aceste cunostinte.
- camp al ideilor foarte vast
- cunoasterea socio-umanului nu se poate face din exterior, obiectiv,
ci doar pe baza subiectivitatii umane.Aceasta subiectivitate sta in
spatele faptelor si proceselor care compun realitatea sociala.

4. Selectai noiunea care caracterizeaz cel mai elocvent modul
de existen a materiei:
Materia nu poate exista fr micare i micarea fr materie, c
micarea este o insuire inalienabil, un atribut al materiei. Micarea
are un caracter obiectiv, universal, contradictoriu. Ea este unitatea
stabilitii i variabilitii, continuitii i discontinuitii.

5. Ce este micarea ca noiune filosofic? Care este coraportul
dintre micare i dezvoltare?
Miscarea este o categorie filosofica care inglobeaza toate
schimbarile si procesele care au loc in Univers. In calitate de
categorie filosofica presupune examinarea diferitor schimbari, de la
deplasari mecanice pina la procesele de gindire. Miscarea este un
mod fundamental de existenta a materiei, un atribut esential al
acesteia si consta in totalitatea schimbarilor, proceselor, sistemelor
materiale care constituie universul. In dependenta de modul de
organizare a materiei se deosebesc urmatoarele tipuri de miscare:
mecanica, fizica, chimica, biologica, sociala.
Miscarea, ca si materia, are un sir de insusiri:
1)caracterul obiectiv
2)caracterul absolut
3)caracterul dialectic
Exista o deosebire intre miscare si dezvoltare: Orice dezvoltare este o
miscare, dar nu orice miscare este o dezvoltare
Dezvoltarea reprezint o specie aparte a micrii reprezentind
terecerea de la vechi la nou,de la inferior la superior sau invers,
manifestindu-se ca o unitate a progresului i regresului.

6. Cum inelegei dezvoltarea, progresul i regresul?
Dezvoltarea este o parte componenta a miscarii. Dezvoltarea este o
miscare orientata si anume treceerea de la vechi la nou, de la inferior
spre superior. Dezvoltarea in general este un process liniar si
unilateral. Procesul de dezvoltare presupune un progres fie un regres.
Progresul este o dezvoltare ascendenta, un process de inoire
continua, o succesiune de schimb calitativ, de la inferior spre
superior. Progresul presupune o imbogatire a caracteristicilor, o
apropiere fata de un anumit obiectiv. Regresul este sensul descendent
al dezvoltarii sistemelor si obiectelor, a fenomenelor realitatii, la fel
ca si progresul, regresul are un caracter relativ.

7. Care dintre caracteristicile enumerate mai jos se refer la spaiu
i care la timp:
Spatiu : obiectivitate ; multidimensionalitate ; universalitate
;reversibilitate ; neomogenitate ; ntindere
Timp: durata ; unidimensionalitate ; ireversibilitate ; omogenitate

8. Caracterizai particularitile spaiului economic.
Spaiul economic este spatiul unde se desfasoara activitatea
economica, adica activitatea de prodcere, de schimb, spatiile bancare,
mediul in care se efectueaza aceasta activitate(urban sau rural).

9. Caracterizai particularitile timpului social.
Timpul social caracterizeaz durata, succesiunea, devenirea
activitii umane i relaiilor sociale in dezvoltarea proceselor sociale,
ritmul de evolutie a fenomenelor sociale. In acest aspect deosebim
diferite perioade, ere, epoci s.a. Timpul social este diferit de la o
epoc la alta, el are diferit intensivitate.

10. Definii urmtoarele noiuni: element, structur, sistem.
Element parte unitara, cea mai simpla dintr-un intreg, notiunea de
baza intr-o disciplina oarecare.
Structura indica partile componente ale unui element sau sistem,
modalitate de construire a unui sistem.
Sistem ansamblu de elemente dependente intre ele care formeaza
un tot organizat, punind ordine intr-un domeniu de gindire teoretica,
de organizare sociala.

