1

Directoratul General pentru Politici Interne

Departamentul pentru Politici C: Drepturile Cetatenilor si
Afaceri Constitutionale

Libertati Civile, Justitie si Afaceri Interne




Drepturile persoanelor transgender in statele membre ale
Uniunii Europene






NOTA


















Abstract
Aceasta cercetare prezinta situatia specifica a persoanelor transgender in statele
membre ale Uniunii Europene, ofera o trecere in revista a legislatiei europene existente
referitoare la persoanele transgender si expune aspectele specifice ale problematicii
drepturilor omului cu care se confrunta acestea.

2
Acest document a fost solicitat de Comitetul Parlamentului European pentru Libertati
Civile, Justitie si Afaceri Interne.


Autor
Cristina Castagnoli

Administrator responsabil
Cristina Castagnoli
Departamentul pentru Politici C: Drepturile Cetatenilor si Afaceri Constitutionale
Parlamentul European
B-1047 Bruxelles
E-mail: poldep-citizens@europarl.europa.eu

Versiuni lingvistice
Original: EN


Despre editor
Pentru a contacta Departamentul pentru Politici sau pentru a va abona la buletinul
informativ al acestuia, va rugam contactati:
poldep-citizens@europarl.europa.eu
cristina.castagnoli@europarl.europa.eu

Manuscris finalizat in iunie 2010.
Parlamentul European, Bruxelles 2010
pentru editia in limba romana- Asociatia ACCEPT, Bucuresti, 2010
Acest document este disponibil pe internet, in limba engleza, la adresa:
http://www.lgbt-ep.eu/wp-content/uploads/2010/07/NOTE-20100601-PE425.621-
Transgender-Persons-Rights-in-the-EU-Member-States.pdf


Precizari
Responsabilitatea pentru opiniile exprimate in acest document apartine in intregime
autorului si nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Parlamentului European.

Reproducerea si traducerea in scopuri necomerciale sunt permise, in cazul in care sursa
este mentionata si in care editorul este anuntat si i se trimite un exemplar.










3
Introducere i metodologie

Pe data de 12 septembrie 1989, Parlamentul European a votat o rezoluie referitoare la
discriminarea persoanelor transgender. Douzeci de ani mai tarziu, Comisia pentru
Liberti Civile, Justiie i Afaceri Interne si-a exprimat dorinta de a dispune de o trecere
in revista a drepturilor persoanelor transgender in cele 27 state membre si a legislatiei
europene aplicabile persoanelor transgender.

Studii recente au fost publicate de Consiliul Europei
1
, de Agentia UE pentru Drepturile
Fundamentale si de numeroase organizatii internationale. Scopul acestei note este de a
oferi un raspuns solicitarii Comisiei, pe baza documentatiei existente. Anexa 2 a notei
este constituita dintr-un compendiu al legislatiei din statele membre, referitoare la
problematica transgender, preluat din Raportul Homofobie si discriminare pe criteriul
orientarii sexuale si al identitatii de gen in statele membre UE: Partea a II-a Situatia
sociala, elaborat de Agentia UE pentru Drepturile Fundamentale, pe 31 martie 2009.

Colectarea de informatii referitoare la populatia transgender europeana si la
discriminarea pe criteriul identitatii de gen este foarte dificila. Problema identitatii de gen
este un subiect emergent si controversat, care a fost pana de curand ignorat in cadrul
discursului public, att in legislatia atat a statelor membre, cat si la nivelul Uniunii
Europene.


1. Definitii

Sex: diferenta biologica dintre femei si barbati.

Gen: include, de asemenea, si aspectul social al diferentei intre sexe, alaturi de
elementul biologic.

Orientarea sexuala: acest termen se refera la capacitatea fiecarei persoane de a trai o
puternica atractie emotionala, afectiva si sexuala si de a intretine relatii intime si sexuale
cu persoane de gen opus, de acelasi gen sau cu persoane de mai mult de un gen
2
.

Identitatea de gen: acest termen se refera la experienta trairii identitatii de gen,
interna si individuala, intens resimtita de catre fiecare persoana, experienta care poate fi
conforma sau nu cu sexul atribuit la nastere, incluzand sentimentul personal al corpului
(care poate implica, daca este liber consimtita, modificarea aparentei sau functionarii
corporale prin metode chirurgicale, medicale sau prin alte mijloace), precum si alte
expresii ale identitatii de gen, cum ar fi vestimentatia, vorbirea sau gestica
3
.


1
Studiull referitor la drepturile omului si identitatea de gen, al Comisarului pentru Drepturile
Omului al Consiliului Europei. Pentru informatii aditionale referitoare la accesul la piata muncii si
la transfobia si violenta impotriva persoanelor transgender, vezi studiul.
2
Principiile de la Yogyakarta referitoare la aplicarea legislatiei internationale cu privire la
drepturile omului, in legatura cu orientarea sexuala si identitatea de gen.
3
Principiile de la Yogyakarta referitoare la aplicarea legislatiei internationale cu privire la
drepturile omului, in legatura cu orientarea sexuala si identitatea de gen.
4
Persoana transsexuala: acest termen se refera la o persoana care si-a schimbat sexul
si/sau a fost supusa terapiei hormonale.

Persoana transgender: aceasta este o definitie mai larga, care include persoanele
transsexuale pre-operatorii si post-operatorii, dar si persoane care aleg sa nu faca
operatii si/sau terapie hormonala sau care nu acces la aceste tratamente. Definitia ii
include si pe travestiti, precum si alte persoane care nu pot fi incadrate in categoriile
biologice de barbat si femeie
4
.

Reatribuire de gen: termenul utilizat pentru a defini procesul legal prin care o
persoana este recunoscuta de stat in noul ei rol de gen.


1.1. Importanta definitiilor

Statele membre folosesc adesea aceste definitii in moduri diferite. 14 dintre statele
membre (Belgia, Danemarca, Spania, Franta, Italia, Letonia, Ungaria, Olanda, Austria,
Polonia, Slovacia, Finlanda, Suedia, Marea Britanie) trateaza discriminarea pe criteriul
transgeneritatii ca forma a discriminarii de gen. Doua state membre trateaza aceasta
discriminare ca forma a discriminarii bazate pe orientarea sexuala (Germania, Cipru), iar
11 state membre (Bulgaria, Cehia, Estonia, Irlanda, Grecia, Lituania, Luxemburg, Malta,
Portugalia, Romania, Suedia) nu au legislatie sau jurisprudenta care sa ncadreze
(pentru c n unele sisteme juridice jurisprudena nu este izvor de lege) forma de
discriminare
5
.

Curtea de Justitie a Uniunii Europene, in data de 27 aprilie 2006
6
, a confirmat ca
discriminarea pe criteriul reatribuirii de gen trebuie sa fie considerata ca fiind o forma a
discriminarii de gen.

Cele mai avansate legislatii referitoare la acest aspect sunt Legea maghiara privind
tratamentul egal (lege care include identitatea de gen ca unul dintre criteriile de
discriminare) si legea britanica a recunoasterii identitatii de gen din 2004, care considera
ca o persoana care poseda un certificat de recunoastere a genului nu poate fi
discriminata altfel decat pe criteriile aplicabile oricarei alte persoane apartinand genului
dobandit de catre acea persoana (exceptand cazul organizatiilor religioase care au
motive religioase autentice pentru a discrimina).

Distinctia dintre discriminarea de gen si discriminarea pe criteriul orientarii sexuale este
foarte importanta, deoarece in primul caz se aplica legislatia referitoare la egalitatea
dintre barbati si femei.





4
Studiul referitor la drepturile omului si identitatea de gen, al Comisarului pentru Drepturile
Omului al Consiliului Europei
5
Aceste categorii se bazeaza pe legislatia si jurisprudenta existente.
6
Curtea Europeana de Justitie, Cazul C-423/04
5

2. Legislatia europeana anti-discriminare

2.1. Tratament egal pentru barbati si femei

In 2006, Uniunea Europeana a adoptat asa-numita Directiva a Reformarii
(2006/54/EC)
7
, in scopul consolidarii prevederilor existente asupra implementarii
principiului tratamentului egal pentru barbati si femei. Paragraful 3 al preambulului
Directivei a introdus o referinta explicita la discriminarea bazata pe reatribuirea de
gen, pentru prima data in legislaiaeuropeana.

Aceasta directiva a luat in considerare jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene
cu privire la identitatea de gen. Curtea a afirmat ca legislatia referitoare la tratament
egal (in ceea ce priveste munca si angajarea, salarizarea egala si beneficiile de
securitate sociala) sunt aplicabile persoanelor transgender. In plus, Curtea s-a pronuntat
asupra faptului ca tratamentul egal pentru persoanele transgender trebuie sa fie aplicat
in conformitate cu genul dobandit dupa reatribuirea de gen, si nu cu sexul atribuit la
nastere
8
.

Statele membre sunt asteptate sa trimita Comisiei Europene toate informatiile necesare
referitoare la implementarea directivei, pana in data de 15 februarie 2011. Comisia va
prezenta ulterior un raport Parlamentului European si Consiliului Europei.

Potrivit jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, la ora actuala, numai
persoanele transgender care au beneficiat de procesul de reatribuire de gen sunt
protejate de legislatia europeana
9
. Acest segment reprezinta doar aproximativ 10% din
totalul populatiei transgender. Studiul Agentiei Uniunii Europene pentru Drepturile
Fundamentale (FRA) pe tema Homofobiei si discriminarii pe criteriul orientarii sexuale in
statele membre UE a ajuns la concluzia ca nu exista niciun motiv pentru a nu extinde
protectia impotriva discriminarii si asupra persoanelor care nu au efectuat reatribuirea
de gen, pentru a acoperi si travestitii, persoane care traiesc permanent in genul opus
celui atribuit la nastere, fara a fi efectuat vreo interventie medicala, precum si acele
persoane care doresc sa isi prezinte in mod diferit identitatea de gen.

Aceasta pozitie a fost adoptata de Ombudsmanul Finlandez pentru Egalitate, de Comisia
Olandeza pentru Tratament Egal si de Comisia de Ancheta Suedeza, organizata de
Guvernul Suedez.




7
Directiva 2006/54/EC a Parlamentului European si a Consiliului, din 5 iulie 2006, asupra
implementarii principiului sanselor egale si a tratamentului egal pentru barbati si femei, in ceea
ce priveste angajarea si ocupatia profesionala, OJEU L204, 26 iulie 2006, pp. 23-26.
8
Cazul P. v. S. si Cornwall County Council, Cazul C-13-94 (1994); Cazul K.B. v. Agentia Nationala
pentru Servicii de Sanatate si Pensii, Cazul C-117/01 (2004); Cazul Sarah Margaret Richards v.
Secretarul de Stat pentru Munca si Pensii, Cazul C-423/04 (2006).
9
Discriminarea de gen se refera strict la persoane care intentioneaza sa efectueze, au efectuat
sau sunt in procesul de a efectua reatribuirea de gen. (vezi nota de subsol nr. 4)
6

2.2. Directiva generala anti-discriminare

Comisia Europeana a prezentat o propunere pentru o Directiva referitoare la
implementarea principiului tratamentului egal pentru persoane, indiferent de religie sau
credinta, dizabilitate, varsta sau orientare sexuala
10
, in data de 2 aprilie 2008, al carei
text nu acopera insa discriminarea pe criteriul reatribuirii de gen.

3. Reatribuirea de gen

Posibilitatea de a-si schimba legal sexul si prenumele este esentiala pentru viata de zi cu
zi a persoanelor transgender (permis de conducere, asistenta medicala, candidatura
pentru un loc de munca, calatorii).

Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a afirmat in repetate randuri ca statele
ar trebui sa asigure persoanelor transgender posibilitatea de a beneficia de interventii
chirurgicale care sa conduca la schimbarea completa a sexului. Curtea a decis, de
asemenea, ca statele trebuie sa recunoasca schimbarea sexului in documentele de
identitate
11
.

