Sunteți pe pagina 1din 15

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005

99
Accelerarea procesului de reforma
in administratia publica din Romania modificari realizate
in plan legislativ si institutional

Asist. univ. drd. Oana ABALUTA




Introducere

Aderarea la Uniunea Europeana depinde, in mare masura, de imbunatatirea standardelor
administratiei publice si de implementarea reformei in toate domeniile acesteia. Sectorul public trebuie
sa se adapteze schimbarilor continue ale mediului economic si social. Atat deciziile investitorilor
straini, cat si ale celor interni, sunt influentate din ce in ce mai mult de calitatea, eficienta si
credibilitatea administratiei publice. Pe scena internationala, administratia publica a devenit un factor
esential care determina avantajul competitiv al unei natiuni.
Procesul de reforma a administratiei publice din Romania se incadreaza in demersul similar al
tarilor europene. De altfel, fiecare tara est europeana aflata in curs de integrare se afla intr-un anumit
stadiu al procesului de reforma, tinandu-se seama de noile realitati:
- accentuarea procesului de globalizare a proceselor din economie si societate;
- intensificarea procesului de creare a Europei unite din punct de vedere politic si economic;
- redifinirea rolului statului in domeniul vietii economice si sociale, etc.
In Romania, ca de altfel in majoritatea tarilor din estul continentului, reforma in administratia
publica este un proces ce se realizeaza in conditii diferite fata de procesul de modernizare a
administratiei publice din tarile din vest. Astfel, procesul de reforma are o serie de particularitati,
legate in principal de:
- accentuarea restrictiilor economice;
- indeplinirea criteriilor legate de aderarea la Uniunea Europeana.
Procesul de reforma, ce a inceput sa capete valente noi prin implementarea Strategiei
actualizate, va permite accelerarea schimbarii in cadrul administratiei publice, astfel incat activitatile
din cadrul acestui sistem sa raspunda, atat cerintelor unei societati democratice, cat si criteriilor de
eficienta economica. Astfel, acest sistem va asigura:
- un serviciu public de calitate cetatenilor;
- functionarea institutiilor pe principiul utilitatii sociale;
- sustinerea si accelerarea reformei in toate domeniile vietii economice si sociale.
Prin schimbarile generate de implementarea Strategiei actualizate, se doreste ca administratia
publica din Romania sa nu mai fie un subiect de critica pentru mass-media, iar cetateanul sa devena
din administrat, utilizator al serviciilor publice.

1. Cadrul general privind accelerarea procesului de reforma in administratia publica

Obiectivele reformei

Restructurarea profunda a administratiei publice centrale si locale
Unul dintre obiectivele reformei este modernizarea si adaptarea administratiei publice la
realitatile economiei si societatii romanesti, aliniidu-se in acelasi timp la structurile similare din tarile
Uniunii Europene si din alte state dezvoltate. Administratia publica din Romania trebuie sa adopte si
sa implementeze valorile administrative care definesc spatiul european: transparenta, predictibilitatea,
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005

100
responsabilitatea, adaptabilitatea si eficienta. Aceste valori trebuie sa se regaseasca in institutiile si
procesele administrative la toate nivelurile, iar aplicarea lor trebuie sa fie verificata de un sistem de
control independent. In acelasi timp, se urmareste intarirea, la nivel central, a abilitatilor strategice
capabile sa ghideze evolutia statului si sa ii permita sa reactioneze adecvat, simplu si cu costuri
scazute la schimbarile externe si diversele interese.
Apropierea administratiei publice de cetatean
O administratie publica moderna trebuie sa fie orientata catre satisfacerea nevoilor cetatenilor,
sa asigure o mai buna informare a cetatenilor, sa coopereze cu cei carora li se adreseaza si sa
intareasca controlul public asupra administratiei. Se urmareste consolidarea si largirea cadrului de
participare a societatii civile la procesul decizional, precum si asigurarea transparentei actelor
administrative si comunicarea operativa cu cetatenii.
Descentralizarea serviciilor publice si consolidarea autonomiei locale administrative
si financiare
Descentralizarea urmareste constientizarea si cresterea gradului de implicare a colectivitatilor
locale in gestiune problematicii regionale si locale in vederea imbunatatirii legaturii dintre politica
nationala si responsabilitatile locale; imbunatatirea eficientei ofertei de servicii publice; imbunatatirea
performantelor financiare; asigurarea unui cadru mai adecvat pentru a raspunde nevoilor locale.
Eficientizarea administratiei publice
Un obiectiv al reformei este o administratie publica eficienta. Activitatile administrative
trebuie sa urmareasca scopuri si rezultate clare, sa reduca costurile, astfel incat acestea sa fie
proportionale cu rezultatele. Rationalizarea procedurilor administrative, generalizarea utilizarii
sistemului de ghiseu unic, eficientizarea raporturilor dintre administratia publica centrala si locala,
dintre autoritatile publice judetene si cele din comune, orase si municipii, crearea unui sistem
informational integrat al administratiei publice centrale si locale sunt cateva masuri pentru indeplinirea
acestui obiectiv.
Profesionalizarea functiei publice
O administratie moderna se caracterizeaza printr-un standard profesional ridicat, care trebuie
sa se regaseasca in calitatea muncii, in rezultatele obtinute si in serviciile prestate, in cultura
administrativa, in stabilitatea si neutralitatea politica a functionarilor publici. Crearea unei functii
publice profesioniste si a unui sistem de formare continua pentru toti angajatii din administratia
publica sunt cerinte esentiale ale profesionalizarii.

