Par a fi fericita,dar de fapt nu sunt.

Zambesc cand mie greu,

Totul e fals.
Ma doare ca team pierdut
Stiu ca nu mai exista un NOI,
Exista doar tu si eu
red ca am tot ce !reau,
"ar de fapt nu am nimic daca nu te am pe tine.
"esenea#a$ma langa tine
Pentru ca ma doare peisa%ul pustiu
In care sunt conturata&
Pe stra#ile sufletului meu
Inca mai pulsea#a
'n felinar cu sperant#a&
Ma doare sa cred ca m$ai stri!it
Intr$o cutie cu amintiri,
a mi$ai inc(is sufletul intr$un plic
are peste timpuri !a cerne rugina&
Intr$o poiana secreta
)m asternut !isurile mele,
a un giu!aier ce astepta in tacere
Sa$l descoperi pentru a te in!alui
u stralucirea lui&
erul tau nu !a fi niciodata cerul meu,
*u#ele tale nu !or fi niciodata ale mele,
Mana ta nu !a fi nicicand mana mea,
"ar NOi... noi am fost dintotdeauna
'nul si acelasi+++
NOI suntem cercul, nu sfera,
,iindca noi nu a!em spatiu-
NOI suntem clipa, nu anii,
,iindca noi nu a!em timp-
NOI suntem lacul, nu raul,
,iindca noi nu trecem-
NOi suntem ilu#ie, nu realitate,
,iindca noi stim doar sa !isam.
"e aceea, pe ceruri diferite,
Zborul tau e intotdeauna #borul meu-
Pe bu#e diferite,
u!antul tau e intotdeauna si al meu...
1. Am presarat in jurul tau culori
Ca un copil, o joaca nesfarsita
Am regasit in ea un zambet cald
Mi-am reamintit de-o vraja mult dorita
Si n-ai sa stii ca ochii ti-au zambit
Ca o petala in roua zorilor
Da-mi mana ta usor si-ai sa revii
rietenie, crezi in vraja viselor
!" Daca ochii tai vreodata vor mai plange
Daca pasii azi ti se intorc din drum
Aminteste-ti tu, prietene, si spune-mi
#n inceput nu e, nu-i un sfarsit de drum
$. Si n-ai sa stii ca ochii ti-au zambit
Ca o petala in roua zorilor
Da-mi mana ta usor si-ai sa revii
rietenie, crezi in vraja viselor
Sunt prinsa-n randuri de vise, in idei compromise, in lacrimi pierdute...si chiar
nu stiu ce sa fac. Sa spun ca-mi pasa? Dar de ce sa spun ca-mi pasa, daca tu nu
mi-ai spus niciodata ca iti pasa, eu de ce-ar trebui sa spun ca-mi pasa? Doar ca
sa te simti tu mai bine? Nu! Astazi nu!
Plang lacrimi de vise si zbor cu aripi agatate de speranta, dar ea ma trage in
os si simt cum incep sa cad.!are acum ce sa fac? Sa dau drumul sperantei ca
sa pot sa zbor? Dar de ce sa fac asa ceva? Doar pt. ca voi v-ati lipsit de ea
crezand ca e doar un lucru lumesc? Nu! Astazi nu!
Simt cum randurile de vise nu ma mai auta si ca loviturile grele dea isi lasa
amprenta. "nca sunt in cautarea unei solutii. !are ar trebui sa ma opresc din
scris? Dar de ce sa ma opresc din scris? Doar pt. ca tu nu reusesi sa scrii mai
multe randuri de vise decat mine? Nu! Astazi nu!
"n ultimul timp nimic nu mai are rost...voi va imprastiati naivitatea si spalati
visele de #pacate#, oare ar trebui sa fac la fel? Dar de ce sa fac la fel? De ce sa
imi distrug viata si sa devin asemenea voua, un robot? Nu! Astazi nu!
Astazi nu vreau. "arta-ma lutule, astazi vreau sa pornesc un razboi!
$e-ai bucurat ca un copil cand ea s-a indragostit de felul tau de a fi. te-au
strabatut mii de fiori la prima intalnire, nu te-ai dus cu flori.