11. Definii legea ca categorie filosofic. Clasificai legile dup
tipuri i forme.
Legea- raporturile interne, esentiale si stabile dintre lucruri si
fenomene sau dintre partile acestora care determina si
coordoneaza procesul de dezvoltare a acestora.
Tipurile de legi:
1) dupa gradul de generalitate:
-legi generale
-legi particulare
2) dupa sferele de actiune:
-legile naturii
-legile societatii
-legi ale gindirii
3) dupa caracterul actiunii:
-legi dinamice
-legi statice
Legile dinamice sunt acele legaturi cauzale si legaturi dintre stari
cind o stare a sistemului e determinata univoc de toate starile ei
precedente. legile dinamice actioneaza in toate sistemele
autonome.
Legile statice reprezinta o forma a legaturii cauzale in care
starea respectiva a sistemului determina toate starile lui
ulterioare, nu univoc

12. Dezvluii esena noiunii de contiin. Artai evoluia istoric
a acestei noiuni, produs in cadrul filosofiei. Elucidai esena
contiinei din perspectiva psihologic.
Contiina - insuire a materiei superior organizat, funcia
superioar a creierului, specific numai oamenilor i legat cu
vorbirea; ea const in reflectarea generalizat i orientat spre un
anumit scop a realitii, in construcia mintal preliminar a aciunilor
i previziunea rezultatelor lor, in reglementarea raional i
autocontrolarea comportrii omului
In evolutia sa constiinta este determinata de unele forme precedente
si anume toata materia are capacitatea de a reflecta.
1. Prima forma cea mai simpla este reflectarea in natura anorganica,
adica interactiunile fizice , chimice care apar intre corpuri si provoaca
niste efecte in acestea, adica lasa "urme".
2. Reflectarea in natura vie:
3. Reflectarea in societate are loc in forma de constiinta(cea mai
superioara forma de reflectare).

13. Reflectarea ca atribut al materiei este specific:
d. tuturor formelor materiei
15. Expunei esena raportului dintre creier i contiin.
Contiina este funcia superioara a creierului, care este
proprie doar omului , i se bazezaz pe gindire reproducerea
legturilor i relaiilor dintre obiecte i fenomene.

16. Cum explicai corelaia dintre material i ideal in contiin?
Exist o ruptur de tip cartezian( intre substan i gindire) deoarece
odata ce contiina const in reflectarea generalizat i orientat spre
un anumit scop a realitii, iar primatul acesteia poate fi atat material,
cit i ideal.

17. Explicai esena problemei intelectului artificial.
Una din preocuparile stiintei moderne este crearea intelectului artificial, unui
robot ce va contine o tatalitate de principii, reguli, algoritmuri cu ajutorul
carora se realizeaza multitudinea formelor de gindire. Intelectul artificial
dispune de o capacitate sporita de procesare a informatiei. Spre deosebire de
intelectul uman, intelectului artificial ii lipseste constiinta.

18. Caracterizai succint corelaia dintre contiin i limbaj.
Intre constiinta si limbaj exista o strinsa legatura, deoarece limbajul,
de rind cu munca, este factorul principal care a contribuit la
dezvoltarea constiintei. Gindirea si vorbirea se dezvolta concomitant,
deoarece limbajul indeplineste un sir de functii importante:
Contiina si gndirea abstract sunt fenomene ideale care exist i se
manifest numai prin limb ca totalitate de simboluri i semne(cuvintele). Cu
ajutorul cuvintelor reproducem realitatea, ne formm o reprezentare despre
lume. Precum si faptul c nu exist gndire far limbaj. Prin intermediul limbii
se realizeaz cunoaterea lumii, n limb se obiectiveaz contiina
personalitii. Ea este un mijloc specific social de pstrare i transmitere a
informaiei, de reglementare a comportamentului uman.

