1

Michael Kohlass

NuvelaMichel Kohlass este scrisa de Henrich von Keist si aparut in 1810 brodata dupa o
relatare a cronicii unui berlinez.
Nuvela este incadrata pe la jumatatea secolului al XVI-lea si il are ca personaj central pe
germanul Michael Kohlaas,care era negustor de cai si un om bine cunoscut in imprejurimi pentru
cinstea si dreptatea de care da dovada.
Asadar acest negustor a pornit odata la un targ situat mai departe de locul unde locuia
el.Drumul pe care il facuse de aceasta data il mai facuse de multe alte dati si inainte,dar spre
deosebire de alte dati,de data aceasta i se ceru permis de libera trecere peste bariera la care se
afla.Fiinda acest om nu avea asa ceva,pentru ca nu s-a mai cerut niciodata un astfel de
document,i se ceru ca zalog o pereche de cai negri pe care ii avea,promintandu-se ca atunci cand
se va intorce cu permisul de libera trecere i se vor da caii inapoi.Asa ca negustorul si-a lasat
slujitoru sa ingrijeasca de cai pana se va intoarce si i-a lasat acestuia si o suma de bani cu care sa
se descurce in perioada in care el va fi plecat.
Dupa ce ajunse in targul dorit s-a infatisat la palatul la care trebuia sa isi faca rost de permisul
de libera trecere.Acolo a aflat ca acel permis a fost doar o nascocire din partea celor de la
castelul unde se situa bariera.
Dupa ce si-a terminat treburile in targ Kohlaas s-a intors amarat la bariera pentru a-si
recupera caii.Acolo i s-a aratat caii,dar el aproape ca nu i-a recunoscut din pricina faptului ca
erau foarte slabi.I s-a spus ca sluga lui a fugit de la castel,iar caii au fost pusi la munca campului
pentru a-si castiga astfel nutretul cu care au fost hraniti.
Kohlaas nu a vrut sa isi ia caii in starea in care se gaseau si a plecat spunandu-le sa ii se va
face dreptate.
Ajuns acasa a aflat de la sotia lui cum sluga lui s-a intors plin de rani si abia tinandu-se pe
picioare de la acel castel,si dupa ce a zacut mai multe zile la pat,abia acum s-a mai inzdravenit
putin,dar nu de tot.
Kohlaas a vorbit el insusi cu Herse,sluga lui si a aflat cele petrecute.A fost obligat sa isi puna
caii la munca campului,si el cu greu ii lasa sa lucreze doar atat cat nu erau foarte obositi.Iar mai
apoi au sosit niste musafiri la stapanul castelului,iar el a fost obligat sa isi mute caii in cocina
porcilor pe care a curatat-o cat a putut,si a desfacut cateva scanduri pentru ca bietele animale sa
isi poate tina capul sus.Dar acei musafiri nu au stat numai o noapte doua,ci cateva saptamani
numai nu se dadeau plecati.Iar intr-o zi pe cand el voia sa mearga sa spele caii,dar hamurile si
toate lucrurile au ramas la castel,el a fost acuzat ca a incercat sa fuga cu caii.Ca urmare pentru
aceasta acuzare a fost biciuit,tratat in cele mai joase feluri si s-au asmutit cainii asupra lui,iar in
cele din urma scos din afara castelului.
Negustorul banuise ca acei locuitori ai castelului purtau vina,si nu sluga lui care i-a fost
credincioasa multi ani la rand.
El s-a hotarat ca sa i se faca dreptate,pentru ca nici altii care treceau pe acolo sa nu fie
inselati in modul in care a fost inselat el.Asadar a inaintat o plangere impotriva stapanului
palatului,si anume Wenkel von Tronka pe cale legala.
Dupa cateva luni de asteptare a primit un raspuns din partea avocatului sau,si anume ca
plangerea a fost clasata,in urma unei inalte interventiuni la tribunalul din Dresda.
