Evolutia criminologiilor specializate catre criminologie generala s-a desfasurat ,cel mai adesea,sub semnul unor

acerbe lupte de idei.Confruntarile de opinii au avut un rol pozitiv, propulsand teoriile care s-au impus din punct de
vedere stiintific pentru momentul concret-istoric in care au fost lansate,creand curente noi de gandire
stiintifica,dar generand uneori si controverse din care criminologia a avut de castigat.
Problema tratarii marilor curente in criminologie este deosebit de sensibila deoarece se intampla frecvent ca
oamenii de stiinta care au o orientare comuna in problemele esentiale ale domeniului cercetat sa aiba opinii
diferite in privinta altor aspecte ale aceluiasi domeniu.
S-a constatat ca marea majoritate a doctrinelor criminologice s-au concentrat asupra cauzalitatii fenomenului
infractional ,istoria criminologiei fiind una a modelelor etiologice.Acest criteriu a fost considerat relevant ,fiind
utilizat de multi istorici ai criminologiei in includerea teoriilor criminologice in diverse orientari care s-au conturat
in decursul timpului.
In cadrul orientarii biologice ,sau antropologic-biologice cum mai este ea numita,sunt reunite teorii care confera
factorilor biologici o importanta hotaratoare in geneza crimei.Caracteristic pentru ansamblul acestei orientari este
limitarea obiectului criminologiei la studiul infractorului ,incercarea de a demonstra existenta unor trasaturi
specifice de ordin bioantropologic care diferentiaza infractorul de noninfractor ,trasaturi care determina
comportamentul antisocial al individului.
Fondatorul antropologiei criminale si initiatorul pozitivismului in stiintele criminale ramane in istoria universala
celebrul savant italian Cesare Lombroso.Nascut la 6 noiembrie 1835 in Verona,personalitatea viitorului savant s-a
format in cadrul studiilor la Facultatea de Medicina din Pavia ,unde in 1858 si-a luat diploma de medic
legist.Apreciat pentru activitatea sa ca medic militar cand publica studiul intitulat <Cretinismo in
Lombardia>,rectorul Universitatii din Pavia decide sa-l invite pe Lombroso sa ocupe catedra de
psihiatrie.Acceptand invitatia facuta,la 3 mai 1863,Cesare Lombroso si-a inaugurat cursul sau <Medicina legale
delle alienazioni mentali>.considerat de analistii moderni ca intaiul nucleu al operei sale fundamentale <Luomo
delinquente>,aparuta la Milano in 1876.Atunci ,Lombroso initiaza primul in lume ,examenul sistematic al omului
criminal ,substituind tehnicilor anterioare intuitive,metoda experimentala ,cu ajutorul careia studiaza pe omul
delincvent ca obiect de istorie naturalainzestrat cu simturi si sensibilitate.
Obtinand recunoasterea autoritatilor statului a cursului de Medicina legala,predat la Universitatea din Pavia ,la 1
ianuarie 1864,Lombroso si-a inaugurat catedra Clinica de boli mentale ,la care adauga apoi si
Antropologia,initiind astfel o noua stiinta psihiatrica si antropologica pe baze experimentale.Devenit profesor
universitar si cercetator de prestigiu la 1 decembrie1871 ,Lombroso ocupa provizoriu conducerea manicomului
(ocnei)din Pisaro ,unde in laboratorul organizat de el au fost studiati sub aspect psihiatric si antropologic (prin
probe experimentale)400 de criminali.