Principiul de la Yogyakarta nr. 3 afirma: oricine are dreptul sa fie recunoscut
pretutindeni ca o persoana in fata legii. Persoanele cu diverse orientari sexuale si
identitati de gen se vor bucura de capacitate legala in toate aspectele vietii. Orientarea
sexuala si identitatea de gen auto-definite ale fiecarei persoane sunt parti integrante ale
personalitatii acesteia si constituie unul din aspectele de baza ale auto-determinarii,
demnitatii si ale libertatii. Nicio persoana nu va fi fortata sa se supuna unor proceduri
medicale, printre care interventia chirurgicala de schimbare a sexului, sterilizarea sau
terapia hormonala, ca o cerinta pentru recunoasterea legala a identitatii sale de gen
Nicio persoana nu va fi supusa presiunii de a-si ascunde, suprima sau nega orientarea
sexuala sau identitatea de gen.

3.1. Reatribuirea de gen in statele membre

Recunoasterea legala a genului preferat nu este tratata in acelasi mod in toate cele 27
state membre.

Abordarile statelor membre pot fi clasificate in 4 categorii:

a) statele in care nu este nevoie de tratament hormonal sau de interventii
chirurgicale pentru a obtine reatribuirea legala de gen: Spania, Ungaria,
Finlanda, Marea Britanie. In aceste tari, recunoasterea genului este posibila, in
urma prezentarii unor dovezi ca exista disforie de gen inaintea unei autoritati
competente (de exemplu, Ministerul Sanatatii in Ungaria, Comisia de Schimbare a
Sexului in Marea Britanie, un medic sau un psiholog clinician in Spania);

10
COM/2008/0426 final
11
CEDO, van Kuck v. Germania, judecata din 12 iunie 2003, si CEDO, B. v. Franta, judecata din
25 martie 1992, si Christine Goodwin v. Marea Britanie, judecata din 11 iulie 2002.
7
b) statele in care este nevoie de tratament hormonal si/sau de interventii
chirurgicale pentru a obtine reatribuirea legala de gen: Belgia, Bulgaria, Cehia,
Danemarca, Germania, Estonia, Franta, Italia, Olanda, Austria, Polonia,
Portugalia. In aceste tari, individul trebuie sa faca dovada ca:
1. a urmat un proces supervizat medical de schimbare a sexului adesea
restrans la anumiti medici sau insitutii aprobate de stat;
2. a devenit, in urma unor proceduri chirurgicale, infertil in mod ireversibil
(sterilizare) si/sau
3. a efectuat alte proceduri medicale, precum tratamentul hormonal
12
.

Potrivit Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, aceste practici sunt
contrare principiului respectului pentru integritatea fizica a persoanei, in special datorita
faptului ca persoanele transgender par sa fie singurul grup din Europa care face obiectul
sterilizarii prevazute legal si promovate de stat (vezi, de asemenea, articolul 3 din
Declaratia Drepturilor Universale, referitor la dreptul la integritatea persoanei).

Inalta Curte Administrativa din Austria si Curtea Suprema Federala din Germania au
decis de curand ca interventia chirurgicala obligatorie nu poate fi o preconditie a
reatribuirii de gen
13
.

c) statele in care nu exista prevederi in legatura cu acest aspect: Irlanda, Grecia,
Cipru, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Romania, Suedia, Slovacia, Slovenia.
Potrivit Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, aceste tari
incalca jurisprudenta stabilita a CEDO, din cauza faptului ca nu exista certitudine
legala.

Situatia din Irlanda a fost criticata intr-o decizie a CEDO referitoare la legea certificatelor
de nastere, fiind considerata incompatibila cu Conventia Europeana a Drepturilor
Omului, intrucat nu permite modificarea certificatelor de nastere.

3.1.1. Consecinte ale reatribuirii de gen pentru viata de familie

3.1.1.1. Posibilitatea ca persoanele transgender sa se casatoreasca
In 1998, Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu a acordat unei persoane
transgender, careia ii fusese recunoscut legal noul gen, dreptul de a se casatori cu o
persoana de sex opus genului dobandit de transsexual. In 2002, insa, Curtea a anulat
jurisprudenta anterioara si a afirmat ca transsexualii post-operativi nu au fost deprivati
de dreptul de a se casatori, intrucat, conform legii, ei se pot casatori in continuare cu o

12
In plus, este uneori nevoie ca persoanele sa demonstreze ca au trait o lunga perioada de timp
in noul gen asa-numita experienta de viata reala. Aceasta, impreuna cu tratamentul hormonal
si interventiile chirurgicale, constituie cele trei elemente ale terapiei triadice adesea in vigoare in
statele membre, ca preconditie pentru recunoasterea noului gen. Sursa: Studiul referitor la
drepturile omului si identitatea de gen, al Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului
Europei
13
Dupa decizia Curtii Constitutionale (VfGH 29.09.2008, B 411/08, B 412/08), Inalta Curte
Administrativa a facut posibila modificarea legislativa in 2009 (VwGH 27.2. 2009). BVerfG, 1 BvL
3/03 (6 decembrie 2005).
8
persoana de sex opus genului lor anterior
14
. In urma acestui caz, Marea Britanie a
adoptat Legea Recunoasterii Genului, care a intrat in vigoare in aprilie 2005.

Aceasta posibilitate nu afecteaza legislatia existenta privind casatoriile intre persoane de
acelasi sex, care nu este permisa in majoritatea statelor membre. In cazul judecat
recent de CEDO, Schalk si Kopf vs. Austria
15
, din 24 iunie 2010, Curtea nu a obligat
statul sa asigure cuplurilor gay dreptul de a se casatori. Curtea a decis ca nu exista o
incalcare a articolului 12 (dreptul la casatorie), a articolului 14 (interzicerea discriminarii)
si a articolului 8 (dreptul la respectarea vieii private i de familie) a Conventiei Europene
a Drepturilor Omului.

Referitor la acest aspect, abordarile statelor membre pot fi impartite in 3 categorii:

a) 16 dintre statele membre permit transsexualilor post-operativi sa se casatoreasca
cu o persoana de sex opus genului dobandit de acestia: Belgia, Danemarca,
Germania, Estonia, Grecia, Spania, Franta, Italia, Letonia, Luxemburg, Olanda,
Austria, Slovacia, Finlanda, Slovenia, Marea Britanie;
b) 2 dintre statele membre nu permit astfel de casatorii: Portugalia, Irlanda;
c) 9 dintre statele membre nu au legislatie care sa reglementeze acest aspect:
Bulgaria, Cehia, Cipru, Ungaria, Lituania, Malta, Polonia, Romania, Suedia.


3.1.1.2. Obligatia persoanelor transgender de a divorta
O chestiune diferita se refera la obligatia legala a unei persoane transgender casatorite
sa divorteze, in vederea recunoasterii oficiale a noului sau gen. Acest aspect este
indeosebi problematic in statele care nu recunosc casatoria intre persoanele de acelasi
sex.

Conform Principiului de la Yogyakarta nr. 3, niciun statut, precum casatoria sau
parentalitatea, nu pot fi invocate pentru a impiedica recunoasterea legala a identitatii de
gen a unei persoane. Acest aspect nu se oglindeste in practica a numeroase dintre
statele membre.

Posibilitatea de a ramane casatorit(a) dupa reatribuirea de gen exista numai in Lituania
si in Olanda. In toate celelalte state membre, acest lucru nu este posibil. De exemplu, in
Polonia si in Marea Britanie, o persoana trebuie sa divorteze inainte ca noul gen sa ii fie
recunoscut oficial. In Bulgaria si in Ungaria, reatribuirea de gen conduce la dizolvarea
casatoriei.

Terminarea unei casatorii are consecinte asupra custodiei copiilor, beneficiilor de stat,
asistentei medicale etc.

Curtea Constitutionala din Austria a acordat unei femei transsexuale dreptul de a i se
reatribui genul, din barbat in femeie, ramanand casatorita cu sotia sa. Curtea

14
Christine Goodwin v. Marea Britanie, Aplicatia nr. 2897/95, judecata din 11 iulie 2002.
15
Schalk si Kopf v. Austria (aplicatia nr. 30141/04)
9
Constitutionala din Germania a luat o hotarare similara
16
. Divortul fortat ar putea
constitui o incalcare a articolelor 7 si 9 din Declaratia Drepturilor Omului (respectarea
vieii private i de familie si dreptul la cstorie, care conine prerogativa ntemeierii unei
familii).

3.2. Schimbarea numelui si/sau a prenumelui, in cazul reatribuirii de gen

In statele membre, exista similitudini intre procedurile in vederea schimbarii prenumelor
(si/sau a numelor de familie, in tarile in care acestea indica genul masculin sau feminin
al persoanei) si cele in vederea reatribuirii de gen. Procesul poate fi facil (precum in
Belgia) sau poate necesita proceduri de lunga durata care pot include interventii
medicale, sau acest drept poate fi negat in totalitate, precum in Irlanda.

Modurile cum statele membre abordeaza acest aspect pot fi clasificate in 4 categorii:

a) in 8 dintre statele membre, schimbarea numelui se realizeaza usor, fara evaluare
medicala: Belgia, Estonia, Lituania
17
, Luxemburg
18
, Malta, Slovacia, Slovenia,
Regatul Unit;
b) in 14 dintre statele membre (Cehia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania,
Franta, Italia, Letonia, Ungaria, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda, Suedia
19
),
numele poate fi schimbat dupa evaluarea medicala si/sau interventie chirurgicala
si/sau tratament hormonal;
c) Irlanda are o situatie specifica: certificatul de nastere nu poate fi modificat si nu
exista nicio legislatie privind schimbarea numelui persoanelor transgender, dar
nu exista nicio interdictie, in practica, ca o persoana sa adopte de facto un nou
nume sau prenume si sa il foloseasca in cazul pasaportului, permisului de
conducere sau pentru securitatea sociala;
d) in 4 dintre statele membre, nu exista niciun fel de legislatie in acest sens:
Bulgara, Cipru, Polonia, Romania.

Nesiguranta referitoare la identitatea unei persoane are consecinte imense si poate
impiedica o persoana transgender sa participe plenar la viata societatii, educatie,
angajare, calatorii.


4. Asistenta medicala


16
Curtea Constitutionala a Austriei, BverfG, 1 BvL 1/04 (18 iulie 2006); Curtea Constitutionala a
Germaniei, BVerfG, 1BvL 10/05 (27 mai 2008)
17
Doar un nume neutru din punct de vedere al genului
18
Doar un nume neutru din punct de vedere al genului
19
In Suedia, procedura este foarte dificila si necesita evaluare psihologica, experienta de viata
reala, terapie hormonala, interventii chirurgicale pentru modificarea caracteristicilor sexuale
secundare, sterilitate permanenta.
10
Conform EuroStudiului Transgender referitor la experienta asistentei medicale pentru
persoanele transgender
20
, persoanele transgender sufera inegalitati si discriminare in
accesul la asistenta medicala in statele membre UE.




4.1. Transsexualitatea ca tulburare mintala

Clasificarile medicale internationale existente definesc in continuare transsexualitatea ca
tulburare mintala. La ora actuala, exista doua sisteme de clasificare a tulburarilor
mintale recunoscute international: Manualul Diagnostic si Statistic al Tulburarilor
Mintale (DSM), care include termenul tulburare de identitate de gen in randul
tulburarilor mintale si il utilizeaza pentru a descrie persoane care traiesc o disforie de
gen semnificativa, de exemplu nemultumirea fata de sexul biologic in care s-au nascut.
Al doilea sistem, Clasificarea Internationala Statistica a Tulburarilor si a Problemelor
Asociate Sanatatii Mintale (ICD) a OMS prezinta transsexualitatea ca tulburare mintala
si de comportament. Sistemele DSM si ICD sunt adesea oglindite de clasificarile medicale
de la nivel national, in statele membre UE.

