Sunteți pe pagina 1din 13

1

FARMACOGNOZIE GENERALA
PLANTE MEDICINALE DE ORIGINE VEGETALA
Plantele nedicinale si aromatice au un rol important bine conturat. Din majoritatea plantelor
superioare din flora tarii noastre aproximativ jumatate sunt considerate plante medicinal, ele fiind
considerate un tezaur inepuizabil ce se regenereaza an de an fara nici o interventie. La ora actual
medicamentele de origine vegetala ocupa un loc tot mai important in ansamblul therapeutic.
Farmacognozia este formata din doua parti:
1. Farmacognozie speciala care cuprinde notiuni referitoare la raspandirea si conservarea
produselor vegetale, precum si notiuni asupra conditiilor ce trebuie sa le indeplineasca
produsele vegetale medicamentoase.
2. Farmacognozia speciala cuprinde stadiul proptiu zis de produse vegetale si al plantelor
medicinal indigene oficinale in FR si a unor plante neoficinale dar care se utilizeaza in terapii
sau care intra in compozitia unor ceaiuri medicinal ori servesc ca materie prima industriei
farmaceutice.
Farmacognozia ca stiinta dateaza din anul 1826; a aparut intr-o publicatie iar mai tarziu a fost
introdusa in toate facultatile de farmacie. La noi este introdusa pt prima oara in liceele cu profil
sanitary in anul 1977. Isi are originea din cuvintele grecesti ,, farmakon medicament sau otrava,
iar ,, gnos-gnozis a cunaoste. Ea cuprinde cunoasterea med si drogurilor si cercetarea produselor
medicamentoase de origine vegetala, utilizata si in farmacii.
Drogurile vegetale care sunt utilizate ca atare in farmacii sau care intra in compozitia unor
medicamente sunt prevazute in FR ca reprezentand codul officinal cu privire la denumirea,
prepararea, controlul, pastrarea si prescrierea medicamentelor.
Plantele medicinal sunt organism vii, in cazul in care din domeniul germinarii pana la
completarea lor, dezvoltand si fructificarea in care se produce transformari chimice favorizate de
prezenta enzimelor. Substantele preexistente sunt descompuse si transformate in alti compusi care
pot avea un efect binefacator asupra organismului bolnav. Acesti compusi se numesc principii
active, iar plantele care contin plante medicinal se numesc compusi chimici. Sintetizati de plante in
procesele vitale sunt de obicei raspanditi in intreaga planta care sunt depozitati numai in anumite
organe ale acesteia. Continutul in principia active variaza in diferite organe la aceeasi planta in
limite foarte largi. Pt scopuri medicinale, diversele organe de planta se recolteaza in momentul in
2

care ele contin maxim de principii active. Organele vegetale si uscate care au suferit unele operatii
se numesc produse vegetale sau droguri vegetale.
CLASIFICAREA PLANTELOR DUPA CARACTERE BOTANICE
1. Plante fara flori: arbori si arbusti
2. Plante cu flori: plante erbacee
Arborii si arbustii: gimnospermele (cu samanta neinchisa in fruct) si angiospermele ( cu samanta
inchisa in fruct).
Plantele erbacee plantele ierboase care au fost sub impartite dupa culoarea florilor:
a. Plante cu flori fara invelisuri florare colorate (flori verzi sau verzui)
b. Plante cu flori albe
c. Plante cu flori galbene
d. Plante cu flori rosii sau roz
e. Plante cu flori violacee
f. Plante cu flori albastre
Plantele fara flori (cornul secarei) sunt plante fara corp vegetative nediferentiat in organe; plante
cu corp vegetative avand diferite organe.
Arborii si arbustii plante lemnoase care contin rasina, flori in conuri, Frunze cu alte forme; apar
plante cu frunze simple, compuse; planta cataratoare.
Plante cu flori fara invelisuri florare colorate plante cu frunze ingust lanceolate (patlagina);
planta cu o singura frunza in forma de sabie (obligeana).
Plante cu flori albe plante de culture; plante din flora spontana (busuioc)-planta anuala, miros
placut, aromatic; plante cu frunze simple si frunze penat compuse (valeriana); plante cu numai doua
frunze bazale, planta de padure (lacramioara)
Plante cu flori galbene plante din culture, din flora spontana; florile sunt galbene (musetelul,
matraguna) care prezinta frunze cu margine intreaga, fructe baci sferice, negre la maturizare.
Plante cu flori rosii sau roz nalba mare prezinta flori cu petale roz; plante de cultura.
Plante cu flori violacee anghinara
Plante cu flori albastre scaiul vanat, planta spinoasa albastruie in intregime.
CLASIFICAREA PLANTELOR DUPA MEDIUL LOR DE VIATA RASPANDIRE
GEOGRAFICA
1. Stancarii, pajisti alpine:
3

