Sunteți pe pagina 1din 19

Datorita varietatii modului de formare a scurgerii in bazine hidrografice naturale, nu

a fost elaborata pina in prezent o solutie analitica, general valabila, care sa permita
calculul din precipitatii al scurgerii pe versanti si prin albii. Din acest motiv se recurge la
analiza anumitor cazuri tipice de formare si propagare a scurgerii:
1. la o extrema se afla scurgerea pe versant sub forma unei pelicule subtiri de apa.
Acest tip de scurgere se intalneste de regula in zone urbane si pe versanti, la care
caracteristicile topografice si cele de vegetatie variaza putin in spatiu.
2. Urmatorul tip de formare a scurgerii intalnit in bazine foarte mici, avand suprafata
F<5-10 km2, se caracterizeaza prin faptul ca aportul lateral in cursul de apa este relativ
uniform distribuit pe toata lungimea acestuia.
3. Pe masura ce suprafata bazinului creste (10<F<1000 km
2
) paraiele se unesc
unele cu altele pentru a forma rauri de ordin superior, la care aportul lateral este
atat uniform distribuit cat si concentrat.
4. In bazinele hidrografice mari (F>1000 km
2
) cursurile mijlocii si inferioare ale
raurilor primesc de regula un aport concentrat foarte important (in sectiunile de
confluenta cu principalii afluenti) in comparatie cu aportul uniform distribuit.
5. La extrema cealalta se situeaza sectoarele de rau la care aportul lateral este
neglijabil in comparatie cu scurgerea care se propaga pe sectorul respectiv.
Din punct de vedere matematic cazurile 1 si 2 se pot trata detaliat utilizand modele
hidrodinamice. Calculul scurgerii in cazul 3 se efectueaza cel mai adesea utilizand
modele de tip izocron si/sau modele de tip hidrograf unitar. In celelalte cazuri (4 si 5)
se utilizeaza metode de propagare a scurgerii prin albie (hidrologice si hidraulice).
Procesul de integrare a scurgerii
Hidrograful unitar este unul din cele mai importante instrumente de
investigare a procesului ploaie-scurgere.
Dac pe un bazin hidrografic cade o ploaie efectiv de 1 mm uniform
distribuita n spaiu si pe durata de timp D, atunci la iesirea din bazin
se obine un hidrograf al debitelor u(t) care n functie de raportul
dintre durata de timp D si timpul de concentrare t
c
al bazinului,
poarta urmtoarele denumiri:
hidrograf unitar instantaneu (HUI); dac
hidrograf unitar produs de o ploaie de durata D (HUD);
hidrograf n S (HS); dac
.
Hidrograful unitar
Precipitatia neta/ploaia efectiva reprezinta cantitatea de apa rezultata prin extragerea din ploaia
medie pe bazin a cantitatii de apa corespunzatoare pierderilor prin infiltratie si evapotranspiratie.
Determinarea acestor pierderi conduce la obtinerea disponibilului pentru scurgere precipitatia
neta.
Structura precipitatiei nete intr-un model matematic determinist se mai numeste si functia
productie deoarece exprima productia de apa a bazinului pe care cade o precipitatie data.
Hidrograful unitar
Caracteristici:
-debitul maxim Up;
- durata totala, tb;
-timpul de crestere, tp este durata de timp cuprinsa intre punctul de inceput al HU
si punctul de maxim;
- timpul de concentrare, tc este durata de timp cuprinsa intre momentul de sfarsit al
precipitatiilor si cel al hidrografului;
-timpul de intarziere, tlag este durata de timp dintre centrul de gravitate al nucleului
de precipitatii si punctul de maxim al hidrografului;
Caracteristicile hidrografului unitar
Utilizarea HU-ului linear ca functie de transfer are la baza urmatoarele ipoteze:
HU-ul reflecta ansamblul de caracteristici fizice ale bazinului hidrografic;
Precipitatiile sunt uniform distribuite pe suprafata bazinului (sau prezinta moduri
similare de variatie la toate ploile).
Precipitatiile sunt uniform distribuite in timp pe durata specifica de calcul D.
Caracteristicile legate de forma HU-ului sunt independente in raport cu timpul
(invarianta in timp). Asadar, durata HU-ului este constanta, nefiind influentata de
intensitatea efectiva a precipitatiilor.
Raspunsul bazinului la scurgerile efective de precipitatii este linear, pentru o
precipitatie de o anumita durata de referinta D coordonatele hidrografului sunt
proportionale cu precipitatia. Altfel spus, pentru o precipitatie de o anumita durata de
volum h, coordonata bazinului hidrografic la momentul t va fi h x u(t), unde u(t) este
coordonata hu-ului la momentul t. Aceasta proprietate se numeste proportionalitate.
Principiul de proportionalitate
Hidrograful unitar
- Pentru o ploaie compusa din n segmente de durate de referinta egale, fiecare
dintre acestea avand volume diferite h(t), hidrograful rezultant va fi obtinut prin
insumarea hidrografelor partiale deplasate conform duratei de referinta.