1.2 Prioritatile reformei

In acord cu cerintele impuse de procesul de integrare europeana si cu schimbarile
produse in mediul socio-economic, reforma administratiei publice reprezinta o prioritate pentru
Romania, avand in vedere urmatoarele directii:
reforma functiei publice care are in vedere:
- adoptarea unui nou sistem de salarizare a functionarilor publici;
- imbunatatirea formarii (initiale si continue) angajatilor din administratia publica;
- instituirea unui sistem de cariera pentru functionarii publici, in care promovarea sa fie
bazata pe merit si transparenta;
- introducerea elementelor moderne de management al resurselor umane (ex. sistem de
indicatori de masurare a performantelor; sistem modern de planificare a resurselor umane);
- dezvoltarea capacitatii de implementare a acquis-ului comunitar si de gestionare a
fondurilor Uniunii Europene.
reforma administratiei publice locale prin continuarea procesului de descentralizare/
deconcentrare prin care se urmareste:
- cresterea eficientei serviciilor oferite cetatenilor de catre administratia publica;
- cresterea autonomiei locale;
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005




101
- cresterea capacitatii manageriale a autoritatilor publice locale;
- cresterea veniturilor la nivel local prin colectarea de taxe si impozite;
- asigurarea corelatiei intre resursele financiare ale colectivitatilor locale si
responsabilitatile care sunt transferate catre acestea;
- cresterea capacitatii de absorbtie de fonduri externe la nivel local;
- restructurarea serviciilor deconcentrate ale ministerelor in teritoriu; elaborarea cartei
serviciilor deconcentrate.
imbunatatirea procesului de formulare a politicilor publice
- elaborearea unui sistem standard de metode de formulare a politicilor publice generale si
sectoriale
- testarea politicilor elaborate in faze pilot care sa permita imbunatatirea acestora inainte de
aplicarea la nivel national.
In afara celor trei prioritati mentionate, reforma administratiei publice trebuie sa raspunda
si urmatoarelor necesitati:
- introducerea sistemului de bugetare bazat pe programe;
- introducerea sistemului de indicatori de masurare a performantei privind functionarea
administratiei la nivel central si local;
- intarirea capacitatii administrative locale de a aplica politicile Uniunii Europene dupa
momentul aderarii;
- modernizariea serviciilor publice oferite cetatenilor si agentilor economici in concordanta
cu standardele Uniunii Europene;
- imbunatatirea colaborarii interinstitutionale in cadrul procesului de elaborare si
implementare a politicilor publice;
- imbunatatirea comunicarii pe verticala si orizontala sistemului administrativ.

2. Stadiul actual al reformei administratiei publice

Propunerile ce vizeaza reforma si care se regasesc in plnurile de masuri prioritare au la baza:
analiza actualului sistem, pentru evidentierea elementelor pozitive si negative ale acestuia;
experienta acumulata de tarile dezvoltate si tendintele existente pe plan mondial in
domeniul reformei publice;
transformarea graduala a actualului sistem, incat acesta sa raspunda, atat cerintelor
curente, dar si exigentelor viitoare.
Datorita problemelor specifice care se regasesc la nivelul administratiei publice centrale si
locale, prezentarea stadiului actual este structurata pe cele doua paliere.

2.1 La nivelul administratiei publice centrale

2.1.1 In plan legislativ

Tinand cont de complexitatea procesului de reforma a administratiei publice, un rol
insemnat s-a acordat realizarii cadrului legislativ adecvat pentru implementarea urmatoarelor legi:
Legea privind Statutul functionarilor publici nr.188/1999;
Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministeriala;
Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989;
Legea nr.501/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania;
Legea nr. 500/13.08.2002 privind finantele publice;
Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica;
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005

102
Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea
demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea
coruptiei.
Guvernul a adoptat, de asemenea, o serie de acte normative reprezentate prin Hotarari
de Guvern sau Ordonante de Urgenta care au asigurat implementarea legislatiei primare in
domeniul administratiei publice.

2.1.2 In plan institutional

In vederea simplificarii si eficientizarii procesului decizional, la inceputul anului 2001 s-a
realizat o restructurare a Guvernului. Aceasta a urmarit: eficientizarea actului de guvernare;
reorientarea activitatii unor ministere si reducerea numarului de agentii guvernamentale; trecerea
unor agentii guvernamentale in subordinea sau coordonarea ministerelor; infiintarea unor
ministere noi, pentru a raspunde prioritatilor de relansare economica si de pregatire a aderarii
Romaniei la Uniunea Europeana; unificarea si transformarea unor agentii guvernamentale
dovedite ca ineficiente, in ministere; infiintarea in structura organizatorica a ministerelor a unor
oficii, conduse de secretari de stat, pentru: relatia cu parlamentul, sindicatele si patronatul;
integrare europeana si relatii externe; investitori straini si autohtoni; reducerea substantiala a
numarului persoanelor cu functii de conducere din administratia publica centrala.
Totodata, s-au luat unele masuri privind infiintarea, organizarea/reorganizarea sau
functionarea unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice.
In vederea eficientizarii activitatii, a continuat procesul de reorganizare desfasurat la nivelul
structurilor unor ministere.
In vederea unei abordari profesionale coerente, pragmatice si responsabile a problemelor
legate de reforma si relansare economica, s-a infiintat - in subordinea Primului-ministru -
Departamentul pentru politici economice.
Ministerul Administratiei Publice s-a infiintat ca organ de specialitate al administratiei
publice centrale in subordinea Guvernului. Ministerul Administratiei Publice ca minister de sinteza
asigura aplicarea strategiei si a Programului Guvernului in domeniul administratiei publice locale si
monitorizeaza in numele acestuia elaborarea si aplicarea programelor de reforma de catre ministere si
celelalte autoritati ale administratiei publice centrale.
In subordonarea Ministerului Administratiei Publice functioneaza urmatoarele autoritati
publice centrale: Agentia Nationala a Functionarilor Publici, Oficiul National de Cadastru, Geodezie si
Cartografie si Inspectoratul National Pentru Situatii de Urgenta.
In urma procesului de reorganizare, Agentia Nationala a Functionarilor Publici a trecut in
subordinea Ministerului Administratiei Publice.
In vederea aplicarii prevederilor Legii nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodarie
comunala, Guvernul a aprobat organizarea si functionarea Autoritatii Nationale de Reglementare
pentru Serviciile Publice de Gospodarie Comunala (ANRSC), ca organ de specialitate al
administratiei publice centrale, care are personalitate juridica si este coordonat de Ministerul
Administratiei Publice.
Pentru urgentarea solutionarii notificarilor depuse de persoanele indreptatite, s-a infiintat
Autoritatea pentru urmarirea aplicarii unitare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, avand rolul
de a urmari procesul de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 si de a acorda sprijin logistic si de
specialitate persoanelor juridice detinatoare de imobile ce intra sub incidenta acestui act normativ.
In spiritul prioritatii pe termen scurt a PNAR privind crearea unui corp al functionarilor
publici profesionistl si neutru din punct de vedere politic, a fost adoptata OG nr. 8/2001 privind
infiintarea si organizarea Institutului National de Administratie.
Prin H.G. nr. 710/2002 s-a reglementat functionarea Institutului National de Administratie,
precum si a centrelor regionale de formare continua pentru administratia publica locala.
Accelerarea procesului de implementare a reformei administratiei publice s-a concretizat
prin adoptarea H.G. nr. 951/2001 in baza careia s-au constituit:
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005