A auns acasa trista, distrusa si cu ochii plini de lacrimi. Ar fi vrut sa urle cat o
tineau plamanii, dar ce ar fi crezut vecinii daca ea ar face asa? S-a resemnat
dand drumul la muzica cu volumul la ma%im. &e sa faca acum? Avea nevoie de
consiliere asa ca a intrat pe messenger sa vorbeasca cu $ina, cea mai buna
prietena. &at de mult o durea sa tasteze parola id-ului, care inca era numele
lui...
Nu a autat-o cu nimic faptul ca cea mai buna prietena ii spunea ca nu e prima
si nici ultima care va pati asa. Stia asta. Dar de ce o durea ca stie? De ce ar fi
vrut sa stie ca e prima? Nu ultima, n-ar fi vrut sa fie ultima, prima, sau
singura. Singura din viata lui. Singura persoana pe pamant. Singura care
plange in timp ce altii asculta prefacandu-se interesati de agoniile sale. nici ea
nu mai stia de ce avea nevoie si ce vroia, si mai mult sau mai putin o durea
asta. Noaptea a surprins-o privind in gol incercand sa inteleaga. A adormit
tarziu. &e cosmaruri a avut! &and s-a trezit de dimineata si-a urat ca nciodata
nu va mai adormi plangand...&ate zile au prins-o pe banca plangand...&ate
lacrimi a varsat in locul in care s-au sarutat prima oara!
'ra seara. &redea ca nu mai trece nimeni prin parc la ora aceea. Dar, se pare
ca se inselase, stand acolo, cu lacrimi in ochi sperand ca il va face sa se
intoarca a auzit niste voci. #!are ce se aude?# s-a intrebat. &and vocile s-au
apropiat a observat( era el. 'ra el cu o alta fata caruia ii spunea aceleasi vorbe
pe care le auzise si ea de la el, si cealalta fata avea e%act aceeasi privire
pierduta si indragostita pana peste picioare cum avea ea. &at de alnic!
De atunci a facut atatea schimbari! Parola de la id, toate pozele din camera
ei...Nimic nu mai era la fel! "ar azi, seara a gasit-o pe banca in acelas loc in
care i-a vazut pe ei doi zambind si plina de viata. A reusit. )-a uitat. (*
Cred ca imi lipsesti...
"ubirea ta se pierde in intunericul adanc
$inand in brate plangand un prunc.
De cand mi-ai spus ca nu mai vrei sa fii,
Nu ma mai astept sa vii
)anga ce erau odata visele tale,
&are acum sunt doar clipe pierdute intre stele.
Astept sa vina clipa cand te vei intoarce zambind,
Desi stiu ca niciodata nu vei venii razand,
Niciodata nu am crezut ca te voi astepta plangand,
' ceva special azi, ceva ce niciodata n-am crezut
&a se va inampla. Astazi am cazut.
+a tot macina curiozitatea...
&and te vei intoarce eu voi afla ce-i fericirea?
!are am aflat vreodata,
!are am simtit vreodata
,ericirea?
&red ca e vina mea,
&red ca e problema mea,
Sau doar...imi lipsesti.
Dar nu stiu cine esti,
Si nu vreau sa stiu,
-reau doar sa fiu.
!are incep sa simt?
!are incep sa mint?
&red ca incep sa devin om...
&red ca incep sa sper ca voi fi om.
Sau poate mi-e dor
De clipele in care credeam ca zbor,
Sau...poate de tine.
Dar...cum ramane cu mine?
$ie ti-e dor de mine?
Cred...ca imi lipsesti...
Frustrare sau poate doar...nimic...
Scriu aceste randuri pt. ca in sfarsit am realizat ca nu prea mai are rost. &er
prea multe de la mine( sa fiu, frumoasa, sa stiu, sa ma pricep la toate, sa am
voce. Si cred ca, totusi nu voi reusi sa realizez nici una din chestiile astea.
Poate ca perfectiunea chiar nu e%ista...cel putin pt. mine.
Nu imi vine sa cred! Am ./ ani, si eu consider ca trebuie sa fac diferentele
dintre bine si rau! Si ma consider deasupra unor persoane care chiar stiu mai
multe decat mine. Asta e o prostie! Nici macar nu ma cunosc pe mine prea bine
si am pretentii sa ma cunoasca altii.
