Legislatia Comunitara

Institutiile comunitare:
- Comisia
- Consiliul Uniunii Europene
- Consiliul European
- Parlamentul European

1. Comisia

Comisia Europeana este organismul executiv al Uniunii Europene. Ea reprezinta si sustine
interesele Europei in ansamblul sau (si nu pe cele ale vreunui stat membru). Termenul
Comisia desemneaza atat colegiul comisarilor, cat si institutia in sine. Aceasta are sediul la
Bruxelles (Belgia) si anumite servicii laLuxemburg. Comisia detine reprezentante in fiecare
stat membru al UE.
Rolul Comisiei:
stabileste obiective si prioritati de actiune la nivel european
propune proiecte legislative pe care le supune aprobarii Parlamentului si Consiliului
gestioneaza si pune in aplicare politicile si bugetul UE
asigura respectarea legislatiei europene (alaturi de Curtea de Justitie)
reprezinta interesele UE pe plan extern (negociaza acorduri comerciale intre Uniune si alte
tari etc.).

Reuniuni ordinare si extraordinare:

Comisia se reuneste la Bruxelles o data pe saptamana, de obicei in ziua de miercuri.
Cand sesiunile plenare ale Parlamentului au loc la Strasbourg, colegiul comisarilor se
reuneste, de asemenea, la Strasbourg. Agenda reuniunilor se bazeaza pe programul de lucru al
Comisiei. Fiecare subiect de pe ordinea de zi este prezentat de catre comisarul responsabil
pentru domeniul in cauza. Apoi, intregul colegiu ia o decizie colectiva. Publicul nu are acces
la reuniuni si dezbateri, dar poate consulta in orice moment ordinea de zi si procesele verbale.
Reuniunile extraordinare se organizeaza in situatii care necesita interventii urgente sau
discutii cu membrii Consiliului de Ministri, pe marginea unor probleme majore.


Un presedinte si 27 de comisari
Echipa formata din 28 de comisari, cate unul din fiecare stat membru, este desemnata
o data la cinci ani. Consiliul European nominalizeaza un candidat pentru postul de presedinte
al Comisiei. Acesta trebuie sa obtina votul majoritatii membrilor Parlamentului European si
este considerat primus inter pares. Daca deputatii europeni resping propunerea, Consiliul
trebuie sa nominalizeze un alt candidat in termen de o luna. Presedintele ales isi formeaza
echipa de comisari, analizand propunerile tarilor UE si stabilind portofoliul fiecarui membru.
Lista comisarilor este trimisa spre aprobare (cu majoritate calificata) Consiliului de Ministri si
Parlamentului. La finalul procedurii, Consiliul desemneaza oficial noua Comisie. Mandatul
colegiului actual este valabil pana la 31 octombrie 2014. Presedintele acestuia este Jos
Manuel Barroso, din Portugalia.

Consiliul Uniunii Europene - Consiliul Europei - Consiliul European

Chiar daca acestea trei au denumiri similare, ele au componenta, misiune si obiective
cu totul diferite.
Consiliul Uniunii Europene exercita - impreuna cu Parlamentul European - competentele
legislativa si bugetara. De asemenea, acesta asigura functii de elaborare si coordonare a
politicilor. Consiliul este format din reprezentanti ai fiecarui stat membru la nivel
ministerial, autorizati sa isi angajeze guvernul.Membrii Consiliului raspund democratic in
fata parlamentelor nationale.
Consiliul Europei nu face parte din Uniunea Europeana, ci este o organizatie
internationala separata, cu sediul la Strasbourg. Rolul sau principal este consolidarea
democratiei, a drepturilor omului si a statului de drept in toate tarile membre. Cele 28 de
state membre ale Uniunii Europene sunt toate membre ale Consiliului Europei, dar
Consiliul Europei, cu cele 47 de state membre, are o componenta mult mai larga.
Consiliul European defineste orientarile si prioritatile politice generale ale Uniunii
Europene si ofera impulsurile necesare dezvoltarii acesteia. Acesta este compus din sefii
de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si din presedintele sau, in prezent
Herman Van Rompuy, si presedintele Comisiei. Consiliul European se intruneste cel putin
de patru ori pe an la Bruxelles, in Belgia.


2. Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene este institutia care reprezinta guvernele statelor membre.
Cunoscut informal si sub numele de Consiliul UE, acesta este locul in care ministrii nationali
din fiecare tara a UE se intrunesc pentru a adopta legi si pentru a coordona politicile.
1. Ce face Consiliul?
Consiliul este un pol de decizie esential pentru UE. Consiliul negociaza si adopta
noua legislatie a UE, o adapteaza atunci cand este necesar si coordoneaza politicile.
2. Cum functioneaza Consiliul?
Consiliul este o entitate juridica unica, dar se reuneste in 10 formatiuni diferite, in
functie de subiectul dezbatut.
Consiliul decide prin majoritate simpla, majoritate calificata sau prin vot unanim,
in functie de decizia care trebuie luata.
Consiliul este sprijinit de Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER) si de
peste 150 de grupuri de lucru si comitete foarte specializate, cunoscute sub numele de
grupuri de pregatire ale Consiliului. Aceste grupuri de pregatire examineaza propunerile
legislative si realizeaza lucrari care pregatesc terenul pentru deciziile Consiliului.


2.1. Comitetul Reprezentantilor Permanenti ai
guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene
(COREPER)

Coreper este grupul de pregatire principal al Consiliului. Toate punctele care urmeaza
sa fie inscrise pe ordinea de zi a Consiliului (cu exceptia unor chestiuni legate de
agricultura) trebuie sa fie examinate mai intai de Coreper, cu exceptia cazului in care
Consiliul decide altfel.
Coreper nu este un organ de decizie al UE si orice acord asupra caruia convine poate
fi pus la indoiala de catre Consiliu, care are competenta exclusiva de a lua decizii.

Misiuni principale
coordoneaza si pregateste lucrarile diferitelor formatiuni ale Consiliului
asigura coerenta dintre politicile UE
stabileste acorduri si compromisuri care sunt transmise ulterior Consiliului spre adoptare

Alcatuire si formatiuni
Coreper este alcatuit din reprezentantii permanenti ai fiecarui stat membru, care
sunt, de fapt, ambasadorii tarilor lor pe langa UE. Reprezentantii permanenti exprima pozitia
guvernelor lor.
Coreper se intruneste o data pe saptamana in doua formatiuni.
Coreper I
Coreper I este compus din reprezentantii permanenti adjuncti ai fiecarei tari.
Reuniunile sale sunt prezidate de reprezentantul permanent adjunct al tarii care asigura
presedintia Consiliului Afaceri Generale.

Coreper I pregateste lucrarile a sase formatiuni ale Consiliului:
agricultura si pescuit (doar chestiuni financiare sau masuri tehnice privind legislatia
veterinara, fitosanitara sau alimentara)
competitivitate
educatie, tineret, cultura si sport
ocuparea fortei de munca, politica sociala, sanatate si consumatori
mediu
transport, telecomunicatii si energie.

Coreper II
Coreper II este compus din reprezentantii permanenti ai fiecarui stat membru.
Coreper II este prezidat de reprezentantul permanent al tarii care asigura presedintia
Consiliului Afaceri Generale.

Coreper II pregateste lucrarile a patru formatiuni ale Consiliului:
afaceri economice si financiare
afaceri externe
afaceri generale
justitie si afaceri interne.