103
Consiliul Guvernamental pentru Monitorizarea Reformei Administratiei Publice,
reorganizat in decembrie 2003 prin constituirea Consiliului Superior pentru Reforma
Administratiei Publice, Coordonarea Politicilor Publice si Ajustare Structurala
Unitatea de Politici Publice (UPP), in noiembrie 2003, la nivelul Secretariatului General al
Guvernului, al carei obiectiv vizeaza coordonarea procesului de formulare a politicilor la nivel
central.
Unitatea Centrala pentru Reforma Administratiei Publice (UCRAP) la nivelul Ministerului
Administratiei Publice, in iulie 2002, al carei obiectiv principal il reprezinta monitorizarea
modului de aplicare a prevederilor cuprinse in strategiile si programele de reforma in
administratia publica, elaborate pe baza Programului de Guvernare. Aceasta unitate a devenit
operationala prin demararea Conventiei de twinning intre Ministerul Administratiei Publice
din Romania si Ministerul Functiei Publice, al Reformei Statului si al Amenajarii Teritoriului
din Franta in parteneriat cu Presedentia Consiliului de Ministri al Italiei, Programul PHARE
RO 0106.01 Intarirea capacitatii institutionale a Ministerului Administratiei Publice;
grupuri de monitorizare a reformei la nivelul fiecarui minister, prin ordin al ministrului si,
la nivelul fiecarui judet, prin ordin al prefectului, alcatuite din 3-5 si respectiv, 3-7 specialisti
care vor colabora direct cu UCRAP in vederea sprijinirii procesului de modernizare a
administratiei la nivelul fiecarui minister si al administratiei locale.
In iunie 2003 a avut loc o noua reorganizare a Autoritatilor Administratiei Publice
Centrale. Tinand cont de practica tarilor europene cu administratie moderna, pe baza experientei
acumulate in plan politic si guvernamental, s-a decis reducerea semnificativa a numarului de
ministere - chiar sub media europeana. Astfel, Noua structura a Guvernului cuprinde 15
ministere, opt ministere care isi pastreaza statutul anterior: Secretariatul General al Guvernului,
Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrarii Europene, Ministerul Finantelor Publice,
Ministerul Justitiei, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Culturii si Cultelor, Ministerul
Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei si sapte ministere noi, infiintate prin comasare sau prin alte
forme de reorganizare: Ministerul Administratiei si Internelor - prin comasarea Ministerului
Administratiei Publice cu Ministerul de Interne, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei
care preia de la fostul Minister al Sanatatii si Familiei structurile referitoare la protectia familiei si a
persoanelor cu handicap, Ministerul Economiei si Comertului - prin comasarea Ministerului
Industriilor si Resurselor cu Departamentul pentru Comert Exterior din subordinea Primului Ministru,
Ministerul Agriculturii, Padurilor, Apelor si Mediului - prin comasarea Ministerului Agriculturii,
Alimentatiei si Padurilor cu Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, Ministerul Transporturilor,
Constructiilor si Turismului - prin comasarea Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si
Locuintei cu Ministerul Turismului, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului prin comasarea
Ministerului Educatiei si Cercetarii cu Ministerul Turismului si Sportului, Ministerul Sanatatii - cu
sfera de activitate limitata fata de Ministerul Sanatatii si Familiei.
Autoritatile de reglementare, cu deosebire cele care autorizeaza preturile, nu vor mai fi
coordonate sau subordonate ministerelor, ci vor fi structuri autonome, in conformitate cu
reglementarile Uniunii Europene.
Ca urmare a schimbarii structurii executivului, in luna iulie 2003, a avut loc si Reorganizarea
Consiliului Guvernamental pentru Reforma in Administratia Publica, prin care s-au redefinit
componenta si atributiile acestui organism.
De asemenea, au fost infiintate noi structuri, in coordonarea primului ministru, care vor
sustine procesul de reforma:
Agentia pentru Strategii Guvernamentale ca organ de specialitate al administratiei
publice centrale;
Unitatea de management a proiectului pentru reforma administratiei publice
(programul PAL Banca Mondiala).

2.2 La nivelul administratiei publice locale

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005

104
2.2.1 In plan legislativ

Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale care reglementeaza regimul general al
autonomiei locale, defineste atributiile si competentele autoritatilor locale si intareste
responsabilitatea alesilor locali fata de cetatean;
Legea nr.326/28.06.2001 a serviciilor publice de gospodarie comunala care stabileste
cadrul juridic unitar privind infiintarea, organizarea, monitorizarea si controlul
functionarii serviciilor publice de gospodarie comunala in judete, orase si commune;
Legea nr.350/06.07.2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul care defineste
amenajarea teritoriului ca fiind o activitate globala, functionala, prospectiva si democratica;
Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole
si a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar;
Legea nr. 545 /2001 pentru completarea art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991;
Legea nr.337/2001 privind aprobarea OU nr.219/2000 pentru modificarea si
completarea Legii nr.189/1998 privind finantele publice locale;
Legea nr. 544/10.12.2001 (MO nr. 663/23.10.2001) privind liberul acces la informatiile de
interes public, care reglementeaza unul dintre principiile fundamentale ale relatiilor dintre
persoane si autoritatile publice;
Legea nr. 223/2002 pentru reglementarea regimului juridic al unor acte administrative;
Legea nr. 291/2002 de aprobare a OG nr. 24/2002 privind incasarea prin mijloace
electronice a impozitelor si taxelor locale;
Legea nr. 3 /2003 care aproba O.G. nr. 71/2002 privind organizarea si functionarea
serviciilor publice de administrare a domeniului public si privat de interes local;
Au fost de asemenea adoptate o serie de acte normative pentru completarea legislatiei
secundare.