Potrivit studiului Drepturile omului si identitatea de gen, elaborat de Comisia pentru
Drepturile Omului a Consiliului Europei, aceste clasificari sunt problematice si sunt din
ce in ce mai mult chestionate de membrii societatii civile si de cei care ofera servicii
medicale. Aceste clasificari pot deveni un obstacol pentru deplina exercitare a drepturilor
omului de catre persoanele transgender, in special atunci cand sunt aplicate intr-o
maniera care sa restranga capacitatea legala sau optiunea pentru tratamentul medical
Aceasta problema reprezinta o controversa semnificativa in cadrul miscarii transgender
insesi. Multe persoane transgender se simt amenintate de o posibila modificare a
sistemelor de clasificare, temandu-se ca acest fapt ar avea ca rezultat o restrangere si
mai mare a posibilitatii de a accesa asistenta medicala specifica. Opinia lor este ca,
intrucat sistemele medicale necesita un diagnostic pentru a justifica tratamentul
medical sau psihologic, este esentiala pastrarea unui diagnostic, pentru a asigura
accesul la asistenta medicala. Altii sunt de parere ca diagnosticarea ca tulburare mintala
stigmatizeaza indivizii in societate si ii transforma in obiecte ale medicinei, in loc de
subiecti responsabili pentru exprimarea prorpriilor nevoi medicale. Ar fi utila analiza unor
clasificari alternative, in consultatie cu persoanele transgender si cu organizatiile
acestora. Din perspectiva drepturilor omului si a asistentei medicale, nu este nevoie de
un diagnostic de tulburare mintala pentru a asigura accesul la tratamentul pentru o
conditie care necesita ingrijire medicala.



4.2. Accesul la terapia de schimbare de sex ca asistenta medicala


20
EuroStudiul Transgender, de Prof. Stephen Whittle OBE, Dr Lewis Turner, Ryan Combs,
Stephanne Rhodes, publicat de ILGA Europe in aprilie 2008, cu sprijinul Comisiei Europene.

11
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca statele trebuie sa asigure beneficiul
interveniei chirurgicale care sa conduca la deplina schimbare a sexului. Potrivit Curtii,
persoanele transgender trebuie sa aiba acces la tratament hormonal, interventii
chirurgicale sau alte interventii medicale, precum indepartarea de durata a parului sau
antrenarea vocii. Jurisprudenta CEDO a statuat ca statele sa asigure posibilitatea
beneficierii de interventii chirurgicale care sa conduca la deplina schimbare a sexului si,
de asemenea, ca programele de asigurari medicale sa acopere tratamentul medical
general necesar, din care face parte operatia de schimbare de sex
21
. Cu toate acestea,
din EuroStudiul Transgender, care a evaluat experientele persoanelor transgender din
UE in sistemul medical, rezulta ca la 80% dintre persoanele transgender li se refuza
finantarea publica pentru tratamentul hormonal, iar la 86% dintre acestea li se refuza
finantarea publica pentru operatia de schimbare de sex. In consecinta, peste 50% dintre
persoanele transgender suporta ele insele in intregime costurile procedurilor.

Experientele persoanelor transgender cu sistemul medical sunt adesea negative. Din
studiul citat anterior reiese ca numai 30% dintre subiecti au avut parte, atunci cand au
cautat ajutor sau o trimitere la un specialist pentru proceduri de schimbare de sex, de
ceea ce studiul definea ca nivelul minim acceptabil de asistenta un medic dornic sa
ajute, dar caruia ii lipseau informatiile referitoare la ingrijirea medicala pentru
persoanele transgender. O treime din respondenti a afirmat ca le-a fost refuzat
tratamentul, deoarece medicii nu erau de acord cu schimbarea de sex
22
.

4.3. Accesul la securitatea sociala si la asistenta medicala in general

Jurisprudenta CEDO referitoare la angajare, pensii de urmas si varsta de pensionare a
confirmat ca discriminarea persoanelor transgender este acoperita de legea discriminarii
de gen.

Un alt aspect se refera la accesul la asistenta medicala care nu este legata de
problematica transgender. FRA aduce la cunostinta ca un sfert dintre respondentii
EuroStudiului au fost tratati negativ de catre lucratorii din domeniul medical, datorita
identitatii lor de gen. O cincime au afirmat ca modul de accesare a serviciilor medicale a
fost afectat de faptul ca sunt persoane transgender. In consecinta, multe persoane
transgender evita pe cat posibil vizitele medicale, de teama unor comportamente
nepotrivite din partea medicilor.

Problemele cu care se confrunta persoanele transgender in accesarea sistemului medical
(dreptul la asistenta medicala nu este clar definit in legislaia UE) sunt oglindite in
statistici. Mai multe studii citate de studiul FRA afirma ca intre un sfert si o treime din
respondentii transgender au avut tentative suicidare. Intr-o cercetare realizata in
Irlanda, 26% dintre persoanele transgender au avut cel putin o tentativa de sinucidere si
jumatate din respondentii transgender intr-un studiu de mari dimensiuni despre situatia

21
Van Kck v. Germania (Aplicatia nr. 35968/97) - alineatele 47, 73 si 82 si L. v. Lituania
(Aplicatia nr. 27527/03) - alineatele 59 si 74.
27527/03) - paragraphs 59 and 74.
22
EuroStudiul Transgender loc. Cit. p.55 si 58.
12
medicala a persoanelor LGBT in Suedia s-au gandit intr-un moment sau altul sa isi ia
viata 21% au incercat sa faca acest lucru
23
.


5. Libera circulaie a persoanelor transgender in Uniunea Europeana

Nu exista deocamdata niciun caz in jurisprudenta de la nivel european care sa abordeze
problematica recunoasterii mutuale, atunci cand o persoana transgender doreste sa isi
exercite dreptul de libera circulaie in cadrul UE. Problemele pot aparea in momentul in
care recunoasterea noului gen are loc intr-un stat, iar persoana transgender cauta
recunoasterea si intr-un alt stat membru. Persoanele transgender se confrunta cu
probleme in obtinerea noilor acte de identitate cu numele potrivit si cu noul gen
dobandit, iar aceasta le poate impiedica sa calatoreasca.

Alte probleme pot aparea si in domeniul reunificarii familiale. Tara de cetatenie forteaza
uneori persoana transgender sa divorteze dupa reatribuirea de gen, ceea ce poate
deveni un obstacol la adresa reunificarii familiale si a posibilitatii de a trai cu fostul
partener in alta tara.

In legislatia privitoare la familie, problema recunoasterii mutuale a casatoriilor
persoanelor de acelasi sex este acoperita de Directiva 2004/38.


6. Solicitantii de azil transgender
24


Inaltul Comisar pentru Refugiati al Natiunilor Unite a abordat problemele cu care se
confrunta persoanele transgender care solicita azil sau recunoasterea ca refugiati, de
exemplu atunci cand prezinta acte de identitate care nu se potrivesc cu infatisarea lor
fizica. UNHCR a confirmat ca solicitarile de azil referitoare la identitatea de gen pot fi
aprobate in conformitate cu Conventia Natiunilor Unite referitoare la Statutul
Refugiatilor, din 1951, in cazul in care criteriile din definitia refugiatului sunt
indeplinite
25
. Persoanele transgender sunt considerate, conform Conventiei, ca fiind
membri ai unui grup social specific. In unele state membre (Franta, Austria),
persoanele transgender sunt definite ca un grup social distinct, in timp ce in alte tari
nu exista o astfel de definitie.

Persoanele transgender care au solicitat azil se confrunta cateodata cu probleme in
centrele de primire si de detentie, din partea celorlalti solicitanti de azil (adesea

23
Studiul referitor la drepturile omului si identitatea de gen, al Comisarului pentru Drepturile
Omului al Consiliului Europei
24
Preluat din Studiul referitor la drepturile omului si identitatea de gen, al Comisarului pentru
Drepturile Omului al Consiliului Europei
25
Inaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, Nota indrumatoare a UNHCR referitoare la
solicitarile de refugiu referitoare la orientarea sexuala si la identitatea de gen, 21 noiembrie 2008.
Aceasta nota completeaza Indrumarile UNHCR referitoare la Protectia Internationala nr. 1:
persecutia datorata genului, in contextul articolului 1A(2) al Conventiei din 1951 si/sau Protocoluli
1967 referitor la statutul refugiatilor, din mai 2002. Ambele indrumari sunt relevante pentru
evaluarea solicitarilor de azil facute de persoane transgender.
13
provenind din aceeasi tara) si exista un serios risc de traumatizare pentru solicitantii de
azil transgender
26
. Cateodata, persoanele transgender nu sunt cazate in zona de
rezidenta (pentru barbati sau femei) pe care o doresc, lucru care duce la situatii
potential periculoase, inclusiv risc ridicat de violenta sexuala, hartuire si alte forme de
rele tratamente. O alta problema este constituita de lipsa accesului la asistenta
medicala, aspect care poate duce la intreruperea tratamentului hormonal continuu de
care au nevoie unele persoane transgender
27
.

7. Drepturile persoanelor transgender in tarile invecinate cu Uniunea
Europeana

Situatia drepturilor persoanelor transgender in tarile invecinate cu Uniunea Europeana
nu este clara. Lipsa informatiilor face ca analiza detaliata a acestei problematici sa fie
foarte dificila.

In raportul asupra progresului Turciei pentru aderarea la Uniunea Europeana din 14
octombrie 2009, se afirma: Cadrul legal nu este aliniat in mod adecvat la acquis-ul
comunitar Homofobia s-a materializat in acte de violenta fizica si sexuala. Uciderile a
numerosi transsexuali si travestiti sunt o dezvoltare ingrijoratoare. Curtile de justitie au
aplicat principiul provocarii nedrepte in favoarea celor care au comis delicte impotriva
travestitilor si a transsexualilor.

Nu exista nicio lege in Turcia care sa proteje persoanele lesbiene, gay, bisexuale si
transgender (LGBT) impotriva discriminarii in cadrul angajrii, educaiei, drepturilor
locative, asistenei medicale, serviciilor publice sau obtinerii de credite.

Raportul Comisiei mentionat anterior afirma: Au existat mai multe cazuri de
discriminare la locul de munca, in care angajati LGBT au fost concediati din cauza
orientarii lor sexuale. Prevederile Codului Penal turcesc referitoare la exhibitionism
public si incalcarea moralei publice sunt cateodata utilizate pentru a discrimina
persoanele LGBT. Legislaia privind contraveniile este adesea folosita pentru a aplica
amenzi persoanelor transgender.

Potrivit Human Rights Watch, uciderea lui Ebru Soykan, un cunoscut activist pentru
drepturile persoanelor transgender, pe 10 martie 2009, demonstreaza existenta unui
climat continuu de violenta pe criteriul identitatii de gen. In luna mai a anului 2010, in

26
Vezi, de exemplu, cercetarea realizata de Adunarea Cetatenilor Helsinki si de Organizatia
pentru refugiu, azil si migratie (ORAM): Refugiu nesigur: Provocarile de securitate cu care se
confrunta solicitantii de azi si refugiatii gay, lesbiene, bisexuali si transgender in Turcia (2009)
27
Persoanele transgender din inchisori se confrunta cu probleme similare, fiind nevoite sa
petreaca perioade indelungate de timp fara terapie hormonala. Aceasta poate rezulta in lungi
perioade de timp fara tratament si poate cauza serioase probleme de sanatate, precum
dezvoltarea osteoporozei la barbatii transsexuali, si modificari fiziologice ireversibile, precum
dezvoltarea cheliei in cazul femeilor transsexuale. Persoanele transsexuale se vor confrunta
adesea cu dificultati in accesarea evaluarilor, terapiilor hormonale sau interventiilor chirurgicale,
intrucat multe inchisori sau sisteme penitenciare sunt de parere ca nu dispun de facilitatile
necesare pentru a aborda detinutii transsexuali, iar in unele cazuri, se considera ca acestia isi
falsifica dreptul la tratament, din cauza condamnarii lor.
14
timpul celei de-a sasea Zi Internationale Impotriva Homofobiei, niste forte de politie au
atacat violent cinci activisti transgender de la Asociatia Pink Life din Ankara.

Potrivit unui studiu recent
28
, persoanele transgender se numara printre cei mai
vulnerabili solicitanti de azil si refugiati din Turcia, la ora actuala.

