Sunteți pe pagina 1din 23

1

Universitatea Tehnic Gheorghe Asachi Iai


Facultatea de Inginerie Chimic i Protecia Mediului




Referat la Chimia Compuilor Coordinativi






Profesor coordonator: Student:
Sibiescu Doina
Grupa: 2107
Anul:I
2010

2















3

Cuprins:
I.Definitie II.Denumirea combinatiilor polinucleare......4
III.Preparare......5
IV.Tipuri de combinatii complexe.........5
1. Combinatii complexe polinucleare cu punti.............5
1.1 Combinatii complexe binucleare.....6
1.2 Combinatii complexe trinucleare....8
1.3.Combinatii complexe tetranucleare....9
2. Combinatii complexe ca liganzi.10
2.1. Combinatii complexe polinucleare cu punti de sulf...10
2.2.Combinatii complexe cu -dicetone ca liganzi...11
2.3 Combinatii complexe cu baze schiff ca liganzi.........................................13
3. Combinatii complexe polinucleare ce contin legaturi metal-metal........14
3.1. Combinati complexe cu legaturi covalente metal-metal..........................15
4. Combinatii complexe cu legaturi covalente metal-metal intre doi atomi
diferiti........................................................................................................13
4.1. Combinatii complexe continand legaturi metal tranzitional- metal din grupa a
patra principala..............................................................................................17
4.2. Combinatii complexe continand legaturi metal-metal
transitional-metal din grupa a treia principa..17
4.3. Combinatii complexe cu legaturi metal-metal intre metale tranzitionale
diferite.......................................................................................................19
4.4.. Combinatii complexe cu legaturi metal-metal de tip donor....................21
V. Bibliografie..23

4


I.Definitie
Combinatiile complexe polinucleare se caracterizeaza prin prezenta a doi sau
mai multi ionimetalici centrali, legati intre ei direct sau prin intermediul unor
atomi sau grupe funcionale de atomi,care functioneaza ca punti.


II.Denumirea combinatiilor polinucleare
Pentru denumirea acestor combinatii,se folosesc aceleasi reguli ca si pentru
complecsii obisnuiti,cu completarea in sensul ca se face precizarea puntii. Se
indica intai puntea si dupa aceea se desemneaza moleculele neionogene si
resturile acide, care intra in compozitia ionului complex. Puntea se indica
precedand grupele care formeaza puntea cu litera greceasca , care se citeste
direct inaintea grupei si de care se leaga printr-o liniuta. Puntile au uneori
denumiri speciale ca, de exemplu -O- oxo, -O-O- peroxo, - OH ol. Mai
multe punti de acelsi fel se noteaza cu di-,tri-. Se face o deosebire intre -sulfide (-
S-S-) si disulfide (doua punti S-.


- amino-decamminodicobalt(IV)cobalt(III)


--ol-decamminodicrom(III) sau -hidroxobispentamminocrom(III).
Grupa hidroxilica se numeste diferit dupa functia pe care o are in combinatiile
complexe. Poate fi numit punte ol intre doi atomi centrali cand oxigenul este legat
coordinative saturat -Me-OH-Me-. Combinatia cu grupa ol nu mai are
deloc character alcalin. Poate fi numita apoi hidroxo, cand este legat numai prin
valenta principal la un singur atom central, avand rol de grupa coordinate in sfera I

5

, si in acest caz da un caracter slab alcalin combinatiei. Caracterul alcalin este
datorat faptului ca in grupa hidroxo oxigenul este coordinative nesaturat, avand
numarul de coordinare 3. Acest character nesaturat se dovedeste prin tendinta
grupelor hidroxo de a trece in grupa acvo , aditionand protoni din solutie.