3. Consiliul Europei

Consiliul Europei este o organizatie internationala, interguvernamentala si regionala. A
luat nastere la 4 mai 1949 si reuneste toate statele democratice ale Uniunii Europene precum
si alte state din centrul si estul Europei. Este independent de Uniunea Europeana, si este
diferit si de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului
Europei este la Strasbourg.
Consiliul Europei are doua dimensiuni: una federalista, reprezentata de "Adunarea
Parlamentara", alcatuita din parlamentari proveniti din parlamentele nationale, si cealalta,
interguvernamentala, intruchipata de "Comitetul Ministrilor", alcatuit din ministrii de externe
ai statelor membre. Comitetul Ministrilor reprezinta organismul de decizie al Consiliului
Europei.
Romania a detinut presedintia Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei in perioada
noiembrie 2005 - mai 2006.
Consiliul Europei este compus din 47 de state membre la care se adauga o serie de state cu
statut de observator.
State membre
Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie,
Norvegia, Olanda, Suedia si Turcia (1949)
Islanda si Germania (1950)
Austria (1956)
Cipru (1961)
Elvetia (1963)
Malta (1965)
Portugalia (1976)
Spania (1977)
Liechtenstein (1978)
San Marino (1988)
Finlanda (1989)
Ungaria (1990)
Polonia (1991)
Bulgaria (1992)
Estonia, Lituania, Slovenia, Republica Ceha, Slovacia, Romania (1993)
Andorra (1994)
Letonia, Albania, Republica Moldova, Ucraina, Fosta Republica Iugoslava a
Macedoniei (1995)
Federatia Rusa si Croatia (1996)
Georgia (1999)
Armenia, Azerbaidjan (2001)
Bosnia si Herzegovina (2002)
Serbia (impreuna cu Muntenegru) (2003)
Monaco (2004)
Muntenegru (2007)
State cu statut de observator
Canada, Vatican, Japonia, SUA, Mexic si Israel
Obiective
Protejarea drepturilor omului
Protejarea democratiei pluraliste
Protejarea suprematiei dreptului
Favorizarea constientizarii si incurajarea dezvoltarii identitatii si a diversitatii culturale
a Europei
Dezvoltarea stabilitatii democratice in Europa prin sustinerea
reformelor politice, legislative si constitutionale
Cautarea solutiilor pentru problemele cu care se confrunta societatea europeana:
- discriminarea minoritatilor
- xenofobia
- intoleranta
- protectia mediului
- clonarea umana
- SIDA
- drogurile
- terorismul
- crima organizata


4. Consiliul European


Consiliul European defineste orientarile si prioritatile politice generale ale Uniunii
Europene. Odata cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009,
Consiliul European a devenit o institutie. Presedintele sau este Herman Van Rompuy.

Scurt istoric

Consiliul European a fost creat in 1974 cu intentia instituirii unui forum informal de
dezbatere intre sefii de stat sau de guvern. Consiliul European a devenit rapid organul care
stabileste obiectivele Uniunii si linia de urmat in vederea realizarii acestora, in toate
domeniile de activitate ale UE. A dobandit un statut formal prin Tratatul de la Maastricht din
1992, conform caruia "Consiliul European impulsioneaza dezvoltarea Uniunii si defineste
orientarile politice generale ale acesteia." Incepand cu 1 decembrie 2009, in conformitate cu
Tratatul de la Lisabona, Consiliul European a devenit una dintre cele sapte institutii ale
Uniunii.

Rolul Consiliului European

Consiliul European ofera Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii acesteia si ii
defineste orientarile si prioritatile politice generale. Acesta nu exercita functii legislative.



Membrii

Consiliul European este compus din sefii de stat sau de guvern ai statelor membre,
precum si din presedintele sau si presedintele Comisiei. Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe si politica de securitate participa la lucrarile Consiliului European. Atunci cand
ordinea de zi o impune, fiecare membru al Consiliului European poate decide sa fie asistat de
un ministru si, in ceea ce il priveste pe presedintele Comisiei, de un membru al Comisiei.
Consiliul European se intruneste de doua ori pe semestru, la convocarea presedintelui sau.
Atunci cand situatia o impune, presedintele convoaca o reuniune extraordinara a Consiliului
European.

Adoptarea deciziilor

Deciziile Consiliului European se adopta de regula prin consens. In unele cazuri,
Consiliul European adopta deciziile in unanimitate sau cu majoritate calificata, in functie de
ceea ce prevad dispozitiile tratatului.

Presedintele

Consiliul European isi alege Presedintele cu majoritate calificata. Mandatul
Presedintelui este de doi ani si jumatate, cu posibilitatea reinnoirii o singura data. Consiliul
European se reuneste de obicei la Bruxelles, in cladirea Justus Lipsius. Este asistat de
Secretariatul General al Consiliului.



5. Parlamentul European

Parlamentul European (abreviat Europarl sau PE) este o institutie legislativa
a Uniunii Europene (UE) aleasa prin scrutin direct odata la cinci ani. Impreuna cu Consiliul
Uniunii Europene (Consiliul) si cu Comisia Europeana, exercita puterea legislativa a UE. A
fost descrisa (chiar de eurodeputati) ca fiind una dintre cele mai puternice legislative din
lume.