19. Definii limbajul artificial i cel natural.
Limbajele care au aparut spontan si sunt exprimate in limbile lumii se numesc
naturale, iar cele create in mod special si sunt exprimate in simboluri s/n
artificiale.
Limbajul este fenomenul lingvistic, prin care limba i concretizeaz existena
i funcionalitatea. El cuprinde infinitatea propoziiilor enunate de indivizi,
prin folosirea sistemului de cuvinte i reguli gramaticale specifice fiecarei
limbi.
Limbajul natural reprezint limbajul folosit n cotidian, zi de zi. Iar limbajul
artificial e limbajul folosit n tiin, fiind un limbaj rigid ce se bazeaz pe
termeni exaci, concrei.



20. Elucidai esena psihicului i a contiinei. Marcai coraportul
dintre ele.
Psihicul defineste personalitatea ca unitate comportamentala dotata
cu perceptie, intelectivitate si afectivitate. Caracteristica generala a
psihiculuui este costiinta, cel mai complex operant si greu de inteles
functie. Constiinta este proprietatea subiectului de a se identifica
modal pe sine ca entitate distincta de ambient si a identifica toate
identificarile de sine.
Psihicul genereaza personalitatea, aceasta fiind un ansamblu de caracteristici
informaionale auto explicitante si auto controlante intentional, unitar
conectate, orientate permanent catre definirea de stari scop proprii fiecarui
subiect.

21. Expunei i caracterizai structura contiinei.
Structura contiinei poate fi reprezentata graphic in felul urmator:
I sector contine capacitatile corporal-perceptibile ale constiintei care se
manifesta prin urmatoarele elemente: senzatia, perceptia si reprezentarea, cu
ajutorul carora sunt obtinute informatiile primare despre lumea exterioara:
culorile, gusturile, mirosurile s.a.
II sector include componentele logice ale constiintei si anume: notiunile,
judecatile si rationamentele. Prin aceste capacitati constiinta explica esenta
lucrurilor, face generalizari, abstractizari si concluzii logice.
III sector consta din componenta emotive a constiintei care include: afecte,
emotii si sentimente.Afectele sunt retrairile, stresurile, presimtirile s.a.
Emotiile sunt: bucuria, frica, furia s.a. Sentimentele reprezinta emotiile
stabile, constientizate si de durata: placerea si dispretul, dragostea si ura,
simpatia si antipatia s.a.
IV sector s/n componenta valorico-motivationala: valorile, scopurile,
interesele,motivele. Aceasta componenta este foarte importanta, deoarece
datorita ei omul apreciaza frumosul, dreptatea, sinceritatea s.a. El se poate
aprecia pe sine sip e altii si se mobilizeaza spre activitate si spre dezvoltarea
sa personala datorita motivatiilor si intereselor.
O componenta a constiintei este si constiinta de sine, capacitatea
individului de a se intelege si aprecia pe sine insasi ca subiect
cunoscator, simtitor si activ, reprezentind astfel prima etapa a
dezvoltarii constiintei.

22. Cine dintre filosofi a fondat metoda psihanalizei:
a) S. Freud
23. Analizai corelaia dintre sine, eu i supraeu din
psihanaliz freudist.
Aceste 3 elemente constituie instanele contiente i incontiente.
Sinele este intotdeauna incontient, fiind un rezervor de impulsuri i
dorine impulsive,comportri arhaice i dorine refulate. Eul se
gsete la limita dintre contient i incontient i este instana de
adaptare la realitate). Supraeul este instanta superioara, deposit al
valorilor, idealurilor si normelor morale. Personalitatea se gsete
permanent sub presiunea contradiciilor. Individul trebuie s aleag
intre dorinele i plcerile sale i ceea ce este posibil i admisibil.