Am atatea lucruri...Dar nu m-am multumit niciodata cu ce am, intotdeauna a
trebuit sa am mai mult, mai mult, mai mult. Si nici nu stiu daca e bine sau rau.
Nici nu stiu daca ar trebui sa caut mai departe sau sa ma opresc...nici nu stiu
daca eu chiar nu voi gasi ceea ce caut...nici nu stiu ce caut.
Si inca nu stiu sa masor fericirea...Si am crezut atata timp ca pot! Dar, doar m-
am amagit. Si nici nu cred ca am fost vreodata fericita. Sau daca am fost, nu
mai imi amintesc cum ma simteam. &red ca nici nu stiu ce inseamna fericirea,
poate de asta nu stiu sa o masor...Si nu stiu sa fiu fericita.
&at mi-as dori sa stiu...sunt prea complicata...si nu cred ca voi intelege
vreodata...si asta ma scoate din sarite...
Azi...la scoala...
Azi a avut ceva, nu stiu ce, dar a avut, sau poate nu, poate am avut eu ceva.
&ert este ca azi nu am fost eu, azi am fost mai visatoare, fericita, incantata,
cred ca am avut si ochii mai verzi. "nsa nu asta a fost cel mai important...azi la
scoala a fost diferit.
Am inceput cu doua oare de matematica...&e tampenie! Niciodata nu mi-au
parut mai reci si mai indiferente cifrele 0mereu mi s-au parut impersonale...dar
azi le-am urat!* cred ca azi am avut ceva in special cu ele, si cu matematica. "n
schimb, azi am avut ceva si cu tabla, ceva bun, cred, pentru ca m-am simtit in
siguranta la tabla, nu mi-a mai fost frica. Si profesoara mi s-a parut azi mai
calda, mai vie, si, parea ca ma cunoaste mai bine...azi.
Am avut apoi sport. A fost rece, si a fost galagie, eu am fost indiferenta, ma
gandeam 0as vrea sa stiu la ce* pierdeam momente si vise. "mi amintesc ca in
ora de sport s-a oprit odata toata galagia, nu s-a mai auzit nici un sunet, doar
bataile mingii pe parchet, dar, ah! galagia a inceput din nou.
Pauzele erau reci si neconvigatoare, mi-a fost frig, prin geamul deschis nu am
simtit niciodata asa un firg, simteam ca inghet dar totusi imi simteam si inima
cum pulsa sange cald prin vene. Nu cred ca am mai vazut vreodata coridoare
atat de necunoscute, erau pline de copii 0imi permit sa ne numim copii chiar
daca unii nu se considera* dar totusi goale, poate a fost doar vina mea.
Dupa sport am avut civica, profesoara nu a venit si clasa mea a fost de
nerecunoscut. +a simt ca un copil de gradinita povestind tot ce am facut eu la
scoala, dar...simt ca trebuie. Asadar, ora de civica nu a fost speciala, poate
doar certuri, nervi si persoane pline de ele, nimic mai mult. Am descoperit
insa, in timpul acestei ore cum ot fi unele persoane cu adevarat.
Dupa asta, franceza...Nimic special. Doar o lectie noua, parca mai rece si
indiferenta decat tot cea fost ziua asta. Atat, nimic mai mult. De fapt, am
descoperit cat de lung este parul profesoarei. (*
&himie. Nimic interesant, doar o persoana care a venit in fata mea si a spus
ceva care pe mine ma lasa rece. Putin imi pasa ca profesoara ma considera asa
si pe dincolo! 0iubesc e%presia asta* e viata mea! pot face ce vreau cu ea.
"n sfarsit acasa. Nu stiu ce m-a facut sa scriu randurile de mai sus, dar azi..Am
trecut prin ziua asta fara sa recunosc ceva din ea.
Ochi cenusii
)utule, de ce sunt ochii mei atat de cenusii astazi si ai tai atat de vii si
colorati? &u ce am gresit? Sau...ce am facut si a fost atat de grav incat mi-ai
luat verdele ochilor, de fapt, tu mi-ai luat verdele ochilor? Sau doar l-am
pierdut in drum spre casuta de carton?