I I I .Preparare
Reactiile care duc la formarea combinatiilor polinucleare sunt foarte variate.
Cele mai importante sunt reactiile de condensare si oxidare. In aceasta reactive ,
grupa ol poate aditiona H si trece in grupa acvo.
- amino-decamminodicobalt(IV)cobalt(III) , prin incalzire cu un amestec de HCl
si


, se descompune in doi complecsi:

+ HCl +


In acest caz , grupa amino se comporta ca sic ea ol, aditionand un hydrogen si
trecand in grupa

.

I V.Tipuri de combinatii complexe
1. Combinatii complexe polinucleare cu punti
Pe baza primului criteriu , combinatiile complexe polinuclearepot fi
inbunatatite in combinatii bi- , tri- , tetra- si in general polinucleare.
Dupa cel de al doilea criteriu, aceste combinatii pot fi inbunatatite in combinatii
complexe polinucleare cu una, doua sau trei punti.
Numarul limitat de posibilitati din acest punct de vedere se poate explica pe
baza modelului octoedric.Astfel , o singura punte corespunde legarii celor doua
octoedre prin intermediul unui varf, doua punti corespund unei muchii commune
iar trei punti unei fete comune.

6

Diversitatea mare a combinatiilor complexe polinucleare de acest tip poate
rezulta si din varietate de grupari care pot functiona ca punte.In mod frecvent , in
combinatiile polinucleare , acest rol poate fi indeplinit de grupari ca :
-OH (hidroxo)

(cloro)
-O- (oxo)

(aceto)
-

(peroxo)

(nitrito)
-

(amino)

(sulfato)
-NH- (imino)


In cele ce urmeaza vor fi descrise cateva dinre cele mai representative
combinatii complexe polinucleare apartinand diverselor tipuri mentionate mai sus
,
1.1. Combinatii complexe binucleare
Din aceasta categorie pot fi mentionate combinatiile:


Care se obtin ca prim produs la oxidarea solutiilor apoase amoniacale ale
sarurilor de cobalt bivalent cu oxigenul din aer.alta combinative polinucleara care
se obtine in aceeasi reactive de oxidare este:


in care ionul complex are aceeasi compozitie ca si in prima , dar are o sarcina
diferita de aceasta, indicand prezenta unui ion metallic central tetravalent.
Alte combinatii polinucleare de acelasi tip sunt acelea care au in punte gruparea
amino, de exemplu:


Din aceesi categorie fac parte si combinatiile:



7

Combinatii complexe binucleare cu doua punti
Din aceasta categorie se cunosc un numar mare de combinatii atat cu punti
identice cat si cu punti diferite. Din prima grupa pot fi mentionate combinatiile:


In care ionul complex este de tip amoniacal.
O combinative compexa polinucleara cu doua punti diferite este cea in care o
grupare (OH) este inlocuita cu una amino

, al carui sulfat de culoare rosie ,


reprezinta component principala a asa-zisei sarea lui Vortmann. Aceasta sare se
obtine prin neutralizarea cu acid sulfuric diluat, in anumite conditii, a unei solutii
amoniacale de azotat de cobalt, oxidata cu oxigenul din aer.
Componentele produsului de reactie , combinatii complexe binucleare cu 2
punti diferite, pot fi separate prin diferenta de solubilitate.
Spre deosebire de combinatia de culoare rosie mentionata mai sus , greu
solubila, a doua componenta a acestei sari, cea in care cea de-a doua grupare
hidroxil este inlocuita cu o molecula de oxigen, de culoare verde este usor
solubila.
Combinatii complexe binucleare cu trei punti


Care contin trei punti identice , ca si in combinatiile complexe binucleate cu
punti diferite.
Astfel se poate inlocui o grupare hidroxil cu

sau cu o grupare acetat

, acestea obtinandu-se prin actiunea acidului azotos, respective a


acidului acetic, asupra sarurilor hexamin- ,trioldicobalt

. Acestea se caracterizeaza prin faptul ca radicalul acid din punte

, respectiv

- este foarte puternic legat.



