Presiunea Atmosferica

Student:Iordachescu Lucian Prof. coord. Carmen Rusanescu

Cuprins:



1.Notiuni introductive
2.Definitia barometrului
3.Determinarea presiunii atmosferice
4.Bibliografie
1.Notiuni introductive
Presiunea aerului este definita ca greutatea une colane de aer de deasupra unei suprafete.
Aerul este alcatuit din diferite gaze: oxigen, azot, bioxid de carbon, vapori de apa si alte gaze.
Deoarece aceste gaze au masa, aerul este atras de catre Pamint de forta de atractie gravitationala.
Efectul acestei forte exercitate pe o anumita suprafata este presiunea atmosferica. Cu cit este mai
mare masa de aer care apasa o suprafata cu atit mai mare este si presiunea exercitata de ea.
Presiunea se defineste ca forta ce apasa normal pe unitatea de suprafata. p=F/S
Presiunea atmosferica este forta cu care aerul apasa uniattea de suprafata a Pamintului.
Unitatea de masura a presiunii in sistemul international este Pascalul.
1 Pascal = 1 Pa =1 N/m2
Pentru presiunea atmosferica se utilizeaza in practica milimetrul coloana de mercur (Hg) 1mm
Hg este presiunea exercitata de o coloana de Hg cu inaltimea de 1 mmm ...
adica 133.28 N/m2 (densitatea Hg x acceleratia gravitationala x inaltimea)
In domeniul stiintific se prefera Milibarul care reprezinta un hectopascal adica:
1mb = 100 Pa = 1hPa
Presiunea standard la nivelul marii este de 760mm Hg sau 101325 N/m2 sau 1013 hPa sau 1013
mb.
Valorile obisnuite de presiune al nivelul marii variaza de la 960 mb in conditii de furtuna pina la
1050mb cand presiunea este foarte ridicata.
Instrumentul utilizat pentru determinarea presiunii atmosferice se numeste barometru.
Barografele pot efectua inregistrari continue pe hirtie ale presiunii atmosferice.
Barometrele standard sunt barometre cu mercur (Hg). Sunt foarte senzitive dar costisitoare iar
mercurul este otravitor.
Cele mai utilizate barometre sunt barometrele aneroide. Elementul de baza al barometrului
aneroid este o membrana caer se dilata infunctie de apasarea exercitata de aerul atmosferic.
Presiunea atmosferica variaza cu altitudinea. Cu cit altitudinea este mai mare cu atit presiunea va
fi mai mica. O buna aproximatie este urmatoarea: la fiecare 100 m urcati in altitudine presiunea
variaza cu 10 mb. Aproximatia este valabila pina la aprox. 3000 m deasupra nivelului marii.
Presiunea atmosferica are aceiasi valoare in interior si in exteriorul unei cladiri. De aceea este
suficient sa plasam un barometru pe peretele interior al unei cladiri.
Barometrul terbuie sa fie calibrat la o valoare standard.
Calibrarea barometrului
1. Cea mai simpla forma de setare a unui barometru este setarea lui la aceiasi inregistrare cu cea
oferita de statia meteo cea mai apropiata. Setarea trebuie facuta atunci cind vremea este frumoasa
si stabila.
2. O formula de calcul pentru convertirea presiunii statiei la presiunea la nivelul marii poate fi
urmatoarea:
Presiunea statiei = Presiunea la nivelul marii - altitudinea/factorul de corectie
Factorul de corectie este 9.2 si corespunde cu altitudinea la care presiunea se modifica cu 1 mb
intr-o atmosfera standard.
Aproximatia poate fi facuta numai pentru atitudini sub 3000m.
3. De fapt ar trebui sa tinem cont si de valorile temperaturii si umiditatii, dar pentru determinarile
din Programul Globe nu este necesar acest lucru.
Exemplu: Pentru altitudinea scolii noastre (47 m determinata cu GPS)corectia pentru presiuena
la nivelul marii este de 5.1 mb
Intrebari obisnuite legate de presiune
Care este diferenta inter presiunea barometrica si presiunea la nivelul marii?
Care este acuratetea necesara la determinarea presiunii atmosferice?
De ce scade presiunea cu altitudinea?
De ce scolile palsate la o altitudine mare terbuie sa flosesca un altimetru?
Protocolul de determinare a presiunii atmosferice
1. Inregistrati data si ora determinarii
2. Cititi cu atentie indicatia barometrului (cu Hg, aneroid, sau pe consola statiei)
3. Inregistrati valoarea presiunii indicate
4. Faceti corectia de altitudine pentru nivelul marii daca aces lucru este necesar
Presiunea barometrica
Presiunea este marimea fizica egala cu forta ce actioneaza normal asupra
unei suprafete, impartita la aria acelei suprafate.
p=F/S
Presiuena se masoara in sistemul international in Newton/mp.
1 N/mp=1Pa (Pascal)
In practica se folosesc si alte unitati de masura pentru presiune:
Statia meteo automata a scolii foloseste ca unitati pentru presiune:
1mm Hg (milimetru coloana de mercur sau torr de la numele lui Torriceli)
1mm Hg=1 torr=133.3 N/mp
1mb (milibar)=99.98 N/mp
760 mm Hg = 1013.3 mb; considerata presiunea atmosferica normala
1hPa (hectopascali); 1hPa=100Pa=100N/mp