Schimba-ti masca asta falsa, lutule, nu te mai cred! De ce sa te cred? De ce sa
consider ca nu tu mi-ai luat verdele ochilor ca sa ma pedepsesti? De ce sa
consider ca l-am pierdut? Nu vreau sa cred ca l-am pierdut! 'u nu pierd...'u
niciodata nu pierd, sunt mereu atenta, eu uit. Si sunt sigura ca astazi nu mi-am
uitat verdele ochilor in mine.
De ce nu vrei sa-mi dai culoarea ochilor inapoi? De ce mi-ai luat-o? $ie la ce iti
trebuie? $u ai ochii negrii, nu iti trebuie verdele ochilor mei! Da-mi culoarea
inapoi, e a mea! De ce nu vrei? +acar spune-mi ce am facut! Nu se poate sa fi
fost atat de grav incat tu sa-mi iei culoarea ochilor, de ce nu mi-ai luat
altceva? De ce? Stii cate randuri de vise trebuie sa scriu acum ca sa-mi fac ochii
verzi la loc?
"arta-ma , lutule, nu am vrut sa tip, dar imi vreau verdele ochilor inapoi! Nu
mai repeta asta! Nu se poate sa-l fi pierdut! 'u n-am pierdut niciodata nimic,
nimic! Spune-mi, te rog, unde imi tii culoarea ochilor sa o iau inapoi! +-am
suparat pe tine si nu vreau sa mai vorbesc cu tine pana nu imi dai verdele
ochilor inapoi!
Acum imi vei spune unde e?
Azi nu mai pot...
Acum nu mai pot. Nu mai pot si nici nu mai vreau sa vorbesc de tine lutule, dar
tu nu ma lasi. ' ceva in tine, sau poate doar in mintea mea care nu ma lasa sa
te las, care nu ma lasa sa lenevesc asemenea unei pisici...' ceva in tine, sau
poate doar in mintea mea care acum ma obliga sa iti scriu randuri de vise,
macar trei...macar unul. Si tot nu pot. "n mintea mea se incurca litere, idei,
cuvinte dar nici una nu se aseaza pe hartie si tu tot stai cu ochii tai negri
asteptand sa-ti scriu visele. "mi pare rau, lutule, azi nu mai pot, azi nu mai
vreau.
+a privesti cu ochii tai mari si plini de lacrimi incercand sa ma convingi sa-ti
mai scriu macar trei randuri de vise. De ce nu vrei sa intelegi ca nu pot? &a nu
vreau? De ce? #+acar un rand..# imi spui si eu nu stiu ce sa fac si nici nu stiu
cum sa-ti spun ca nu vreau si nu pot sa-ti scriu vise, azi m-am blocat, te rog
intelege si te rog iarta-ma. Acel ceva din tine sau doar din mintea mea nu ma
lasa sa dorm, trebuie sa-ti scriu cateva randuri de
vise...trebuie...trebuie...trebuie...Nu pot! !ricat de mult incerc tot nu pot sa-
ti scriu randuri de vise.
&ulca-te lutule, azi nu mai pot sa-ti scriu vise! Poate maine...
Inca te iubesc!
Pentru tine...
$e pierzi. $e aduc la realitate zambind, si iti amintesc cat de mult ai visat.
Priveste! &asuta de carton zambeste din nou. (* !f, lutule... 1ealizez acum ca
nu ai nimic. Nu ai nici macar un suflet al tau, ai doar o inima crosetata din vise
de mine, si ma ai si pe mine, da, ma ai si pe mine... !chii tai goi nu au inteles
niciodata, dar tu nu trebuie sa intelegi, tu trebuie doar sa fii, pentru ca daca
tu esti atunci si eu sunt, atunci si noi suntem intotdeauna #noi#.Nu trebuie sa
stii, nici nu trebuie sa te prefaci ca stii, pentru ca eu nu vreau sa stii, stiu ca
nu stii si imi place. Stiu ca iti pasa, inainte nu iti pasa, inainte nici nu iti dadeai
seama ca si eu sunt, dar acum, acum te-am scris din nou din vise, si acum iti
pasa. $e-am certat, ai spart vise, am plecat de atatea ori...de atatea ori...de
atatea ori...Si de atatea ori mi-ai distrus casuta de carton...Si de atatea ori nu
ai vrut sa intelegi cat ai gresit. De atatea ori ti-au placut visele mele...De
atatea ori nu ai vrut sa ma faci sa plang...De atatea ori...