Acest principiu, folosit in cazul scurgerilor produse de precipitatii succesive, este
numit principiul superpozitiei, iar procedura de evaluare a hidrografului generat
de o precipitatie compusa este cunoscuta drept metoda convolutiei.
Principiul superpozitiei
Hidrograful unitar
Invarianta, proportionalitatea si superpozitia sunt principii fundamentale ale
aplicarii metodei hidrografului unitar linear.
Este importanta o verificare a gradului de respectare/validitate al acestor
ipoteze, pentru fiecare situatie concreta de utilizare/aplicare a acestei metode.
De exemplu, in general bazinele mici au hidrografe unitare diferite functie de
intensitatea precipitatiilor. Cu cat intensitatea este mai mare, cu atat timpul de
baza este mai mic si punctul de maxim al hidrografului este mai mare.
De asemenea, linearitatea nu este mereu asigurata, in special in zonele
urbane.
In general, ordonatele Qi ale hidrografului de debite ( la momentul i) produs de o
succesiune de ploi efective de cantitate hi cu aceeasi durata de referinta t, pot fi
aflate cu ajutorul relatiei:
Hidrograful unitar
Considerand cazul prezentat in tabelul anterior avem urmatoarea evolutie:
Hidrograful unitar
Setul de ecuatii nr 1
In cazul in care precipitatia are o variatie continua in timp,
ordonata hidrografului la momentul t exprimata in functie de
hidrograful unitar si o anumita precipitatie efectiva, ne este
data de integrala de convolutie a lui Duhamel:
Hidrograful unitar
Ecuatia discreta de convolutie permite determinarea ordonatelor hidrografului
unitar avand o anumita durata de referinta, pe baza hietogramei inregistrate si a
hidrografului de debit rezultant.
Aceasta procedura este numita deconvolutie (Chow et al., 1988; Serban &
Simota, 1983).
Daca consideram M pulsuri de scurgeri de precipitatii (pulsuri de precipitatii
efective), hi, i=1, M (nr de segmente de scurgere de durate egale, T) si N pulsuri
de scurgeri de suprafata Qj, j=1, N (numarul ordonatelor hidrografului undei de
viitura).
Se observa ca numarul coordonatelor hidrografului unitar este Nu= N- M +1.
N ecuatii pot fi scrise pentru Qj, (j=1,2,,N) in functie de valorile necunoscute N-
M+1 ale hidrografului unitar, dupa cum a fost prezentat in tabelul 1.
In plus, ordonatele hidrografului unitar pot fi obtinute fie pornind de la prima
ecuatie (a sistemului de ecuatii nr.1) si continuand astfel pana la cea de-a 8-a
ecuatie inclusiv (metoda substitutiei directe inainte) sau, pornind de la cea de-a
10-a ecuatie a aceluiasi sistem si ajungand pana la cea de-a 3-a ecuatie inclusiv
(metoda substitutiei inverse) cu Nu=8.
Determinarea hidrografului unitar
Metoda substitutiei inainte Metoda substitutiei inapoi
Setul de ecuatii nr 2
In cazul in care vom folosi un alt set de precipitatii si de hidrografe de
debit, solutia obtinuta prin aceste 2 metode nu va constitui un hidrograf
unitar identic.
Aceasta variatie a hidrografului unitar calculat functie de evenimentele
ploaie-scurgere utilizate pentru determinare este explicata partial de:
nelinearitatea relatiei/proceselor ploaie-scurgere
de aproximatiile induse de aplicarea metodelor si modelelor de
derivare a precipitatiei efective
de distributia spatiala si temporala a precipitatiei efective, care
este presupusa ca fiind uniforma dar in realitate are un grad mai
mic sau mai mare de neuniformitate, variabil de la eveniment la
eveniment.
Determinarea hidrografului unitar
O alta solutie aproximativa unica este metoda aproximatiilor succesive
(metoda lui Collins). Aceasta metoda (Collins, 1939) consta in
urmatorii pasi:
-Pasul 1: Considerarea unui hidrograf unitar initial si aplicarea acestuia
pe elementele hietogramei de precipitatii cu exceptia pasului de timp
cu ploaia cea mai mare;
-Pasul 2: calcularea diferentei dintre hidrograful inregistrat si
hidrograful obtinut la pasul anterior si reducerea acestei diferente in
termeni de hidrograf unitar;
-Pasul 3: Calcularea unei medii ponderate dintre hidrograful unitar
considerat la pasul 1 si hidrograful unitar rezidual si utilizarea noilor
valori rezultate prin mediere pe post de aproximare revizuita pentru
ciclul urmator;
Se repeta pasii anteriori pana cand hidrograful unitar rezidual devine
aproximativ egal cu cel considerat la inceput.
Deconvolutia poate fi folosita pentru determinarea hidrografului unitar in cazul
hidrografelor de debite cu mai multe varfuri folosind metode de calcul matriceal.
