Sunteți pe pagina 1din 23

Inima si vasele de sange

(structura)
Inima este un organ musculo-cavitar, de
forma unui con turtit, cu rol de pompa aspiro-
respingatoare. Ea este asezata in etajul
superior al mediastinului, intre cei doi plamani
si deasupra diafragmului, orientata cu varful
inainte, la stanga si cu baza inapoi, la dreapta.
Este delimitata in fata de stern, in spate de
coloana vertebrala, lateral de
coaste si plamani.
Configuratia interna a inimii prezinta o
structura tetracamerala, fiind impartita in 4
cavitati: 2 atrii si 2 ventricule, ce sunt separate
intre ele prin septurile interventricular si
interatrial. Fiecare atriu comunica numai cu
ventriculul de aceeasi parte numai prin
orificiul atrio-ventricular. Din punct de vedere
anatomic,fiziologic si patologic, se deosebesc
o inima (cord) stanga si o inima dreapta.

Structura inimii
Inima dreapta este alcatuita din atriul si
ventriculul drept, separate prin orificiul atrio-
ventricular drept sau tricuspid ce este prevazut
cu trei valve, care inchid orificiul in sistola si il
deschid in diastola. Atriul drept primeste sange
venos din marea circulatie prin orificiile venei
cave superioare si ale venei cave inferioare.
Ventriculul drept primeste sange din atriul drept
in timpul diastolei si il evacueaza in timpul
sistolei in artera pulmonara, prin orificiul
pulmonar, prevazut cu trei valve de aspect
semilunar. Inima dreapta este motorul micii
circulatii.Peretii atriilor si ai ventriculilor se
contracta ritmic: mai intai cele doua atrii, apoi
cei doi ventriculi, sincron, expulzand aceeasi
cantitate de sange pe care o primesc.
Atriul drept primeste sangele venos din intreg
organismul prin venele cave si il impinge in
ventriculul drept, de unde, prin arterele
pulmonare, ajunge in atriul stang, de unde trece
in ventriculul stang si de aici, prin artera aorta
este distribuit in toate tesuturile si
organele.