Si cu toate astea, eu inca te mai iubesc!
Dormi...uita!
Tu nu mai vrei. Nu mai vrei si poate nici nu mai esti. Ah! lutule, azi ochii
tai sunt atat de tristi!
+a incurc in litere dar incerc sa mai scriu cinci randuri de vise ca sa fac casuta
de carton sa zambeasca. $u inca plangi, de ce? $i-am spus ca nu e nimic, ca
putem scrie cateva randuri de vise in plus, de ce inca mai plangi? &red, lutule,
ca ai realizat cat de mult am gresit amandoi si cate vise am distrus. ' greu sa
devii constient. $e privesc pierduta si-mi amintesc( uite, acadeaua ta cenusie!
2n zambet iti lumineaza fata de copil mut, ma bucur pt tine lutule, acum du-
te, eu trebuie sa colorez casuta sau macar sa o fac sa zambeasca.
$e intorci dupa ceva timp plangand din nou. &e ai patit lutule? $e-ai dus afara
si ai privit casuta? of, lutule nu ar fi trebuit! Acum ai vazut ce am facut, as fi
vrut sa nu iti dai seama cat de grave sunt consecintele...As fi vrut sa nu stii!
Nu-ti face grii, lut alb si rece, sunt sigura ca putem face casuta sa
zambeasca! (* Dar de ce esti trist? $ie iti place cenusiul si tristetea, de ce acum
esti atat de trist? Am crezut ca iti va placea...
Dormi, lutule! Du-te sa te culci, nu te mai gandi. &at timp vei dormi eu voi
incerca sa raduc la viata casuta de carton, tu du-te sa dormi, iarta-ma, lutule,
azi nu iti mai recit povestea cenusie, azi, vreau sa scriu randuri de vise, azi,
vreau sa plutim...
Nu mai plange, lutule...Dormi! Si vei uita tot.
Sper ca esti fericit acum...
De ceva timp nu mai pot scrie randuri de vise, imi pare rau, lutule, as fi vrut
sa-ti scriu inca o vazuta din vise, dar nu pot. $u inca stai la colt plangand, ai
realizat de ce te-am certat? Ai realizat de ce te-am pedepsit? $u nu-mi
raspunzi, nu-i nimic, asteapta acolo pana pun la loc gemuletul roz, am scris
altul!
Priveste, ti-am dat o acadea cenusie, hai nu mai plange, te rog! 2ite, nu mai
sunt suparata, dar tu de ce nu vrei sa ma ierti pt. ca am tipat la tine si te-am
certat? De ce inca ma privesti cu ochii goi si negri? -rei sa ma supar si sa tip din
nou la tine? $e rog, nu mai fii suparat!
&asuta din carton cu acoperis rosu si sufragerie verde e tare trista acum, uite
ce am facut! Am distrus pana si inspiratia, ce ne facem acum? $rebuie sa mai
scriem inca cinci randuri de vise ca sa putem pluti! $e rog, lutule, auta-ma!
Priveste capodopera noastra...Am distrus atatea vise! Am distrus pana si
acoperisul rosu al casutei noastre din carton. Ai remarcat, lutule? Am zis #a
noastra# ce trist! Acum totul e cenusiu si sur...&asuta sta posomorata si tine
doliu, ah! &e am facut? Priveste! Am atacat visele, of, lutule, acum va trebui sa
o luam de la inceput sa coloram casuta...si visele.
$u te abtii sa nu zambesti. "ti place nu? $ie iti place haosul si cenusiul! De ce?
Acum ai obtinut ce ai vrut...Sper ca esti fericit...+acar auta-ma sa mai scriu
trei randuri de vise, sa facem casuta din carton sa zambeasca!
De ce ai facut asta?