2

Pentru ca el a cerut explicatii acestui lucru a aflat ca iuncarul Wenzel von Tronca este neam
cu doi nobili,Hinz si Kunz von Tronka ,unul fiind paharnicul iar celalalt fiind primul gentilon de
camera al ducelui.Avocatul lui l-a sfatuit sa faca sa intre in posesia cailor,in afara caii legale si a
fost rugat de iuncar sa il scuteasca de astfel de neplaceri pe viitor,si mai bine sa vina sa isi ia caii.
In acea perioada Kohlaas se afla in orasul Branderburg,unde comandantul orasului,Henrich
von Geusau,sub a carui administratie cadea si Kohlaasenbruck si care tocmai se ingrijea sa
aduca niste beneficii orasului Kohlaas fiindca se cunostea cu acest comandant ,il rugase daca il
poate ajuta in aceasta privinta.Comandantul ii spuse ca va tocmai o jalba catre principele elector
de Branderburg si ii va prezenta intamplarile petrecute si va cere protectie de la principe
impotriva nedreptatii pe care i se savarsise.
Dar dupa alte cateva saptamani a avut neplacerea sa afla de la un magistrat care s-a dus la
Potsdam cu treburi ale comandantului ca principele elector al Branderburgului inmanase cererea
contelui Kalheim,cancelarul sau,dar acesta nu intervenise direct pe langa curtea de la Dresda,ci ii
cerunse contelui Tronka sa ii dea lamurile necesare despre cele petrecute.Magistratul nu i-a putut
da explicatiile lui Kohlaas de ce s-a petrecut asa,ci ii spuse ca,comandantul ii roaga sa aibe
rabdare.
Negustorului nu ii mai statea capu la treburile pe care le avea de indeplinit,ci mai degraba tot
timpul se preocupa de nedreptatea care i s-a facut.
Intr-o buna zi l-a chemat la el pe vecinul sau,un jede care de mult voia sa isi sporeasca
mosia,cumparandu-i terenurile.Astfel a incheiat cu acesta o afacere,prin care avea sa ii vanda
terenurile,dar aceasta afacere avea un termen prin care unul din parti avea dreptul sa se
razgandeasca,dar sa plateasca despagubirile in urma razgandirii.
Sotia lui a fost tare suparata datorita acestui fapt,si pe deasupra el a rugat-o sa mearga sa stea
impreuna cu copiii la rudele de peste granita,timp in care el va rezolva treburile de acasa.Dar
aceasta nu a fost de acord cu ideea lui,ci mai degraba a zis ca merge ea insasi sa rezolve
problema cu caii.Ea i-a spus ca va merge ea sa inainteze cererea princepelui,pentru ca o femeie
are mai mare trecere decat un barbat.Ea ii mai spuse sotului ei,ca pe vremuri,majordomul
palatului o ceruse in casatorie,si acum desi este insurat si are copii nu a uitat-o intrutotul
Asadar dupa pregatirile pentru calatorie cei doi soti isi luara ramas bun si buna sotie a
negustorului a plecat pentru a rezolva aceasta problema.Dar lucrurile nu au mers intocmai
conform planului,astfel ca sotia negusotorului a fost adusa ranita la casa lui.Kohlaas aflase de la
argat ca majordomul nu a fost acasa,si ca urmare au fost nevoiti sa traga la un han din apropierea
palatului.In dimineata urmatoare ea a parasit hanul ,poruncindu-i argatului sa o ramana langa
cai,ea intorcandu-se la han abia seara la sase in starea in care se gaseste si acum.Acesta i povesti
ce sa intamplase,dar din spusele celor care au vazut,cand ea a fost lovita.Se pare ca a vrut sa isi
faca drum spre principe cu prea multa indrazneala ,si fara vina acestuia si numai din vina garzii
care il inconjura a lovit-o pe aceasta drept in piept cu coada unei lanci,iar cererea i-a fost luata
de un cavaler.Doctorul a sfatuit-o pe femeie sa nu calatoreasca in starea in care se afla,dar ea nu
a vrut sa-l asculte,si cu incapatanare s-a pornit spre casa.Dar calatoria i-a inrautatit starea in care
se afla,iar dupa cateva zile aceasta isi dadu ultima suflare.