- Plante lemnoase: enupar, afin, merisor
- Plante erbacee: cretisoara, pedicuta, ciobotica cucului.
2. Pajisti si fanete umede (din zona de munte si deal)
- Plante lemnoase: alun, mesteacan, enupar
- Plante erbacee: coada soricelului, cretisoara, arnica, cicoarea, sunatoarea, papadia.
3. Paduri:
- Plante lemnoase: mesteacan, cires salbatic, alun, stejar, soc, tei, afin, vasc.
- Plante erbacee: rostopasca, lacramioara, feriga, frag, sunatoare
4. Taieturi de padure:
- Plante lemnoase: mescteacan, alun, mur, soc
- Plante erbacee: matraguna, sunatoarea, urzica
5. Coaste, rupture de panta:
- Plante lemnoase: catina, murul
- Plante erbacee: coada calului, sunatoarea, potbal
6. Pajisti uscate, insorite:
- Plante lemnoase: -
- Plante erbacee: coada soricelului, sunatoarea, scaiul vanat
7. Margini de drumuri, cai ferate, terenuri neingrijite:
- Plante lemnoase: mur, maces
- Plante erbacee: brusture, felin, traista ciobanului, rostopasca, patlagina, papadia
8. Plante in cultura:
- Plante lemnoase: -
- Plante erbacee: coada soricelului, pelin, mac rosu, trei frati patati
9. Locuri batatorite:
- Plante lemnoase: -
- Plante erbacee: nalba mica, musetel, patlagina, troscot
10. Locuri ingrasate, gunoi, stane:
- Plante lemnoase: -
- Plante erbacee: maselarita, urzica
11. Terenuri saraturate:
- Plante lemnoase: -
4

- Plante erbacee: parul medicinal, nalba mare, musetelul
12. Lunci, zavoaie, in lungul apelor:
- Plante lemnoase: catina, plopul, salcia, coacaz negru
- Plante erbacee: nalba mare, feriga, coada calului, tataneasa
13. Locuri cu exces de umiditate (mlastini, balti, marginea santurilor umplute cu apa)
- Plante lemnoase: plop negru, salcie, cruceni
- Plante erbacee: nalba mare, tataneasa, valeriana, trifoi de balta.