In Croatia, reatribuirea de gen este posibila, dupa evaluarea psihologica, tratamentul
terapeutic, testul de viata reala, tratamentul hormonal, interventia chirurgicala si
sterilizarea chirurgicala. Dupa reatribuirea de gen, este posibila si schimbarea numelui.

Potrivit unui studiu din octombrie 2009
29
, desi Croatia a luat masuri importante pentru a
combate discriminarea, atat prin aplicarea prevederilor legate de anti-discriminare din
legislatia existenta, cat si prin Legea Anti-Discriminare din 2008, legislatia ramane totusi
lipsita de sens, in absenta protectiei reale a drepturilor persoanelor LGBT. De fapt,
angajamentul Croatiei fata de principiul egalitatii pentru totii cetatenii sai poate fi serios
chestonat, atunci cand afirmatii si actiuni discriminatorii pot fi atribuite actorilor de stat,
la toate nivelele.

Violenta si ura impotriva persoanelor LGBT este persistenta. Violentele din timpul
evenimentelor Zagreb Pride din 2007, 2008 si 2009 pun la indoiala posibilitatea
cetatenilor de a-si exercita dreptul la libertate de intrunire si de expresie.


8. Rezolutia Parlamentului European din 1989

Parlamentul a adoptat o rezolutie referitoare la discriminarea persoanelor transsexuale,
pe data de 12 septembrie 1989
30
. Rezolutia solicita statelor membre sa ia masuri pentru
protectia persoanelor transsexuale si sa adopte legislatie in vederea acestui scop.

In mod deosebit, Parlamentul European:

- a solicitat statelor membre sa adopte prevederi referitoare la dreptul transsexualilor de
a-si schimba sexul prin tratament endocrinologic, chirurgie plastica si tratament
cosmetic, precum si referitoare la procedura si la interzicerea discriminarii impotriva
acestor persoane;

- a solicitat Consiliului Europei sa adopte o Conventie pentru protectia transsexualilor;


28
Refugiu nesigur: Provocarile de securitate cu care se confrunta solicitantii de azi si refugiatii
gay, lesbiene, bisexuali si transgender in Turcia de Adunarea Cetatenilor Helsinki Turcia,
Programul de advocacy si suport pentru refugiati & ORAM Organizatia pentru refugiu, azil si
migratie
29
Global Rights International Human Rights Clinic, Programul pentru Drepturile Omului,
Facultatea de Drept Harvard LORI Zagreb Pride Zenska Soba Camera Femeilor Centru pentru
Drepturi Sexuale
30
Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. C 256/33-37 din 9.10.1989
15
- a solicitat statelor membre sa se asigure ca tarifele tratamentelor psihologice,
endocrinologice, chirurgicale si cosmetice pentru transsexuali sunt suportate de insitutiile
publice de asigurari medicale;

- a solicitat statelor membre sa asigure asistenta sociala transsexualilor care nu si-au
pierdut locul de munca sau spatiul locativ dintr-o vina a lor, ci din cauza adaptarii lor
sexuale;

- a solicitat statelor membre sa organizeze centre de consiliere pentru transsexuali si sa
asigure suport financiar pentru organizatii de auto-ajutorare;

- a solicitat statelor membre sa difuzeze informatii referitoare la problemele
transsexualilor, in special in randurile angajatilor serviciilor sociale, politiei, autoritatilor
de frontiera, birourilor de inregistrare, autoritatilor militare si serviciilor care deservesc
inchisorile;

- a solicitat Comisiei si Consiliului sa clarifice faptul ca directivele comunitare referitoare
la egalitatea dintre barbati si femei la locul de munca interzic, de asemenea, si
discriminarea transsexualilor;

- a solicitat Comisiei, Consiliului si statelor membre sa elaboreze acte de identitate care
sa fie recunoscute in intreaga Comunitate si in care, acolo unde este posibil,
transsexualitatea purtatorului sa poata fi indicata in timpul perioadei de adaptare
sexuala, daca purtatorul solicita acest lucru;

- a solicitat Consiliului si statelor membre sa recunoasca persecutia din cauza
transsexualitatii ca un criteriu pentru acordarea azilului;

- a solicitat Comisiei sa ofere fonduri disponibile in programele sale caritabile, pentru
cercetari medicale ulterioare referitoare la transsexualitate;

- a solicitat Comisiei sa indemne statele membre sa adopte masuri speciale pentru a gasi
locuri de munca pentru transsexuali;

- a solicitat organizarea unui birou al Comisiei, caruia sa ii poata fi raportate cazurile de
discriminare.

Mai multe rezolutii generale referitoare la homofobia in Europa, in 2006 si 2007
31
, au
abordat de asemenea si situatia persoanelor transgender.




Anexa 1: Tabel general


31
Rezolutia Parlamentului European din 18 ianuarie 2006 si din 26 aprilie 2007 referitoare la
homofobie in Europa
16
Legislatia
anti-
discriminare
Cerinte
pentru
reatribuire
de gen
Posibilitatea de a
schimba numele
in cazul
reatribuirii de
gen
Posibilitatea de a
modifica
certificatul de
nastere
Posibilitat
ea de a se
casatori in
noul gen
Obligat
ia de a
divorta
pentru
a
obtine
un nou
gen
BE discriminare
de gen
tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
usoara, fara
evaluare medicala
da, dupa obtinerea
certificatului de
recunoastere a
genului (sunt
necesare evaluarea
psihologica,
tratamentul hormonal
si sterilizarea)
da da
BG nicio lege tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
nicio lege nicio lege nicio lege nicio
lege
CZ nicio lege tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
da, dar sunt necesare
evaluarea
psihologica,
tratamentul hormonal
si interventia
chirurgicala pentru
modificarea
caracteristicilor
sexuale secundare
nicio lege da
DK discriminare
de gen
tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
sunt necesare
evaluarea
psihologica,
tratamentul hormonal
si sterilizarea
da nu
DE discriminare
pe criteriul
orientarii
sexuale
tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
da, dar sunt necesare
evaluarea
psihologica,
tratamentul hormonal
si interventia
chirurgicala pentru
modificarea
caracteristicilor
sexuale secundare
da da
EE nicio lege tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
usoara, fara
evaluare medicala
da da da
IE nicio lege nicio nicio lege nu nu nicio
17
prevedere lege
EL nicio lege nicio
prevedere
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
prevazuta, dar sunt
necesare evaluarea
psihologica,
tratamentul hormonal
si interventia
chirurgicala pentru
modificarea
caracteristicilor
sexuale secundare
da nicio
lege
ES discriminare
de gen
nu exista
cerinte de
tratament
hormonal sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
nu da da
FR discriminare
de gen
tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
prevazuta, dar sunt
necesare evaluarea
psihologica,
tratamentul hormonal
si sterilizarea
da da
IT discriminare
de gen
tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
nu da da
CY discriminare
pe criteriul
orientarii
sexuale
nicio
prevedere
nicio lege nicio lege nicio lege da
LV discriminare
de gen
nicio
prevedere
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
nicio lege da nicio
lege
LT nicio lege nicio
prevedere
usoara, fara
evaluare medicala
32

da, dar sunt necesare
evaluarea
psihologica,
tratamentul
hormonal, sterilizarea
si chirurgia genitala
da nu
LU nicio lege nicio
prevedere
usoara, fara
evaluare medicala
nicio lege da nicio
lege
H
U
discriminare
de gen
nu exista
cerinte de
tratament
hormonal sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
da nicio lege nu
M nicio lege nicio usoara, fara nicio lege nicio lege nicio

32
Doar nume neutre din punctul de vedere al genului
18
T prevedere evaluare medicala lege
NL discriminare
de gen
tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
da da nu
AT discriminare
de gen
tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
da, dar sunt necesare
evaluarea
psihologica,
tratamentul hormonal
si sterilizarea
da da
PL discriminare
de gen
tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
nicio lege nicio lege nicio lege da
PT nicio lege tratament
hormonal
si/sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
nu nu da
R
O
nicio lege nicio
prevedere
nicio lege nicio lege nicio lege nicio
lege
SI nicio lege nicio
prevedere
usoara, fara
evaluare medicala
nicio lege nicio lege nicio
lege
SK discriminare
de gen
nicio
prevedere
usoara, fara
evaluare medicala
nicio lege da nicio
lege
FI discriminare
de gen
nu exista
cerinte de
tratament
hormonal sau
chirurgical
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
da, dar sunt necesare
evaluarea
psihologica,
tratamentul hormonal
si sterilizarea
da da
SE discriminare
de gen
nicio
prevedere
dupa evaluare
medicala si/sau
interventie
chirurgicala
nu, dar este in curs
de reglementare
da da
UK discriminare
de gen
nu exista
cerinte de
tratament
hormonal sau
chirurgical
usoara, fara
evaluare medicala
da, dupa obtinerea
certificatului de
recunoastere a
genului (sunt
necesare evaluarea
psihologica si
experienta de viata
reala)
da da

Sursa: date elaborate de Departamentul pentru Politici C DG IPOL Parlamentul
European.




19
Anexa 2: Aspecte legate de situatia persoanelor transgender in statele
membre ale Uniunii Europene
33



BELGIA

Discriminarea persoanelor transgender este in general vazuta de legislatia belgiana ca
discriminare de gen (si nu ca discriminare pe criteriul orientarii sexuale). Cu exceptia
legislatiei federale, acest aspect nu are relevanta in ceea ce priveste principiile si
procedurile aplicabile. La nivel federal, discriminarea de gen face obiectul unei legislatii
diferite (Legea discriminarii de gen din 2007) si aceasta conduce la existenta unui numar
de discrepante, in comparatie cu discriminarea pe criteriul orientarii sexuale. Una din
aceste particularitati rezulta din faptul ca pentru combaterea discriminarii de gen este
responsabila o institutie diferita, si anume Institutul pentru Egalitatea intre Femei si
Barbati.

O lege recenta (mai 2007) ofera baza legala pentru reatribuirea de gen si schimbarea
numelui persoanelor transgender.

Legea structureaza procedura si ar trebui sa asigure persoanelor transgender o cale mai
rapida, mai ieftina si mai putin costisitoare psihologic de a-si schimba documentele de
identitate.

Exista, totusi, anumite preconditii pentru reatribuirea de gen: existenta unei convingeri
interioare constante si ireversibile a apartenentei la sexul opus; o adaptare fizica la sexul
opus si incapacitatea de a procrea copii in conformitate cu sexul anterior. Indeplinirea
acestor conditii trebuie confirmata printr-o declaratie a unui psihiatru si a unui chirurg.

In vederea schimbarii numelui, o persoana transgender trebuie sa ofere dovada
efectuarii unui tratament medical, dar nu este necesar ca acesta sa includa o operatie de
schimbare de sex.

Persoanele transgender au fost studiate in principal dintr-o perspectiva patologica si
medicala si nu exista multe informatii disponibile cu privire la sanatatea acestora. Atentia
acordata problematicii transgender este de data recenta in Belgia, iar miscarea
transgender este abia la inceput.


BULGARIA

Legislatia interna anti-discriminare, PADA, interzice discriminarea pe criteriul orientarii
sexuale si garanteaza tratament egal pentru femei si barbati. Cu toate acestea, niciuna
din aceste legi nu mentioneaza persoanele transgender. Inca nu exista procese intentate
in baza legislatiei anti-discriminare si nu exista jurisprudenta care sa interpreteze
aplicabilitatea legislatiei in cazul persoanelor transgender.

33
Sursa: Raportul Homofobie si discriminare pe criteriul orientarii sexuale si al identitatii de gen
in statele membre ale Uniunii Europene: Partea a II-a Situatia sociala. Agentia Uniunii
Europene pentru Drepturi Fundamentale, 31/03/2009.
20

In consecinta, legislatia anti-discriminare este confuza in privinta persoanelor
transgender, nefiind clar daca discriminarea acestora trebuie privita ca discriminare de
gen sau ca discriminare pe criteriul orientarii sexuale.

