antropomorfismul (personificarea elementelor naturii); femininul apare ca principiu

protector, generator de viata, cu functia de mama, de iubita, logodnica, mireasa; eul

poetic este simbolul principiului masculin.
Elementele naturii sunt si ele purtatoare de eros (glasul apei are inflexiuni feminine de
voluptate).
Imaginarul poetic este un spatiu al naturii erotizate; cele doua sentimente al naturii si al
iubirii, se contopesc. Contemplarea si visarea in intimitatea naturii duc insa la melancolie
pentru ca trezesc fiorul metafizic al infinitului si al misterului universal.
Spatiul scenariilor cuprinde trei sfere acvaticul, terestrul si cosmicul. Stelele produc o
muzica invaluitoare; atributul privirii astrale ec!ivaleaza cu cel al ingerilor; frecvent,
apare simbolul iubita stea inger. "una este pusa in legatura cu anima poetului; ea
poate fi simbolul timpului; adesea, este personificata in regina, stapana, iubita.
#erec!ea de indragostiti isi traieste reverie intr$un spatiu silverstru si rustic, ar!aic si
izolat; el pare un eden al erosului. %ormele spatiului terestru alcatuiesc un cadru
ascensional in sensul ca aspira la contopirea cu infinitul cosmic. &espartirea cuplului
implica insa un spatiu regresiv, ing!etat. 'tunci, iubirea este retraita imaginar cu o
imensa suferinta a absentei iubitei.
&inamica apropierii prin iubire atinge punctual dramatic in constatarea ca iubirea
absoluta este o imposibilitate mereu dorita in viata concreta, dar posibila numai in vis.
#oezia (%loare albastra) publicata in *+,- in revista Convorbiri literare poate fi
considerate reprezentativa pentru viziunea eminesciana asupra naturii si a iubirii.
#oezia se constituie ca un dialog intre doua voci lirice (mastile eului liric), fiind alcatuita
din cinci fragmente *) primele trei strofe contin un monolog al instantei feminine adresat
instantei masculine (omul de geniu); strofa a patra este un comentariu al eului liric fata de
vorbele fetei; -) strofele . /II contin scenariul unei povesti de iubire imaginate; 0)
strofa /III este un alt comentariu al eului liric; 1) ultima strofa este un adaos tarziu la
comentariile din strofele I. si /III.
2itlul aminteste de un motiv romantic intalnit si la 3ovalis si "eopardi, culoarea albstra
sugerand setea de cunoastere si nostalgia infinitului. "a Eminescu se pastreaza si aceste
sensuri, dar se adauga si altele floarea albastra este o metafora pentru cunoasterea
afectiva, dionisiaca asupra lumii, avand la baza principiul feminin.
#rimele trei strofe un monolog al iubitei cu caracter adresativ contin reprosul acestuia
adus atitudinii de detasare a barbatului fata de manifestarile vietii cotidiene (Iar te$ai
cufundat in stele si in nori si$n ceruri nalte4). #rin metafore plastice este sugerat spatial
spiritului in aspiratia lui spre cunoastere de la elementele genezei ((intunecata mare))
pana la timpul istoric ((piramidele$nvec!ite)). 2ermeni precum (ceruri inalte), (campii
'sire), (intunecata mare) sugereaza (departele) spre care aspira omul de geniu.
Strofa a patra contine un comentariu nostalgic al eului liric fata de spusele iubitei si fata
de propria lui atitudine de atunci (eu am ras, n$am zis nimica); tacerea aceasta traduce
imposibilitatea iesirii sale de sub imperiul abstract al ideilor.
Strofele . /II au structura specifica c!emarilor eminesciene este scenariul unei iubiri
imaginate intr$un cadru silvestru, salbatic ((5ai in codrul cu verdeata 6 7nd8izvoare plang
in vale 6 Stanca sta sa se pravale 6 In prapastia mareata)). #rin intermediul personificarii
(izvoare plang) apare un motiv complex al poeziei eminesciene, cel al lacrimilor, care
apartine nu numai umanului, ci si cosmicului. %rumusetea calda a pamantului, privelistea
de o salbaticie incantatoare se afla in contrast cu raceala spatiului din primele trei strofe;