24. Descriei esena gnoseologiei, a epistemologiei i a raportului
dintre ele.
Gnoseologia si epistemologia sunt categorii ce caracterizeaza
procesul de cunoastere si anume: Gnoseologia este teoria cunoasterii
in general. Obiectul gnoseologiei cunoasterea umana, elementele si
mecanismele acesteia, legile si genurile cunoasterii. Sbiectul
gnoseologiei poate devein orice persoana care practica activitatea de
cunoastere. Gnoseologia se preocup de esena procesului de
cunoatere, obiectul, subiectul, structura i mecanismul acesteia.
Epistemologia este teoria cunoaterii tiinifice. Ea constituie
domeniul filosfic ce se ocup cu originea, natura, scopurile i
metodele cunoaterii tiinifice. Obiectul epistemologiei poate fid oar
un fenomen special pregatit pentru cercetari stiintifice. Subiectul
epistemologiei se deosebeste de subiectul gnoseologiei prin faptul ca
in calitate de subiecte sunt personae special pregatite care au anumite
sarcini stabilite, utilizeaza diferite metode de cercetare, limbaj
stiintific precum si anumite conditii de cercetare.
25. Numii i caracterizai succint esena concepiilor gnoseologice
despre posibilitatea cunoaterii lumii de ctre om.
Empirism (gr.empeiria experien, F.Bacon, Th.Hobbes, I.Locke) -
doctrin in filosofie cu referire la domeniul cunoaterii ce afirm c experiena
senzorial este unica sau principala surs a cunoaterii. Toate cunotinele se
bazeaz pe experien sau se dobindesc prin intermediul experienei.
Coninutul cunotinelor se reduc direct la experien ori este o descriere a
acestei experiene.

Raionalism (reprezentanii R.Descartes, G.W.Leibnitz, B. Spinoza,
I.Kant, L.G.Fichte, F.W.Schelling, G.W.Fr.Hegel) - curent filosofic cu
referin la problema cunoaterii care recunoate contiina drept baz a
cunoaterii i comportrii umane, adevrul, deci, se afl numai prin raiune.
Izvorul cunotinelor i criteriul verdicitiilor se gsete in raiune, dar nu in
lumea exterioar cum cosidera empirismul.

26. Scepticismul i agnosticismul - reprezint una i aceeai poziie
filosofic? Nu
Ambele concepte nu recunoasc cunoaterea, doar c scepticismul exprim
indoial in ceea ce privete posibilitatea atingerii adevrului, pun la indoial
posibilitatea unei cunoateri sigure i nu admit adevrul de valoare
general; iar agnosticismul neag complet sau parial posibilitatea cunoaterii
lumii si considera ca nu se poate rezolva definitiv nu numai problema
verdicitii cunoaterii realitii existente, dar i cunoaterei esenei i
legitilor lumii obiective.
27. Explicai raportul dintre subiectul i obiectul cunoaterii.
Subiectul este omul activ care cunoate i transform realitatea
obiectiv in procesul activitii sale practice. Omul este subiect in
legtur cu capacitatea lui de purttor al subiectivitii contiente.
Subiectul ca purttor al activitii se manifest nu ca un individ izolat,
ci ca persoan, fiin social, produs al anumitor relaii, condiii
social-istorice.
Obiectul este existena in afar i independent de contiina noastr,
este lumea exterioar, realitatea inclus in activitatea practic a
subiectului. Obiectul nemijlocit al cunoaterii este acea parte a
realitii, care este evideniat din ea i spre care este orientat
activitatea subiectului.