In acest mod a rezolvat Lombroso problema care il preocupa de ani de zile la catedra Universitatii din Pavia si
anume :apararea societatii de oameni criminali crezuti ca atare ,pentru care inchisoarea este o nedreptate,iar
libertatea lor un pericol pentru ordinea publica.Remediul in viziunea sa era ca oamenii criminali sa fie inlaturati din
societate,nu temporar in proportia faptelor comise ,ci pe timp nedeterminat ,potrivit temeabilitatii lor ,in
manicomii(ocne)criminale ,teza comunicata institutului Lombardo in1872, caruia i-a trimis studiul sau,<Memoria
sur manicomi criminali>.Dupa ce publica la 15 aprilie lucrarea sa <Tratatto antropologica sperimentale dell luomo
delinquente >,fondatorul antropologiei criminale ,vine la Torino,unde timp de trei ani marginalizat fiind de
autoritati si colegii universitari ,cursul liber de psihiatrie i-a fost refuzat;nu I s-a permis vizitarea bolnavilor sai nici
chiar in mod gratuit,I s-a interzis accesul in inchisori.Depasind oprelistile ce au ca temei ostilitatea fatisa a
autoritatilor fata de remediile preconizate de profesor in domeniul criminalitatii,in 1878 C.Lombroso reuseste sa
ocupe catedra de Psihiatrie si antropologiea Universitatii din Milano,si apoi,spre marea lui fericire ,si catedra de
psihiatrie a universitatii din Turin.
Inconjurat de admiratori dar si de adversari inversunati,in aceasta epoca Lombroso isi continua cu asiduitate
activitatea :elaboreaza cursuri universitare ,intreprinde studii pe delicventi periculosi ,publica noi lucrari de
criminologie (Lantropologie criminelle,Paris,1899),scrie in reviste ,participa la reuniuni stiintifice organizate in
tara si strainatate.In functiile detinute in conducerea diferitelur societati si reviste de specialitate ,Cesare
Lombroso a indrumat cu experienta si competenta sa procesul intemeierii stiintei criminologice moderne.
Dupa deceptii politice cunoscute intre 1904 si 1906,in anii din urma,Cesare Lombroso s-a ocupat de studii spiritiste
,prin care constata ca parte din fenomene pot fi explicate cu ajutorul teoriilor experimentale pozitiviste ,dar altele
nu pot,si ca numai teoria spiritista le poate da explicatie.
Opera cea mai celebra a lui Cesare Lombroso este <Luomo delinquente>,iar <Medicina legale delle alienazioni
mentali >este considerate ca intaiul nucleu al acestei opere. Influentat puternic de curentul positivist alaturi de
care unii autori adauga ura de o viata a lui Lombroso fata de <idealism>,reprezentat ,in conceptia sa de acele opinii
care explicau comportamentul uman prin referire la factori spirituali,Lombroso publica principala sa lucrare
<Luomo delinquente>.Intaia sa editie a aparut la Milano,la 15 aprilie 1876,avand titlul:Trattato antropologico
sperimentale dell uomo delinquente.Lombroso,medic legist si psihiatru ,inspirat de teoriile lui Darwin si Spencer si
in general de noile descoperiri stiintifice si de noile conceptii filozofice ,atras de ideile si constatarile stiintelor
naturale ,cucerit de metoda experimentala ,animat de constatarile antecesorilor sai(influentat si de scrierile lui
Dostoievski)stimulat de firea sa scrutatoare de a cunoasta cat mai bine particularitatile,intimitatile fiziologice si
psihologice ale alienatilor de sub ingrijirea sa (manicomiul din Pavia ,Pesaro),precum si ale criminalilor ,intrucat si
acestia interesau specialitatea sa ,si stapanit de dorinta sa vie de a vindeca si ajuta pe cei anormali si bolnavi ,a
initiat cercetarile sale ,pe care apoi impreuna cu concluziile sale le-a rezumat in aceasta opera.