CARACTERELE DE CULTURA ALE PLANTELOR MEDICINALE
RASPNADIRE GEOGRAFICA. CONDITII DE CRESTERE. INFLUENTA FACTORILOR
CLIMATICI. PERIOADA DE INSAMANTARE, GERMINARE, INFLORIRE.
Introductia de plante medicinal si aromatice, calitatea produselor este data de continutul de
principia active. Cantitatea de principia active din planta este conditionata de factorii ecologici,
dezonarea speciei, de tehnologia de cultura si nu in ultimul rand de modalitatile de prelucrare
primara si respectiv secundara.
Factorii climatic optiminizarea conditiilor de crestere si dezvoltarea plantelor se realizeaza in
functie de cerintele biologice privind temperature, apa, lumina si solul. Pt a parcurge un ciclu de
vegetatie, o specie are nevoie de o anumita cantitate e caldura iar cerintele de temperatura sunt
influentate de originea specie astfel incat fiecare faza tehnologica are un optim de temperature ce
variaza intre 18
0
si 25
0
cu max care nu trebuie sa depaseasca 35
0
. In general temperaturile moderate
favorizeaza producerea de biomasa vegetala, in timp ce temperaturile ridicate determina acumularea
de principia active cum ar fi uleiurile esentiale.
Plantele medicinal si aromatice manifesta cerinte moderate de apa, nuvelul optim realizandu-se
la circa 70 % din capacitatea toatala de retinere a apei. In timpul procesului de crestere si dezvoltare
a plantelor apar unele faze critice cum ar fi germinatia (cu precadere la speciile cu seminte mici si
foarte mici).
Tehnologii de cultura tehnologiile de cultivare la plantele medicinal si aromatice sunt
determinate de specie si tipul de cultura (anuala, bianuala si multianuala) de organul recoltat
(frunze, flori, radacini) si de zona de cultura.
Asolamentul la plantele medicinal si aromatice trebuie sa fie mixt. Asolamentul si rotatia
culturii se caracterizeaza prin:
5

1. Culturile de plante se infiinteaza cu terenuri cu grad redus de imbunuerare
2. Samanatul, plantatul. Semanatul difera de la specie la alta.
Alegerea momentului favorabil pt infiintarea unei culturi depinde de specie, de zona, de
conditiile meteorologice. Semanatul se poate face direct in camp sau in spatii protejate; plantarea
rasadului sau a diferitelor organe vegetale folosite ca materii de inmultire se face de obicei in zilele
noroase, dimineata sau seara.
Solul cerintele legate de sol se refera in mod deosebit la structura si textura prin prisma faptului
ca majoritatea plantelor au seminte mici si foarte mici si necesita in primele stadia de dezvoltare un
raport favorabil intre aer, apa si substante nutritive. Proprietatile chimice ale solului trebuie sa
corespunda necesitatilor de micro- si macroelemente.
Zonarea plantelor medicinale si aromatice reprezinta o activitate cu grad de dificultate ridicat
menita sa asigure un raport optim intre conditiile climatic si cerintele biologice ale plantelor.

RECOLTAREA, USCAREA SI CONSERVAREA
Primul element pt obtinerea unei materii prime de buna calitate il constituie cunoasterea
organului de planta cu continutul cel mai ridicat in substante active (radacini, rizomi, parti aeriene,
scoarte, frunze, flori, fructe si seminte).
Al doilea element important legat tot de continutul de substante active este momentul optim pt
recoltare. Alegerea momentului optim pt recoltare este conditionat de stadiul de vegetatie al
plantelor (inainte de inflorire, in boboc, inflorit) si de anotimp. Tot in legatura cu acest factor sunt si
perioadele din zin si conditiile meteorologice cand se face recoltarea. In general plantele medicinal
se recolteaza pe timp uscat, dimineata dup ace roua s-a evaporat sau dupa amiaza pana la apusul
soarelui.
Plantele ce contin uleiuri volatile se vor recolta in special pet imp noros sau dimineata inainte de
rasaritul soarelui.
Al treilea element este metoda cea mai corecta de recoltare in special pt protectia plantelor
medicinal pereche, pt asigurarea perpetorie specie. La recoltare trebuie sa se tina seama de anumite
reguli. A valorifica rational o zona bogata in plante medicinal spontane nu inseamna a extermina
plantele din zona respective.
6