Presiunea atmosferica este definita ca greutatea coloanei de aer avand
sectiunea unitate. Cu cit va exista o mai mare cantitate de aer deasupra
unei suprafete, cu atit va fi mai presiunea atmosferica (in general).
Deci presiunea atmosferica variaza cu altitudinea.
Relatia intre altitudine, presiune si temperatura a fost gasita de Laplace si are urmatoarea forma:

h=8000(1+at)ln(p0/p) unde:

p=po*exp (-h/(8000(1+at)))

p0 este presiunea la sol, p presiunea la altitudinea h, h este altitudinea, t temperatura in grade
Celsius
a=1/273 si reprezinta coeficientul de dilatare termica al gazului ideal

Formula de mai sus poate fi folosita pentru:
a) aflarea diferentei de nivel intre doua puncte
b) reducerea presiunii la nivelul marii
c) determinarea treptei barice
Cu cit altitudinea va fi mai mare presiunea atmosferica va fi mai mica. Pentru a compensa
aceasta particularitate si pentru a putea face diferenta intre diferite localitati
aflate la altitudini diferite, presiunea atmosferica este ajustata la un
echivalent al presiunii la nivelul marii. Aceasta presiune ajustata se
numeste presiune barometrica. Statia HealthEnviro Monitor, masoara in
realitate presiune atmosferica. Prin comparatie cu o statie meteo locala se
poate introduce presiunea barometrica dupa care statia va calcula automat
presiunea redusa la nivelul marii.
O alta modalitate de calcul al corectiei este sa fie luata in consideratie o corectie de
1 torr=1mm Hg pentru fiecare 10-11 m diferenta de nivel.
Variatia diurna a presiunii atmosferice
In regiunile ecuatoriale si tropicale variatia presiunii atmosferice prezinta doua minime in jurul
orelor 4 si 16 si doua maxime la 10 si 22. Amplitudinea variatiei este de circa 3 torr la Ecuator si
scade spre poli. La latitudinea de 45 de grade este de circa 0.75 torr.
Pentru Romania maximele se produc la orele 5, 14 (in ianuarie) respectiv 4, 17 in iulie iar
minimele se produc la orele 10, 22 in ianuarie si 9, 24 in iulie.
Variatiile neperiodice ale presiunii atmosferice
Sunt consecinta variatiilor de temperatura care genereaza procesele dimnamice in atmosfera.
Oscilatiile de presiune accidentale variaza in general intre 970mb si 1040 de mb. In cazuri exceptionale
in cazul depresiunilor presiunea poate scadea pina la 925 mb iar in cazul anticiclonilor poate creste pina
la 1070mb.
Presiunea atmosferica variaza si cu starea vremii. Presiunea atmosferica ridicata este asociata cu
vremea buna iar cea scazuta cu vremea proasta.
Pentru previziunea vremii este mai putin importanta presiunea barometrica in sine, cat tendinta de
crestere sau scadere a presiunii. In general, o crestere a presiunii este inseamna o imbunatatire a starii
vremii iar o scadere a presiunii inseamna o inrautatire a starii vremii.
Prin unirea punctelor de egala presiune pe o harta se obtin curbe care poarta numele de izobare.
Repartitia presiunii atmosferice pe suprafata Pamintului se reprezinta cu ajutorul hartilor de izobare.
Pentru ca variatia orizontala a presiunii sa nu fie influentata de diferente de altitudine, presiunile
diferitelor localitati se reduc la nivelul marii.
Regiunile de mare presiune atmosferica se numesc maxime barometrice sau anticicloni.
Regiunile de mica presiune atmosferica se numesc depresiuni (la latitudini mari si mijloci), cicloni (in
regiunile tropicale), taifuni (in marile Chinei), tornado (Mexic) sau uragane (Antile). Pe harti anticiclonii
se noteaza cu M (maxim) iar depresiunile cu D.