8

Alta combinative din aceeasi categorie este hexamine -amino, -peroxo, -
ol-dicobalt (III)(IV);care se caracterizeaza prin prezenta in punte a tri grupari
diferite.
1.2. Combinatii complexe trinucleare
Din aceasta categorie poate fi mentionata combinatia trinucleara cu patru
punti:

Sulfatuldiacvo tetraetilendiaminotetrahidroxo Co (II), Co(III). Acidul
clorhidric respective bromhidric, descompun aceasta combinative conform
reactiei:




9

Ceea ce confirma prezenta unui ion de cobalt bivalent.
Alta serie de combinatii complexe trinucleare sunt acelea care corespund
formulei generale

, unde ionul metalic central poate


fi fier, crom, sau ambele.
Pe baza comportarii lor, aceste combinatii au fost formulate cu ionul metalic
central intr-o inconjurare octaedrica si cu cei periferici intr-o configuratie tetra-
coordinata.







1.3. Combinatii complexe tetranucleare
Din aceasta grupa de combinatii polinucleare trebuie mentionata in primul rand
combinatia:


10


O sare a anionului dodecaminhexahidroxotetracobalt.
Obtinerea acestei combinatii a avut o importanta deosebita deoarece dedublarea
ei in antipozi optici a insemnat confirmarea izomeriei optice la combinatiile
complexe cu structura octoedrica intr-o combinatie pur anorganica.


2. Combinatii complexe ca liganzi

Posibilitatea unor combinatii complexe mononucleare de a functiona ca
liganzi este in general determinate de tendinta unor atomi donori ai liganzilor lor
(in special O si S) de a realize un numar de coordinatie mai mare.Aceasta
proprietate a fost stabilita pentru o serie de combinatii complexe continand ca
liganzi mercaptoamine , pe baze S c h i f f si dicetone , coordinate prin
carbon.
In cele ce urmeaza vor fi prezentate cele mai representative tipuri de combinatii
complexe polinucleare continand astfel de liganzi si vor fi discutate structurile
probabile ale acestora

2.1 Combinatii complexe polinucleare cu punti de sulf.
Una dintre cele mai importante proprietati ale gruparii mercapto coordinate este
capacitatea ei de a reactiona cu ionii metalici , pentru a forma combinatii complexe
polinucleare continand punti de sulf.Cercetarile efectuate in acest domeniu au
stabilit ca liganzii de tipul RS formeaza usor combinatii complexe in care doi sau
mai multi ioni metalici sunt legati prin punti de sulf.

11

Astfel cu etilmercaptanul Ni formeaza o combinative diamagnetica cu
urmatoarea structura:





2.2. Combinatii complexe cu -dicetone ca liganzi
Dintre proprietatile de coorddinare ale acetilenei, importanta din punctil de vedere
considerat, este aceea reprezentata schematic prin formula:


in care atomul donor este carbonul central.

12



Datorita faptului ca in conditiile unei transformari cis , atomii de oxigen
necoordonati ai unei astfel de grupari sunt cele donore potentiale, anionii complecsi
respective, pot functiona ei insisi ca liganzi bidentati, fata de alti ioni metalici .
Aceasta proprietate a fost semnalata inca de Werner pentru unele combinatii
complexe ale platinei continand acetilacetona ca ligand. Astfel s-a observant ca
solutiile combinatiei

(in care un anion acetil acetone este


coordinate prin oxigen iar celalalt prin carbon) formeaza produsi characteristic
colorati cu o varietate de ioni metalici. Werner nu a facut insa nici o apreciere
asupra naturii acestor combinatii.
Studiind reactia ionilor complecsi



si


cu o varietate de saruri ale metalilor bivalente , Lewis si
colaboratorii sai au separate doua serii de combinatii complexe si anume:

M(II)=Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Cd, Pd, VO, UO2 si

M(II)=Mn, Fe, Co, Cu, Cd, Pd.