1. Radacinile (Radix), rizomii (Rhizome), bulbii (Bulbus) si tuberculii (Tubera) partile
subterane ale plantelor se recolteaza primavera timpuriu inainte de formarea mugurilor sau a
partilor aeriene ale plantelor sau toamna tarziu dupa ofilirea partilor aeriene.
2. Partile aeriene (Herpa) ale plantei se recolteaza de obicei cu putin inainte de inflorirea
completa sau in timpul infloririi. Momentul optim de recoltare al plantelor in acest caz este
foarte diferit in functie de specie, altitudine si zona geografica unde creste planta.
3. Mugurii florari se recolteaza primavera devreme inainte de desfacerea lor.
4. Scoarta sau coaja tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se recolteaza in special primacara
la inceputul vegetatiei cand se desprind mult mai usor.
5. Frunzele se recolteaza dup ace au ajuns la maxim de dezvoltare, manual pt a nu se zdrobi
si pt a nu se distruge celulele ce contin uleiuri volatile.
6. Recoltarea florilor pt unele specii se recomanda sa se faca boboc iar pt altele la
inceputul infloririi sau in timpul infloririi inainte de ofilire.
7. Fructele se recolteaza unele in parg cand contin maxim de vit iar altele cand nu au ajuns
la coacere.
8. Semintele se recolteaza cu putin inainte de completa maturizare apoi se intind imediat pt
uscare in straturi subtiri.
Toate aceste materii prime vegetale se usuca imediat dupa recoltare. Inainte de uscare se va
proceda la o conditionare a partilor plantei, intelegand prin aceasta, indepartarea corpurilor straine,
a partilor din planta care nu sunt indicate, partile alterate sau atacate de insecte. Dupa uscarea,
materiile prime vegetale vor fi ambulate in pungi de hartie, saculet de panza sau cutii din carton, in
nici-un caz in ambalaj din material plastic.
Pt utilizarea plantelor medicinal ca atare sau sub forma de ceaiuri medicinal, tincture, extracte,
ele trebuie sa aiba o puritate cat mai ridicata. Nu se vor folosi plante medicinal provenind din zone
unde au fost combatuti daunatori cu mijloace chimice sau parcuri, gradini sau marginea soselei.
Inainte de utilizare sub forma de infuzie, decocturi, extracte sau alte forme farmaceutice destinate
uzului intern, plantele medicinal vor fi spalate cu apa rece la fel ca fructele si zarzavaturile.

CLASIFICAREA PLANTELOR DUPA CRITERII FITOCHIMICE principalele grupe
de substante pe care le intalnim in regnul vegetal:
7

1. Glucidele se numesc zaharuri sau zaharide sau hidrati de carbon. Desi o buna parte din
glucide au gusturi dulci exista glucide sau zaharuri mult raspandite in regnul vegetal care nu au
gustul dulce, ca de ex celuloza si amidonul, in schimb se intalnesc multe substante in natura ca
glicerolul, inozitolul, zaharina care desi au gust dulce nu sunt glucide.
In regnul vegetal glucidele sunt in cantitate mare, in medie 50% din substanta uscata a
plantelor, ajugand chiar la 85-90%.
Datorita procesului de fotosinteza glucidele reprezinta adevaratii acumulatori ai energiei solare.
In plante, glucidele se intalnesc in toate organelle dar cantitatea cea mai mare se acumuleaza in
organelle subterane si in fructe. Dupa structura chimica si dupa reactia de hidroliza, zaharurile sunt
clasificate in:
a. Glucide simple (monoglucide) sau oze
b. Glucide complexe formate din denumirea mai multor molecule prin eliminarea de apa
obtinand ozide.
In plantele, cele mai raspandite oze fie in stare libera dar mai ales sub forma de poliglucide, sunt
pentozele si hexozele. Dintre pentoze: arabinoza si arabani care se afla in cantitate mare in
hemiceluloza, in pectin, mucilagii. Tot cu structura pentozanica sunt: xiloza si xilanii, poliglucide
din membrane celulare, din cojile semintelor, paie. Dar cel mai raspandite in natura sunt hexozele;
dintre hexoze, cele mai importante sunt: glucoza, fructoza, sorboza, galactoza (guma Arabica) si
ramnoza.
In regnul vegetal exista numeroase substante secundare, numite asa datorita originii lor si provin
din substante plastic, din plante sau procesele de biosinteza sau de degradare a acestora. In plante se
gasesc fie sub forma de glicozide sau heterozide. Din punct de vedere therapeutic glicozidele au o
importanta deosebita. In aceasta grupa intra heterozidele cardiotonice care au fost numite astfel
datorita actiunii care o au asupra inimii. (digitalice).
2. Heterozidele cardiotonice se obtin numai din plante. Datorita actiunii specifice asupra
inimii, vaselor sanguine si presiunii arteriale, au o importanta deosebita pt terapeutica. Pana in
prezent sunt apoape de neinlocuit in insuficienta cardiaca, in tahicardie, fibrilatie arterial si in
edemul pulmonary sau astmul cardiac.
3. Heterozidele aromatice se gasesc in numeroase specii de plante; in aceasta gupa intra
heterozidele cumarinice, furanocromonele sau unii pigmenti vegetali. In unele specii se gasesc
si substante care se transforma in cumarina (fam. Leguminoase, rubiacee), substante cu miros
8

