Instituiile culturale

Aa cum am observat din leciile trecute, tim c educaia este un proces de transmitere
a bagajelor de cunotine, avnd ca scop adaptarea omului n mediul ce-l nconjoar. Pentru om,
acest mediu este unul cultural, supus culturalizrii, prin urmare umanizrii.
Pentru a defini rolul i importana instituiilor culturale n educaie i viaa social, vom
ncerca s rspundem pe scurt la ntrebarea Ce este cultura?.
Termenul de cultur vine din latinescul colo, colere care semnific a lucra pmntul, a
locui. Sensul lui primar desemna activiti agricole i a fost utilizat cu acest sens din secolul XI
pn n secolul XIX, n paralel cu accepiunea dat de umanismul renascentist (sec. XVI), de
cultur a spiritului.
Pn astzi, literatura de specialitate a nregistrat un numr mare de semnificaii ale
acestui termen i un numr i mai mare de definiii : sociologul francez A. Moles susine c ar
exista aproximativ 250 de definiii ale culturii.
n limbajul curent, adesea, termenul sugereaz o form superioar de art : oper, teatru,
coregrafie etc. Se consider c o persoan este cult atunci cnd deine cunotine despre arte i
este capabil s fac aprecieri fondate referitoare la creaiile artistice, este rafinat, are gust i
bune maniere. Acesta este un sens restrictiv : nu orice om este cult i nu orice produs al activitii
sale este un act de cultur. Acesta este i punctul de vedere al lui J. Szczepanski, care ine s
precizeze c nu toate produsele omului reprezint cultura lui, ci numai cele superioare,
produse oarecum dezinteresat, pentru ele nsele, deci tiina, arta, religia, ideile politice i
sociale, obiceiurile nobile ntr-un cuvnt, produsele superioare ale spiritului care necesit
cultivarea minii, tendina realizrii unor scopuri mai nalte dect simpla satisfacere a nevoilor
biologice.
n sociologie i antropologie aa cum susine i Marvin Harris, termenii de cultur,
societate i, uneori, etnologie, i disput preeminena.
Kluchohn (1949) confer i el culturii nelesul de fenomen social, definind-o ntr-o
formul succint ca mod distinct de via al oamenilor, model de a tri.
n alt ordine de idei, unele definii au pus accentul mai mult pe sensul obiectiv al
culturii (cultur material sau civilizaie), altele pe sensul subiectiv al culturii (cultur spiritual,
cunotine, valori, simboluri etc.).
Cultura este cel mai important semn al acestei adaptri reale a omului la mediul su, ca
o consencin a acestei atitudini creatoare i activ a sa.
Aadar, putem ajunge la un consens c omul este o fiin, pe lng creatoare i activ,
una cultural, productoare de cultur i mediat ntr-un totul cultural.
Ca un factor complex al educatiei, institutele culturale, reprezentate prin muzee, teatre si
case de cultur, si aduc aportul pe linia dezvoltrii personalittii umane. n cadrul acestora se
organizeaz programe eficiente de mbogtire a culturii generale si de petrecere a timpului liber.
Institutele culturale sunt centre competente de promovare a cunostintelor despre tara pe
care o reprezint, prin intermediul activittilor de informare si educare. Printre ndatoririle lor
principale se numr introducerea culturii n cele mai importante centre ale trilor respective,
grija pentru asigurarea unei prezente nsemnate n actiunile internationale, precum si crearea
unor relatii durabile ntre partenerii diferitelor tri, activi n sfera schimbului cultural
international. Cea mai avantajoas form de organizare a evenimentelor de promovare const n
colaborarea dintre institutele culturale exercitnd o influent eficient asupra mediilor locale
artistice si asupra expertilor n domeniu. Crearea si mentinerea unor relatii bune si permanente cu
reprezentantii mass-media poate fi una dintre priorittile activittii institutelor culturale. Prin
intermediul lor se promoveaz cultura. Institutele culturale urmresc si construirea unui grup de
viitori aliati n opera de popularizare a patrimoniului cultural.
Trile europene au o lung traditie n diplomatia cultural iar schimburile culturale sunt
n general privite ca fiind una dintre cheile cooperrii si ntretinerii unui climat de ntelegere si
tolerant.
Eliberat fiind de comunism, Romnia e pe cale s-si construiasc si ea o astfel de
diplomatie cultural care i va aduce enorm de multe avantaje. Fiind una dintre trile mici care
nu au o cultur dominant n Europa, Romnia se poate conecta la tot ceea ce se ntmpl astzi
la nivel global.
Toat aceast lume virtual care s-a construit n jurul nostru constituie o realitate pe
care nu o mai putem neglija si care nu mai are nici o legtur cu tipul de schimb cultural
traditional pe care l fceam nainte. Acel tip de schimb nu era, binenteles, accesibil foarte
multor oameni. Astzi, el s-a democratizat si s-a generalizat. De asemenea, schimbul acela
cultural era foarte dirijat. La ora actual, schimburile culturale trebuie s tin cont de faptul c
oricine poate s-si prezinte cultura pe cont propriu, ntr-un mod natural si ieftin, si poate avea un
impact extraordinar de mare.
Romnii sunt un popor extrem de creativ, cu un potential artistic si intelectual foarte
important, asa c au ce oferi lumii n materie de inteligent emotiv, de potential creativ si de
continut academic. Institutele culturale pot contribui la valorificarea acestui potential.
Asadar, institutiile culturale pot deveni medii prielnice de transmitere a valorilor si de
formare si reformare a persoanelor in acord cu valorile societatii. Aici se pot desfasura adevarate
programe de formare a tinerilor,de educatie a adultilor,de petrecere fructuoasa a timpului liber
concurand activisti culturali devotati faptelor de cultura, adevarate competente in materie care
ofera uneori expertiza de inalta clasa.


Bibliografie

Constantin Cucos, Pedagogie, editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Polirom,
2002
Noveanu Eugen, Dan Potolea, Stiintele educatiei, Dictionar encyclopedic, Editura
Sigma, Bucuresti, volumul I, II, 2007,2008
Antonesei Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei, Polirom, 1996