2.2.2 In plan institutional

In aplicarea dispozitiilor constitutionale si a reglementarilor legale privind administratia
publica locala, structurile din aparatul propriu al autoritatilor administratiei publice locale au fost
restructurate in a doua jumatate a anului 2001 si in cursul anului 2002, avand in vedere si prevederile
legilor bugetare anuale si ale O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru
autoritatile si institutiile publice.
In cadrul procesului de reorganizare a serviciilor publice de gospodarie comunala, in
aplicarea Legii nr. 326/2001 si a legislatiei secundare, consiliile locale si consiliile judetene au creat
noi servicii publice.
In cadrul procesului de descentralizare si de demilitarizare a unor servicii comunitare,
sunt in curs de organizare: serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor; serviciile
publice comunitare pentru situatii de urgenta, serviciile publice comunitare profesionale,
serviciile publice comunitare voluntare.
In conformitate cu Legea 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei
in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea
coruptiei, la nivelul administratiei publice locale au avut loc reorganizari tinand cont de o serie de
cerinte privind structura organizatorica si stabilirea numarului maxim al functiilor publice de executie.

2.3 Introducerea unor noi instrumente de management in administratia publica

In perioada 2002-2003, pentru a sustine procesul de reforma, la nivelul UCRAP, au fost
dezvoltate o serie de instrumente, caracteristice managementului modern, care sunt in curs de aplicare
in faze pilot la nivelul administratiei publice centrale si locale:
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005




105
Programul Multianual de Modernizare a Administratiei Publice, are ca scop: asigurarea
corelarii intre orientarile strategice sectoriale si capacitatea administratiei de a le pune in
practica; imbunatatirea permanenta si adaptarea periodica a metodelor de implementare a
politicilor cu necesitatile, in permanenta schimbare a societatii romanesti; asigurarea
coordonarii la nivel national a reformelor administrative.
Cadrul de Autoevaluare a Modului de Functionare a Institutiilor Publice;
Sistem de monitorizare bazat pe utilizarea indicatorilor de masurare a performantelor
asociat derularii procesului de reforma;
Sistem de indicatori pentru masurarea calitatii serviciilor publice oferite cetatenilor.

2.4 Concluzii privind nivelul de functionare a institutiilor administratiei publice
desprinse pe baza analizei propriilor strategii de modernizare a autoritatilor
publice centrale si locale

In urma analizei diagnostic realizata la nivelul institutiilor administratiei publice centrale si
locale, au fost identificate o serie de puncte tari si puncte slabe care caracterizeaza functionarea acestora.
O parte din acestea prezinta un grad mare de generalitate, care se regasesc la majoritatea
institutiilor, existand insa si aspecte specifice.

La nivelul ministerelor:
Puncte tari cu grad mare de generalitate: insusirea si utilizarea unor noi instrumente de
management in diferite domenii; demararea procesului de descentralizare institutionala si fiscala;
experienta in gestionarea programelor cu finantare externa si relatii active cu institutii similare
internationale.
Puncte tari specifice/ sectoriale: lansarea programelor prioritare de actiune in domeniul
ordinii si sigurantei publice (Ministerul Administratiei si Internelor - MAI); crearea si
operationalizarea de structuri specializate: Institutul National de Administratie - INA, Unitatea
Centrala pentru Reforma Administratiei Publice - UCRAP, Agentia Nationala a Functionarilor Publici
- ANFP, Agentia Nationala Antidrog, Oficiul National pentru Protectia Martorilor (MAI); crearea si
operationalizarea retelei nationale de modernizatori care sa sustina procesul de reforma in
administratia publica (MAI); conducere activa, bine structurata pe domeniile specifice ale ministerului
(Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiilor - MCTI); baza logistica adecvata (MCTI).
Puncte slabe cu grad mare de generalitate: constrangeri bugetare; nivel scazut al salariilor
functionarilor publici; numar mic a aplicatiilor informatice specializate existente, precum si lipsa unui
sistem de management al documentelor; lipsa unui sistem eficient de gestiune a resurselor umane;
nivel crescut al birocratismului institutional; lipsa unor evaluari periodice a impactului actiunilor
institutiilor administratiei publice asupra cetatenilor; lipsa unui sistem informatic integrat care sa
raspunda in timp real la problemele institutionale; insuficienta numerica a personalului in raport cu
activitatile desfasurate; posibilitati reduse de motivare financiara a personalului existent si de atragere
in corpul functionarilor publici a personalului tanar; lipsa resurselor financiare destinate perfectionarii
profesionale; lipsa spatiilor adecvate de lucru si a echipamentelor; lipsa unui parteneriat veritabil
privind tranzitia in planul descentralizarii institutionale; lipsa de coerenta in adoptarea politicilor si
strategiilor sectoriale; deficiente in delimitarea atributiilor departamentale; insuficienta implementare a
cadrului normativ si metodologic; standardizarea redusa a procedurilor.
Puncte slabe specifice/ sectoriale: standardizarea redusa a procedurilor (MAI); lipsa
instrumentelor si a mecanismelor aferente punerii in aplicare a legislatiei privind managementul
functiei publice (cazul ANFP); capacitate redusa de formare continua a functionarilor publici (aprox.
10 % din necesar) in cadrul INA si a centrelor regionale de formare continua in administratia publica
(MAI); sistem cadastral in continuare neunitar, cu diferente semnalate intre aria de
inscriptiuni/trascriptiuni imobiliare si aria de carte funciara veche (cazul Oficiul National de Cadastru,
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005

106
Geodezie si Cartografie); lipsa unei retele teritoriale de reprezentare, care sa constituie o sursa de
informatii economice (Ministerul Economiei si Comertului).