Informati asupra modului de coordinare al acestor liganzi in combinative de
tipurile indicate, au fost obtinute din spectrele lor rmm si ir.
Prima concluzie la care se poate ajunge din studiul spectrelor unor combinatii
de forma

este ca, prin coordinare , ligandul


nu
sufera modificari importante in ceea ce privesc legaturile in jurul ionului central de
platina. Spectrele rmm indica prezenta celor doua perechi de protoni metal si
protoni 3-CH, observate si in ligandul liber. Scindarea semnalului atribuit
protonului 3-CH, al gruparii prin carbon, este mentionata putin la coordinare , dar
valoarea ei mare indica legatura C-Pt. coordinarea lasa neafectata deplasarea
chimica a protonului 3-CH al anionului coordinat prin oxigen , dar modifica
aceasta deplasare pentru protonul gruparii legate prin carbon.
Prezenta in spectrele acestor combinatii, a frecventelor caracteristice
acetilacetonei coordinate la platina prin oxigen arata ca aceasta portiune a molecule
nu a fost afectata prin coordinare. Cea mai importanta modificare observata in

13

spectrele acestor combinatii , este deplasarea benzii atribuita carbonilului liber de
la 1695

la 1624

, ceea ce indica coordinarea gruparilor carbonil ale


acetilacetonei, coordinate prin carbon in ligandul liber.




2.3 Combinatii complexe cu baze schiff ca liganzi

Alte combinatii complexe pentru care s-a stabilit proprietatea de a functiona
ca liganzi sunt aceleacare contin baze S c h i f f.
Prin cei doi atomi de oxygen situatii in pozitii cis, combinatiile complexe de tipul
general (I)


II III


14

Pot functiona ca liganzi bidentati,conducand la combinatii complexe bi- respectiv
trinucleare cu formule generale (II) si (III) indicate mai sus.Formarea acestor
combinatii se explica prin tendinta oxigenului coordinat (bicovalent) de a-si mari
numarul de coordinatie la trei.
Desi se cunoaste o varietate mare de astfel de combinatii, cele mai studiate
sunt acelea in care drept ion central in combinatia complex lgand functioneaza
Cu si Ni bivalenti iar M(II) poate fi Cuprul , nichelul , cobaltul , fierul , manganul.
Combinatia complexa mononucleara pentru care M(II) este nichel , isi
pastreaza diamagnetismul si dupa coordinare.Comportarea magnetica a
combinatiilor bi- si trinucleare , astfel obtinute , care prezinta paramagnetismul
normal al ionului M' a fost interpretata ca indcand o tarie relativ redusa a campului
exercitat a liganzilor respectivi.
Comportarea magnetica a liganzilor bi- si trinucleare pentru care inul metalic
al ligandului este Cupru (II) iar M' este unul din metalele mentionate indica
prezenta unor interactii de schimb.
Datele structurale referitoare la datele complexe binucleare conduc la
concluzia ca in timp ce ionul metalic central al ligandului isi mentine stereochimia
plana , ionul metalic situat inafara bazei S c h i f f , se gaseste intro inconjurare
tetraedrica sau pseudotetraedrica.


3. Combinatii complexe polinucleare ce contin legaturi metal-metal

Inainte de obtinerea si caracterizarea combinatiei

,s-a considerat
putin
probabila existenta unor combinatii binucleare stabile , care sa contina legaturi
metal-metal.De altfel interpretarea initiala a spectrului ir al acestei combinatii nu
prevedea existenta unei astfel de legaturi.