2.Barometrul
Barometrul este un dispozitiv folosit pentru msurarea presiunii atmosferice. Acesta msoar
presiunea exercitat de atmosfera terestr folosind apa, aerul sau mercurul. Tendinele de
modificare a presiunii atmosferice sunt folositoare pentru c anun schimbrile pe termen scurt
ale vremii. (wikipedia.org)

Barometrele i meteorologia
Presiunea atmosferic este un indicator foarte util meteorologilor n prognozele emise de acetia. De
pild, zonele unde urmeaz s se dezlnuie furtuni foarte puternice, cum sunt cicloanele sau
uraganele, sunt zone de presiune relativ sczut, prin comparaie cu zonele din jur. Diferenele de
presiune atmosferic ntre anumite zone genereaz micri ale aerului dinspre zona de presiune
ridicat ctre cea de presiune sczut. De obicei, valorile mari ale presiunii atmosferice sunt
indicatori de vreme bun. Valoarea medie a presiunii atmosferice se situeaz n jurul a 760 milimetri
coloan de mercur i scade cu altitudinea.


Furtunile sunt anunate de scderea presiunii atmosferice
(credit: doggies.com)

Etimologia cuvntului barometru
Dei n limba romn termenul a ajuns pe filiera limbii franceze (fr. baromtre), la originea sa sunt 2
cuvinte din limba greac: bros (greutate) i mtron (a msura).


Tipuri de barometre
Exist mai multe tipuri de barometru, cel cu mercur i barometrul aneroid, care folosete ca element
sensibil o capsul de tabl subire, ondulat, din interiorul creia a fost parial extras aerul, fiind cel
mai des ntlnite. Aceste dou modele vor fi descrise n paragrafele urmtoare. Mai rar ntlnit
estebarometrul sifon, cu cele dou forme ale sale, barometrul sifon simplu i barometrul
Hooke. Cel dinti const dintr-un tub de sticl curbat, cu dou brae, unul lung de aproximativ 90 de
centimetri i nchis la capt, iar cellalt deschis i lung de aproximativ 20 de centimetri. Tubul este
umplut cu mercur i aezat cu partea nchis n sus. Barometrul Hooke (denumit i barometru
scripete), este de fapt o modificare a barometrului sifon, care folosete un indicator conectat la un
scripete pentru afiarea valorii presiunii atmosferice (vezi figura de mai jos). Barometrul Hooke
poart numele inventatorului su, Robert Hooke (1635 - 1703), filozof naturalist i om de tiin
englez.


Barometrele sifon i Hooke


Barometrul cu mercur
Dei exist surse care vorbesc despre Gasparo Berti ca fiind inventatorul barometrului cu mercur,
undeva ntre anii 1640 i 1643, fizicianul i matematicianul italian Evanghelista Torricelli este totui
menionat n majoritatea lucrrilor ca fiind cel care a construit primul barometru cu mercur n anul
1643.


Portretul lui Torricelli de pe coperta lucrrii
Lezioni d'Evangelista Torricelli
Credit: wikimedia.org


Dispozitivul consta dintr-un tub subire de sticl lung de aproximativ 80 de centimetri, nchis n
partea inferioar, umplut cu mercur lichid i plasat cu partea superioar n jos ntr-un alt vas plin cu
mercur. n funcie de presiunea atmosferic pe care aerul din mediul exterior o exercita asupra
mercurului din vas, nivelul mercurului din tub cretea sau scdea deoarece acesta nu coninea aer.
Msurnd nlimea mercurului, care n mod obinuit avea valori cuprinse ntre 737 i 775 milimetri,
se obinea valoarea presiunii atmosferice. Putem acum nelege i spusele prezentatorilor de tiri
meteo care vorbesc adesea despre valorile presiunii atmosferice referindu-se la valorile lor prin
"milimetri coloan de mercur".