placut dar cu activitate terapeutica. Cumarinele si derivatii lor au actiune anticoagulanta de
tipul heparinei, de prevenire a trombozelor si a infarctului miocardic. Unele cumarine au
actiune antimicrobiana, unele dintre ele fiind toxice sau citotoxice iar altele au proprietatea de a
absorbi razele ultraviolet.
4. Furanocumarinele au o actiune fotosensibilizatoare stimuland formarea pigmentilor pielii
utile in vitiligo si au propritatea de a dilate vasele coronare.
5. Furanocromonele au actiune spasmolitica asupra fibrelor muscular netede si
vasodilatatoare, utile in tratamentul anginei pectoral, astmul bronsic, infarctul miocardic.
6. Pigmentii vegetali in toate organelle plantelor exista pigmenti vegetali care determina
culoarea organelor subterane, a florilor, fructelor, polenului si chiar a tulpinelor si frunzelor
plantelor superioare. Dau gustul si aroma (alaturi de uleiurile vegetale) si in special culoarea
produselor de origine vegetala.
Pigmentii sunt clasificati astfel:
a. Flavonoidele si izoflavonele sunt pigmentii galbeni din frunze, flori si fructe.
Flavonoidele au o usoara actiune hipotensiva si diuretica. Dintre speciile mai bogate in
flavonoide de la noi sunt: salcamul galben, hrisca.
b. Carotenoidele sunt pigmentii cei mai raspanditi in regnul vegetal. Ele imprima testurilor
vegetale culoarea galbena, portocalie, rosie sau chiar albastra si se gasesc atat in plantele
superioare cat si in cele inferioare. Pt organismul uman si animal, carotenoidele au importantul
rol de provitamina A care la nivelul intestinului subtire se transforma in vit A.
c. Pigmentii chinonici sunt raspanditi in natura atat in plantele inferioare cat si in cele
superioare, in special sub forma de glicozide; in organelle plantelor prin oxidare se transforma
in chinoni colorate, colorati in galben, portocaliu si rosu.
d. Pigmentii indolici (azotati) aceasta grupa are importanta terapeutica redusa.
Alaturi de substantele chimice de origine vegetala secundara cum sunt glicozidele si heterozidele
aromatice, in regnul vegetal intalnim si alte substante active importante pt terapeutica. Dintre
acestea, mai importante sub aspect therapeutic sunt:
1. Taninurile sunt substante neazotate de origine vegetala, heterogene; se gasesc in
aproape toate organele plantelor superioare in proportie de pana la 48% din totalul de substante
din planta. Datorita efectului coagulant, sunt utilizate ca hemostatice sau in infectile patogene
intestinale, in diaree sau chiar in dizenterie. Dintre speciile cele mai bogate in taninuri din tara
9