La nivelul prefecturilor:
Probleme critice: dotare insuficienta cu tehnica de calcul; resurse financiare reduse pentru
perfectionare; resurse financiare reduse pentru functionare; reglementare insuficienta a atributiilor
prefectului; lipsa posibilitatilor de motivare a personalului; comunicare interna si externa deficitara;
insuficienta resurselor umane in raport cu noile atributii conferite prin actele normative adoptate;
resurse umane slab specializate la nivelul comunitatilor locale; lipsa standardelor de calitate;
coordonare deficitara a activitatii autoritatilor publice locale; capacitate redusa a prefecturii de a
accesa fonduri externe datorita cadrului de reglementare; lipsa unui compartiment de tehnologia
informatiilor la nivelul prefecturii.

La nivelul consiliilor judetene:
Puncte tari cu grad mare de generalitate: transparenta in relatia cu cetatenii si mass-media;
existenta posibilitatilor de accesare a fondurilor externe comunitare sau extra-comunitare,
nerambursabile, in conditii avantajoase pentru sustinerea reformei administrative; existenta
protocoalelor de sprijin si colaborare cu societatea civila reprezentata de sindicate, patronate, asociatii
profesionale, ONG-uri care activeaza pe domenii de activitate.
Puncte slabe cu grad mare de generalitate: insuficienta resurselor financiare proprii; functia
publica nu este suficient de bine remunerata astfel incat sa conduca la motivarea functionarului;
infrastructura sub nivelul standardelor de calitate si slaba dotare cu echipamente; insuficienta
resurselor umane in raport cu noile atributii conferite prin actele normative adoptate; resurse umane
slab specializate la nivelul comunitatilor locale; lipsa standardelor de calitate; lipsa serviciilor
alternative la nivelul comunitatilor locale; spatiu insuficient; lipsa instrumentelor moderne de
management; lipsa experientei in gestionarea programelor cu finantare externa.
Probleme critice: capacitate redusa de implementare a aquis-ul comunitar; lipsa evaluarii
impactului privind implementarea actelor normative; actualele reglementari in domeniu tind catre o
centralizare excesiva la nivelul ANFP, privind functia publica cu diminuarea autonomiei locale; lipsa
instrumentelor moderne de management in gestiunea resurselor umane; lipsa unui cadru legislativ
pentru protectia intereselor financiare ale institutiei impotriva fraudei si coruptiei; lipsa cooperarii intre
institutiile guvernametale si serviciile publice descentralizate ale acestora cu consiliile locale si
judetene; lipsa instrumentelor informatice necesare unui management adecvat al documentelor; lipsa
unui plan de cariera pentru functia publica bazat pe transparenta promovarii si evaluarii.

3. Directiile strategice ale reformei administratiei publice

3.1. Reforma administratiei publice locale continuarea procesului de descentralizare/
deconcentrare

Stadiul actual al descentralizarii

Vechea Constitutie adoptata in 1991 a fost primul act legislativ al Romaniei post comuniste
care a recunoscut "autoritatile comunale si orasenesti" "pe baza principiului descentralizarii"(Art 119)
drept autoritati administrative autonome(Art. 120/2). In acelasi timp, actul fundamental considera
Consiliul Judetean drept "autoritatea care coordoneaza activitatea desfasurata de consilii comunale si
orasenesti" (Art. 121/1) astfel, limitand autonomia autoritatilor comunale si orasenesti. Constitutia a
stabilit dreptul Prefectului "de a contesta actele emise de autoritatile Administratiei Publice Locale
(APL)". Conform prevederilor Constitutiei: Actul contestat in acest mod va fi suspendat de
jure(Art.122/4). Acest articol limiteaza foarte serios capacitatea autoritatilor locale de a lua decizii si
astfel, autonomia lor.
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005




107
In aceasta etapa timpurie, descentralizarea responsabilitatilor a fost evident lipsita de
specificatii clare si controlul managementului financiar a ramas in sarcina autoritatilor centrale.
Reglementari ulterioare
5
au imbunatatit prevederile privind serviciile publice si au extins aria
responsabilitatilor si in domeniile: financiar, managementul patrimoniului imobiliar, servicii de
infrastructura, atat la nivel de judet cat si la nivel local. In plus, legea privind finantele publice locale
din 1998
6
si ultima ordonanta de urgenta privind finantele publice locale
7
au crescut considerabil
alocarile de resurse catre APL si, de asemenea, au crescut autonomia financiara a acestora.
In derularea procesului de descentralizare au fost inregistrate si o serie de aspecte negative:
Drepturi importante nu au fost acordate autoritatilor APL, ceea ce limiteaza capacitatea
acestora de a organiza eficient oferta de servicii (de exemplu dreptul de a stabili preturi
pentru utilitati8);
Persistenta mecanismelor de control si decizie discretionare in unele domenii. Acest lucru
limiteaza atat planificarea si previziunea financiara cat si posibilitatea de a experimenta si
de a introduce solutii locale creative pentru a oferi servicii mai eficiente. Indirect, acest
aspect limiteaza si capacitatea de absorbtie a fondurilor Uniunii Europene;
Insuficienta precizare privind garantiile legale si constitutionale legate de autonomia
locala;
Politici publice insuficient argumentate si partial implementate nu au putut oferi solutii
rationale pentru problemele existente;
Preponderenta ordonante si legilor emise in procedura de urgenta, in loc de legi emise pe
cale ordinara;
Inregistrarea unui decalaj intre competentele decizionale transferate catre autoritatile
locale si resursele alocate in vederea sustinerii acestora (alocarea resurselor locale nu
reflecta schimbarile de responsabilitate).
Strategia privind accelerarea reformei administratiei publice aprobata in 2001 de
Guvernul Romaniei a identificat necesitatea descentralizarii serviciilor publice in vederea
reducerii cheltuielilor si a intaririi capacitatii manageriale a administratiei publice locale.
In Romania, procesul de descentralizare, ca politica nationala, nu a avut continuitate si nu a
suferit o imbunatatire graduala in timp. Ca efect, autoritatile APL nu au beneficiat in toate cazurile, in
avans, de instruire specializata privind gestiunea financiara si managementul serviciilor publice
descentralizate. In anumite cazuri, acest lucru a dus in mod evident la esecuri in procesul de exercitare
a functiilor autoritatilor locale. Un proces de descentralizare gestionat defectuos poate conduce la
aparitia unei game largi de esecuri ale statului: atat "erori prin omisiune", atunci cand statul nu
reuseste sa faca ceva care ar fi imbunatatit performanta economica/administrativa, si "erori de
actiune", atunci cand statul face lucruri care duc la inrautatirea performantei economice.
9
Nu numai ca
aceste erori impiedica dezvoltarea unei politici semnificative de descentralizare, care ar putea duce la o
oferta de servicii locale mai eficiente si echitabile, ci are si efecte negative privind credibilitatea
autoritatilor locale.
Descentralizarea financiara este o componenta importanta a procesului de descentralizare
deoarece autoritatile publice locale detin cele mai complete informatii, pe baza carora pot lua decizii