Inima dreapta
Inima stanga este alcatuita din atriul
si ventriculul stang, separate prin
orificiul atrio-ventricular stang
sau mitral, prevazut cu doua valve
care se inchid in timpul sistolei si se
deschid in timpul diastolei. Atriul
stang primeste sange arterial, care
vine din plamani prin cele patru vene
pulmonare. Ventriculul stang
primeste in diastola sange care vine
din atriul stang, iar in sistola il
evacueaza in artera aorta prin
orificiul aortic, prevazut cu trei valve
de aspect semilunar (valvula
sigmoida aortica). Orificiul mitral si
cel aortic constituie sediul de electie
al cardiopatiilor reumatismale
(stenoza mitrala si insuficienta
aortica).
Inima stanga
Circulatia
Circulatia sangelui este asigurata de :
inima, artere, vene si capilare. La inima
vin si de la ea pleaca vase care asigura
transportul, prin intermediul sangelui,
al substantelor hranitoare si al
oxigenului (O2) catre tesuturi, al
produsilor de degradare rezultati din
arderi si al bioxidului de
carbon (CO2) dinspre tesuturi, pentru a
fi eliminate. Vasele care pleaca de la
inima se numesc artere, iar cele care
vin la ea poarta numele de vene.
Inima impinge masa sanguina in sistemul arterial. Din
artere sangele inainteaza spre capilare, de unde se
reintoarce la inima pe calea venelor. Circulatia sangelui
se face in doua circuite distincte care pornesc de la inima
si anume: marea circulatie si mica circulatie.
Circulatia mare
Circulatia sangelui din ventriculul stang spre organe si tesuturi si
inapoi spre atriul drept formeaza circulatia mare sau sistemica.
Sangele din marea circulatie transporta substantele nutritive si
oxigenul la tesuturi, iar la nivelul acestora, el se incarca cu
substantele ce urmeaza a fi eliminate prin organele de excretie.
Circulatia mica
Mica circulatie sau circulatia pulmonara incepe din ventriculul drept
spre plamani si se termina in atriul stang. Sangele din mica circulatie
in deplasarea lui prin capilarele pulmonare este incarcat cu oxigen
care trece din aerul alveolar in sange. Atat prin marea circulatie, cat
si prin mica circulatie sunt vehiculate cantitati egale de sange.
Patru valve interioare impiedica alunecarea inversa a sangelui. Ele se deschid usor in directia
curgerii sangelui si se inchid cand acesta impinge in sens invers. Doua dintre valve se afla intre
atrii si ventricule, cunoscute ca valve atrioventriculare. Valva atrioventriculara dreapta
(tricuspida) este formata din trei fasii de tesut, in timp ce valva atrioventriculara stanga
(bicuspida sau mitrala) are numai doua. Celelalte doua valve sunt situate intre ventricule si
artere. Sunt numite valve semilunare, deoarece fiecare este formata din trei fasii de tesut in
forma de semiluna. Valva semilunara dreapta, dintre atriul drept si artera pulmonara, se mai
numeste si valva pulmonara. Cea stanga, dintre ventriculul stang si aorta, se mai numeste si
valva aortica.
Tesutul muscular cunoscut ca miocard
sau muschi cardiac este sustinut de un
esafodaj de tesut conjunctiv si
formeaza peretii camerelor inimii.
Atriile au pereti relativ subtiri in
comparatie cu ventriculele. Ventriculul
stang are peretii cei mai grosi mai
mult de un centimetru la o persoana
adulta - deoarece el trebuie sa pompeze
sangele pana la cele mai departate
celule ale corpului.
Miocardul
Un sac dur, cu pereti dubli,
cunoscut ca pericard,
inconjoara inima. Stratul
interior al pericardului,
epicardul, se afla direct pe
miocard. Stratul exterior al
pericardului este lipit de osul
pieptului si de alte structuri
din cavitatea toracica si are
rolul de a fixa inima. Intre
peretii pericardului se afla un
spatiu ingust umplut cu un
lichid apos care impiedica
frecarea acestora in timpul
batailor inimii.
Pericardul
Suprafetele interioare ale
camerelor inimii sunt captusite
cu o fasie subtire de tesut
lucios, alb - endocardul. Acelasi
tip de tesut cunoscut si ca
endoteliu captuseste si
vasele de sange ale corpului,
asigurand o curgere usoara a
sangelui si prevenind formarea
de cheaguri in sistemul
circulator.
Endocardul
Vasele de sange
Vasele prin care sngele pleac de la inim n ntregul organism
se numesc artere, iar cele prin care sngele este readus la inim
se numesc vene. Vasele mici interpuse ntre artere i vene se
numesc capilare sanguine. Vasele prin care circul limfa se
numesc vase limfatice. Cele mici n care este colectat lichidul
interstiial din esuturi se numesc capilare limfatice, iar cele mari
prin care limfa este condus spre vene se numesc trunchiuri
limfatice.
Aparatul de conducere al inimii
sau tesutul nodal
In grosimea miocardului se
afla un tesut muscular
embrionar, foatre bogat in
celule nervoase, care
strabate inima in toata
lungimea ei si care are
capacitatea de a se
contracta ritmic.
Acesta este autoexcitabil si bun conducator al
impulsurilor formand sistemul de conducere alcatuit
din: -- nodul sino-atrial (Keith-Flack) situat in
peretele atriului drept intre vena cava superioara si
cea inferioara;
-- nodul atrio-ventricular (Aschoff-Tawara) situat
tot in peretele atriului drept in portiunea inferioara a
septului interatrial;
-- fasciculul atrio-ventricular (His) care pleaca
din nodul atrio- ventricular, coboara in portiunea
membranoasa a septului interventricular si se imparte
in doua ramuri: una pentru ventriculul drept si alta
pentru ventriculul stang;
-- reteaua lui Purkinje ce rezulta din ramificarea
abundenta a celor doua ramuri ventriculare;
-- arterele coronare (ramuri din aorta care
vascularizeaza inima) dreapta si stanga, ale caror
ramificatii sunt de tip terminal, fiecare ramificatie
irigand un anumit teritoriu de miocard;
-- venele coronare asigura circulatia de
intoarcere a sangelui din peretii inimii si se varsa in
atriul drept prin sinusul coronar;
-- limfaticele care se varsa in ganglionii bronsici;
-- inervatia inimii este asigurata prin nervii
cardiaci, ramuri din simpaticul cervical si din nervii
vagi, care impreuna alcatuiesc plexurile cardiace;
FIZIOLOGIE
Revolutia cardiaca fiziologica
Trecerea sangelui din atrii in ventriculi si apoi in arborele vascular
impreuna cu fenomenele care determina si insotesc aceasta deplasare
de sange, poarta numele de revolutie cardiaca. Revolutia cardiaca
dureaza 0,8 secunde si cuprinde contractia atriilor sau sistola atriala,
care dureaza 0,1 secunde ; contractia ventriculilor sau sistola
ventriculara, care dureaza 0,3 secunde ; relaxarea (repausul) intregii
inimi, sau diastola generala, care dureaza 0,4 secunde.
Inima este o pompa aspiratoarerespingatoare, circulatia sangelui
fiind posibila datorita contractiilor ei ritmice. Revolutia cardiaca incepe
cu umplerea atriilor in timpul diastolei atriale, sangele venos din venele
cave patrunzand in atriul drept, iar sangele din venele pulmonare in cel
stang. Patrunderea sangelui destinde peretii relaxati ai atriilor, pana la o
anumita limita, cand incepe contractia atriala, deci sistola atriala, care
evacueaza tot sangele atrial in ventriculi.
Acumularea sangelui in ventriculi duce la cresterea presiunii intraventriculare si inceperea sistolei
ventriculare. In timpul sistolei ventriculare, datorita presiunii ridicate din ventriculi, care depaseste
presiunea din artera pulmonara si aorta, se inchid valvulele atrio-ventriculare si se deschid valvulele
sigmoide. Dupa expulzarea sangelui din ventriculi, peretii acestora se relaxeaza si incepe diastola
ventriculara, cand, datorita presiunii scazute din ventriculi, se inchid valvulele sigmoide si se deschid cele
atrio-ventriculare. La individul normal au loc 70-80 de revolutii cardiace/min, care reprezinta de fapt bataile
inimii.
Contractiile cardiace sunt sub dependenta a doua mecanisme reglatoare: unul intracardiac si altul
extracardiac. Mecanismul intracardiac este datorat tesutului specific. Mecanismul extracardiac este
datorat sistemului nervos simpatic si parasimpatic.