Dupa cum spun fiicele lui Lombroso (Paula si Gina Lombroso: Appunti sulla vita.Le opera,Torino,1906),tatal lor prin
cercetarile anatomice si masurile antropometrice asupra alienatilor ,prin confruntarea acestora cu criminalii si cu
normalii ,a ajuns la convingerea ca oarecare deosebire substantiala trebuia sa existe intre unii si altii,dar nu gasea
sinteza diferentiala.A fost insa hotaratoare in aceasta privinta constatarea facuta asupra craniului faimosului
bandit Vitella ,la care cu ocazia anatomizarii a gasit o serie intreaga de deformatiuni ,care faceau sa semene cu
craniul unei maimute inferioare .Printre alte deformatiuni s-a gasit la baza craniului o gropita occipitala
mediana.Aceasta constatare a fost o lampa revelatoare.<La vederea acelui craniu,zice tatal meu,imi apare deodata
,ca o larga campie sub un orizont aprins ,iluminata problema naturii infractorului ,care trebuia sa reproduca in
timpurile noastre caracterul omului primitiv si mai jos pana la carnivori
.Aceasta (adica reproducerea ) ,continua Gina Lombroso in lucrarea citata ,era cauza , ratiunea gropitei occipitale
,falcilor voluminoase si a intregii analogii ce s-a gasit intre criminali ,salbatici ,alienate si oameni preistorici :toti
reprezentand stadii de mult trecute ale evolutiei.>

Teoria criminalului innascut
Scoala pozitivista de criminologie a incercat sa suplineasca neandeajunsurile in identificarea surselor
generatoare de crima, prin reprezentantii Cesare Lombroso si Enrico Ferri.
Scoala pozitivista a aparut in perioada revolutiei industriale- in prima jumatate a sec al-XIX-lea si a fost
influentat 717h78h a de dezvoltarea stiintelor in acea perioada. Pozitivistii vad comportamentul ca fiind
determinat de forte pe care omul le poate controla si intelege. Legea normeaza relatiile sociale dintre oameni.
Comportamentul criminal si deviant este determinat de o cauza biologic-patologica sau de un defect.
Teoriile lui Lombroso sunt rezultatul studiilor de antropologie criminala. Pe aceasta baza a fost elaborata
teoria criminalului innascut in care se sustine teza conform careia indivizii care au un anumit profil antropologic
sau anomalii cu deficiente anatomo-morfologice au o tendinta innascuta spre crima. Aceste anomalii au fost
denumite de Lombroso stigmate: asimetrie craniana sau faciala, nas plat, maxilare proeminente, urechi mari,
sensibilitate scazuta la durere etc. O alta idee este aceea ca individul cu tendinte criminale are o regresiune atavica
(nefunctionala). Acestia sunt indivizi degenerati, cu esecuri genetice. (cf. Lombroso).
Stiintific, teoria lui Lombroso nu a fost agreata de specialistii in domeniu, dar practicienii au folosit repere
din aceasta teorie in solutionarea de cazuri.
Teoriile ereditatii

In Anglia teoria lombrosiana a fost putin acceptata, iar cercetarile s-au realizat in alte directii. Astfel, s-a
dat o importanta deosebita ereditatii in geneza criminalitatii. In urma cercetarilor se stabileste ca 68% din urmasii
infractorilor devin ei insisi infractori. Se considera ca cei care mostenesc predispozitii deviante devin incapabili sa
se adapteze la o viata sociala normala. Cercetarile in aceasta directie se regasesc in SUA, in Suedia si Danemarca.
De pilda, au fost realizate studii asupra copiilor adoptati care au testat ipoteza conform careia comportamentul
delincvent al acestor copii adoptati urmeaza linia de conduita a parintilor biologici. Constatarile sunt fundamentate
pe cercetari empirice si nu iau in considerare alte variabile ale mediului social, indeosebi al familiei adoptive,
precum si alti factori care pot influenta comportamentul in evolutie al omului, conexati cu caracteristici ale
programului genetic (din fecundare)
Interpretari psihiatrice si psihologice ale delincventei
Modelul psihiatric al delincventei

Diferitele studii pentru stabilirea genezei delincventei au incercat in continuare sa raspunda la intrebarea:
Care este cauza delincventei? Studiile au inceput cu cercetarile in domeniul personalitatilor de tip patologic.