5
Legea asigurarilor nationale de sanatate incepand cu 1997, Legea cadru privind serviciile municipale nr. 326/2001,
impreuna cu cateva amendamente la Legea nr. 69/1991, Legea nr.189/1998 privind finantele publice locale, Legea
nr. 215/2001 privind administratia publica locala
6
189/1998 Legea privind finantele publice locale
7
OUG 45/2003 privind finantele publice locale
8
Legea nr..326/2001 privind serviciile municipale locale, OG nr.86/2001 privind serviciile locale de transport,
OG nr.84/2001 privind serviciile publice locale de evidenta a populatiei, OG no. .87/2001 privind sistemul sanitar local,
OG nr.88/2001 privind serviciile comunitare publice pentru situatii de urgenta, OUG nr. 202/2002 privind managementul
comun al zonelor de coasta, OG nr. 21/2002 privind managementul sistemului sanitar al zonelor urbane si rurale,
OG nr.32/2002 privind sistemul local de distributie a apei si de canalizare, OG nr.71/2002 privind infiintarea de servicii
publice locale pentru administrarea patrimoniului public si privat.
9
Krueger, Ann. 1990. Esecurile guvernarii in procesul de Dezvoltare, Journal of Economic Perspectives 4 (3): 9-23.
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005

108
mai bine justificate decat organele de specialitate de la nivel central, in legatura cu alocarea resurselor
financiare locale. Evident, descentralizarea financiara si administrativa sunt strans corelate.
In decursul ultimului deceniu, Romania a facut pasi importanti in planul descentralizarii
financiare, dar procesul de implementare a acestei politici a intampinat multe probleme datorita
absentei unei strategii nationale a descentralizarii.

Componentele procesului de descentralizare/deconcentrare

A. Componenta legislativa
Potrivit Constitutiei si legii 215/2001 este afirmat principiul autonomiei colectivitatilor locale,
judetelor, oraselor si comunelor. Prin serviciile Statului sunt controlate actele administrative emise de
consiliile locale din punct de vedere a respectarii legalitatii.
Pana in prezent un numar de legi si ordonate, cu trimiteri directe asupra procesului de
descentralizare sunt aplicate acoperind elemente teritoriale, de organizare si functionare, finante
si venituri locale precum si forme de organizare a administratiei locale.
Emiterea in regim de urgenta, uneori necoordonata, de acte normative cu referiri la autonomia
locala, fara o consultare adecvata a administratiei locale si fara o alocare corespunzatoare de resurse
financiare si umane, odata cu noile competente transferate la nivel local, solicita urgentarea elaborarii
unei Strategii si a unei Legi a Descentralizarii. In perioada 2004-2005 aceasta activitate a fost si este
coordonata de Ministerul Administratiei si Internelor prin Unitatea Centrala de Reforma a
Administratiei Publice si Reteaua nationala a grupurilor de monitorizare a reformei in administratia
publica.
In cadrul procesului de descentralizare sunt vizate doua faze majore: Faza de Tranzitie, care
se va derula in perioada 2004-2006 si Faza de Consolidare, care va incepe in 2007.

B. Componenta institutionala
Descentralizarea teritoriala va mentine structura existenta, Stat, judet, localitati, capitala,
aducand amendamente privind criterii de clasificare a localitatilor organizate pe venitul generat,
numarul de locuitori si suprafata. Pe baza acestor criterii pot fi organizate echitabil deciziile privind
transferurile directe precum si planul national de amenajare a teritoriului.
Pentru a raspunde aspectelor extra-teritorialitate ale localitatilor sau judetelor si de extindere a
serviciilor publice, vor fi infiintate organisme inter-localitati sau inter-judetene, clasificate dupa
numarul de locuitori.
Prin Legea Descentralizarii se vor crea conditiile de separare a politicului de executiv
prin limitarea prerogativelor primarului, de a decide asupra bugetului local in favoarea cresterii
competentelor sale privind siguranta cetatenilor.

C. Componenta de formare a resurselor umane
Reforma administratiei publice locale va fi insotita de proiecte pilot care se vor desfasura in
cadrul procesului de descentralizare avand ca scop ameliorarea solutiilor propuse care vor fi aplicate la
nivel national.
Formarea resurselor umane din administratia publica centrala si locala implicate in
procesul de descentralizare este prevazuta in strategia de formare continua a functionarilor
publici si in planul de masuri aferent.

D. Componenta participativa
Bugetele locale se vor proiecta pe programe si proiecte multianuale, coordonate cu planurile
de dezvoltare nationala si vor asigura operationalizarea planurilor de dezvoltare aprobate la nivel local.
Reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale si organizatii civice vor fi implicati in
activitatea comisiilor locale care privesc dezvoltarea economica, educatia, sanatatea si aspectele
sociale ale comunitatii.
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005




