1.1.Definirea marturisirii: Marturisirea poate fi definita ca fiind recunoasterea de catre o parte a unui fapt pe care partea potrivnica isi intemeiaza o pretentie sau o aparare si care este de natura sa produca impotriva autorului ei consecinte juridice. Pentru ca recunoasterea unui fapt litigios de care o parte sa constituie o marturisire, nu este necesar ca autorul acesteia sa o fi facut cu intentia de a putea fi folosita impotriva sa, fiind suficient ca recunoasterea sa fi fost facuta voluntar si ca din cuprinsul ei sa se desprinda aceasta posibilitate. Trebuie insa ca recunoasterea sa rezulte in mod neindoielnic din delaratia partii, sa fie clara si precisa. 1.2.Natura juridica a marturisirii: este mixta, in sensul ca marturisirea reprezinta, in primul rand, un mijloc de proba, dar si un act de dispozitie a partii ce o face, care insa, in principiu, nu este obligatoiu pt judecator, ci, dimpotriva, trebuie sa fie primit de acesta. 1.3.Feurie marturisirii: Marturisirea poate fi extrajudiciara sau judiciara. a) Marturisirea extrajudiciara este cea facuta in afara judecatii procesului in care se foloseste aceasta proba. Martu. extrajudi. poate sa fie scrisa sau verbala. Prezinta caracterul unei marturisiri extrajudiciare scrise: declaratia partii intr-o cerere adresata unui organ de stat, recunoasterea facuta intr-un testament,etc. Potrivit art.!"#. $.civ. %marturisirea extrajudiciara verbala nu poate servi de dovada cand obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori%. Marturisirea extrajudiciara verbala facuta in fata altei instante sau a altui organ de stat, daca este consemnata in scris, poate fi folosita in orice proces. b) Marturisirea judiciara este aceea obtinuta in cursul judecatii, in fata instantei, prin intermediul interogatoriului, dar poate fi facuta si fara a fi provocata, deci spontan, inscriindu-se apoi in inc&eierea de sedinta. 'u este necesar ca marturisirea sa fie facuta in prezenta celeilalte parti pentru ca ea sa fie considerata o marturie judiciara. (xista doua conditii ce trebuiesc implinite pentru a putea socoti o marturie ca fiind judiciara: marturisirea trebuie facuta in c&iar procesul in care este invocata ca mijloc de proba si trebuie facuta inaintea instantei de judecata. Marturia judiciara provocata )obtinuta prin interogatoriu) se clasifica in simpla, calificata, sau complexa). Marturisirea este simpla atunci cand partea c&emata la interogatoriu recunoaste, fara rezerve si adaosuri, faptul pretins de adversar. Marturisirea calificata contine o recunoastere a faptului alegat de partea care a propus interogatoriul, insa se adauga anumite elemente sau imprejurari in legatura directa cu acest fapt si anterioare sau concomitente acestuia, care ii sc&imba consecintele juridice. Marturisirea complexa contine o recunoastere a faptului pretins de partea adversa, insa cu adaugarea unui alt fapt, in legatura cu cel recunoscut si ulterior acestuia, care tinde sa diminueze sau sa ani&ileze efectele juridice ale faptului marturisit. 2.!aracteree si admisibiitatea martuisirii 2.1.!aracteree marturisirii: - este un act juridic unilateral - este un act juridic de dispozitie - este un act juridic personal - constituie un mijloc de proba impotriva autorului ei si in favoarea celui care isi intemeiaza pretentia sau apararea pe faptului marturisit. 2.2.!onsecintee juridice ae caractereor marturisirii: a"Marturisirea poate fi facuta numai in legatura cu drepturile de care partea poate sa dispuna* b"vointa celui care face recunoasterea trebuie sa fie constienta si libera, marturisirea neavnad valoare daca a fost data sub imperiul vilentei, starii de nebuniei, betiei sau &ipnozei*c" cel care face o marturie trebuie sa aiba capacitatea necesara pt inc&eierea actelor juridice de dispozitie*d" fiind un act juridic unilateral, marturisirea isi va produce efectele fara a fi nevoie sa fie acceptata de cealalta parte si este irevocabila* e"marturisirea, ca un act juridic personal si de dispozitie, nu poate fi facuta decat de titularul dreptului sau de un mandatar cu procura speciala* f"marturisirea trebuie sa fie expresa, neputand fi dedusa tacit din tacerea partii. 2.3.#dmisibitatea marturisirii: +n principiu, marturisirea este admisibila in toate materiile. (a ', este admisibila:a" cand este expres pro&ibita de lege*b" daca prin admiterea marturisirii s-ar eluda dispozitii legale imperative*c" cand prin admiterea marturisirii s-ar putea ajunge la pierderea totala sau partiala a unui drept la care nu se poate renunta sau care nu poate fi obiectul unei tranzactii* d" daca legea cere ca unele fapte juridice sa fie dovedite numai prin anumite mijloace de proba. $.Probema indivi%ibiitatii marturiei judiciare: Potrivit art.!"- $.civ. marturisirea )judiciara) nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a marturisit, consacrandu-se astfel regula indivizibilitatii marturisirii judiciare. &.Irevocabiitatea marturisirii: .iind un act de vointa unilateral,marturisirea este in principiu irevocabila. +n mod exceptional, autorul unei marturisiri judiciare poate sa o revoce daca va proba ca a facut-o din eroare de fapt. /ar, pentru a putea reveni asupra marturisirii judiciare, cel care a facut-o trebuie sa dovedeasca eroarea de fapt in care s-a aflat, dovada care poate fi facuta prin orice mijloc de proba. 'umai eroarea de fapt este susceptibila de a fi o cauza de revocare a marturisirii judiciare, nu insa si eroarea de drept. '.Forta probanta a marturisirii: Marturisirea este trecuta in randul dovezilor de drept comun, putand fi combatuta prin proba contrara, facuta prin orice mijloc de proba admis de lege, iar judecatorul poate sa inlature motivat recunoasterea unei parti, daca, din ansamblul probelor administrate in cauza, isi formeaza convingerea ca marturisirea respectiva nu corespunde adevarului. +n practica, marturisirea, atat cea judiciara cat si cea extrajudiciara, reprezinta o proba destul de importanta pentru a sprijini o &otarare. /aca dpdv al legii, forta probanta a marturisirii judiciare este egala cu cea a marturisirii extrajudiciare, de multe ori, in practica, marturisirea judiciara are o putere de convingere mai mare.