Parlamentul este compus din 766 de membri, care reprezinta al doilea cel mai mare
electorat democratic in lume (375 milioane de votanti eligibili in 2009).
Incepand cu anul 1979 este ales direct, o data la 5 ani, prin alegeri generale, libere si
secrete. Insa, prezenta la vot pentru alegerile Uniunii Europene au scazut la fiecare alegere
consecutiv din acel an, si au fost sub 50% din 1999. Prezenta la vot in 2009 a fost de 43% din
totalul votantilor europeni, variind de la 90% in Luxembourg si Belgia (unde este folosit votul
obligatoriu) pana la 20% in Slovacia; in 18 din 27 de state membre (in 2009) a fost de sub
50%.
Desi Parlamentul European are puterea legislativa pe care Consiliul si Comisia nu o
poseda, acesta nu are controlul formal asupra initiativei legislative, cum de altfel
majoritatea parlamentelor nationale al membrilor Uniunii o au.

Parlamentul este prima
institutie a UE (mentionata in tratate, avand precedent ceremonial peste toate celelalte organe
de autoritate la nivel european), si imparte in mod egal puterile legislative si cele bugetare cu
Consiliul (cu exceptia catorva domenii in care se aplica procedurile legislative speciale). Are,
de asemenea, controlul asupra bugetului UE. In cele din urma, Comisia Europeana, organul
executiv al UE, raspunde in fata Parlamentului. In special, Parlamentul alege presedintele
Comisiei, si aproba (sau respinge) numirea intregii Comisii. Poate forta, ulterior, Comisia
(consiliul de comisari europeni) sa demisioneze prin adoptarea unei motiuni de cenzura.
Actualul presedinte al Parlamentului este este Martin Schulz (S&D), ales in ianuarie
2012.


6. Legislatia Comunitara


Obiectivele stabilite in tratate sunt realizate prin intermediul mai multor tipuri de acte
legislative. Unele au caracter obligatoriu, altele nu. Unele li se aplica tuturor tarilor, altele
doar unora dintre ele.

Parlamentul European, in comun cu Consiliul si Comisia, adopta:

Regulamente
Regulamentul este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Trebuie aplicat in
integralitatea sa in toate statele membre. De exemplu, daca UE doreste sa protejeze denumirea
unor produse agricole care provin din anumite zone (de exemplu, sunca de Parma), Consiliul
adopta un regulament.
Directive
Directiva este un act legislativ care stabileste un obiectiv pe care trebuie sa il atinga
toate statele membre. Fiecare dintre ele are insa libertatea de a decide asupra modalitatilor de
indeplinire a obiectivului stabilit. Asa s-a intamplat, de exemplu, in cazul directivei privind
timpul de lucru, care stipuleaza ca munca suplimentara in exces este ilegala. Directiva
stabileste perioadele minime de odihna si un numar maxim de ore de lucru, dar legislatia
propriu-zisa si masurile de implementare trebuie elaborate de catre fiecare stat in parte.
Decizii
Decizia este un act legislativ direct aplicabil si obligatoriu pentru toti cei carora li se
adreseaza. Destinatarii sai pot fi statele membre sau chiar intreprinderile. De exemplu, cand
Comisia a emis o decizie de amendare a companiei Microsoft pentru abuz de pozitie
dominanta pe piata, decizia respectiva i s-a aplicat doar companiei Microsoft.
Recomandari
Recomandarea nu este obligatorie. De exemplu, cand Comisia a emis recomandarea
ca structurile de remunerare a angajatilor din sectorul financiar sa nu isi asume riscuri
excesive , acest lucru nu a avut consecinte juridice. Prin intermediul unei recomandari,
institutiile isi fac cunoscuta opinia si sugereaza directii de actiune, fara a le impune insa vreo
obligatie legala destinatarilor recomandarii.
Avize
Avizul este un instrument care le permite institutiilor sa prezinte un punct de vedere
fara caracter obligatoriu, altfel spus fara a le impune vreo obligatie legala celor carora li se
adreseaza. Poate fi emis de catre principalele institutii europene (Comisia, Consiliul,
Parlamentul) sau de catre Comitetul Regiunilor sau Comitetul Economic si Social European.
Pe durata elaborarii actelor legislative, Comitetele emit avize care prezinta punctul lor de
vedere cu privire la aspecte regionale, economice si sociale specifice. De exemplu, Comitetul
Regiunilor a emis un aviz cu privire la modul in care regiunile ar putea contribui la realizarea
obiectivelor UE in domeniul energiei.