15

Determinarile structurale efectuate au stabilit in mod neechivoc ca molecula

, cele doua unitati

sunt unite printr-o legatura metal-


metalfara nicio grupare carbonil in punte.
In urma cercetarilor s-a ajuns la concluzia ca legaturile metal-metal , care pot
sa apara intro serie de compusi simpli ca oxizi , halogenuri compusi organo-
metalici sicombinatii complexe ,sunt mult mai generale decat s-a banuit.
Combinatiile complexe ale metalelor tranzitionale care contin legaturi metal-
metal prezinta o importanta generala deosebita care face ca aceste combinatii sa
reprezinte un domeniu nou al chimiei anorganice.
In functie de tipu legaturii metal-metal , combinatile complexe polinucleare pot fi
clasificate in urmatoarele categorii :
1. Combinatii polinucleare cu una sau mai multe legaturi covalente intre atomii
metalici cu aceasi configuratie electronic
- Atomi metaici cu configuratie electronic diferita
2. Combinatii polinucleare cu legaturi metal metal de tip donor
Pe baza acestei clasificari , vom descrie cateva dintre cele mai representative
tipuri de combinati complexe polinucleare cu legaturi metal-metal



3.1. Combinati complexe cu legaturi covalente metal-metal

Dintre tipurile de combinatii complexe cu legaturi metal-metal , indicate mai sus
cele mai numeroase sunt acelea in care se realizeaza o legatura covalenta
In general formarea legaturilor metal-metal stabile depinde de configuratia
electronica , a ionului metalic central , de starea lui de oxidare ca si de natura
liganzilor.
S-a stabilit ca un metal capabil de a forma compusi organo-metalici prin legaturi
, este deasemenea capabil de a forma legaturi covalente cu alte metale
Tendinta de a forma legaturi metal-metal scade cu cresterea starii de oxidare a
metalului si depinde intr-o masura considerabila de pozitia acestuia in sistemul

16

periodic.In general legaturile metal-metal sunt mai frecvente in combinatiile
elementelor din cea de a 2-a si a 3-a stare tranzitionala.
In astfel de sisteme metalul capata unele din proprietatile unui element
metaloidic , in cea ce priveste capacitatea lui de a se lega covalent , devenind astfel
capabil de a forma legatur stabile metal-metal.
Legaturile metal-metal se pot stabili intre atomii metalici identici sau diferiti..In
ultimul caz atomii metalici diferiti pot fi un element dintr-o grupa principala si un
metal tranzitional sau doua metale tranzitionale diferite.
Combinatiile in care exista legaturi covalente intre atomi metalici identici sunt
cnoscute de multa vreme.Cele mai frecvente sunt halogenurile de mercur si
combinatiile in care se stabilesc legaturi intre elementele grupei IV , B , de
exemplu

Pb-Pb

.Formarea acestir combinatii pare sa nu fie limitata de starea


de oxidare a ionului metalic.Astfel , sunt bine cunoscute combinatile in care
elementele se gasesc in starea de oxidare zero ,de exemplu ,

, legatura s-s , in
starea de oxidare I , de exemplu ,

, legaturi sp-sp , in starea de oxidare III ,


de exemplu

, legaturi

. S-a constatat in general ca


legaturile s-p se stabilesc intre metalele cu electronegativitate mare.
Astfel sunt cunoscute combinatii ca

, dar combinatii analoage ale


zinculuisi cadmiului sunt nestabile. Deasemenea, s-a stabilit ca aurul formeaza
legaturi mai puternice decat cuprul si argintul.
Spre deosebire de tipurile de legatura metal-metal, mentionate mai sus,legaturile
la care participa orbitalele d ,apar in mod frecvent in combinatiile in care metalul se
gaseste intr-o stare de oxidare joasa sau negativa. Astfel lucru poate fi ilustrat de
urmatoarea serie izoelectronica

de combinatii complexe polinucleare :


din care se vede ca starea de oxidare cea mai inalta este doi. Combinatii complexe
din acest tip, in care starea de oxidare a metalului sa fie trei sunt foarte rare.
Pe langa combinatiile mentionate , din aceeasi categorie fac parte deasemenea o
varietate mare de carbonilici metalici ca si derivati ai acestora.