Kohlaas isi inmormanta sotia cu mare fast si cu multa durere in inima,si se hotara ca sa
razbune moarea multe iubitei lui tovarase de viata.
Astfel ca el a scris o sentinta judecatoreasca catre iuncarul Wenzel von Tronca ca in decurs
de trei zile sa ii aduca caii negri si urmand ca el insusi sa-i ingrase in grajdul din
Kohlaasenbruck,dar fiindca cele trei zile au trecut,iar caii nu i-au fost adusi el l-a chemat pe
credinciosul sau argat,Herse si ii povestise despre scrisoarea adresata iuncarului si l-a intrebat
3

daca ar vrea sa plece cu el la Tronkerburg sa-l aduca incoace pe domnisor si daca ar fi gata sa
ridice biciul asupra iuncarului,daca acesta nu si-ar indeplini treburile in grajdul din
Kohlaasenbruck.
Herse consimti asupra celor spuse de catre stapanul sau si ii promise ca il va urma oriunde si
il va sluji cu tarie.
Astfel ca Kohlaas a trmis copii la rudele de peste hotare ,a vandut casa si a pornit impreuna
ceilalti sapti argati spre Tronkerburg.
In a treia noapte au navalit in castel,l-au incendiat,l-au pradat .Dar iuncarul a reusit sa
fuga,astfel ca intreaga ceata a lui Kohlaas au pasit spre urmele lui la o manastire unde se credea
ca s-ar fi adapostit iuncarul,deoarece stareta manstirii Antonia von Tronka era ruda cu el.
Kohlaas a intocmit un asa zisedict Kohlaasian prin care cerea poporului sa nu-l ajute pe
iuncarul Wenzel von Tronka cu care el purta razboi drept,ci dimpotriva le obliga pe toti locuitorii
sa il predea,sub pedeapsa cu moartea si amenintarea cu parjolul a tuturor proprietatilor.
Dupa ce a raspandit mai multe copii ale manuscrisului si dupa ce a prefacut in bani toate
bunurile pradate din castel,si dupa ce au intrat in slujba lui niste slujitori ai baronului care nu
erau multumiti de el si care doreau sa aibe paret de pradat,au mers la manastirea Erlabrunn unde
a gasit-o pe Antonia von Tronka si care i-a spus acestuia ca Wenzel von Tronka a parasit
manastirea in urma cu doua ore si ca se indreapta spre Wittenberg.
Datorita faptului ca s-a innoptat si caii erau obositi au poposit pentru o noapte la un han,si
dandu-si seama ca nu poate infrunta un oras ca Wittenberg cu o ceata de zece oameni si de aceea
a intocmit un al doilea edict prin care cerea oricarui crestin care doreste prada sa imbratiseze
cauza sa de a-l prinde pe iuncarul Wenzel von Tronka.
Astfel ca ceata lui de razboinici s-a marit si ei incendiau si pradau tot ceea ce le iesea in cale.
Guvernatorul suparat foc din cauza lui Kohlaas si a lucrurilor care le facea s-a pus
conducator in fruntea unei cete de o suta cinzeci de oameni si i-a trmis lui Wenzel la cererea
acestuia o straja care sa il pazeasca de mania poporului care il voia cu orice pret afara din
oras,datorita focului cu care le erau abatute proprietatile.
Kohlaas care s-a abatut istet din preajma osti conduse de guvernator si dupa ce l-a atras pe
acest la cinci mile de oras si l-a pacalit cu tot felul de trucuri s-a intors spre Wittenburg unde a
dat foc a treia oara orasului,care a nimicit multe gospodarii din cauza vantului puternic.
