Sunteți pe pagina 1din 14

GENEZA SI CARACTERIZAREA VIITURILOR

2. PRINCIPII DE MODELARE MATEMATICA A GENEZEI VIITURILOR


Model matematic.
Tipuri de modele.
Modele deterministe, modele stohastice.
Modele empirice, statistice, conceptuale, cu baza fizica.
Modele continue, modele eveniment.
Modele globale, modele cu parametri distribuiti.
Modele liniare, modele neliniare.
Motto:
Sa stii ca stii ceea ce stii
si ca nu stii ceea ce nu stii,
iata adevarata stiinta.
Confucius
Modelarea sistemului hidrologic
Modelul poate fi definit ca o imagine conventionala a unui fenomen
sau proces, construit astfel incat sa reflecte particularitatile esentiale
pentru scopul cercetarii.
Modelele constituie instrumente mereu perfectibile pentru
aproximarea din ce in ce mai buna a realitatii, de care tind sa se
apropie asimptotic (C.Bratianu, 1983).
Modelarea matematica a proceselor care au loc in sistemul hidrologic
constituie una din cele mai utilizate tehnici de studiu a legilor care guverneaza
formarea si propagarea scurgerii apei, a aluviunilor si dispunerea si
propagarea poluantilor in apa.
Modelul matematic hidrologic reprezinta un sistem de ipoteze,
ecuatii matematice si proceduri prin care se incearca sa se
simuleze/reproduca, in mod cantitativ, evolutia proceselor hidrologice
care au loc intr-un bazin hidrografic.
Cerintele modelelor matematice hidrologice
sa fie fundamentate fizic si sa reproduca cu cat mai buna acuratete
caracteristicile procesului modelat;
sa contina parametri fizici usor de determinat atat prin masuratori (in
cazul bazinelor hidrografice echipate hidrometric si meteorologic) cat si
prin relatii de sinteza in bazine in care nu se efectueaza masuratori;
sa aiba un grad ridicat de flexibilitate pentru a fi usor adaptabile la
modificarile induse de activitatea umana sau chiar de cele naturale. In
acest scop este recomandabil ca modelele sa aiba o constructie bazata pe
module.
sa necesite cat mai putine date pentru determinarea parametrilor relatiilor
matematice care descriu procesele hidrologice;
de preferat - sa fie cat mai putin complicate atat in privinta conceptiei lor
cat mai ales in ceea ce priveste programarea algoritmilor si aplicarea lor in
practica.
3.1 Clasificarea modelelor hidrologice
Modelele hidrologice se pot imparti in doua categorii
fundamentale in functie de natura lor:
Modele fizice care reproduc prin instrumente fizice realitatea din
natura si urmaresc fenomenele hidrologice pe baza reproducerii
intrarilor in conditii similare cu cele din natura. Acestea pot fi:
la scara (iconice) in cadrul carora se respecta similitudinea
geometrica si hidraulica;
modele analogice care au structura fizica foarte diferita de sistemul
hidrologic studiat si se bazeaza pe analogia dintre legile hidraulicii si
legile altor fenomene fizice (electrice, electronice, magnetice, etc.).
In general sunt modele foarte costisitoare si putin utilizate.
Modelele matematice incearca sa descrie sistemul hidrologic prin
relatii matematice.
Acestea pot fi: deterministe sau stohastice.
Modelele stohastice isi propun sa reproduca comportarea de grup
a unei multimi de variabile hidrologice considerate aleatoare.
Modelele de regresie se folosesc atunci cand intre una sau mai multe
variabile hidrologice exista legaturi cu un anumit grad de corelatie.
Cu cat gradul de corelatie este mai puternic cu atat modelele au un caracter
mai putin stocastic si mai degraba determinist.
Modelele de analiza frecventei se folosesc in calculele ingineresti de
proiectare in scopul de a atasa la valorile caracterictice de calcul, masura
frecventei lor de producere sau probabilitatea de depasire sau nedepasire.
Aceasta probabilitate indica riscul ca valoarea respectiva sa poata fi
depasita (in cazul valorilor maxime) sau sa se gaseasca sub necesitatile de
resurse de apa (in cazul valorilor minime si medii).
Modelele de sinteza reprezinta o incercare de a largi si extinde
cunostintele asupra evenimentelor hidrologice, in vederea generarii
(simularii stocastice) de secvente temporale ipotetice de valori
hidrologice, bazate pe caracteristicile probabilistice si statistice ale datelor
inregistrate.
Modelele deterministe se impart in trei categorii principale:
modele analitice, black box si conceptuale.
Modele tip black box considera sistemul ca o cutie negra, sau
inchisa (black box), in care modul de operare asupra intrarilor in sistem
este necunoscut. Intr-o asemenea abordare se cauta relatiile care
determina iesirile din sistem bazate numai pe functia cunoscuta a
intrarilor.
Modelele analitice pornesc de la legile fizice si/sau statistice
considerate ca proprietati ale componentelor sistemului. Operarea legilor
fizice asupra intrarilor in sistem in conditiile caracteristice date ale
sistemului conduce la determinarea iesirilor.
Modelele conceptuale asociaza fiecarei componente, in locul
proprietatilor date de legile fizice riguroase, o serie de proprietati care sa
fie exprimate prin relatii matematice conceptuale, mai putin exacte, dar de
acelasi tip functional cu cele care exprima in mod cantitativ legile fizice.
In functie de destinatia lor, modelele matematice hidroloice
!ot fi"
- modele de simulare - caua sa re!roduca" !e #a$a cu%oaserii
i%rarilor i% sisemul &idrolo'ic" (ariaia i% im! si s!aiu a iesirilor)
- modele de e(aluare a i%*lue%ei uma%e asu!ra scur'erii)
- modele cu reacuali$are i% im! real" uili$ae i% !ro'%o$ele &idrolo'ice.
- sa contina relatii proprii in vederea reactualizarii prognozei;
- sa poata lucra cu erori acceptabile cu numar limitat de date;
- sa permita un raspuns rapid in scopuri de prognoza
Modelarea topologica
In elaborarea unui model matematic intervin o serie de dificultati legate
de:
- neomogenitatea distributiei spatiale si temporale a elementelor de
intrare in bazin (precipitatii si factori meteorologici);
- neomogenitatea distributiei spatiale a caracteristicilor fizico-geografice
ale bazinului (relief, vegetatie, soluri etc.);
- neregularitatea formelor geometrice ale retelei hidrografice;
- intervalul variabil de timp de discretizare a ecuatiilor matematice ale
modelului, propriu fiecarui tip de proces hidrologic;
- neomogenitatea influentei activitatii umane.
Ca urmare, este necesara impartirea bazinului hidrografic si a retelei
hidrografice in subunitati omogene - procedura de segmentare poarta
numele de modelare topologica.
#unctie de marimea su!rafetei # a acestor unitati omoene !utem a$ea in
eneral"
% sistem cu !arametri distri&uiti '#() *m
+
,-
% sistem cu !arametri concentrati ').%+. *m
+
(#()... *m
+
,
% sisteme cu !arametri c$asidistri&uiti ')*m
+
(#().%+. *m
+
,/
Dupa natura matematica a relatiilor care intervin in formularea modelului
se disting:
- Modele liniare, atunci cand variabilele care intervin in relatiile sale
matematice sunt la puterea intaia;
- Modele neliniare in caz contrar (cel putin o relatie cuprinde o variabila la
un grad diferit de unu);
- n marea ma!oritate a cazurilor (si in special in sistemele naturale)
legatura dintre cauza si efect este neliniara. Totusi pentru studiul practic
se admite ca sistemele sunt liniare, ceea ce permite aplicarea principiului
superpozitiei (suprapunerii efectelor), ceea ce presupune urmatoarele "
ipoteze:
- #aspunsul sistemului este proportional cu intensitatea solicitarii (proprietatea
de proportionalitate).
- n cazul unui impuls comple$, format din mai multe impulsuri partiale,
raspunsul total al sistemului se obtine prin suprapunerea raspunsurilor
partiale datorate impulsurilor partiale (proprietatea de aditivitate)
Modele liniare - neliniare
Modelarea proceselor hidrologice la nivelul
unui bazin hidrografic
Modelarea proceselor hidrologice la nivelul
unui bazin hidrografic
Etapele care trebuiesc parcurse pentru realizarea modelarii
acestor procese deosebit de complexe sunt:
- calculul pe fiecare subbazin a afluxului mediu de apa
reprezentat de ploile cazute si de apa provenita din topirea
zapezii;
- determinarea pe fiecare subbazin a ploii nete (stratul scurs) prin
extragerea din afluxul mediu de apa a pierderilor prin infiltratie si
evapotranspiratie;
- integrarea ploii nete pe versanti si in reteaua hidrografica, avand
ca rezultat final formarea hidrografului debitelor pe fiecare
subbazin;
- compunerea undelor de viitura formate pe fiecare subbazin si
propagarea acestora prin albia raului;
- atenuarea undelor de viitura prin lacuri de acumulare si
exploatarea coordonata a acestora.