17

Astfel, de exemplu combinatiile de forma generala

(M= Mn, Tc, Re)


constau din doua unitati , cu structura piramidica patrata, unite numai printr-o
legatura metal-metal.


4. Combinatii complexe cu legaturi covalente metal-metal intre doi
atomi diferiti

Cu cateva decenii in urma au fost obtinute numeroase combinatii, care pot fi
acum formulate cu suficienta siguranta, pe baza formarii unei legaturi covalente
metal- metal, intre metalele din grupele principale si metalele tranzitionale.
Observatiile referitoare la stabilitatea si reactiile unor asemenea combinatii , uneori
destul de surprinzatoare , sunt deosebit de importante, deoarece rolul combinatiilor
complexe cu legaturi metal- metal in procesele catalitice, devine tot mai evident.
Majoritatea acestor combinatii contin un metal din grupa a-IV-a principala. Cu
toate acestea au fost semnalate, desi relativ putine ca numar, combinatii continanad
pe langa un metal tranzitional, metale din grupa a-III-a principala.
Sunt cunoscute deasemenea, combinatii in care legatura metal-metal se
stabileste intre doua metale tranzitionale diferite.
Cu putine exceptii, combinatii complexe polinucleare cu legaturi metal-metal
stabile, se formeaza numai in sistemele in care metalul tranzitional coordineaza
liganzi care pot forma legaturi ca oxidul de carbon sau fosfine tertiare.
In cele ce urmeaza vor fi descrise cateva combinatii reprezentative , apartinand
tipurilor indicate mai sus.

4.1. Combinatii complexe continand legaturi metal tranzitional- metal
din grupa a patra principala
Se cunosc un numar relativ mare de combinatii in care un metal tranzitional este
legat covalent la unul din elementele siliciu, germaniu, staniu sau plumb.

18

Primele combinatii continand o astfel de legatura au fost semnalate de Hein si
colaboratorii sai., care au obtinut o serie de combinatii de tipul

,
unde R este un lant alifatic deschis .
In momentul de fata literatura de specialitate semnaleaza o varitate mare de
combinatii complexe continand legaturi metal- metal intre un element din grupa a-
IV-a principala si majoritatea metalelor tranzitionale.


4.2 Combinatii complexe continand legaturi metal-metal
transitional-metal din grupa a treia principa.
In general numarul combinatiilor in care un metal transitional este legat
covalent la un element din grupa III principal este relative mic. Printre acestea pot
fi mentionate combinatiile :

si

]
obtinute de HIERBER . Mult mai recent , folosind alte metode de preparare ,
PATMORE , si GRAHAM reusesc sa obtina alta serie de combinatii , continand
legaturi Ga Co , In Co si Tl Co .Printre aceste metode poate fi
mentionata insertia bromuii de indiu (I) in legatura Co Co a comvinatiei

.
InBr +

T H F
Combinatia astfel obtinuta pierde usor i aer T H F , pentru a da compusul
dimer , cu structura probabila.



19




Combinatiile analoge s-au obtinut si prin galiu , anume

THF .
Alte combinatii continand legaturi de acelasi tip sunt acelea obtinute cu
halogenurile de galui bivalent

(X=Cl , Br) , de forma

, ca si
acetilacetonatoderivati , cum sunt (acac)

sau

.
Combinatiile mentionate contin foarte probabil ionul elementului ding rupa III
(galiu respectiv indiu) intr-o inconjurare tetraedrica.In urma reactieo intre
tribroruma de indiu , respectiv triclorura de taliu , si anionul

, se obtin
combinatii complexe , de forma


si

, instabile in
care ionii metalici sunt coordinati.