Nu exista nicio definitie legala a conceptului de transsexualitate in legea bulgara. Din
legislatia bulgara lipsesc, de asemenea, si reglementarilemateriale sau procedurale
referitoare la stabilirea statutului unei persoane care doreste sa beneficieze de tratament
hormonal sau de interventii chirurgicale in vederea schimbarii sexului. Singurul
document care contine o mentiune a termenului este un regulament eliberat de
Ministerul Apararii, care identifica transsexualitatea ca tulburare sexuala care face ca
indivizii afectati de aceasta sa fie inapti pentru serviciul militar. In ciuda lacunelor
legislative referitoare la interventiile medicale si la activitatile ulterioare acestora privind
reatribuirea de gen, legea bulgara nu interzice tratamentul hormonal sau interventiile
chirurgicale efectuate in acest scop. Cu toate acestea, tratamentele medicale sunt foarte
costisitoare si nu sunt acoperite de asigurarea medicala.

Modificarea numelui si a genului ar trebui sa fie recunoscute de catre o instanta de
judecata in cursul a doua proceduri diferite, care nu sunt specificate clar in legislatie.
Conform legislatiei actuale, modificarea legala a genului si a numelui au o serie de
consecinte: se asteapta ca persoanele transsexuale sa isi reinnoiasca contractul de
munca si sa obtina un nou permis de conducere si un nou pasaport. Este posibila
modificarea documentelor de identitate fara a fi efectuat interventii chirurgicale, dar
acest proces poate dura ani de zile.


REPUBLICA CEHA

Legislatia ceha ofera posibilitatea reatribuirii de gen. Legea Asistentei Medicale
stipuleaza ca o persoana transsexuala poate beneficia de interventia chirurgicala, la
cererea acesteia, in urma aprobarii cazului de catre o comisie. Aceasta comisie este
compusa din cinci persoane: un avocat, doi medici specializati in acest domeniu si doi
medici care nu participa la operatie.

Nu exista jurisprudenta legata de persoanele transgender si nu se poate afirma daca
este mai probabil ca discriminarea persoanelor transgender sa fie clasificata ca
discriminare de gen, decat ca discriminare pe criteriul orientarii sexuale.

De asemenea, nu este clar cate persoane transsexuale si transgender traiesc in
Republica Ceha. Totusi, dintr-un studiu realizat in 2007 reiese ca au fost efectuate 331
de interventii chirurgicale de schimbare a sexului (77 FTM de la femeie la barbat si 254
MTF de la barbat la femeie) si 761 pacienti au fost diagnosticati cu tulburare a
identitatii de gen.

Nu sunt disponibile cercetari care sa ilustreze experientele persoanelor transgender.
Acestea se confrunta cu multiple probleme, printre care accesul la piata muncii si
probleme administrative legate de schimbarea certificatelor de nastere in bazele de date
21
publice si private. Drepturile de custodie asupra copiilor reprezinta, de asemenea, o
problema semnificativa.

Informatiile disponibile sugereaza ca, in trecut, era necesar ca transsexualii sa renunte
in scris la drepturile parentale si se faceau presiuni asupra lor sa renunte la aceste
drepturi si/sau sa aiba contacte reduse cu proprii copii, pentru ca schimbarea sexului sa
fie aprobata de comisiile medicale. Desi aceasta practica pare in general abandonata,
exista un caz in care Departamentul de Protectie Sociala si Legala a Copiilor a jucat un
anume rol in presiunea la care a fost supusa o persoana transsexuala MTF de a renunta
la custodia copilului ei.

Persoana afectata a cedat presiunii si a renuntat la dreptul de a face apel. Abia mai
tarziu a descoperit ca a fost victima unui comportament discriminatoriu. La ora actuala,
se judeca un alt proces, in care Departamentul de Protectie Sociala si Legala a Copiilor
se opune incredintarii copiilor in chestiune parintelui lor FTM, in pofida faptului ca tatal
biologic al acestora nu ii poate lua in ingrijire. In ambele cazuri mentionate,
Departamentul de Protectie Sociala si Legala a Copiilor a intervenit, in ciuda faptului ca
intre parinti existau intelegeri anterioare.


DANEMARCA

Conform Directivei nr. 10077, din 27 noiembrie 2006, din cadrul directivelor Ministerului
Sanatatii si al Prevenirii referitoare la castrare, in vederea efectuarii unei reatribuiri de
gen, aplicantul trebuie sa indeplineasca conditiile din sectiunea 115 a Legii Sanatatii si sa
faca dovada ca dorinta lui/ei pentru reatribuirea de gen este permanenta si ca intelege
consecintele schimbarii de gen.

Ordinul Administrativ referitor la Nume (nr. 328 din 11 mai 2007) afirma, in sectiunea
13, ca persoanele care nu au efectuat o interventie chirurgicala de schimbare a sexului,
dar care au fost declarate ca fiind transsexuale de catre Clinica de Sexologie a Spitalului
National al Danemarcei, pot obtine schimbarea numelui.

In Danemarca, nu exista o legislatie specifica privitoare la operatiile de schimbare a
sexului. Comisia Nationala Daneza pentru Sanatate se ocupa de solicitarile pentru
schimbarea sexului, facand referire la doua instrumente.

Primul dintre acestea este capitolul 33 din Legea Sanatatii, nr. 546, din 24 iunie 2005. Al
doilea este Ordinul Administrativ nr. 14, din 10 ianuarie 2006, privitor la sterilizare si
castrare, care include mentiuni ale schimbarii sexului. O persoana este indreptatita sa fie
supusa castrarii, conform sectiunii 115(1) din Legea Sanatatii.

Comisia pentru Egalitate de Gen a tratat doua plangeri referitoare la discriminarea
persoanelor transsexuale. Intr-unul din cazuri, persoana a acuzat utilizarea unui limbaj
derogatoriu de catre angajatii unui spital, iar cealalta persoana a sustinut ca a fost
victima discriminarii intr-o scoala de teatru. Ambele cazuri au fost respinse, din cauza
lipsei dovezilor.

22
In 2006, un incident de discriminare transfobica a ajuns in atentia presei. Incidentul a
implicat un travestit care nu a fost servit si i s-a indicat sa paraseasca un magazin de
produse audio-video Bang & Olufsen din Viborg. Incidentul a fost mediatizat
semnificativ, conducerea companiei si-a cerut scuze pentru incident, iar organizatia
Trans-Denmark a decis sa il actioneze in justitie pe managerul magazinului.


GERMANIA

In pofida situatiei speciale a acestora, aspectele legate de persoanele transgender si
transsexuale sunt subsumate in mod obisnuit si legal prevederilor anti-discriminare care
iau in considerare discriminarea pe criteriul orientarii sexuale.

Conform Legii privitoare la Transsexuali, persoanele transgender pot obtine un prenume
pentru genul dorit. Pentru aceasta, este necesar ca persoana in cauza sa fi simtit ca
apartine sexului opus, cel putin in ultimii trei ani. In continuare, este necesar ca doi
experti medicali sa confirme ca sentimentul de apartenenta al solicitantului nu se va
schimba. Odata cu schimbarea numelui, transsexualii au dreptul sa le fie eliberate noi
documente oficiale care sa aiba inscris noul nume. Acest aspect este valabil pentru
angajatori si pentru institutiile de guvernamant.

Cu toate acestea, in ciuda schimbarii numelui, legea continua sa considere persoana
transsexuala ca apartinand genului cu care nu se identifica (articolul 1(1) din Legea
privitoare la Transsexuali). Articolul 7 al acestei legi specifica faptul ca schimbarea
prenumelui este anulata daca persoana in cauza se casatoreste sau da nastere unui
copil.

In vederea determinarii apartenentei la sexul/genul opus (articolele 8-12 ale legii), legea
solicita si ca persoanele transsexuale sa fie necasatorite si sa fi efectuat o operatie de
schimbare a sexului, in urma careia sa nu mai aiba capacitatea biologica de a procrea
(articolul 8(1)).

Daca parerea expertilor este ca persoana afectata sufera un stres psihologic datorita
transsexualitatii sale, stres care nu poate fi ameliorat sau remediat decat printr-o
interventie chirurgicala, si nu doar prin masuri terapeutice, costul operatiei va fi suportat
de asigurarea medicala.

Standardele de ingrijire, desi relativ ridicate, in comparatie cu alte tari europene,
necesita totusi o perspectiva afirmativa si bazata pe respect. De exemplul, este necesar
sa fie respectata competenta personala si sa fie luate in considerare mai detaliat
diversele stiluri de viata ale persoanelor transsexuale si transgender.

In versiunea actuala, Legea privitoare la Transsexuali nu se aplica doar cetatenilor
germani si azilantilor, ci si cetatenilor straini care au domiciliul legal sau resedinta uzuala
pe teritoriul Germaniei si in ale caror tari nu exista reglementari comparabile (articolul
1(1)(3) al legii).

23
Nu exista informatii specifice referitoare la conditiile de viata ale persoanelor
transgender. Cu toate acestea, Agentia Federala Anti-Discriminare, care priveste
discriminarea persoanelor transgender ca fiind discriminare de gen, este in posesia unor
relatari referitoare la probleme legate de piata muncii (inclusiv terminarea contractului)
in timpul procesului de tranzitie si probleme legate de obtinerea asigurarii de sanatate,
datorate faptului ca transsexualitatea este considerata de catre companiile de asigurari
ca fiind o boala.


ESTONIA

Nu exista nicio practica, cazuri raportate sau statistici referitoare la problematica
transgender.

Totusi, potrivit Comisarului pentru Egalitate de Gen, a fost inaintata o plangere la finalul
lui 2009, acuzand discriminare in procesul angajarii, din cauza transsexualitatii
candidatului si a modului cum arata. Cazul a fost respins, in baza faptului ca nu s-a
putut dovedi discriminarea si a faptului ca alti candidati aveau calificari mai bune.

Exista un numar de documente legale care includ prevederi reglementand aspecte
specifice ale problematicii transgender. Regulamentul nr. 32 din 07.05.1999 a
Ministerului Afacerilor Sociale, Soovahetuse arstlike toimingute htsed nuded (Cerinte
comune ale actelor medicale de schimbare a sexului) asigura baza pentru actele
medicale si legale legate de reatribuirea de gen.

Potrivit acestor reglementari, preconditia pentru a decide genull unei persoane si a
permite actele medicale necesare pentru schimbarea sexului este constituita de o decizie
elaborata de catre comisia de expertiza medicala numita de Ministerul Afacerilor Sociale.
Solicitantul trebuie sa depuna la Minister o cerere prin care sa solicite o decizie din
partea comisiei. El/ea trebuie sa prezinte urmatoarele dovezi:
certificarea identitatii transsexuale pe durata cel putin a ultimilor doi ani
dinaintea inaintarii cererii;
decizia unui psihiatru, care sa excluda posibilitatea ca dorinta de a efectua
reatribuirea de gen sa fie cauzata de o tulburare psihiatrica;
compatibilitatea intre sexul/genul genetic si gonadic, certificata prin cercetare
genetica.

Decizia comisiei de expertiza medicala constituie baza unui decret emis de Ministerul
Afacerilor Sociale, prin care se autorizeaza actele medicale de schimbare a sexului
persoanei. Acest decret va constitui fundamentul modificarilor legale ulterioare, necesare
pentru ca persoana sa obtina pe deplin noul gen.

Schimbarea numelui este efectuata de biroul de statistica a populatiei. Aceasta
posibilitate este oferita de articolul 15 al Nimeseadus (Legea Numelor): Daca genul unei
persoane se schimba, pe baza unei cereri scrise a persoanei in cauza, a parintilor sau a
tutorelui legal, in cazul minorilor, persoanei ii va fi atribuit un nou prenume; de
asemenea, poate fi modificat si un nume de familie dintr-o limba straina, daca aspectele
de gen sunt reflectate in acest nume, potrivit traditiei nationale a persoanei.
24

Sectiunea 49 a Rahvastikuregistri seadus (Legea Registrului Populatiei) reglementeaza
formarea si acordarea noului cod numeric personal pentru persoanele care si-au
modificat genul, intrucat codul este compus pe baza sexului si a datei de nastere a
persoanei. Conform articolului 52 al acestei legi, noul cod numeric personal va fi format
si acordat de un functionar autorizat, in urma modificarii informatiei referitoare la sexul
persoanei, in baza unei cereri a persoanei si a unui certificat eliberat de o institutie
medicala care detine o licenta corespunzatoare.