Ceata adversa cand a aflat cele petrecute in oras s-a intors ,dar a gasit poporul in plina
razvratire si se aflau inaintea casei in care se gasea iuncarul Tronka si cereau cu tot dinadinsul ca
acesta sa plece din afara orasului.In oras a venit ocarmuitorul Otto von Gorgas,care prin simpla
s-a prezenta a linistit multimea si i-a spus ca Michael Kohlaas v-a fi prins si pus sub pedeapsa
pentru cele savarsite.
Intre timp Kohlaas isi mari ceata pana la o suta noua oameni,si in timpul atacului asupra
princepelui von Meissen l-a pierdut pe sluga lui credincioasa Herse.Dar nu se lasa,ci inainte ca
ocarmuitorul sa fi prevenit ceva,l-a atacat si pe acesta langa satul Damerow in camp deschis si la
miezul zilei.
Dupa ce a risipit si imprastiat cele doua osti s-a infatisat la Lipsca unde a dat foc orasului din
trei parti.Intr-un alt edict pe care l-a intocmit si raspandit el s-a numit loctiilor al ingerului
dreoptatii care vine sa pedeapseasca cu foc si sabie pe toti aceia ce vor lua partea iuncarului,ca si
viclenia in care s-a infundat toata lumea.Deoarece o ceata de o suta optzeci de oameni a fost
trimisa impotriva lui,Kohlaas nu a a vut nimic altceva de facut decat sa zavoreasca portile
orasului si sa puna burghezimea ca paza in afara ei.
4

Degeaba ii se spunea geambasului ca iuncarul nu se afla prin ei,ca el nu ii asculta ci voia sa
stie unde anume exact este ascuns.
Principele elctor care a aflat ce cumpana s-a abatut asupra orasului Lipsca era gata sa stranga
o ceata de doua mii de oameni pentru a veni in fruntea geambasului.
Kohlaas primise o scrisoare anonime in care i se spuna ca iuncarul Wenzel von Tronka se
afla la verii sai Hinz si Kunz la Dresda.Dar el mai primise o scrisoare de la doctorul Martin
Luther care il mai ruga cu starornicie sa renunte la faptele lui si care il mai certa intr-un anume
fel pentru atitudinea de care a dat dovada in ultimul timp.
Datorita faptului ca Kohlaas in respecta foarte mult pe Martin Luther s-a hotarat sa ii faca
acestuia o vizita.Ajuns la el,acesta nu il recunoscu,si cand afla cine este s-a dat putin
inapoi,deoarece ii era frica de el.Luther ii spuse acestuia ca iuncarul nici macar nu are cunostinta
de nedreptatea ca re i s-a facut,daramite sa fii poruncit el insasi la comiterea ei. Dar Kohlaas ii
povesti acestuia despre nedreptatea care i s-a facut,iar acesta ii raspunse ca cu toate acestea,cine
este el de s-a apucat sa isi faca singur dreptate si sa faca incendieri si pagube,asupra unor oameni
nevinovati.Geambasul l-a rugat pe Luther sa ii faca rost de un bilet de libera trecere la Dresda,si
astfel va imprastia ceata pe carea a adunat-o, va avea parte de despagubiri asupra cailor.Luther
i-a zis ca va incerca sa ii faca rost de un bilet de libera trecere si sa aiba drept la un proces
corect.In cele din urma geambasul il ruga pe Luther sa se poate confesiuna,dar acesta il
refuza,astfel ca Kohlaas a plecat.
Martin Luther trimise o scrisoare princepelui elector prin care ii cerea ceea ce a discutat cu
Kohlaas.Pe cand primise princepele elector scrisoare ,acolo se aflau si principele Christiein von
Meissen cel infrant la Muhlberg,marele cancelar ar tribunalului,contele Wrede,presendtele
cancelariei de stat,contele Kalheim,Hinz si Kunz von Tronka ,primul sambelan ,al doilea
paharnic,prieteni intimi din copilarie al princepelui.