28. Nivelele i formele procesului de cunoatere sunt urmtoarele:
- forme ale cunoasterii senzoriale ( senzatia, perceptia,
reprezentarea)
- forme ale cunoasterii rationale ( notiunea, judecata, rationamentul)

29. Caracterizai esena i formele nivelului senzorial al
cunoaterii.
Treapta senzorial este o cunoatere nemijlocit, concret-
imaginativ, superficial, ne d informaia primar despre fenomen.
Ea este momentul iniial al cunoaterei i se efectuiaz in procesul
interaciunii nemijlocite a subiectului cu realitatea obiectiv.
Ea poseda urmatoarele forme :
Senzaia este reflectarea unor laturi i insuiri a obiectelor lumii
materiale, este efectul aciunii obiectelor asupra organelor de sim
-senzatiile obtinute prin cele 5 oorgane de simt si care ne furnizeaza
informatia despre culori, mirosuri s.a.
Percepia este o reflectare senzorial (o form a ei), care const in
reproducerea obiectului in intregime, este o imagine integral a
obiectului.
-perceptia capacitatea de a cunoaste obiectul integral prin
totalitatea senzatiilor
Reprezentarea const in reproducerea imaginilor care au avut loc in
trecut, reproducerea obiectelor i fenomenelor care au acionat asupra
noastr cindva, iar in momentul dat nu acioneaz asupra organelor
de sim.
-reprezentarile cunostintele care apar in baza memoriei si
imaginatiei.
30. Caracterizai esena i formele nivelului raional de cunoatere.
Treapta raional este o form calitativ specific de reflectare a
realitii i mai puternic decit treapta senzorial, este o cunoatere
mijlocit (pe baza unor cunotine putem cpta cunotine noi), ne
d cunotine generalizate i abstracte, in form de noiuni i legiti,
ne red esena obiectelor i fenomenenlor. Ea are un caracter
conceptual, neimaginativ.
Noiunea este expresia lucrurilor in gindire, reflectarea lor in mod
generalizat i abstract, cind ne abatem de la trsturile lor neeseniale
i secundare.
-notiunea forma de gindire care exprima cele mai generale idei,
trasaturi ale unui grup
Judecata este un gind exprimat in form de propoziie, in care se
afirm ori se neag ceva despre obiecte.
-judecata forma de gindire in care se exprima o afirmatie si se
manifesta in propozitie
Raionamentul este o form a gindirii in procesul creia din una sau
citeva judeci numite premize se deduce o judecat nou, care
rezult in mod logic din premize.
-rationamentul forma de gindire in care din 2 sau mai multe
premise se trage o concluzie.

31. Dezvluii esena noiunii de adevr i formele acestuia.
Adevr este categoria filosofic care vizeaz corespunderea adecvat
a imaginei cu obiectul, a cunotinelor cu realitatea obiectiv. Adevr
sunt cunotine care reproduc obiectul aa cum exist el in afar i
independent de contiin.
Adevrul obiectiv - categorie filosofic, care vizeaz cunotinele
coninutul crora e determinat de obiectul cunoaterii i este
independent de subiect. Adevrul se refer la concluziile noastre
despre lume i nu la insui lume. Lumea ca atare nu-i nici adevrat,
nici fals. Cunotinele sunt subiective dup form i obiective dup
coninut.
Adevr absolut - categorie filosofic ce vizeaz coincidena
complet, definitiv a imaginii cu obiectul reflectat. Aceste
cunotine nu depind de dezvoltarea cunoaterii i practicii sociale de
aceea sint adevriri eterne.
Adevr relativ - categorie filosofic care reflect coincidena
incomplet a imaginii cu obiectul. Adevrul relativ sunt cunotine
care corect reflect realitatea, dar nu cuprinde toate laturile, aspectele
obiectului reflectat, ceva rmne neconoscut.


32. Minciuna i eroarea sunt una i aceeai:Nu
Minciuna este o afirmaie care este contrazis de ctre experien,
observaie sau bun sim, care este oferit de mincinos in mod
premeditat sau spontan prin contorsionarea total sau parial a
faptelor i a adevrului sau prin argumentarea selectiv, dar aparent
semnificativ, a faptelor,iar eroarea este o component a
argumentaiei care, fiind demonstrabil greit in forma sa, face ca
intreg argumentul s devin invalid.