Formarea si acordarea noului cod numeric personal constituie de asemenea temeiul
pentru eliberarea unui nou certificat de nastere, care va fi redactat de biroul de statistica
a populatiei (articolul 52 al Legii Registrului Populatiei). Certificatul de nastere reprezinta
fundamentul pentru obtinerea unui nou pasaport.

In plus, regulamentul nr. 28 din 18.01.2002, Riikliku pensionikindlustuse registri
pidamise phimrus (Statutul pentru administrarea registrului pensiei de stat) este
important, deoarece reglementeaza registrul pensiei de stat. Informatiile din registru
constituie baza calcularii taxelor sociale platite de si pentru o persoana, anii de serviciu
pensionabil, perioada de acumulare si procedura de determinare si plata a pensiilor si a
beneficiilor de stat (articolul 4(2)). Articolul 31 al acestui document prevede modificarea
informatiilor si a codului numeric personal, in urma unei schimbari de sex/gen.


IRLANDA

In Irlanda, nu exista prevederi pentru recunoasterea oficiala a persoanelor transgender
ca apartinand genului cu care se identifica. In consecinta, transsexualii nu au dreptul sa
se casatoreasca ca persoane apartinand sexului dorit, sa isi schimbe certificatul de
nastere sau sa beneficieze de oricare drept acordat legal genului caruia ii apartin.

Exista doar cateva cercetari referitoare la persoanele transgender din Irlanda. Un studiu
despre accesul la asistenta medicala si despre nevoile medicale ale transsexualilor a fost
publicat in 2004 de catre Autoritatea pentru Egalitate. Rezultatele au aratat ca
experientele persoanelor transsexuale erau caracterizate de stigmatizare si de excludere.
Mai mult decat atat, politicile si practicile privitoare la satisfacerea nevoilor medicale ale
transsexualilor erau subdezvoltate.

Serviciile medicale nu au specificat nicio experienta sau expertiza specifice satisfacerii
nevoilor persoanelor transgender.

Respondentii au accentuat, de asemenea, impactul negativ al absentei serviciilor
medicale asupra vietii lor. Acest impact includea depresie, tendinte suicidare si, in unele
cazuri, obtinerea hormonilor de pe piata neagra, hormoni care erau costisitori si
potential periculosi, fara supraveghere medicala. Pe de alta parte, cand respondentii au
putut accesa servicii medicale corespunzatoare nevoilor lor, impactul a fost pozitiv in
toate cazurile. Unele persoane au afirmat ca a accesa in sfarsit serviciile medicale le-a
salvat viata.

25
Potrivit lui OConnell (2008), nivelul si intensitatea stigmatului asociat problematicii gen-
variantei inseamna ca transsexualii sunt adesea ascunsi si invizibili atat populatiei
generale, cat si furnizorilor de servicii. Aceasta ridica dificultati nu numai in stabilirea
intinderii populatiei transsexuale, ci si in accesul la aceasta populatie, in vederea
intelegerii contextelor, nevoilor si experientelor lor.


GRECIA

Nu exista nicio mentiune a persoanelor transgender in legislatia greceasca si nu este clar
daca persoanele transgender sunt protejate de legislatia care interzice discriminarea de
gen sau pe cea pe criteriul orientarii sexuale.

Cu toate acestea, au avut loc proceduri de reatribuire de gen in Grecia si au fost, cel
putin o data, acoperite de IKA, fondul general de pensii si asigurari medicale. Dupa
realizarea cu succes a reatribuirii de gen, individul are dreptul sa isi schimbe numele, in
urma unei proceduri relativ directe.

Nu exista nicio cercetare oficiala si nici date stiintifice referitoare la situatia persoanelor
transgender. Potrivit activistilor LGBT, persoanele transgender se confrunta cu probleme
in viata cotidiana, adesea datorita reactiilor societatii vizavi de expresia lor de gen.
Transsexualii se confrunta cu greutati in gasirea unui loc de munca si risca sa fie supusi
violentelor si hartuirii din partea populatiei si a politiei. Unii dintre ei sunt izgoniti de
acasa si obligati sa traiasca pe strazi.


SPANIA

O noua lege din 2007 reglementeaza modificarea genului in registrul populatiei, precum
si schimbarea de nume. Pentru a obtine o astfel de modificare, un individ trebuie sa
prezinte un certificat medical din care sa reiasa ca genul inregistrat anterior este
discordant cu identitatea sa de gen, precum si dovada efectuarii unui tratament medical
timp de cel putin doi ani. Nu este nevoie ca acest tratament sa includa interventii
chirurgicale. Daca exista motive care impiedica efectuarea acestui tratament,
modificarea poate fi realizata si fara indeplinirea acestei cerinte. A existat un caz judecat
de Inalta Curte din Catalunia, referitoare la concedierea discriminatorie a unei femei
transsexuale. Curtea a stabilit ca angajata dispunea de suficiente date cel putin pentru a
presupune ca existase o concediere discriminatorie, in timp ce angajatorul nu a putut
demonstra contrariul.


FRANTA

Nu exista foarte multe informatii despre persoanele transgender, in domeniile evaluate
in acest raport. Nu au fost gasite statistici.

26
Transsexualii au dreptul sa isi schimbe starea civila, prenumele si sexul inscris in
certificatul de nastere, dar acest drept nu apare in lege, ci este doar interpretat prin
jurisprudenta.

ONG-urile LGBT descriu procedurile din sistemul medical referitoare la schimbarea de
sex ca fiind complicate si avand o durata foarte mare.

O analiza a jurisprudentei arata ca orice discriminare in baza transsexualitatii unei
persoane este echivalenta cu discriminarea de gen. Exista cazuri cunoscute de
discriminare a persoanelor transgender pe piata muncii.


ITALIA

In ceea ce priveste procedurile de reatribuire de gen, o persoana transsexuala trebuie sa
adreseze doua cereri unui judecator: initial, trebuie sa obtina permisiunea de a fi supusa
interventiei chirurgicale solicitate. Aceasta autorizatie ingaduie persoanei sa faca gratuit
aceasta operatie in spitalele de stat. In al doilea rand, persoana poate solicita un ordin
judecatoresc prin care sa se aprobe schimbarea detaliilor legate de nume si sex in
documentele de la Ufficio dello Stato Civile (Biroul Starii Civile).

Este dificil de analizat jurisprudenta pe acest subiect. Se pare ca:

- Lipsa unei autorizatii judecatoresti anterioare pentru interventia chirurgicala nu poate
impiedica recunoasterea ulterioara a dreptului individului la identitate sexuala, daca o
astfel de autorizatie ar fi putut fi data intr-un astfel de caz.

- Reatribuirea de gen din barbat in femeie este de obicei autorizata doar atunci cand
barbatul a fost supus unor complexe interventii chirurgicale, precum orhidectomie,
penectomie si vaginoplastie. Daca persoana se afla in imposibilitatea de a face aceste
operatii (datorata, de exemplu, conditiilor precare de sanatate) sau nu doreste sa
urmeze aceste proceduri complexe, atunci nu poate obtine ordinul judecatoresc si
recunoasterea legala a genului, chiar daca ia tratamentul hormonal prescris. Numai in
doua cazuri, se pare, un judecator ar fi aprobat reatribuirea de gen dupa o simpla
orhidectomie si doar intr-un singur caz a fost aprobata reatribuirea de gen fara nicio
interventie chirurgicala, deoarece transsexualul in cauza era foarte bolnav si probabil
aproape de sfarsitul vietii.

- Reatribuirea de gen din femeie in barbat este de obicei autorizata atunci cand femeia a
fost supusa unor interventii chirurgicale, incluzand mastectomia si histerectomia.
Interventia chirurgicala pentru reconstructia penisului nu face parte, insa, dintre cerinte,
intrucat este o operatie foarte dificila, cu o scazuta rata a succesului.

Cei care se casatoresc dupa tranzitie au posibilitatea de a deveni parinti adoptivi. Potrivit
organizatiilor de transsexuali si de persoane transgender, aceasta posibilitate este
subminata de prejudecatile din procesul de evaluare pentru adoptie.

27
Cercetarile sociologice calitative asupra conditiilor de viata ale persoanelor transsexuale
si transgender au semnalat numeroasele forme de distress social si economic care
caracterizeaza perioada de tranzitie dinaintea reatribuirii de gen. Aceasta perioada se
poate intinde pe mai multi ani sau poate deveni chiar un statut permanent pentru cei
care nu doresc sa se supuna procedurilor chirurgicale.

Munca este unul din domeniile majore de distress. Cercetarile arata gradul de risc ridicat
de a fi victima hartuirii la locul de munca sau de a fi concediat, precum si dificultatea
persoanelor transsexuale de a gasi un loc de munca, atunci cand infatisarea fizica a
acestora nu concorda cu actele de identitate.

Potrivit organizatiilor Arcigay si Arcilesbica, lipsa accesului la piata muncii indeamna un
numar relativ ridicat de persoane transgender catre prostitutie (in special, femei
transgender), iar interzicerea prostitutiei in Italia nu face decat sa ii marginalizeze si mai
mult pe prostituatii transgender.




CIPRU

Aproape ca nu exista informatii specifice referitoare la persoanele transgender din Cipru.
Intr-unul din cazurile cunoscute, unei femei i s-a acordat statutul de refugiat, datorita
problemelor cu care s-a confruntat din cauza identitatii ei de gen. Altfel, problematica
transgender este in general necunoscuta societatii.

Desi persoanele transgender nu sunt protejate explicit de nicio lege, exista asumptia ca
situatia ar fi tratata mai degraba ca discriminare pe criteriul orientarii sexuale, decat ca
discriminare de gen.

Procedura de reatribuire de gen si de schimbare a numelui este relativ simpla si directa,
dar legislatia stipuleaza ca noile acte de identitate (de dupa reatribuirea de gen si
schimbarea numelui) nu le vor inlocui pe cele vechi, aceasta insemnand ca atat vechiul,
cat si noul certificat vor fi valide in acelasi timp.


LETONIA

Situatia persoanelor transgender nu primeste mare atentie in Letonia si nu exista multe
cercetari asupra acestui subiect. Aceasta situatie este agravata de faptul ca doar 8
persoane si-au inregistrat reatribuirea de gen in ultimii ani.

Nu exista nicio prevedere in legislatia letona care sa indice daca discriminarea
persoanelor transgender ar trebui tratata ca discriminare pe criteriul orientarii sexuale
sau pe criteriul genului. Totusi, in urma unei judecati recente a Curtii Administrative,
intr-un caz de modificare a genului in certificatul de nastere, se poate deduce ca o astfel
de discriminare ar fi mai degraba inteleasa ca discriminare de gen.

28
Interventiile chirurgicale de schimbare a sexului sunt reglementate de regulamentele
medicale generale si nu exista alte prevederi specifice referitoare la aceste proceduri.
Legislatia referitoare la reatribuirea de gen si la schimbarea numelor si a documentelor,
in urma reatribuirii de gen, este incompleta si conduce la situatii de incertitudine legala.
Schimbarea sexului nu este considerata un tratament medical indispensabil si este foarte
costisitoare. La ora actuala, nu este clar daca costurile operatiilor sunt suportate de
asigurarea de sanatate.

Schimbarea numelor este reglementata de Regulamentul Cabinetului de Ministri.
Sectiunea 120.4.4. a Regulamentului afirma ca forma numelui si a prenumelui
corespunzatoare genului de persoane vor fi inregistrate, in cazul schimbarii genului, in
baza unui act administrativ [referitor la schimbarea genului persoanei in registrul
populatiei]. Regulamentul nu specifica daca individul are dreptul sa indice numele pe
care doreste sa il poarte sau daca Biroul de Inregistrare a Populatiei pur si simplu
modifica genul numelui pe care persoana l-a avut inainte de reatribuirea de gen (in
gramatica letona, terminatiile numelor sunt diferentiate in functie de gen).