Kunz von Tronka a fost primul care a luat cuvantul si a zis ca plangerea negustorului nu a
fost luata in considerare,datorita unor stiri amagitoare care l-au indus in eroare,si anume ca nu e
decat o pricina fara temei si o netrebnica sacaiala,dar cu toate acestea Kohlaas nu trebuia sa faca
un aseamenea lucru ca drept razbunare.
Dupa multe alte interventii din partea celor prezenti acolo s-a luat hotararea in cele din urma
ca Michael Kolhaas,geambasul din tara Brandenburg sa poate veni in libera trecere la Dresda
pentru a avea parte de o cercetare mai amanuntita a cazului sau,cu conditia ca in trei zile de la
citirea actului sa puna jos armele,si totusi daca plangerea sa ,v-a fi respinsa de tribunalul din
Dresda,atunci va trebui sa fie acuzat pentru miseliile de care a dat dovada,ca urmare a razbunarii
sale.
Astfel ca Kohlaas a dat liber oamenilor pe care ii avea in conducere daruindu-le prazile pe
care le luasera,bani,dar si o multime de sfaturi.Dupa aceasta el s-a infatit la o mica proprietate
din Kohlaasenburg care ii mai ramasese si i-a cerut paznicului casei sa ii vesteasca principelui
von Meissen ca el se afla la Dresda.
O multime de oameni voiau sa il vada pe acel despre care s-au auzit multe lucruri,si chiar
insusi principele a venit sa vada daca este adevarat ca insasi Kohlaas a venit la Dresda.Acesta i-a
pus geambasului o multime de intrebari,si vazand ca totul este in ordine i-a spus ca va vorbi cu
marele cancelar al tribunalului in vederea plangerii sale.Dar i-a lasat geambasului o paza care sa
il insoteasca zi si noapte oriunde se va afla,dar aceasta paza va putea pleca la ordinea lui
Kohlaas,oricand va fi aceasta.
5

Apoi Kohlaas s-a dus la marele cancelar in vederea plangerii sale impotriva iuncarului
Wenzel von Tronca,a platit o jalba,dupa care si-a propus sa nu mai paraseasca locuinta decat in
cazuri urgente.
Wenzel von Tronca a fost eliberat din inchisoarea din Wittenberg si a fost citat la tribunalul
din Dresda in vederea procesului,iar verii lui l-au primit cu dispret deoarece le-a adus numele de
ocara.Dar iuncarul s-a jurat ca el nu a stiut nimic de cele ce s-au intamplat si ca vinovatii au fost
majordomul si vataful ,fiindca el au folosit caii la munca agricola fara stirea lui.
A doua zi verii acestia s-au interesat de caii cu pricina care au disparut de la castel in ziua
incendierii si cu greu au dat de ei.
Astfel caii au fost adusi in piata orasului,iar toata lumea se mira de starea in care se gaseau si
nimanui nu-i venea a crede ca ei sunt cauza acestei mari neintelegeri.Asa ca insusi geambasul a
fost rugat sa vina sa ii recunoasca,iar el i-a recunoscut.
Datorita faptului ca un flacau nu voia sa duca caii in grajduri,deoarece trecusera prin mana
unui parlagiu si erau considerati spurcati pana la ritualul de curatire,baronul Kunz von Tronka il-
adoborat la pamant pe cel care nu ii ascultase porunca.Dar mesterul Himboldt suparat de aceasta
scena a sarit la bataie la baron,iar Wenzel von Tronca abia a putut scapa din invalmaseala si a
cerut zadarnic ajutor cavalerilor pentru varul sau,dar a fost ajutat de niste lancieri calari care se
aflau intamplator in trecere.
Dupa toata aceasta intamplare multimea s-a risipit,iar bietele animale au ramas singure toata
ziua pana cand politia s-a interesat de el si le-a trimis la un parlagiu,pana la noi masuri.
Geambasului i s-a propus ca animalele sa fie despagubite prin bani,deoarece chiar daca ar fi
sa fie ingrasate tot nu ar putea reveni la starea initiala,si chiar daca ar atunci ar trebui mult imp
pentru aceasta.Asa ca insusi marele cancelar il ruga pe Kohlaas sa accepte propunerea si sa cada
la invoiala.