!chii tai negri sunt mai deziluzionati decat oricand. De ce a trebuit sa faci
asta? Acum te-am certat si tu te-ai suparat si ai plans. Dar de ce? Nu mai fi asa,
lutule, nu e vina mea, tu ai spart gemuletul rozaliu, si a trebuit sa te
pedepsesc. "mi pare rau, acm va trebui sa te inchid in cameruta ta cenusie si sa
incui usa de carton pana cand iti vei cere scuze. Nu mai plange, te rog!+acar
iti pasa. Acum du-te, voi veni imediat sa-ti incui usita cenusie, apoi ma voi
intoarce si voi scrie inca doua pagini de vise. Am mult de munca. Acum ti-am
incuiat usita, cand vei realiza ce ai facut iti voi da o acadea cenusie, numai cu
conditia sa-ti ceri scuze pt. gemuletul rozaliu, tineam atat de mult la el!
Se aud niste vise sparte la tine in camera. &e faci, lutule? De ce spargi vasele
din vise pe care eu ti le-am scris? De ce nu vrei sa intelegi ca tu mi-ai spart
gemuletul rozaliu din vise si va trebui sa te pedepsesc pentru asta, acum de ce
ai spart vazuta cenusie? De ce vrei sa te razbuni pe mine? 'u n-am facut nimic,
ah! lutule, nu stiu ce sa ma mai fac cu tine! Am crezut ca iti vei accepta
pedeapsa. Acum, va trebui sa te pun la colt in sufrageria verde. De ce nu stai?
De ce nu vrei sa accepti ca ai facut ceva gresit si va trebui sa platesti? Du-te la
colt! +-am suparat pe tine, nu voi mai vrbi cu tine pana nu iti ceri scuze!
Acum eu voi scrie doua pagini de vise pt. alt gemulet roz apoi poate iti voi scrie
alte vise pt. alta vazuta cenusie in locul celei pe care ai spart-o. $u taci si
accepta-ti pedeapsa...nu va mai dura mult...
Eu nu sunt...
If i could be who you really wanted...
-ise si lacrimi. )acrimi si vise. Azi nu mai e despre noi.
+a pierd in tine.
$u nu te pierzi in mine...
Si doare.
De ce oare
Nu pot fi
&ine vrei tu sa fiu?
De ce oare nu pot zambi?
+a doare, caci stiu,
Stiu ca niciodata,
Nu o sa fiu toata
Pe placul tau.
Si se rupe ceva
"n sufletul meu,
!are ce-i acel #ceva#?
+a inspir din tine si zbor,
$ie nu-ti pasa, deci pot sa mor.
'u nu sunt...
'u nu sunt...
'u nu sunt....
Pentru tine...si doare...
ise
ana se dezlipeste de perete si lasa o amprenta rosie...
Am scris trei randuri de vise dar nu mai pot continua. $u stai pe fotoliul roz si
ma privesti cu ochii tai negri, mari si sticlosi. +a ingriorezi, lut rece, esti gol.
&e s-a intamplat cu sufletul pe care ti l-am crosetat? "ar l-ai pierdut? Sau l-ai
schimbat pe un vis si o acadea cenusii? $e pierd. Nu mai asculti povestea pe
care ti-o citesc, iar ai devenit mut? 3ai sa mai scriem doua randuri de vise, hai
sa ne mai plimbam prin iarna, macar hai sa mai ucam o piesa de vise, tu poti fi
regizorul iar eu actrita din rolul principal. $e rog, lut rece si gol, nu mai fi asa
indiferent! Daca nu vrei, du-te la culcare, lasa-ma sa plang, dormi, si eu te voi
veghea planagand.$u dormi. "n casuta de carton nu se aude nimic, nici macar
suspinele mele nu se mai aud, nici eu nu ma mai aud, am devenit doar o soapta
muta pe buzele tale, nimic mai mult...
+a trezesc. )umina cade pe geamul albastru pe care ne-am lasat noi
amprentele rosii. $u stai pe scaunelul verde si ma privesti zambind #ai avut o
noapte agitata# imi spui, deci...totul a fost doar un vis? "nca mai ai sufletul pe
care ti l-am crosetat? +a bucur sa stiu ca inca iti pasa, sau, ca te prefaci ca iti
pasa...
As vrea sa-ti dau o acadea cenusie, sa pot sa te fac fericit. (*
Isn!t an"one tr"ing to find me?
' noapte tarziu si ninge. ' frig si iarna ingheata totul in ur. "s an4bod4 here "
5no6?
Sfarsitul piesei...
