Sunteți pe pagina 1din 3

Accente Intime de Alexandru Macedonski

n zilele aceste cnd inima expira,


Cnd egoismu-n aer ca molima planeaza,
Cnd florile simtirii din piepturi se reteaza,
Cnd bunul trai e tinta la care se aspira,
Cnd orice este nobil ne lasa reci si muti,
Cnd fruntea si-o ridica toti oamenii cazuti,
De ce nu e putinta s-adormi pe neasteptate
Si tocmai peste-un secol, nembatrnit d-etate,
Sa te destepti prin farmec la iata si lumina,
Calcnd !ntr-un nou secol pe-a ec"iului ruina#
$u plng pe-o soarta cruda ce-n eci ma urmareste%
& inima ce simte o data se zdrobeste#'''
De mic (atalitatea !n cartea ei m-a-nscris
Sa trec prin asta lume cum trece un proscris,
Dar plng ca nu ad cerul ce-n oc"i se oglindeste
)rin oc"iul &menirii la inime transmis#
De cte ori !n taina, crend o lume-ntreaga,
Distrug pe cea reala, rup lantul ce ma leaga,
Si pentru alte zile ma simt ca sunt nascut%
(amilii, tari, fruntarii, le sterg prin cugetare,
Si ridicnd pe tronu-i familia cea mare,
n patrie comuna ad globul prefacut#
Simtiri mici si !nguste din epocile noastre,
Destule generatii !n scutecele oastre
*e-ati !nfasat, si ele, tot prunce au ramas%
Al secolului nostru cu secolul din urma
+oi sunteti compromisul spre-a face un nou pas,'''
(acutu-l-ati-''' .aspundeti, caci secolul se curma
Si celalalt de-acuma ridica al sau glas#
A"# inima de lacrimi mi-o simt att de plina,'''
n locu-a, raspunsul, sunt ele care-l dau#
Mai mult ca totdeauna poara ne !nclina
Si se refuza pine acelor care n-au#
Mai mult ca totdeauna pamntu-acesta mare
$u poate sa "raneasca pe toti cti a nascut,
Mai mult ca totdeauna, nimic e-o cugetare,
S-o frunza e poetul de criate batut#
Saracul si bogatul n-au loc l-aceeasi masa
S-aceeasi atmosfera pe uniers apasa,
Sc"imbarea nu exista dect !n proceduri,
De sunt zmbiri pe buze, !n suflete sunt uri,
Dispretul corseste pe-acela ce nu stie
Ca lumea este-o casa de /oc de stosarie
n care se despoaie prin orisice mi/loc
Si ca se-ngaduieste sa aibi prin pozunare
Carti bine masluite spre-a face bancul mare,
Destul sa nu te prinda reun altul mai excroc#
0u nu isasem lumea, desigur, precum este,
Si cnd ma destept astazi s-o ad fara de este,
mi ine cteodata sa ma ascund, sa fug,
Sau singur, fara mila, smintit, sa ma distrug,
Sa nu mai ad lumina din cerul plin de soare,
Si "aina ietii-n zdrente s-o lepad la picioare#
Sarmani copii ce !nca la sn de scumpe mume
1mbiti acestui soare, nestiutori de lume,
+oi, care-aeti un suflet umplut de bunatate
Si care-aeti sa pierdeti acea irginitate
De cugete-aurite din inimi inocente,
$entelegatori !nca de-aceste lungi lamente,
Cu frunti mult mai senine c-al cerului azur,
Cu suflete curate ca focul cel mai pur,
De e s-a oastra soarta ca sa intrati ca mine
n cercul unui "aos de inimi !n ruine,
nc"ideti oc"ii ostri, '''Muriti, nu mai intrati,
+eniti curati !n lume, iesiti din ea curati#
Ce-''' )lnsul ma !neaca si nu mai am putere
Sa-nabusesc !n mine accentul de durere
Cnd mumele m-asculta c-o trista-ncremenire,
)riindu-si copilasii cu inima-n priire#
Ce-''' Dragile fiinte sa moara-''' napoi#
Mori tu, poete searbad, cu dro/dii amarte,
Din care pornesti lumii ne!mpacat razboi#
Sa mor#''' 1ilele mele sunt astazi "otarte'''
$enorocite mume, e prea trziu sa mor#
Dar dac-acea femeie ce-n pntecile sale,
n zilele-i frumoase de glorii triumfale,
Cnd supunea destinul c-un zmbet rapitor,
2rsita-a fost sa poarte pe bietul isator,
&# dac-acea femeie ar fi putut sa stie
Ce soarta pregatindu-si !mi pregateste mie,
$u ar fi fost mai bine cu mini nenduratoare
Sa ma omoare-ndata si-apoi sa se omoare-
Societate cruda, acuzatoare ecinic,
Sunt multi care lumina cernd-o l-al tau sfesnic
S-au ars, s-ale lor inimi ca niste urne sfinte
)astreaza-abia cenusa din mii de simtaminte,
Sunt multi care-n mi/locu-ti si-adusera /unetea,
Ca sa-ti !mprospateze cu dnsa batrnetea%
3u, absorbind degraba prinoasele pe rnd,
3e-ai folosit de ele si i-ai priit caznd,
Si-n loc ca sa-ntinzi mna ictimelor simtirii,
Ai rs' 4 (atale timpuri# Cnd plnsul nu excita
Dect rsul ironic sau mila ipocrita'
Asupra-a% planeze blestemul &menirii#