Geambasul voia sa plece pentru cateva zile sa isi rezolve treburile de la mosie si astfel i-a
scris printului prin care ii cerea acestuia bilet de libera trecere,si fiindca el era plecat la vanatoare
i-a raspunsimputernicitul lui care i-a zis sa astepte pana se intoarce printul.Dar si cand acesta s-a
intors nu i-a dat biletul dorit,si la intrebare pe care i-o puse geambasul daca este prizonier acesta
i-a raspuns ca da.
Johann Nagelschimidt unul din cei care au facut parte candva din oastea geambasului,dar care
s-a rasculat impotriva lui,incendia si prada proprietati sub pretextul ca se afla sub carmuirea lui
Kohlaas.
Din cauza acestuia Kohlaas a fost luat la ochi de catre cei care il judecau,dar desi acesta nu
avea nimic de a face cu el,ei tot il credeau vinovat de actiunile lui Nagelschimidt .Astfel cand
acesta i-a scris o scrisoare lui Kohlaas cerandu-i lui Kohlaas sa se alature cauzei lui, acesta i-a
zis ca se va alatura cu conditia sa primeasca cele trebuincioase pentru a se elibera de cei care-l
pazeau.Dar geambasul nu voia in sinea lui sa se alature ci sa fie ajutat si sa fuga impreuna cu
copiii in alta tara.Dar acesasta scrisoare i-a adus osanda,deoarece argatul care ducea scrisoarea a
fost platit sa le duca scrisoarea celor care ii doreau raul lui Kohlaas.
De aici si pana la inchisoare nu a durat mult si astfel ca Kohlaas ajunsese in lanturi.Dar
pricipele voia un act care era la Kohlaas si care era primit de la o tiganca si in care era scris
numele ultimului principe din casa lui,anul cand va pierde domnia si numele aceluia care i-o va
smulge cu puterea armelor.Actul acela ii oferea siguranta lui Kohlaas si a fost sfatuit pentru
nimic in lume sa nu se desparta de el,iar principele voia sa faca rost de el cu orice pret.
Astfel ca au tocmit o cersetoare care semana cu tiganca respectiva sa se duca la Kohlaas la
inchisoare sa faca rost de acel ravas.Dar cersetoarea respectiva era insasi tiganca,ceea ce ei nu
6

stiau si cand aceasta l-a vizitat pe Kohlaas l-a sfatuit sa nu dea nimanui acel ravas si ca i-a a fost
tocmita sa il ia sub motiv ca nu ar fi in siguranta la gatul lui.Iar Kohlaas ii promisese ca nu se va
desparti de el,decat daca insasi batrana nu i l-ar fi cerut.
Intre timp din porunca principelui geambasului i s-a citit sentinta la moarte,i s-a desfacut
lanturile,i s-a restituit actele de proprietate car e ii fusese oprite la Dresda.Kohlaas l-a desemnat
ca tutore pe vechiul lui prieten,judele din Kohlaasenbruck,a facut un testament in folosul
copiilor si caii care i-au fost inapoiati si ingrasati,si repusi in vechea lor cinste i-a dat baietilor
lui.
Inainte de moarte,pe cand se afla in fata multimii Kohlaas a primit un bilet de la tiganca care ii
spunea ca principele elector al Saxoniei se afla in multime si il va recunoaste dupa o malarie cu
pene albe si albastre si care vrea dupa moartea sa sa il dezgroape medalionul pentru a deschide
ravasul din el.
Cuvintele tigancii l-au tulburat pe Kohlaas,si indata l-a vazut pe principele cu palaria cu
pene,dar si pe alti mai mari care stateau si urmareau cum are sa fie executat.
Astfel si-a gasit sfarsitul Kohlaas care a fost jelit de popor si ingropat in cimirirul de la
marginea orasului,iar baietii lui au fost ridicati la rangul de cavaleri de catre principele elector de
Branderburg.