noastra, mentionam pe cele apartinand familiei: Pinaceae, Ranunculaceae, Rosaceae,
Leguminoase, Cornaceae.
2. Alcaloizii sunt substante de origine vegetala cu actiune farmacodinamica pronuntata, in
general, toxici. In present se gasesc peste 3000 de alcaloizi in exclusivitate de origine vegetala.
In natura alcaloizii sunt raspnaditi in ciuperci, in unele specii, mai putin in monocotiledonate,
foarte mult in dicotiledonate. Sunt prezente in toate organelle plantelor, in special in seminte, in
organelle subterane si in frunze. Din punct de vedere chimic se impart in:
a. Oxigenati (Atropina, Morfina, Narcotina, Papaverina)
b. Neoxigenati (Nicotina, Sparteina)
Din punct de vedere therapeutic, alcaloizii prezinta o importanta mare si se utilizeaza in
industria farmaceutica in foarte numeroase produse: pt cele mai diferite actiuni ale SNC si
periferic, afectiuni ale aparatului cardio-vascular sau chiar citostatice.
3. Saponinele (saponizidele) sunt substante active de origine vegetala. In general sunt toxice
si iritante pt celule datorita tensioactivitatii superficiale reduse ducand la procese de hemoliza.
Actiunea iritanta, de micsorare a cuagulabilitatii sangelui, de cresterea secretiilor bronsice,
stomacale si intestinale le confera proprietati terapeutice emetice sau expectorante. In industria
farmaceutica se utilizeaza la prepararea emulsiilor si suspensiilor.
4. Uleiurile volatile alaturi de rasini, balsamuri formeaza o grupa de substante bine
definite din punct de vedere chimic. Dintre componentii cei mai numerosi ai uleiurilor volatile
avem terpenoidele care in plantele din flora tarii noastre sunt reprexentate de:
- Monoterpenoide aciclice: levantica, melisa, coriandrum
- Terpenoide monociclice: menta
- Monoterpenoide biciclice: rozmarin, valeriana, salvia, pinul
- Compusi din seria aroamata: cimbrul, cimbrisor, anason.
Sunt multe intrebuintari in industria farmaceutica. Datorita actiunii lor bacteriostatice si
bactericide in multe cazuri uleiurile volatile pot nu numai inlocui cu success antibioticele dar
prezinta fata de acestea numeroase avantaje. Altele au proprietati carminative, sedative sau
antispastice. Datorita numeroaselor aplicatii in terapeutica, utilizarea uleiurilor volatile au dezvoltat
o noua subramura: aromaterapia. In present aromaterapia se aplica cu success in afectiunile
aparatului digestive, ale cailor respiratorii, in afectiunile SNC si afectiuni dermatologice.
10