Ecuatia de convolutie poate fi scrisa sub forma de produs
matricial astfel (Chow, 1988)
Presupunand ca exista o solutie pentru coordonatele hidrografului unitar din care
sa rezulte un hidrograful de debite analizat, avem ecuatia:
sau
sau
Solutia consta in minimalizarea diferentei
si cel calculat, care poate fi realizata utilizand metodele programarii liniare.
dintre hidrograful de debit real
Bazandu-se pe principiul suprapunerii Morgan i Hullinghors (1933)
au introdus noiunea de hidrograf n S. El poate fi privit ca rezultatul
nsumrii unei infinitati de hidrografe instantanee decalate fiecare fata
de precedentul sau ca durata de timp infinitezimala (dt). Rezulta ca:
Hidrograful in S
unde S(t) este hidrograful n S, u(t,0) hidrograful unitar instantaneu.
Hidrograful n S permite determinarea pe cale indirect a unui hidrograf unitar
u(t,D) produs de o avers de durat D, cnd se cunoate HUI sau HU produs
de o ploaie de o alt durat D
1
.
Hidrograful in S
Hidrograful in S este definit ca fiind integrala unui hidrograf produs de o ploaie
continua, avand o durata de timp superioara timpului de concentre al bazinului, tc.
In aceasta situatie intreaga suprafata a bazinului contribuie la formarea debitului in
punctul de inchidere.
In consecinta, dupa momentul in care durata ploii depaseste timpul de concentrare
al bazinului curba S devine orizontala, in ipoteza unei caracteristici spatiale si
temporale uniforme a ploii.
Construirea hidrografului in S
Calculul hidrografului unitar de durata T
Hidrograful n S permite determinarea pe cale indirect a unui hidrograf unitar
u(t,D) produs de o avers de durat D, cnd se cunoate HUI sau HU produs de o
ploaie de o alt durat D
1
.
Pentru aceasta se scad din ordonatele hidrografului n S ordonatele aceluiasi
hidrograf decalate ns cu timpul D, dupa care rezultatul se divide la D pentru a
obine volumul unitar pentru HUD. Matematic acest fapt se exprima astfel:
Hidrograful in S
Modele conceptuale ale hidrografului unitar
In general, determinarea ecuaiei HUI utiliznd diferite modele conceptuale se
face prin integrarea ecuaiei de continuitate:
i a ecuaiei de micare, care are diferite forme n funcie de schema
conceptual imaginat. De exemplu pentru un rezervor liniar ecuaia de
micare este:
n care I este intrarea (ploaia), V volumul acumulat, k parametrul
rezervorului (constanta de acumulare).
Introducnd ecuaia de micare n ecuaia de continuitate i integrnd,
rezult ecuaia HUI avnd ca model un rezervor liniar cu parametru
constant.
Rezervor liniar
Modelele conceptuale de hidrograf unitar rezulta din
reprezentarea procesului de integrare la nivelul bazinului
hidrografic a ploii efective ca o cascada de rezervoare in care
apa se acumuleaza si respectiv evacueaza dinamic in timp
conform unor reguli specifice.
Rata de umplere I(t), capacitatea de stocare S(t) si rata de evacuare Q(t)
0 t T
Ecuatiile hidrograful unitar instantaneu (modelul IMH)
T t
Unde T- timpul dintre sfarsitul ploii si intrarea apei in reteaua hidrografica
principala
K parametrul curbei de descrestere a hidrografului
Soil Conservation Service (SCS) a realizat o sinteza a numeroase hidrografe
unitare pentru bazine hidrografice de dimensiuni variate, din diferite regiuni ale
SUA. Pentru a putea compara aceste hidrografe, coordonatele si abscisele lor au
fost normalizate. Ordonatele au fost impartite la debitul maxim u
p
, iar abscisele la
timpul corespunzator debitului maxim t
p
. Apoi a fost calculata o medie a absciselor
si ordonatelor normalizate, obtinandu-se astfel SUH sintetic, abscisele t/t
p
si
coordonatele u(t)/u
p
inscrise in tabelul de mai jos:
Time
t/t
p
SUH
u(t)/u
p
Time
t/t
p
SUH
u(t)/u
p
Time
t/t
p
SUH
u(t)/u
p
0,0 0 1,1 0,99 2,4 0,147
0,1 0,03 1,2 0,93 2,6 0,107
0,2 0,1 1,3 0,86 2,8 0,077
0,3 0,19 1,4 0,78 3,0 0,55
0,4 0,31 1,5 0,68 3,2 0,04
0,5 0,47 1,6 0,56 3,4 0,029
0,6 0,66 1,7 0,46 3,6 0,021
0,7 0,82 1,8 0,39 3,8 0,015
0,8 0,93 1,9 0,33 4,0 0,011
0,9 0,99 2,0 0,28 4,5 0,005
1,0 1,0 2,2 0,207 5,0 0