33. Expunei principalele poziii filosofice asupra adevrului.
- teoria corespondentei, dupa care adevarul desemneaza concordanta
dintre cunostintele subiectului epistemic cu obiectul exterior la care
se refera; o ideie este adevarata doar daca ea reflecta ceea ce se
reflecta in realitate
- teoria coerentei, conform careia adevarul exprima consistenta
reciproca a ideilor, a propozitiilor unui sistem de gandire, a unei
teorii etc. ; se afirma ca o judecata este adevarata daca ea este in
concordanta cu celelalte judecati deja acceptate
- teoria operational-pragmatica; se considera ca un enunt, o ideie,
este adevarata doar in cazul cind aceasta este utila pentru activitatea
practica, deci sint adevarate ideile care aduc oamenilor foloase vitale.

34. Expunei pe scurt esena noiunii de tiin.
Stiinta este o sfera activitatii umane, scopul careia este stabilirea
legilor si legitatilor care guverneaza natura, societatea si gindirea. Ea
include activitatea de obtinere a cunostintelor noi si suma
cunostintelor obtinute.
Potrivit empirismului, teoriile tiinifice sunt obiective, verificabile empiric, i
sunt predicii ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin
falsificabilitate.
In contrast cu aceasta, realismul tiinific definete tiina in termeni
ontologici: tiina incearc s identifice fenomene i entiti, forele care le
cauzeaz, mecanismele prin care ele exercit aceste fore, i sursele acelor
fore in sensul structuriilor interne ale acestor fenomene i entiti.
35. Dezvluii structura cunoaterii tiinifice.
Cunoaterea tiinific apare pe o anumit treapt a dezvoltrii societii,
urmrind descoperirea legilor, esenelor, structurilor profunde ale obiectului
ei. Este specializat i utilizeaz un limbaj specific (caracteristic fiecrei
discipline tiinifice in parte), ca i o aparatur tehnic adecvat. Are un
caracter sistematic i metodic, rezultatele sale fiind organizate in sisteme
logice, inchegate, autonome fa de obiect i avand coninuturi cognitive
desubiectivizate, cu o semnificaie precis (caracter denotativ). Deine
mijloace i procedee proprii de testare i validare a cunotinelor, supunandu-
se unor exigene logice i practic experimentale de verificare. Creeaz
obiecte i modele abstracte al cror studiu duce la obinerea unor cunotine de
mare valoare teoretic, practic i predictiv.
-utilizarea metodelor speciale, modelarea, axiomatizarea;
formalizarea
-obtine cunostinte verificabile

36. Caracterizai concis cunoaterea empiric i formele ei.
Cunoasterea empirica este cunoasterea comuna si este realizata in
cadrul practicii cotidiene. Cunostintele obtinute sunt elementare, sunt
exprimate prin limbaj natural, nu au caracter sistematic si nu
presupun criterii speciale de tratare a adevarului. Experienta
senzoriala este unica sau principala sursa a cunoasterii. Toate
cunostintele se bazeza pe experienta sau se dobindesc prin
intermediul experientei. Observaia procedeu de percepere
organizat din timp cu un scop bine determinat a lumii
inconjuratoare. Experiment procedeu de cercetare a fenomenelor i
proceselor lumii inconjurtoare prin crearea condiiilor artificiale de
aciune asupra lor intru realizarea unor scopuri bine definite.
Metode a cunoaterii empirice (observaia, comparaia, msurarea,
experimentul)

37. Caracterizai formele cunoaterii teoretice: problema tiinific,
ipoteza, teoria. Artai rolul lor in cunoatere.
Problema stiintifica urmareste descoperirea legilor, esentelor si
structurilor profunde ale obiectului ei. Are ca scop obtinerea unor
cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predictiva. Ipoteza
este o presupunere enuntata pe baza unor fapte cunoscute, cu privire
la anumite fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la
esenta fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le
produce. Teoria este forma superioara a cunoasterii stiintifice care
mijloceste reflectarea realitatii. Este un ansamblu sistematic de idei,
de ipoteze de legi si concepte care descriu si explica fapte sau
evenimente privind anumite domenii sau cetegorii de fenomene.
Toate acestea au ca scop crearea unui ansamblu organizat de
cunostinte, de propozitii declarative, cu o anumita valoare de adevar,
structurate intrun sistem deductiv, care sa descrie si sa explice unitar
desfasurarea proceselor si fenomenelor dintr-un domeniu oarecare al
realitatii.