5. Substantele antibiotice pe langa u.v in plantele inferioare sau superioare se gasesc
numeroare substante cu actiune bacteriostatica sau bactericida. AB vegetale se mai numesc si
fitoncide. Actiunea substantelor antibiotice, fiind mai slaba fata de celelalte AB preparate,
prezinta un avantaj fata de acestea si anume ele pot fi active asupra unor tulpini rezistente la
AB clasice. Ele mai prezinta avantajul unei toxicitati mai reduse si pot fi aplicate cu success la
persoanele cu sensibiliate sau reactivitate adverse la AB. Din plantele din flora tarii noastre s-
au izolat substante cu character antibacterian asupra organismelor gram positive, cum este
acidul usinic (Usnea barbata) si din alti licheni. Datorita proprietatilor antimicrobiene, in randul
plantelor medicinale se incadreaza ceapa si usturoiul. In semintele de hrean, mustar, ridichi si
in numeroase specii de crucifere se gasesc numeroase substante care au proprietati
antimicrobiene. Unele fitoncide isolate din plantele superioare sau inferioare actioneaza asupra
parazitilor intestinali sau a parazitului care produce malaria. Pana in present s-au izolat din
plante aproape 100 de substante active cu proprietati antibiotic.
6. Enzyme si fitohormoni enzimele sunt organe proteice specific atat regnului animal cat
si vegetal, avand un dublu rol esential in procesele metabolice, biosinteza si degradarea
substantelor din material vie. Sunt prezente in toate plantele medicinale, in cantitati mai mari
aflandu-se in semintele germinate si plantele tinere.
7. Substantele minerale in regnul vegetal se gasesc sub forma de saruri. In plantele
medicinale, substantele minerale cum sunt potasiu, sodium, siliciu, magneziul, fierul, se afla in
cantitati apreciabile dar care nu depasesc 0,5%, iar altele cum ar fi galitiu, iodul s.a in cantitati
mici.
8. Vitaminele in cantitati mici se gasesc in numeroase specii de plante medicinal. Dupa
solubilitatea in apa sau grasimi, se impart in doua grupe: hidrosolubile si liposolubile. Conform
acestei clasificari din grupa hidrosolubilor fac parte complexul B si vit C care in unele specii se
plante medicinal se gaseste in cele mai mici cantitati, vit PP si acidul folic. Din grupa
liposolubile fac parte vit A care in plantele medicinal, in legume si fructe se faseste sub forma
de carotene sau provit. A, vit D care se gaseste in ciuperci si cereal, VitE si vit K in urzica,
varza. Desi sunt in cantitati mici, vit joaca un rol primordial in viata regnului uman, animal si
vegetal.

11

CLASIFICAREA PLANTELOR DUPA UTILIZAREA LOR PE BAZA ACTIUNII
TERAPEUTICE
Clasificarea plantelor dupa actiunea terapeutica a fost adaptata dupa criteriul de clasificare a
medicamentelor elaborate pe grupe terapeutice.
1. PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE IN BOLILE APARATULUI CARDI-
VASCULAR
a. Afectiuni cardice cu substrat nervos: florile, frunzele si fructele de paducel, talpa gastii,
radacina de valeriana
b. Afectiuni vasculare: sulfina, frunzele de salvie, vasc, fructe de macese, radacina de
tataneasa
c. Anghina pectorala: florile, frunzele si fructele de paducel
d. Ateroscleroza: frunze vasc, traista ciobanului, papadia, frunze mesteacan.
e. Edeme datorate insuficientei circulatorii: coada calului, frunza de mesteacan
f. Hipertensiune arterial: frunze de vasc, flori, fructe, frunze de paducel
g. Hemoragii: frunze de patlagina, de urzica, tataneasa, florile si radacinile de ciobotica
cucului.
2. PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE IN BOLILE APARATULUI DIGESTIV
a. Pt segmentul buco-faringial gingivite, stomatite, abcese dentare, amigdalite; ca
dezinfectante si antiinflamatorii se recomanda ca tratament florile de musetel, sunatoarea, turita
mare, frunze de mur, de nuc si patlagina precum si busuiocul si petalele de trandafir.
b. Pt segmentul gastro-intestinal se recomanda radacina de coada soricelului, papadia.
c. Ca antivomitive si calmante: menta, cerentelul, frunze de roinita.
d. In gastritele hiperacide: radacina de tataneasa, flori de galbenele, sunatoarea, musetel.
e. In hipoaciditate: pelin, salvie
f. In enterocolite: flori de musetel, coada calului, cimbru.
g. In balonari: chimion, coriandru, flori de musetel, coada soricelului, frunze de coada gastii
h. Colici abdominali: menta, musetel
i. In constipatii: lemn dulce, seminte de in, crusin, cicoarea
j. In diaree: coaja de stejar, menta, frunze de afin
12