109

3.2 Reforma functiei publice

Reforma administratiei publice se inscrie in actiunea Guvernului Romaniei pentru promovarea
unei societati moderne si solidare, deservita de o administratie apropiata de cetateni si capabila sa
indeplineasca serviciile care i-au fost conferite prin norme de drept, la nivelul standardelor moderne,
europene.
Totodata, integrarea Romaniei in Uniunea Europeana aduce in prim plan accelerarea reformei
in administratia publica si implicit reforma functiei publice, bazata pe depolitizarea structurilor
administratiei publice, eliminarea clientelismului politic si crearea unui corp de functionari publici
profesionist, stabil si impartial. Toate acestea conduc la necesitatea elaborarii si implementarii unei
strategii privind managementul functiei publice si al functionarilor publici.
Pentru formularea unei strategii realiste, coerente si explicite, generatoare de efecte
substantiale este necesara cunoasterea si luarea in considerare a urmatoarelor premise:
a) Necesitatea crearii unei administratii publice capabile sa sprijine procesul de
integrare europeana.
In procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, managementul functiei publice si al
functionarilor publici reprezinta un factor determinant pentru cresterea capacitatii administrative
necesare implementarii aquis-ului comunitar in diferite domenii. Cand Romania va deveni tara
membra a Uniunii Europene, va aparea necesitatea existentei unui corp de functionari publici
specializati in gestionarea afacerilor europene.
b) Necesitatea crearii unui corp de functionari publici profesionisti
Pentru a raspunde necesitatilor impuse de diversificarea permanenta a cerintelor cetatenilor si
a mediului economic, precum si de procesul de integrare, este necesara crearea si dezvoltarea unui
corp profesionist de functionari publici, stabil si neutru din punct de vedere politic, capabil sa asigure
functionarea unei administratii publice eficiente, aflata intr-o continua transformare si adaptare.
In scopul asigurarii unui act de conducere performant, managementul functiilor publice si al
functionarilor publici trebuie sa aiba in vedere gestionarea inaltilor functionari publici investiti cu o
competenta specifica.
c) Necesitatea introducerii noilor tehnologii ale informatiei si comunicarii
Noile tehnologii ale informatiei reprezinta mijloace de punere in practica a managementului
functiei publice, determinand reducerea costurilor de functionare a administratiei, rationalizarea
procesului decizional si cresterea implicarii cetateanului in actul administrativ.
d) Necesitatea adaptarii permanente a strategiei managementului functiei publice si
functionarilor publici
Procesul complex de elaborare si aplicare a strategiei nu trebuie sa fie o actiune izolata, de
etapa, ci un demers continuu. Strategia trebuie sa aiba un caracter flexibil si adaptabil care sa tina cont
de evolutiile socio-culturale, politice si organizationale.
e) Necesitatea consultarii principalilor actori implicati in gestionarea functiei publice si a
functionarilor publici
Principalii actori care pot influenta elaborarea si implementarea strategiei managementului
functiei publice si al functionarilor publici sunt:
Ministerul Administratiei si Internelor, care supravegheaza si coordoneaza activitatea
desfasurata in domeniul functiei publice si al functionarilor publici, prin Agentia Nationala a
Functionarilor Publici, Institutul National de Administratie (INA) si Unitatea Centrala pentru Reforma
Administratiei Publice (UCRAP).
Agentia Nationala a Functionarilor Publici care are ca principala atributie elaborarea
politicilor si strategiilor privind managementul functiei publice si al functionarilor publici;
Functionarii publici ca principali beneficiari ai acestei strategii si ai activitatii desfasurate de
Agentia Nationala a Functionarilor Publici;
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005

110
Societatea civila care poate influenta in mod indirect, prin asteptarile sale cu privire la
serviciile oferite de administratie, strategia managementului functiei publice si al functionarilor
publici.

Componentele reformei functiei publice

A. Componenta legislativa
Potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile
si completarile ulterioare, Agentia Nationala a Functionarilor Publici are competente in domeniul
reglementarii cadrului legislativ in domeniul functiei publice si al functionarilor publici.
Prin legislatia recent adoptata s-au adus modificari si completari in ceea ce priveste notiunea
de functie publica, activitatile care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, clasificarea
functiilor publice, recrutarea, promovarea, perfectionarea profesionala si managementul functiilor si
functionarilor publici.
Pentru perioada urmatoare este necesara completarea cadrului legislativ in domeniu prin:
legea privind sistemul unitar de salarizare al functionarilor publici;
legea privind adoptarea Codului de conduita al functionarilor publici
hotararea guvernului privind metodologia cadru de elaborare a planului de ocupare a
functiilor publice;
hotararea guvernului privind formatul standard al evidentei functiilor publice si al
functionarilor publice;
hotararea guvernului privind gradarea si clasificarea posturilor.
Legislatia secundara care va fi adoptata va trebui sa fie in concordanta cu standardele in
domeniu din statele membre ale UE.

B. Componenta institutionala
Pentru realizarea obiectivelor in domeniul reformei functiei publice este necesara dezvoltarea
capacitatii administrative a Agentiei Nationale a Functionarilor Publici de a elabora, implementa,
monitoriza si coordona aplicarea politicilor privind managementul resurselor umane in sistemul
functiei publice. In acest sens este necesara imbunatatirea structurii organizatorice a Agentiei si
suplimentarea numarului de posturi astfel incat sa poata realiza competentele stabilite prin lege.
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005




111

C. Componenta de formare a resurselor umane
Eficientizarea activitatii autoritatilor si institutiilor publice prin profesionalizarea corpului
functionarilor publici impune identificarea necesitatilor de instruire, pregatire si perfectionare
profesionala a functionarilor publici. Acestea vor fi identificate, la nivelul fiecarei autoritati si institutii
publice, in procesul de evaluare a performantelor profesionale a functionarilor publici. Agentia
Nationala a Functionarilor Publici centralizeaza propunerile comunicate si colaboreaza cu Institutul
National de Administratie la stabilirea tematicii programelor de formare specializata in administratia
publica si de perfectionare a functionarilor publici.
In vederea aplicarii unitare si coerente a legislatiei in domeniul functiei publice la nivelul
tuturor autoritatilor si institutiilor publice se impune realizarea urmatoarelor:
manual de proceduri privind aplicarea Codului de conduita al functionarilor publici;
manual de proceduri privind aplicarea regimului disciplinar;
manual de proceduri privind recrutarea, evaluarea si promovarea functionarilor publici.
Pe baza acestora se vor forma si perfectiona specialisti in managementul resurselor
umane.

D. Componenta participativa
Reprezentantii autoritatilor si institutiilor publice vor fi consultati prin mecanismul de
coordonare in procesul de elaborare a proiectelor de acte normative si a politicilor din domeniul
functiei publice. De asemenea, in cadrul procesului de transparenta decizionala reprezentantii societatii
civile vor fi la randul lor consultati.