Atat in trecut cat si in contemporaneitate au aparut teorii care sustin ca actele criminale sunt comise indeosebi de
indivizi deficienti psihic, adica cu tulburari de comportament si de personalitate. Teoria lui S. Freud este cea mai
importanta contributie in domeniu, el fiind acela care raspandeste modelul prihiatric al deviantei. Freud postuleaza
existenta a trei instante in structura personalitatii: sinele, eul si supraeul.
Sinele sau id este locul unde se nasc pulsiunile instinctuale si este rezervorul de energie al psihicului. El
reprezinta un complex de instince si tendinte refulate (reprimate, alungate) care au un caracter impersonal si nu
sunt traite in mod constient. Sinele sau id-ul, apreciaza Freud, constituie polull pulsional al personalitatii, depozitar
al tendintelor instinctive predominant sexuale si agresive care pune organismul in tensiune.
Eul sau ego-ul este sistemul constient de conducere si control al comportamentului. Eul reprezinta
constiinta de sine, nucleul personalitatii in alcatuirea caruia intra cunostintele si imaginea despre sine si atitudinea
constienta si inconstienta despre cele mai importante interese si valori.
Supraeul sau superego-ul este instanta psihica cu rol prohibitiv. Este delimitarea eului de lumea externa.
Reprezinta constiinta morala si exprima existenta individului in mediul social. Se considera a fi o achizitie recenta a
individului, achizitie care este dezvoltata sub influenta normelor sociale si nivelului socio-cultural al comunitatii in
care individul este pozitionat.
Raportandu-ne la aceasta conceptie, devianta este apreciata ca rezultatul unui supraeu slab,motiv pentru
care deviantul nu-si poate controla pulsiunile inconstiente. Rezulta ca atat reprezentantii scolii freudiene, cat si
neofreudienii considera criminalitatea ca fiind fundamentata pe conflicte interne, pe sentimente de insecuritate,
de inadecvare si inferioritate. Psihanaliza lui Freud ofera o explicatie doar pentru comportamentul psihotic,
nevrotic si sociopat, si inlatura explicatia actelor criminale produse se deviantii asa zisi normali.
Interpretari psihologice ale delincventei
Interpretarea delincventei fundamentata de teoriile despre personalitate
Perspectiva psihologica de analiza a delincventei incearca sa explice in ce masura omul dispune de o capacitate
intelectiva, afectiva, volitiva, capabila sa mentina un echilibru in satisfacerea necesitatilor tip nevoi,aspiratii si
interese.
Pentru definirea delincventei din aceasta perspectiva unele analize se centreaza pe conceptul de imaturitate
sociala care genereaza comportamentul delincvent. Insuficienta maturizare sociala se releva in dificultatile de
integrare, in starea de conflict cu cerintele unui anumit sistem valoric normativ.
De pe aceste pozitii de abordare a delincventei se releva:
1- insuficienta proceselor de asimilare a cerintelor si normelor sociale. In aceasta situatie spunem ca omul se
afla intr-un deficit de socializare
2- insuficienta proceselor de acomodare la mediul social. Aceasta insuficienta de adaptare este evidentiata
de comportamentul delincvent. Caracteristica acestor oameni este neechivalenta sau disonanta intre
maturizarea sociala si dezvoltarea personalitatii. Se inregistreaza decalaje de dezvoltare pe urmatoarele
planuri:-a- intre nivelul maturizarii intelectuale, pe de-o parte si nivelul dezvoltarii afectivo-motivationale si
caracterial-actionale pe de alta parte;
-b- intre dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatii lor sentimentale si
morale.
De pe aceste pozitii, trasaturile personalitatii relevate de comportamentul delincventei se identifica prin:
- instabilitate emotiv-actionala
- inadaptabilitate sociala
- centrarea satisfactiei materiale sau morale prin delict
- duplicitatea comportamentului delincvent.