k. Ca tratament adjuvant al hemoroizilor se recomanda plante cu actiune laxative-purgativa
(crusinul), dezinfectante (coada soricelului, musetel), ca antihelmintice (vermufige): radacina
de pelin, seminte de dovleac.
l. In disfunctii hepato-biliare: matase de porumb, turita mare, brusture, maces
m. Colici hepato-biliari: rostopasca, coada soricelului
n. Dischinezie biliara: anghinara, papadia, rostopasca, sunatoarea, galbenele
o. Stimulente ale functiei hepatice: cimbru si cimbrisor, rostopasca, sunatoarea, coada
soricelului.
3. PLANTE RECOMANDATE IN AFECTIUNILE APARATULUI GENITAL
a. In dismenoree: traista ciobanului, urzica, galbenele, matase de porumb, musetel
b. Leucoree: florile de urzica moarta alba, galbenele, traista ciobanului
c. Adjuvante in metroragii: frunza de urzica, traista ciobanului, coada soricelului
d. Trichomonoza: flori de galbenele-extern, fructe de paducel, matase de porumb, talpa
gastii
e. In prostate se recomanda florile de urzica moarta alba, radacina de tataneasa, busuioc.
4. PLANTE RECOMANDATE IN AFECTIUNILE APARATULUI RESPIRATOR
a. In tusea de diferite etiologii iritativa avem specii de plante emoliente: flori de
lumanarica, flori de nalba de cultura, frunze de patlagina; expectorante: flori de ciubotica
cucului, flori de pin
b. In brinsita: radacina de ciubotica cucului, chimion, cimbrisor
c. In pneumonii: florile si radacinile de ciubotica cucului
d. In astmul bronsic pt efectul spasmolitic: cimbrisor, vasc, valeriana; emollient: patlagina
e. In emfizem pulmonary si silicoza: flori si frunze de potbal.
5. PLANTE RECOMANDATE IN AFECTIUNILE APARATULUI URINAR se
recomanda specii diuretice, deznfectante, antiseptic si calmante:
a. In cistite: flori de coada soricelului, frunze de merisor, flori de soc, teci de fasole, seminte
de in, matase de porumb.
b. In colica renala: rizomi de pir, matase de porumb
c. Dezinfectante urinale: frunze de afin, muguri de plopi
d. Pt inflamatiile rinichilor si cailor urinare: muguri de plop, maces, anghinara
13

e. Adjuvant in litiaza (calculoza) renala: frunze de merisor, frunze de urzica, maces, matase
de porumb.
6. PLANTE RECOMANDATE IN AFECTIUNI DERMATOLOGICE
a. In acnee intern: 3 frati patati, flori de galbenele, cicoarea
b. In eczema, comprese: musetel, coada soricelului, galbenele, frunze de nuc
c. In furunculoza: 3 frati patati, cicoarea, comprese cu faina de in.
d. In arsuri: flori de musetel, galbenele
e. In degeraturi: flori de galbenele, coaja de stejar
f. Cicatrizante: arnica, galbenele, levantica, sunatorea, tataneasa.
7. PLANTE UTILIZATE IN BOLILE DE NUTRITIE SI METABOLISM
a. In diabet zaharat: frunze de afin, dud, anghinara, salvie, urzica
b. In obezitate: crusinul, papadia, mesteacan. Soc
c. In guta: soc, mesteacan, afin, catina
d. Adjuvant in rahitism: pir, maces, cimbrisor
e. Ca mineralizant: coada calului, pir, troscot
f. In alergii: 3 frati patati, coada soricelului, turita mare, menta
8. PLANTE RECOMANDATE IN RESTABILIREA UNOR AFECTIUNI
GLANDULARE
a. Ca sudorifice si decorative: soc, papadia, anghinara, brusture
b. Ca antisudorifice: frunze de nuc, salvie, isopul
9. PLANTE RECOMANDATE IN AFECTIUNILE SISTEMULUI NERVOS
a. Sedativele nervoase: teiul, levantica, valeriana, salvie, obligeana
b. Stimulente nervoase central: menta, gentiala
c. Combatarea durerilor nevralgii si de cap: levantica, musetel, tataneasa.