Potrivit informatiilor oferite de catre A. Akmentina, Tieslietu ministrijas Dzimtsarakstu
departmenta Dzimtsarakstu nodalas vaditaja vietniece [directorul Unitatii Biroului de
Inregistrare a Populatiei a Departamentului Registrelor Civile al Ministerului Justitiei], in
practica, Biroul de Inregistrare pur si simplu schimba terminatia si, deci, genul numelui.
In multe cazuri, numele astfel creat suna ciudat pentru genul dobandit. Persoana poate
solicita ulterior schimbarea numelui, conform Legii pentru Schimbarea Inregistrarii
Prenumelui, Numelui si a Nationalitatii. Conform Articolului 1 al acestei legi, exista noua
motive pentru schimbarea unui nume sau prenume. Niciunul dintre acestea nu
mentioneaza explicit reatribuirea de gen.

Intr-un proces recent, o persoana transgender a dat in judecata Biroul de Inregistrare a
Populatiei din Riga pentru refuzul de a-i inregistra reatribuirea de gen. Functionarul
Biroului a luat aceasta decizie, in baza faptului ca schimbarea de sex fusese
incompleta. Cazul a fost evaluat in toate cele trei instante de catre Curtea
Administrativa. Hotararea judecatoreasca finala a invalidat decizia Biroului de
Inregistrare a Populatiei.


LITUANIA

Codul Civil al Republicii Lituaniene din anul 2000 a prevazut pentru prima data dreptul
unui individ de a-si schimba sexul. Pentru ca acest drept sa poata fi exercitat in mod
plenar, era necesara o lege referitoare la reatribuirea de gen. Proiectul legii reatribuirii
de gen in Republica Lituaniana a fost redactat in 2003. Cu toate acestea, nu a fost
discutat si nu a trecut in Parlamentul Lituanian. Datorita acestei lacune legale,
persoanele nu isi pot schimba prin mijloace medicale sexul in Lituania. Legislatia
nationala permite schimbarea documentelor, in cazul reatribuirii de gen (inclusiv
schimbarea numelui si a genului in actele de identitate). Cu toate acestea, atunci cand o
persoana solicita institutiilor competente schimbarea documentelor, in urma reatribuirii
de gen, codul numeric personal (diferentiat in functie de gen) ramane imposibil de
schimbat legal.
29

Dezbaterile cu privire la persoanele transgender au inceput abia de curand in Lituania, in
urma plangerilor mai multor persoane transgender impotriva statului, pentru incalcarea
drepturilor lor. In 2007, o persoana transgender a actionat statul lituanian in justitie la
CEDO. Curtea a recunoscut faptul ca statul lituanian a incalcat dreptul la viata privata,
din cauza faptului ca Parlamentul Lituanian inca nu a votat legea referitoare la
reatribuirea de gen.

Persoanele transgender raman grupul cel mai putin vizibil si care se afla cel mai putin in
atentia opiniei publice, din randul persoanelor LGBT.


LUXEMBURG

Aspectele legate de problematica transgender nu sunt mentionate in mod specific in
legislatia luxemburgheza. Daca aceste aspecte sunt intelese ca fiind incluse in definitia
mai larga a orientarii sexuale din Directiva referitoare la Angajare sau daca sunt privite
ca aspecte legate de gen, ele vor fi abordate de maniera eficienta. Daca nu, atunci se
vor aplica numai prevederile legii penale, intrucat persoanele transgender ar fi
considerate ca apartinand unui grup social particular. La ora actuala, nu exista statistici
si nici jurisprudenta care sa ofere indrumari referitoare la aceste aspecte. In Luxemburg,
nu exista medici cu formare de specialitate sau cu experienta care sa ii califice pentru
efectuarea interventiei chirurgicale de schimbare de sex. Astfel, un cetatean
luxemburghez care doreste o astfel de operatie trebuie sa o efectueze in strainatate.
Totusi, daca individul doreste ca statul sa plateasca pentru interventie, este necesar ca
el sa urmeze tratament psihiatric. Dupa primirea unui raspuns afirmativ, individului i se
permite sa beneficieze de operatie in strainatate, de obicei in Belgia sau Germania,
uneori si in Franta. In urma operatiei, persoana va beneficia de tratament psihologic din
partea echipei medicale de peste hotare, pentru a o asista in ajustarea la sexul recent
atribuit.

In plus, este necesar ca individul sa isi schimbe identitatea, in conformitate cu legea
luxemburgheza. Cu toate acestea, nu exista prevederi care sa reglementeze aceasta in
Etat civil et population du Luxembourg (Statul Civil si Administratia Populatiei din
Luxemburg). Prevederile a caror nevoie se face simtita cel mai strigent sunt cele care sa
permita o modificare a numelui si a sexului in arhivele publice.

Din cauza lipsei unei proceduri standard referitoare la modificarea numelui si a actelor,
procedura poate dura ani de zile, provocand o imensa presiune psihologica si sociala
asupra individului. Lipsa corespondentei intre infatisarea fizica a unei persoane si numele
oficial al acesteia poate crea dificultati serioase si consecinte sociale negative. De
exemplu, persoanele in aceasta situatie au probleme vizavi de obtinerea documentelor
necesare si a cardurilor de credit.


UNGARIA

30
Legea Tratamentului Egal acopera discriminarea pe criteriul identitatii sexuale, in toate
domeniile.

Referitor la posibilitatea de a modifica certificatul de nastere, o persoana transgender
trebuie sa prezinte un certificat psihiatric care sa ii confirme identitatea de gen.
Ministerul Sanatatii va elabora apoi o expertiza, care va trimisa catre registrul populatiei.
In consecinta, persoana in cauza isi poate schimba numele si genul in registru. Dupa
modificarea registrului, va parea ca persoana ar fi avut dintotdeauna acel sex, iar
modificarea va fi aproape imposibil de depistat in registru. Intrucat eliberarea celorlalte
documente se bazeaza pe certificatul de nastere, persoanele transgender pot solicita
fara probleme un nou pasaport sau un nou permis de conducere, odata ce genul lor a
fost modificat.

Este recomandabil, totusi, sa existe prevederi consistente si reglementari legale
privitoare la procesul obtinerii documentelor (expertiza medicului legist, arhivele
medicale) de care are nevoie Ministerul Sanatatii pentru a elabora expertiza proprie.

In ceea ce priveste operatia de schimbare de sex, pacientul trebuie sa suporte 90% din
costurile interventiei. Acest lucru este problematic, intrucat scopul acestei interventii
chirurgicale este de a altera sexul unei persoane, astfel incat sa corespunda adevaratei
sale identitati sexuale.

O alta problema este ca noul Cod Civil, care intra in vigoare in 2009, afirma ca o
casatorie sau un parteneriat civil este terminat(a) in mod automat, daca unul din
parteneri isi schimba sexul. Aceasta idee a fost criticata, intrucat ar circumscrie dreptul
partilor la autodeterminare.


MALTA

Legea malteza nu ia in considerare problematica transgender. In jurisprudenta,
tribunalele malteze au sustinut constant ca lipsa stabilirii formale prin lege a unei
proceduri pentru schimbarea statutului legal al persoanelor transgender constituie o
incalcare a dreptului la respectul vietii private, care este protejata prin Articolul 8(1) al
Conventiei Europene. In astfel de cazuri, curtile judecatoresti au ordonat Directorului
Registrului Public sa efectueze modificari in certificatele de nastere ale persoanelor
transgender (vezi mai jos).

In aceste cazuri, curtile au deliberat daca astfel de schimbari ar trebui inscrise in mod
clar in certificatul relevant. Decizia finala a fost ca astfel de modificari trebuie sa fie
inscrise in certificatul formal, dar nu si in certificatul informal accesibil public.

Au fost identificate urmatoarele aspecte ale problematicii transgender:
Lipsa accesului la tratamentul hormonal si la terapia de schimbare a sexului.
Terapia si operatiile nu sunt acoperite de asigurarea nationala de sanatate;
Lipsa cunostintelor referitoare la problematica transgender in sistemul medical
in special in ceea ce priveste domeniul sanatatii mintale;
Lipsa legislatiei care sa recunoasca in mod specific identitatea de gen;
31
Scolarizarea secundara segregata in functie de gen creeaza probleme;
Rata ridicata a somajului in randurile persoanelor transgender;
Stiluri de viata cu grad de risc ridicat, in termenii sanatatii si securitatii personale;
Cazul unei femei transgender care a reusit sa obtina modificarea documentelor
pentru a-i reflecta identitatea de gen, dar careia i s-a refuzat casatoria de catre
biroul de inregistrare a populatiei o hotarare judecatoreasca ulterioara a fost
data in favoarea biroului de inregistrare.


OLANDA

In legislatia olandeza, discriminarea pe criteriul transsexualitatii si al travestiului este
privita ca discriminare de gen. Incitarea publica la ura pe baza sexului (inclusiv
transsexualitatea) este scoasa in afara legii prin mai multe articole ale Codului Penal.

Codul Civil stabileste ca tribunalele pot autoriza o persoana sa isi modifice genul in
certificatul de nastere, dar numai dupa ce persoana solicitanta a efectuat interventia
chirurgicala si/sau tratament medical atat cat este posibil si rezonabil din punct de
vedere medical si psihologic. Dupa reatribuirea de gen, este necesar ca persoana sa fie
sterilizata (sa nu mai poata procrea sau duce la termen o sarcina). Aceasta preconditie a
generat reactii puternice din partea unor ONG-uri, care o considera a fi o cerinta
umilitoare.

Din momentul aprobarii solicitarii de reatribuire de gen, tribunalele civile au competenta
de a ordona schimbarea prenumelui/prenumelor solicitantului. A existat un caz in care
solicitarea de schimbare a numelui nu a fost aprobata de curtea de judecata, intrucat
interventia chirurgicala nu fusese finalizata, aspect care semnifica, in acceptiunea
tribunalului, ca sexul persoanei nu putea fi modificat oficial.

Spitalul universitar al Vrije Universiteit din Amsterdam are o echipa specializata pe
aspecte de gen. Circa 150 persoane anual consulta aceasta echipa, iar doua treimi dintre
acestea incep tratamentul. Aproximativ 0,5% din populatie se identifica ca persoane
transgender, ceea ce ar insemna intre 30.000 100.000 persoane. Nu se cunosc multe
aspecte privind problemele cu care acestea se confrunta din cauza identitatii lor de gen.


AUSTRIA

Conform unei decizii din 2006 a Curtii Constitutionale, persoanele isi pot modifica
numele in Registrul Nasterilor si isi pot schimba numele, in urma reatribuirii de gen. Cu
toate acestea, la ora actuala nu exista o legislatie privind reatribuirea sexului/genului sau
schimbarea numelui dupa reatribuirea de gen. In 2006, Transsexuellen-Erlass (Ordinul
referitor la Transsexuali), care interzicea persoanelor casatorite sa isi schimbe numele
dupa o reatribuire de sex/gen, a fost abrogat de Curtea Constitutionala.

In cursul anului 2008, Directiva 2004/113/EC a Consiliului, care interzice discriminarea
de gen in accesul la si furnizarea de servicii, va fi transpusa in legislatia nationala.
Prevederile respective vor fi incorporate in Legea Tratamentului Egal. Conform notelor
32
explicative din documentul emis de guvern, persoanele transgender vor fi protejate
impotriva discriminarii in domeniul bunurilor si al serviciilor, intrucat aceasta este
considerata a fi discriminare de gen.

Daca persoanele transgender se simt discriminate, plangerile acestora sunt clasificate ca
discriminare pe criteriul genului.

Problematicii transgender i s-a acordat mai multa atentie in presa in ultimii ani, datorita
existentei unui mai mare numar de persoane transgender pregatite sa vorbeasca in
public. Gradul de constientizare in randul politicienilor a problemelor si a solicitarilor
transsexualilor din Austria a fost, de asemenea, in crestere.

Miscarea pentru drepturi civile a persoanelor transgender a fost in mod traditional
separata de miscarea gay pentru drepturi civile, in pofida faptului ca exista cooperare si
si sprijin mutual intre acestea.