38. Numii temeiurile de clasificare a cunotinelor.
Dupa originea cunostintelor: emperice si rationale.
Dupa natura cunostintelor: stiintifice (teoretice si practice), filosofice,
relegioase.

39. I nceputurile refleciilor metodologice se leag de numele
lui: d). Socrate

40. Ce este paradigma i ce rol joac aceasta in metodologia tiinei
contemporane?
Paradigma este o constructie mentala larg acceptata.care ofera unei
comunitati sau unei societati pe perioada indelungata o baza pt
crearea unei identitati de sine(a activitatii de cercetare de exemplu.) si
astfel pt rezolvarea unor problme sau sarcini.

41. Cine dintre filosofi a elaborat noiunea de
paradigm: b. T. Kuhn

42. Cum se clasific metodele de cunoatere in tiina
contemporan?
Metode matematice (inductia si deductia);
metode clinice (observatia, convorbirea, metoda biografica);
metode psihometrice sau experimentale (experimentul, testul si
chestionarul).
Dup sfera de utilizare metodele pot fi clasificate:
1) metode concret-tiinifice, care se folosesc intr-o tiin concret,
intr-o ramur a tiinei;
2) metode general-tiinifice, care se folosesc in mai multe tiine, dar
nu in toate;
3) metode universale, filosofice, care se folosesc in toate tiinele i
se bazeaz pe legitile universale a realitii.
Dup nivelurile cunoaterii deosebim:
- metode a cunoaterii empirice (observaia, comparaia, msurarea,
experimentul)
- metode a cunoaterii teoretice (abstractizarea, idealizarea,
formalizarea, concret i abstract, istoric i logic, ascensiunea de la
abstract la concret).

43. Caracterizai esena noiunii de societate. Numii elementele
principale ale structurii societii.
Societatea-este o totalitate de oameni ,un ansamblu unitar,un sistem
organizat,bazat pe un anumit tip de producere,si pe un anumit tip de
legaturi si relatii sociale care sunt determinate din perspectiva
istorica.Elementele principale sunt:subiectii sociale;relatii si legaturi
intre oameni;institutii si activitatea sociala;clase;straturi;comunitati
socioumane;antroposfera;sociosfera;biotehnosfera.
44. Numii poziiile filosofice principale cu privirea la problema
apariiei i dezvoltrii societii.
Pozitia naturalista ( Descartes) se considera ca societatea are
geneza naturala, iar fenomenelel sociale sunt un rezultat al celor
naturale. Se evidentiaza determinismul geografic si darwinismul
social. In interpretare idealista se absolutizeaza factorul spiritual in
existenta umana. Hegel elaboreaza un model obiectiv idealist al
interpretarii societatii.
Pozitia marxista- dialectica marxista, se considera ca pe linga
selectia naturala a inceput sa se manifeste si cea sociala. In cadrul
societatii determinate sint relatiile de productie care iau nastere in
procesul bunurilor materiale si constituie structura economica a
societatii, baza reala a cestuia pe care se inalta o suprastructura-
politica, sfera juridica, umana caruia ii corespunde o anumita
constiinta sociala.

45. Ce este societatea civil i care sunt elementele sale principale?
Societatea civil reprezinta forme asociative de tip apolitic, care nu
sunt parti ale unei institutii fundamentale ale statului sau ale sectirului
de afaceri. Societatea civila este alcatuita din: Organizatii
nonguvernamentale, org comunitale, asociatii profesionale, cluburi
civice, sindicate, organizatii filantropice, cluburi sociale si sportive,
institutii culturale, org religioase, miscari ecologice, media.