- automatismul, adica posibilitatea de a-si crea
singur stimuli excitatori ;
- exitabilitatea, care este o proprietate generala a
materiei vii ;
- conductibilitatea, proprietatea de a conduce
stimulul;
- contractilitatea, proprietatea de a raspunde la
excitatie prin contractie.

Proprietatile fiziologice ale
miocardului
a) Manifestari acustice. Semnele exterioare ale activitatii inimii
sunt zgomotele cardiace care pot fi ascultate direct cu
stetoscopul sau inregistrate grafic pe fonocardiograma.
Zgomotele inimii sunt produse de modificarea vitezei de curgere
a sangelui, vibratiile consecutive ale valvelor atrioventriculare si
sigmoide.
In mod obisnuit se disting doua zgomote cardiace principale:
- zgomotul I (zgomot sistolic) produs de inchiderea valvelor
atrio-ventriculare.
- zgomotul II (zgomot diastolic) produs de inchiderea
valvelor sigmoide aortice si pulmonare.
b) Manifestari mecanice. Cele mai evidente manifestari ale
activitatii cardiace in timpul unei revolutii cardiace sunt cele
mecanice care se exteriorizeaza prin socul apexian ce se
palpeaza in spatiul V intercostal stang. Este datorat contactului
mai intim pe care varful inimii il stabileste in timpul sistolei cu
peretele toracic.
c) Manifestari electrice. In timpul contractiei se produc
biocurenti care pot fi inregistrati cu aparate speciale.
Inregistrarea modificarilor de potential electric care insotesc
activitatea miocardului se numeste electrocardiograma. Graficul
obtinut ne da informatii valoroase de felul in care se desfasoara
revolutia cardiaca.


Manifestari care insotesc ciclul
cardiac