Notiuni de comunicare manageriala

Intreaga activitate umana se desfasoara intr-un mediu social si astfel este usor de
inteles cum se ajunge ca o persoana sa ia drept "obiect" al cunoasterii si actiunilor ei alta
persoana, care-i devine partener si interlocutor. Intre aceste persoane se creeaza o suita de
comportamente, ale caror secvente se intercaleaza, se suprapun si se interconditioneaza,
ajungandu-se la o unitate diadica.Comunicarea este un proces fundamental si indispensabil
constituirii unui grup social.
Sunt acceptate numeroase definitii pentru comunicarea interumana, cea mai comuna o
considera ca pe un schimb de informatii intre doi parteneri. Alte definitii sunt mai restrictive si admit
termenul de comunicare numai pentru acea interactiune sociala realizata prin intermediul simbolurilor.
Se exclude astfel comunicarea spontana care are la baza mecanisme biologice innascute. oti
cercetatorii admit termenul de comunicare daca in urma acestei interactiuni psihosociale se constata o
modificare in comportamentul partenerilor.
Comunicarea interumana are doua aspecte, care se intrepatrund reciproc, si anume
comunicarea sociala, care este invatata in cursul interactiunilor sociale si foloseste simbolurile, si
comunicarea spontana, care este innascuta. biologic determinata si utilizeaza semnele ca mijloc de
comunicare.
In acceptia psihosociologiei, comunicarea sociala are semnificatia unui sistem fundamental de
schimb de informatii. Imprumutand terminologia tehnica din teoria comunicatiei !tehnica electronica",
comunicarea presupune emiterea, transmisia si receptia informatiei. In aceasta forma, comunicarea ar
putea fi insa confundata cu transmiterea informatiei. ransferul informatiei se transforma in
comunicare doar atunci cand mesajul este inteles de receptor si urmeaza un raspuns adecvat.
ransferul informatiei este o conditie necesara, dar nu suficienta pentru actul comunicarii. Intelegerea
mesajului este la fel de importanta ca si transmiterea lui.
Specific comunicarii interumane este capacitatea receptorului de a interpreta informatia si de a
formula un raspuns adecvat. Comunicarea este o functie globala, investind cu roluri egale atat
emitatorul cat si receptorul .Intre cei doi participanti la interactiune exista relatii de interdependenta si
corelatie, nemaiputand fi evaluati separat. #ste clar ca in comunicarea interumana sunt presupuse cel
putin doua persoane.
$entru ca sistemul comunicarii sa functioneze, ambii parteneri devin succesiv expeditori si
destinatari. Cel putin unul dintre ei detine o participare legata de un scop in transmiterea mesajului.
Acest scop introduce ideea de necesitate in comunicare, de participare constienta la comunicare.
$entru ca mesajul sa fie inteles, este necesar ca intre cei doi participanti sa existe o comunitate de
limbaj si de interese. #xistenta unui receptor pasiv scade rolul personajului-emitator in comunicare
prinabsenta feed-back-ului. %esajele care constituie obiectul comunicarii pot fi corect codificate sau
decodificate, numai daca ambii interlocutori stapanesc sistemul de simboluri folosit, comunicarea
sociala fiind o comunicare simbolica.
$entru ca sistemul comunicarii sa functioneze, ambii parteneri devin succesiv expeditori si
destinatari. Cel putin unul dintre ei detine o participare legata de un scop in transmiterea
mesajului. Acest scop introduce ideea de necesitate in comunicare, de participare constienta la
comunicare. $entru ca mesajul sa fie inteles, este necesar ca intre cei doi participanti sa existe o
comunitate de limbaj si de interese.
In cursul comunicarii pot interveni o serie de factori si conditii diferite de continutul
mesajului si intentia celui care comunica, care modifica sensul sau semnificatia mesajului
comunicat. Co-participarea, examinarea rapida a contextului de catre ambii participanti devine
necesara.