Romania intre orient si occident

Adepti ai originalului, autenticului, doritori de cunoastere, urmarind sa se autodescopere si deopotriva sa descopere si

sa influenteze ei insisi, romanii au fost intodeauna o natie a contrastelor. Prezentul se arata sub forma unui impas, noi
privind inotdeauna la ceea ce am fost, sau, mai degraba au fost predecesorii nostrii, si ceea ce urmeaza sa devenim.
Interogatiile de tip autoreflexiv si dorinta de a sti cine suntem isi urmeaza totusi cursul natural, asa cum a fost mereu.
Imaginea pe care si-au format-o romanii asupra propriei natii s-a diversificat, formarea poporului i a limbii, istoria si
literatura, fiind baza pentru acest demers. Astfel, odata cu problema originilor se contureaza si aceea a influentelor, a
relatiilor cu alte culturi si a contributiei acestora la formarea culturii romane, parcurgand diferite momente i apeland
la diferite registre de interpretare; in acest sens, se poate spune ca radacinile noastre culturale s-au extins catre Orient
sau, dimpotriv, catre Occident.
Continutul celor doi termeni este incarcat de sensuri in care se tes si lucreaza in paralel numeroase variabile politice,
religioase, culturale in general. Orientul si Occidentul sunt doi poli opusi, reamintind astfel confruntarile intre civilizatii,
contrastul intre traditii si discrepanta intre mentalitati, impreuna cu modul de a percepe inconjuratorul.
Primul, este adiacent Europei, locul celor mai bogate si mai vechi colonii, sursa civilizatiilor si a limbilor acestora, servind
rol de personaj principal in definirea Vestului prin contrastul de imagini, personalitati, experiente, si fiind, in acelasi timp,
cel mai apropiat de noi si cel mai la indemana.
Intre Est si Vest, a existat intodeauna o granita naturala si totusi imaginara, oamenii cautand intodeauna sa imparta
lumea in regiuni. Demarcatia dintre cele doua s-a construit in ani, poate chiar in secole, inca de la primele desoperiri
geografice, de la primele contacte prin comert sau in razboi. In relatia dintre Est si Vest au existat, totusi, doua elemente
principale, cel mai important fiind dorinta de cunoastere a Orientului, de sporire a cunostintelor. Acestei vanatori dupa
tot ceea ce se numeste nou, necunoscut, strain I s-a adaugat o productie literara semnificativa, datorata romancierilor,
poetilor, traducatorilor. In plan secundar apare totusi si forta Europei, sau, mai concret, dominatia acesteia. Astfel
apare in peisaj si micul Paris al Romaniei de la inceputul anilor 1900, in mijlocul unei Europe influente, ca o incercare
de ridicare la nivelul celor de la vest de granita. Totusi se remarca din nou lipsa originalitatii atat de mult ravnite de catre
romani desi Bucurestiul reuseste sa se inalte in ochii strainilor, deopotriva ai Estului si al Vestului, el ramane doar o
copie si o umbra a orasului mult mai grandios, capitala Frantei.
Romania incepe sa se remarce pe parcursul secolelor, sa se separe de tarile influente din jur, sa fie in sfarsit recunoscuta,
pentru ca prea putini stiau ce se intinde la gurile Dunarii ;O adevarata perioada de tranzitie. Mentalitatea natiei insa
stagneaza, nu evolueaza, existand totusi si exceptii de la caz : poetii, romancierii, in general toti cei care au gustat deja
dinstrain si au aflat ce se intinde dincolo de o Romanie in tranzitie, se intorc si vor sa genereze o schimbare. Marea
masa insa ramane intodeauna pe jumatate intoarsa catre Orient, la capatul celalalt al continentului, catre cultura de
contrast, proiectata in imaginea unui Bucuresti pestrit, fara centru.
Se identifica trasaturi esentiale ale Occidentului si ale Orientului: doua mentalitati diferite, contrastante se remarca
in apusul si in centrul Europei si, in paralel, in Asia. Englezul, francezul, neamtul, italianul, se aseamana atat de mult, au
atat de multe puncte in comun, incat se poate spune ca ei insisi formeaza o civilizatie: - tehnicile lor, felul de a percepe
viata,modul in care se adapteaza le sunt comune. Dincolo, la frontierele Asiei, ca o peninsula intrata n viata Europei,
turcii, ruii, constituie o alta lume, cu alte legi, cu alt suflet, cu alta filozofie. Toata civilizatia occidentala sta ntr-un
singur cuvant: aptitudine creatoare. Occidentul domina prin rabdare si initiativa, prin stapanire de sine,curaj,fiind in
primul rand un spirit activ, care totusi asculta docil, este stapanit de lege, fiind o prezenta foarte subtila si in acelasi
timp de neignorat. Apuseanul e stapanul voinei sale ferme n acelai timp dominand tot ceea ce il inconjuara. Curajul
sau e cand temerar, cand rezonabil, avand incredere ca totul este posibil, crezand in libertate; un optimist care crede ca
poate invinge prin puterea intelepciunii, in permanenta dorind sa se remarce ca individ solitar, nu ca si grup sau
comunitate.
In opozitie, orientul se supune. Fora naturii insasi il apasa, il influenteaza, recunoscand intr-insa un soi de forta
religioasa misterioasa, contra careia lupta este inutila, ordinea evenimentelor fiind deja stabilita de un zeu infailibil.
Totul e acceptat asa cum a fost dat, asa cum se prezinta; nici un orgoliu, nici o ambiie, nu se opune, nu se revolta.
Idealul sta in masa populatiei, in colectivitate.
Ramane totusi, o intrebare fara raspuns: unde se situeaza Romania? Intre Orientul izolat, imagine a trecutului, si
Occident, simbol al dialogului, al evolutiei, al viitorului.
Prodan Anca Maria