&ortina se ridica din nou, de data asta prevesteste sfarsitul piesei. Se vad
actori primind buchete mari de flori, regizorul zambind multumit si oameni
pregatindu-se sa plece. Acum, eu am buchetul cel mai mare, plin de trandafiri
rosii si vise albe. $u stai in multime si cu ochii sticlosi aplauzi, oare iar visez?
7ambete, fericire, lacrimi de bucurie, multumire, satisfactie.
+a trezesc din visare. &e dezamagire, iar visam! "ar sala goala, dar de data
asta, nu mai esti tu, e doar un mic trandafir ce sta firav pe scaunul 8 de pe
randul 8. De ce? De ce de data asta nu mai esti si tu aici? !are ai vrut sa ma
lasi sa-mi termin visele in liniste sau iar ti-a daruit cineva o acadea cenusie si
ai uitat sa mai vii?)uminile se sting, cortina cade, e tarziu, o voce, de data asta
nu a ta imi spune sa plec, trebuie sa inchida.
"ntr-un final aung in casuta de carton, si acolo esti si tu. 7ambesti si ma
intrebi daca mi-a placut. &e? &e sa imi placa? -isul meu? Sau...ce? Din nou,
simti nevoia sa imi e%plici( tu mi-ai lasat trandafirul, nu ai vrut sa ma intrerupi
din nou. +i-a placut! Dar as fi vrut sa nu visez, as fi vrut sa nu fie doar un vis.
As fi vrut macar sa fii acolo, sa ma simti. !h! lutule, iar ai inceput sa fii
indiferent si mut, iar ai inceput sa uiti!
-isez...
#iesa de $ise...
&ortina se ridica incet si actorii primesc ultimele indicatii. $oti din sala
asteapta emotionati inceputul piesei, e piesa unui regizor mare, trebuie sa fie
reusita! )a un semn al regizorului actorii intra in scena, asta e momentul lor,
au repetat atata!
2ndeva in public se afla pierdut un copil, cred ca esti tu, lut rece, cu ochii
mari privesti inspre mine, zambind, tu stii ca voi reusi sa spun toate replicile,
dar, mie imi este frica caci nu stiu daca voi reusi sa zic totul perfect fara sa ma
incurc. $remur. "mi vine randul sa zic replica si eu o zic perfect, asa cum m-ai
invatat, zambesti, as zambi si eu dar stiu ca as strica totul. Stiu ca stii ca imi
este frica si ma incuraezi cu ochii negri, sticlosi si cu un zambet mare. Arati ca
o marioneta, lut rece! +a sperii...
Piesa decurge bine, nu am uitat nici o replica, nu am mancat nici un cuvant. '
perfect, dar dintr-o data aud un glas care imi spune #bravo# si ma uit pierduta.
'sti tu. Dar, unde e restul lumii? 2nde e publicul, unde sunt actorii, unde e
regizorul, ce cauti tu pe scena? S-a terminat totul? Atat de repede? Nu inteleg
si privesc catre tine aratand ca am nevoie de o e%plicatie, te simti indatorat
asa ca imi e%plici( ai intrat in sala goala fara ca eu sa-mi dau seama si nu ai
vrut sa ma intrerupi asa ca ai asteptat sa termin. "nca sunt confuza, eram in
milocul piesei, cum se putea sa fie sala goala? &um? !are visam? Din nou? $e
uiti la mine zambind, ti-a placut, atunci e bine, daca tie ti-a placut visul meu,
piesa mea, e bine desi mi-as fi dorit ca totul sa fie real.
!are visele raman vise?
%elcome bac&!
$e intorci in tine si zambesti. Nu acel zambet fals cu care m-ai obisnuit,
zambesti din suflet, de fapt, zambesti din tine pentru ca eu inca am sufletul
tau tinut intr-un borcan pe raftul din stanga. 'u privesc confuza, si tu imi spui
ca iti pare rau. Dar nu stiu cum sa-ti spun...' dea prea tarziu! Nu te mai pot
primi inapoi, lut alb si rece, nu iti mai pot da sufletul inapoi, dea m-am decis,
nu mai pot schimba nimic. Dar nu vreau sa-ti spun asta, asa ca ascund tristetea
cat de mult pot si arunc un zambet fals, de data asta eu sunt cea care
zambeste fals.'ram atat de sigura ca nu te vei intoarce incat am schimbat tot
in casuta mea de carton. Acum am un acoperis rosu si o sufragerie verde, si din
cate imi amintesc, tie nu-ti plac culorile. !h! lut rece, ce o sa ma fac cu tine?