3.3 Reforma procesului de formulare a politicilor publice

Componentele reformei procesului de formulare a politicilor publice

A. Componenta legislativa
Dupa 2001, au avut loc mai multe reorganizari ale Guvernului, care au vizat cresterea
eficientei actului de guvernare, incluzand aici si o serie de masuri privind imbunatatirea procesului de
formulare a politicilor publice. Ultima, care a avut loc in luna iunie 2003, a condus la reducerea
numarului de ministere si agentii subordonate. De asemenea a avut loc o reorganizare a Consiliului
Guvernamental pentru monitorizarea reformei administratiei publice in iulie 2003 pentru eficientizarea
aplicarii masurilor de reforma la nivel central.
In martie 2000, Parlamentul a aprobat Legea privind Metodologia pentru elaborarea actelor
normative. Aceasta a fost sustinuta printr-o lege a reorganizarii SGG (292/2000) si printr-o Lege a
organizarii si functionarii Guvernului (90/2001). Prin H.G. 747/2003 a fost stabilita o noua organizare
si functionare a Secretariatului General al Guvernului.

B. Componenta institutionala
Principalul responsabil in ceea priveste coordonarea procesului de formulare a politicilor
publice, la nivelul administratiei publice centrale, este Secretariatul General al Guvernului. Acesta
functioneaza ca structura in aparatul de lucru al Guvernului, cu personalitate juridica, avand de
asemenea rolul de a asigura derularea operatiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea
problemelor organizatorice, juridice, economice si tehnice ale activitatii Guvernului. Pentru intarirea
procesului de reforma a administratiei publice, cu referire directa la componenta de formulare a
politicilor publice, a fost infiintata la nivelul Secretariatului General al Guvernului (SGG), Unitatea
pentru Politici Publice (UPP). Aceasta are ca principala misiune intarirea capacitatii de coordonare a
ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005

112
procesului de formulare, implementare si monitorizare a politicilor publice la nivel central si local
pentru realizarea si actualizarea periodica a masurilor din Programul de Guvernare. Prin
imbunatatirea procesului de formulare a politicilor publice se va asigura:
Accelerarea actiunilor pentru indeplinirea sarcinilor din strategii si programe sectoriale elaborate la
nivelul fiecarui minister;
Predictibilitatea si eficienta politicilor guvernamentale;
Cresterea transparentei si responsabilitatii actului de guvernare;
Cresterea gradului de consultare a beneficiarilor directi si indirecti (stakeholders) ai politicilor
publice inainte de aplicarea acestora la nivel national;
Cresterea calitatii analizelor pe care se bazeaza elaborarea politicilor publice;
Existenta unei cai si a unor proceduri standard in procesul de formulare a politicilor publice;
Caracterul interministerial al procesului de formulare si implementare a politicilor publice;
Monitorizarea procesului de elaborare, testare si implementare a politicilor publice;
O fundamentare adecvata din punct de vedere tehnic a propunerilor de decizii referitoare la
politicile publice, inaintate spre aprobare Guvernului, insotite de analize aferente de
impact; reevaluarea si modernizarea metodologiei pentru pregatirea deciziilor
guvernamentale.

3.4. Sisteme de monitorizare si indicatori de masurare a performantelor

Conceptul de Plan de monitorizare a performantelor (PMP) reprezinta unul din cele mai
importante aspecte ale procesului de reforma a politicilor publice, aici fiind incluse de asemenea
politicile de descentralizare si cea privind managementul functiei publice. Acesta este axat pe doua
directii importante: eficacitatea administrativa si capacitatea de a elabora si implementa politici
consistente si coerente in domeniul administratiei publice.
In urma dezbaterilor publice care au avut loc in cadrul Forumului National pe tema procesului
de descentralizare sau reforma functiei publice, in cazul introducerii si utilizarii unui anumit sistem de
monitorizare a performantelor procesului, au fost reliefate urmatoarele:
- necesitatea utilizarii unui sistem dual de monitorizare a performantelor desfasurarii
procesului de reforma, unul intern (asigurat de institutiile administratiei publice) si unul
extern (implicand societatea civila, asociatiile autoritatilor locale si alti beneficiari directi
sau indirecti ai procesului de reforma), care sa asigure transparenta, neutralitatea si
independenta intregului proces;
- monitorizarea interna sa fie asigurata de catre UCRAP si grupurile de monitorizare a
reformei administratiei publice de la nivelul ministerelor si judetelor;
- monitorizarea externa sa fie asigurata de corpuri independente;
- pentru atingerea scopurilor pentru care au fost create, cele doua sisteme de monitorizare
trebuie sa fie compatibile prin indicatorii utilizati, astfel impunandu-se necesitatea
asigurarii unei permanente comunicari intre cele doua parti.
Argumentele care justifica utilizarea acestui dublu sistem de monitorizare sunt:
1) sistemul intern de monitorizare care asigura feed-back-ul necesar pe tot parcursul derularii
procesului de descentralizare, indica Guvernului, care este principalul responsabil in fata
cetatenilor de calitatea serviciilor oferite acestora, si pentru implementarea procesului de
reforma. Acest system permite sa fie preintampine eventualele disfunctionalitati si
imbunatatirea derularii actiunilor in timpul procesului;
2) sistemul extern de monitorizare asigura independenta si neutralitate in monitorizarea
procesului de descentralizare, precum si o transparenta reala a derularii procesului.
In cadrul Programarii Multianuale Phare 2004-2006, aflata in procedurile de avizare de catre
Comisia Europeana, UCRAP a prevazut activitati prin care sa se asigure formarea specialistilor in
domeniul monitorizarii, atat interne, cat si externe, dar si actiuni concrete pentru stabilirea celor doua
sisteme.

ADMINISTRAIE I MANAGEMENT PUBLIC 4/2005




113
BIBLIOGRAFIE

1. Androniceanu A., Management Public, editura Economica, Bucuresti, 1999
2. Plumb I., Androniceanu A. Abaluta O., Managementul serviciilor publice, Editura ASE,
Bucuresti, 2003
3. Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est Dezvoltarea Democratiei Cetatenesti si a
Dialogului Intercultural la nivel Local in Romania, Bucuresti, 2001
4. www.gov.ro
5. www.infoeuropa.ro