46. Ce inelegei prin noiunea de sistem politic al societii? Numii
elementele sale principale.
Sistemul politic reprezint un subsistem al sistemului social, cuprinde
relaiile politice, instituiile politice i concepiile politice si asigur
organizarea i conducerea de ansamblu a societii , funcionalitatea
ei. Diferitele comuniti umane, ajunse la o anumit treapt de
dezvoltare, nu mai pot exista i funciona fr s fie organizate intr-
un sistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege general a
progresului istoric.
Structura i funcionalitatea sistemului politic: relaiile politice;
instituiile politice; concepiile politice; interaciunea dintre ele. La
ele se refer: organele legislative, judiciare ale puterii de stat;
arbitrajul de stat; partidele i micrile politice.

47. Caracterizai succint esena determinismului geografic.
Exista o interdependenta intre societate si mediul geografic. Mediul
geografic este acea parte a biosferii, care se include in a-tea
oamenilor, societatii in intregime- lumea animala si vegetala, apele,
solurile, zacamintele subterane, atmosfera Terei. El influenteaza
considerabil dezvoltarea productiei materiale, societatii ina ansamblu.
Conditiile naturale nefavorabile sau lipsa unor materii prime in
anumite zone sau tari si frineaza considerabil dezvoltarea sociala

48. Caracterizai succint esena concepiei materialiste despre
societate.
Materialismul reies din recunoaterea factorului prim a condiiilor
materiale i obiective in existena i dezvoltarea societii. Aceste
condiii se gsesc in viaa material a oamenilor, in producia
material a societii. Filosofia marxist pentru prima dat in istorie a
interpretat materialist societatea i fenomene sociale. Cauzele i
motivele dezvoltrii societii trebuie cutate nu in contiin, dar in
existena social a oamenilor care determin activitatea i
comportamentul lor.

49. Ce este noosfera i care este rolul acestei noiuni in rezolvarea
problemelor ecologice actuale?
Noosfera este ansamblul al sistemelor de informatie, cunoastere si
valorizare specifice fiintei umane. Inveli al Pmantului suprapus
biosferei, desemnand omenirea intrucat este alctuit din fiine
inteligente.
Noosferologia, obiectul de studiu al creia il constituie legitile
procesului de noosferogenez, examinarea etapelor de dezvoltare a
noosferii, analiza i scoaterea in eviden a formelor de dezvoltare
durabil i intensiv a civilizaiei, realizrii pedeplin a principiilor i
idealurilor umanistice, cercetarea paradigmelor, metodelor, cilor i
formelor de soluionare a problemei de supravieuire a omenirii.
Cunostintele in domeniu ar putea duce la gasirea solutiilor de
depasire a crizei ecologice mondiale.

50. Dezvluii esena i enumerai factorii progresului social.
Progresul social este o legitate obiectiv ce caracterizeaz dezvoltarea
ascendent a tuturor sferelor sociale. Coninutul progresului social este
dezvoltarea multilateral, cantitativ i calitativ a elementelor constitutive a
societii - forelor de producie, tehnicii, cunotinelor tehnice i naturaliste,
culturii materiale i spirituale, moralei, artei, structurilor sociale i politice .a.
Izvorul progresului social sunt contradiciile modului de producie, rezolvarea
crora duce la perfecionarea, dezvoltarea ascendent a societii. Fiindc
contradiciile modului de producie se rezolv prin activitatea oamenilor,
forele motrice i subiectul progresului social sunt masele populare, grupurile
sociale, clasele i activitatea lor material i social-politic. Dezvoltarea
progresiv a societii este de neconceput fr lupta cu fenomenele regresive
(conservatism, reacia, restauraia, contrrevoluia).