$e primesc cu bratele deschise, desi a trecut prea mult, desi am colorat
casuta, mi-a fost dor de tine! -reau sa par, o gazda perfecta, macar sa atenuez
momentul in care vei vedea culorile. Ai gria cum intri, sa nu-mi decolorezi
covorul! &and intri ramai mut..."ti place? Nu zici nimic desi vad dezamagirea pe
fata ta, eu te asez pe un fotoliu roz cu pernute portocalii si te rog sa astepti.
Din camera cealalta, care e vopsita indigo vin cu un borcan mic in care e
sufletul tau, cred ca iti apartine. "l iei fericit, acum, vei putea simti din nou,
te-ai intrebat atat timp unde e! Acum du-te plimba-te un pic prin cartier, sa
vezi ce e nou, cat timp esti plecat eu voi incerca sa decolorez la loc casuta din
carton, hai du-te, te asteapta o surpriza.
9ine ai venit inapoi, lut rece! +i-a fost dor fe tine!
Decizii noi
&red ca o persoana ia cele mai bune decizii atunci cand este tradat, suparat
sau neinteles. &am asa ma simt si eu, asa ca am m-am decis0vreau sa le insir cu
liniute, ca sa am o oarecare oridine a ideilor*(
-sa numai imi pese de altii in afara de persoanele care tin la mine
-sa devin putin rea
-sa dau atat cat primesc
-sa caut in adancul unei persoane adevaratul sau eu
-sa imi pese mai mult de sufletul meu
-sa nu mai incerc sa ii fac pe toti sa imi placa
-sa invat doar pt. mine
-sa nu mai scot nimic la imprimanta pt altcineva in afara de mine si prietenii
mei0putini da: buni*
-sa ma preocup mai mult de chitara mea
-sa ascult mai mult tapinarii0ma regasesc in catecele lor*
-sa nu mai cer atat de mult de la mine, totusi, sunt si eu om
-sa ma consider pe mine si persoanele importante mie putin deasupra
celorlalti0de la mine din clasa in principal*
-sa nu mai soptesc0nu de alta, dar nu as vrea .*
-sa nu mai citesc tema0chiar daca mi-am facut-o*
-sa incerc sa arat adevarata mea personalitate
-sa imbratisez cat mai multe persoane de cat mai multe ori
-sa arat lumii ca imi pasa
-sa fiu o actrita buna
-sa nu scriu poezii fericite
-sa nu imi pun gandurile in ordine
-sa nu devin un robot
&am atat deocamdata...
Imi doresc...
!a sper. !a tip. !a fiu.
)acrimi si vise se incurca in minte. -ersuri ale unui cantec de mult uitat si
ingropat in mintea mea. Si mi se pare ca zbor. Dar de fapt cad, totul e negru si
trist, iar tu, inchis in durere iti stergi lacrimile amare si palide de durere. "mi
lipsesti, parca totul se incurca, dar e doar o iluzie pentru ca totul e gol si
inchis, fals si denaturat, dureros si trist.Numar timpul, sau poate vietile de
cand ai plecat, si inca nu reusesc sa zbor. +a doare, ma arde, ma chinuie...Si
inca nu reusesc sa aflu de ce ti-am zis sa pleci, de ce mi-am dat drumul....
"mi amintesc vag...$e-am omorat ca sa ma lasi in pace. +-ai aruncat in ploaia
acida pentru ca nu mai aveai nevoie de mine. Am incercat atata timp sa te fac
sa iti dai seama ca eram langa tine, cred ca e adevarat ce se spune #4ou don:t
5no6 6hat 4ou have untill it:s gone#.
"mi doresc sa iti fi dat seama ca e%ist! "mi doresc sa iti fi amintit de mine cand
m-ai aruncat afara, in ploaie! "mi doresc sa te intorci..."mi doresc in van, tu nu
mai vii, eu nu ma mai intorc, mi-e dor de tine...