Discriminarea persoanelor transgender are loc in continuare, in special pe piata muncii,
dar nu exista suficiente cercetari in acest domeniu.

Persoanele transgender casatorite care au efectuat operatia de schimbare de sex nu mai
sunt obligate sa divorteze pentru a fi recunoscute in noul gen. Astfel, au fost produse
cazuri de casatorii intre persoane de acelasi sex, in urma reatribuirii de gen a unuia
dintre soti. In ciuda faptului ca legislatia nu permite casatoriile intre persoane de acelasi
sex, autoritatile nu au dizolvat aceste casatorii.


POLONIA

Discriminarea persoanelor transgender este tratata ca discriminare de gen. Intr-o
hotarare judecatoreasca din 1978, Curtea Suprema a acceptat ca nu numai organele si
caracteristicile fizice externe definesc sexul unui individ, ci si asocierea emotionala a unei
persoane cu genul opus celui atribuit la nastere. Curtea a afirmat, de asemenea, ca
nimeni nu poate fi obligat sa fie barbat sau femeie, daca el/ea respinge psihologic acest
lucru.

Cu toate acestea, aceasta hotarare a fost urmata de numeroase alte hotarari
judecatoresti care au creat incertitudini referitoare la procedurile de urmat pentru
reatribuirea de gen. Este nevoie de o legislatie cuprinzatoare, care sa stabileasca
drepturile transsexualilor in sistemul medical, precum si sa reglementeze procedura
pentru schimbarea numelor si a actelor de stare civila. La ora actuala, se folosesc variate
tipuri de proceduri, iar schimbarea de sex nu este acoperita de asigurarea medicala
publica.

Exista o persoana publica transgender cunoscuta in Polonia, care sporeste vizibilitatea,
altfel foarte limitata, a acestui segment social.


PORTUGALIA
33

La ora actuala, in Portugalia nu exista legislatie referitoare la identitatea de gen. In
consecinta, nu se poate determina daca problemele legate de persoanele transgender
trebuie sa fie tratate ca discriminare de gen sau in baza orientarii sexuale.

Reglementarile existente au fost aprobate de Asociatia Publica a Medicilor sau sunt
decizii judecatoresti.

Potrivit unei rezolutii aprobate de ramura executiva a Asociatiei Publice a Medicilor, in
data de 19.05.1995, operatiile de schimbare de sex sunt interzise, cu exceptia cazurilor
in care un diagnostic adecvat confirma un caz de transsexualitate sau disforie de gen.

Documentul stipuleaza si ca operatiile vor fi realizate numai dupa o diagnoza medicala
realizata de doi psihiatri si dupa ce o opinie mandatorie a fost formulata de o comisie
ad-hoc, ai carei membri au fost numiti de Asociatia Publica a Medicilor.

Candidatul pentru interventia chirurgicala trebuie sa aiba peste 18 ani, sa nu fie casatorit
si sa se afle in deplinatatea facultatilor mintale.

Ceritificatul de nastere contine informatii referitoare la gen. In absenta legislatiei care sa
reglementeze schimbarea numelui, transsexualii care doresc acest lucru trebuie sa
intenteze o actiune in justitie impotriva statului. Curtile judecatoresti au exprimat punctul
de vedere ca exista lacune in acest domeniu.

In consecinta, schimbarea numelui este acceptata, daca urmatoarele conditii sunt
indeplinite de candidat:
sa aiba peste 18 ani;
sa nu poata avea urmasi;
a facut operatia de schimbare de sex;
modificarile sunt ireversibile;
a trait timp de un an cu noua identitate;
nu are copii.

Persoanele transgender care nu au facut operatia genitala sau cele care au deja copii
pot adopta numai nume folosite pentru ambele genuri, precum Jo sau Zara.


ROMANIA

Legislatia romaneasca nu mentioneaza termenul transgender sau termeni echivalenti.
Teoretic, persoanele transgender sunt protejate de prevederile din legislatia anti-
discriminare, dar nu exista indicatii clare pentru schimbarea starii civile sau pentru
procedura reatribuirii de gen. Pentru schimbarea starii civile este nevoie de o decizie
judecatoreasca, bazata, in practica, pe un certificat eliberat de Institutul National de
Medicina Legala, in urma unei proceduri arbitrare si invazive, care a fost dezvoltata ad-
hoc, pentru a suplini o lacuna legala.

34
Persoanele transgender se confrunta cu bariere structurale in accesarea unor servicii
medicale corespunzatoare, din cauza accesului limitat la politele de asigurari, costurilor
terapiei si prejudecatilor si discriminarilor raspandite in sistemul medical. In ansamblu,
comunitatea medicala dispune de experienta si cunoastere limitate in acest domeniu.
Persoanele transgender sunt adesea tratate ca pacienti psihiatrici si exista doar putini
endocrinologi dispusi sa ofere tratament hormonal persoanelor transgender.


SLOVENIA

Discriminarea persoanelor transgender este inclusa intr-o interdictie constitutionala a
discriminarii in baza oricarei alte circumstante personale. Nu exista, totusi, legi care sa
abordeze explicit statutul si pozitia persoanelor transgender. De asemenea, nici
schimbarea numelui in urma reatribuirii de gen nu este reglementata legal.

Decizia de a trimite clientii transsexuali catre specialisti care sa decida asupra procedurii
corespunzatoare de schimbare de sex este la latitudinea fiecarui medic. Tratamentul
este gratuit.

Nu a fost realizata nicio cercetare referitoare la situatia persoanelor transgender din
Slovenia.

Persoanele transgender sunt in mare parte invizibile in Slovenia, cu exceptia unui
transsexual si a unui travestit celebru. Acesta din urma a facut parte din formatia de
travestiti Sestre (Surori), care a castigat selectia nationala pentru concursul muzical
Eurovision, in 2006. Victoria lor a declansat reactii homofobe si xenofobe atat in randul
populatiei, cat si in Parlamentul Sloveniei.


SLOVACIA

Legislatia referitoare la persoanele transgender stipuleaza ca discriminarea pe criteriul
identificarii sexuale sau de gen este considerata discriminare de gen.

Exista prevederi legislative referitoare la aspecte administrative, precum schimbarea
numelui si al codului numeric personal. Cu toate acestea, legislatia privind aspectele
medicale, precum tratamentul hormonal sau interventiile chirurgicale, este aproape non-
existenta. Persoanele transgender adesea merg in Republica Ceha pentru aceste
proceduri.

FINLANDA

Problema discriminarii persoanelor transgender nu este abordata specific in cadrul
legislatiei finlandeze. Opinia legala prevalenta, precum si practica Ombudsmanului
pentru Egalitate, sprijina interpretarea ca legea privitoare la egalitatea si non-
discriminarea intre femei si barbati se aplica si discriminarii persoanelor transgender.

35
Exista legi specifice care reglementeaza recunoasterea oficiala a sexului unei persoane
transsexuale. Noul sex de facto al persoanei va fi recunoscut legal ex officio (cu alte
cuvinte, aceasta decizie nu este la discretia autoritatilor), in cazul in care anumite
conditii prevazute in lege sunt indeplinite. O persoana al carei nou sex de jure a fost
recunoscut de autoritatile competente va fi tratata ca o persoana de acel sex in toate
privintele, inclusiv in cazul schimbarii de nume.

Nu sunt disponibile statistici nici referitoare la numarul persoanelor carora le-a fost
reatribuit de jure genull, nici referitoare la numarul persoanelor care si-au schimbat
numele din aceste motive. Centrul de Inregistrare a Populatiei intentioneaza totusi sa
pregateasca aceste statistici in anul 2008.

Niciun caz care sa interpreteze legile de care este vorba nu a putut fi gasit in baza de
date FINLEX sau in literatura legala pertinenta.

La ora redactarii acestui studiu, Ombudsmanul pentru Egalitate se ocupa de 5-6 cazuri
referitoare la persoane transgender. Unul dintre acestea, de exemplu, se refera la
nevoia unui transsexual pentru un vestiar separat la o piscina publica.


SUEDIA

Legea actuala dateaza din 1972 si impune persoanelor care cer reatribuirea de gen sa
fie sterilizate, necasatorite si sa fie cetateni suedezi. Acest aspect a fost criticat de catre
RFSL si KIM, o organizatie care se ocupa cu diversitatea identitatii de gen. In 2007, o
ancheta oficiala a sugerat modificarea legii.

Legea suedeza mai prezinta si o alta problema pentru persoanele transgender, intrucat
imparte de maniera stricta numele in categoriile masculin si feminin. O persoana
transgender care doreste sa poarte un nume corespunzator identitatii sale de gen este
obligata sa aleaga dintr-o lista de nume neutre din punct de vedere al genului. Aceasta
lege a fost criticata de RFSL si de catre alte organizatii.

O lege care sa interzica discriminarea persoanelor transgender a fost votata de
Parlamentul Suedez si va intra in vigoare de la 1 ianuarie 2009. Este pentru prima data
cand vulnerabilitatea persoanelor transgender se bucura de atentie in cadrul legislatiei
majore. O propunere din raportul final al Comitetului de Investigatie (SOU 2006:22),
care introducea obligatia de a promova egalitatea indiferent de identitate sexuala sau de
orientare sexuala, nu a fost inclusa in propunerea guvernului si, deci, nu a fost adoptata
in parlament. Noua legislatie defineste genul de o maniera mai larga si include
identitatea si expresia de gen ca noi criterii de discriminare.


REGATUL UNIT AL MARII BRITANII SI AL IRLANDEI DE NORD

Actul de Recunoastere a Genului din 2004 (GRA), care a intrat in vigoare in aprilie 2005
si se aplica pe tot teritoriul Marii Britanii, permite persoanelor transgender care satisfac
anumite conditii sa solicite un Certificat de Recunoastere a Genului, de la o Comisie de
36
Recunoastere a Genului. Din data eliberarii certificatului, persoanei ii este acordata
recunoasterea legala a genului dobandit si poate obtine un nou certificat de nastere, din
care sa nu reiasa faptul ca si-a schimbat sexul.

In Marea Britanie, discriminarea la angajare sau in educatie, in baza identitatii de gen,
este considerata ca forma a discriminarii de gen. In plus, in Marea Britanie (Anglia,
Scotia, Tara Galilor), autoritatile au o datorie de egalitate de gen, care le obliga sa
promoveze egalitatea de gen si sa elimine discriminarea de gen. Mai mult decat atat, nu
este necesar portul unui act de identitate sau a altei forme de identificare care sa afiseze
numele persoanei. Indivizii sunt, de asemenea, liberi sa foloseasca numele ales de ei
insisi. Nu este necesar niciun tratament medical de orice tip pentru a schimba numele
unei persoane sau pentru a-l modifica in documente precum permisul de conducere sau
pasaportul.

Un proiect de cercetare condus de Equalities Review (2007) a utilizat o abordare mixta,
cantitativa/calitativa, pentru a colecta si a analiza experientele de inegalitate si
discriminare ale persoanelor transgender si transsexuale din Regatul Unit. Rezultatele
studiului arata ca domeniile in care discriminarea a avut cel mai mare impact in vietile
persoanelor transgender sunt angajarea si locul de munca, accesul la serviciile medicale
si timpul liber si educatia. 42% din persoanele care nu traiesc permanent in rolul de gen
preferat au fost impiedicate sa faca acest lucru, din cauza temerilor legate de pierderea
locului de munca. Mai mult de 10% din persoanele transgender au fost abuzate verbal la
locul de munca si 6% au fost agresate fizic la locul de munca.

























37




















Directoratul General pentru Politici Interne

Departamentul pentru Politici C: Drepturile Cetatenilor si Afaceri
Constitutionale


Rol
Departamentele pentru politici sunt unitati de cercetare care ofera consiliere specializata
comitetelor, delegatiilor interparlamentare si altor corpuri parlamentare.


Domenii de politici
afaceri constitutionale
justitie, libertate si securitate
egalitate de gen
afaceri legale si parlamentare
petitii


Documente
Vizitati site-ul web al Parlamentului European: http://www.europarl.europa.eu/studies