4.3. Combinatii complexe cu legaturi metal-metal intre metale
tranzitionale diferite

Combinatii complexe cu legaturi metal tranzitional metal ding rupa I secundara.
Din categoria combinatiilor in care legatura metal-etal se stabileste intre metale
cu configuratii electronice diferite , fac parte , si acelea in care unul din mtale este
aurul.
Astfel printre reactia intre sarea de sodium a anionului unui metal carbonil si
combinatia

PAuCl , conform reactiei :



P - AuCl +

Au

+ NaCl
au fost izolate urmatoarele combinatii :

PAu -

Cp

20


KASENALLY si colaboratorii descriu alte doua serii de combinatii complexe
polinucleare continand legatura Au Mn , care apartin urmatoarelor tipuri
generale.

L =

P ,

P ,
(

Sb
si

I =



Cercetarile inteprinse de autorii mentionati mai sus au urmarit modificarile in
frecventa vibratiei de valenta CO , in functie de natura ligandului folosit , si in
felul acesta au incercat sa stabileasca , daca in schimbarile in capacitatea de legare
a ligandului afecteaza stabilitatea legaturii AuMn .
Aceste combinatii sunt foarte stabile atat din punct de vedere termin cat si data
de oxidare si hidroliza. Spectrele ir ale derivatiilor substituti indica o configuratie
cis.
Obtinerea combinatiei cis

] , indica posibilitatea
coordinarii a dor atomi de aur la acelasi ion metalic.Configratia cis a acestei
combinatii a fost stabilita pe baza asemanarii frecventelor de deformare ale
gruparilor carbonil. , cu acela observate pentru combinatia cis

]




Combinatii complexe cu legaturi mercur-metal tranzitional.

NYHOLM si VRIEZE au preparat o serie de combinatii polinucleare ,
continand legaturi HgRh , respectiv HgIr ,de forma generala :

, unde X = Cl , Y = F , Cl , Br , J sau AcO



21

Y = Cl , Br , J , AcO , CN , SCN


Aceste combinatii au fost obtinute folosind reactia dintre un derivat
monohidrura de rodiu , respectiv iridiu , si o halogenura de mercur de forma :


respectiv :


Prin aceasta metoda ultima combinatie a fost obtinuta cu un randament scazut (
30).



4.4. Combinatii complexe cu legaturi metal-metal de tip donor
Cercetarile recent efectuate asupra chimiei combinatiilor complexe ale clorurii
de staniu cu sarurui ale platinei bivalente au condus la recunoasterea combinatiilor
in care se formeaza o legatura covalenta de tip donor Sn Pt .Ionul complex

constituie un exemplu de combinatie in care este prevazuta o astfel


de legatura metal metal . Aceasta nu constitiue propriu zis un tip nou de legatura
deoarece legandul

poate fi privit ca izoelectronic cu gurparile analoge ale


elementelor din grupa V de tupul general


Obtinerea combinatilor complexe cintinand ca ligand specia

a prezentat
in ultima vreme un interes considerabil , datorita faptului ca multe sisteme de acest
tip se caracterizeaza printr-o activitate catalitica deosebita. Astfel sistemul clorura
de platina-clorura de staniu (II) este cunoscut catalizator de carbonilare si
hidrogenare.

22

In scopul elucidarii activitatii catalitice a combinatiilor complexe , continand
ca ligand gruparea

diversi cercetatori au examinat indeaproate chimia


acestor combinatii.
Au fost astfel obtinute o serie de combinatii continand acest ligand , iar ca ion
central , ioni ai metalelor din a doua su a treia serie tranzationala cu configuratie
electronica

si

.
Este cunoscut de multa vreme ca anumite halogenuri ale metalelor platinice sau
halogeno-complecsi ai acestor metale dau cu clorura de staniu (II) , in solutie
apoasa sau in solventi ca etanolul sau acetatul de etic , specii intens colorate.


23






V. Bibliografie:

1. Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti - Chimia combinatiilor complexe,
Maria Breazu, Petru Spacu
2. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti - Chimie struturala moderna, C.
Dragulescu, E. Petrovici
3. Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti - Chimia combinatiilor complexe,
Editia a-II-a, 1974, Radu Ralea