Schema de principiu a unui barometru vertical cu mercur
Credit: wikimedia.org
Barometrul aneroid
Capsula aneroidului (cum este denumit, simplificat, barometrul aneroid) este fcut dintr-un aliaj
de beriliu i cupru.

Capsula sau capsulele (uzual sunt folosite mai multe capsule) sunt vidate i
meninute la forma iniial cu ajutorul unui arc foarte puternic. Micile variaii ale presiunii din
exteriorul capsulei produc dilatarea sau contracia acesteia, micri care sunt transferate spre
sistemul de prghii care pune n micare acul indicator al aneroidului. Multe modele includ un ac
indicator care poate fi potrivit manual pentru stabilirea unei valori de referin. Indicatorul se
plimb pe cadranul gradat, unde poate fi citit presiunea atmosferic.

3.Determinarea presiunii atmosferice
Studierea regimului si repartitiei presiunii atmosferice prezinta o importanta teoretica deosebita
deoarece permite explicarea circulatiei genereale si locale a atmosferei, precum si a unor procese
meteorologice cum ar fi: schimbul gazos intre atmosfera si sol, evaporatia sau evapotranspiratia.
Forta gravitationala este aceea care mentine atmosfera in jurul Pamantului si tot ea ii imprima
acestuia o anumita greutate. Valoarea sa intr-un punct oarecare de pe suprafata terestra este egala cu
greutatea unei coloane de aer cuprinsa intre acel punct si limita superioara a atmosferei care apasa pe o
unitate de suprafata.
Astfel, se stie ca presiunea mijlocie a aerului, exercitata pe 1 cm
2
de pe suprafata Pamantului, in
conditiile normale de observatie (latitudinea de 45
o
, temperatura apei de 0
o
C si la nivelul zero al marii)
este egala, conform experientei lui Torricelli, cu presiunea exercitata de o coloana de mercur inalta de
760 mm si cu sectiunea de 1 cm
2
. Aceasta este asa-zisa presiune atmosferica normala si ea este egala cu
1033,3 gr.f/cm
2
.
In practica meteorologica, unitatea de masura pentru presiunea atmosferica este milibarul(mb)
sau hectopascalul si milimetrul coloana de mercur (mmHg). In sistemul international de unitati de
masura se utilizeaza pascalul (Pa) avand ca multiplu hectopascalul (hPa).
In conditii normale, o coloana de mercur cu o inaltime de 760 mm, exercita o presiune de
1013,3 mb, deci:
1mb=0,7501 mmHg
1mmHg=1,3332mb.
Pentru transformarea unei anumite valori de presiune din mmHg in mb se inmulteste valoarea
respective cu 4/3 sau 1,333 (fractie efectiva), iar pentru a transforma mb in mmHg se inmulteste
valoarea respective cu sau 0,75.
Presiunea atmosferica se determina la statiile meteorologice din Romania atat cu instrumente
cu citire directa (barometre cu mercur, barometre aneroide, altimetre), cat si cu instrumente
inregistratoare.

Instrumente cu citire directa pentru determinarea presiunii atmosferice

Barometrul cu mercur isi bazeaza functionarea pe principiul echilibrarii presiunii atmosferice de
catre greutatea coloanei de mercur din tubul barometrului.
Evanghelista Torricelli (fizician si matematician italian, elev al lui Galileo Galilei) a pus in evidenta
existenta presiunii atmosferice (1643), construind primul barometru (tubul lui Torricelli). Indiferent de
tip, un barometru este alcatuit dintr-un tub barometric, rezervor, tub metalic de protectie, vernier,
termometru alipit si dispozitiv de suspensie.
Tubul barometric are o lungime de 80-86 cm si este confectionat dintr-o sticla speciala. Dupa ce
tubul a fost umplut cu mercur, se introduce cu capatul deschis intr-un rezervor metalic, in care se afla
hidrargirul, si care comunica cu mediul inconjurator printr-un orificiu ce se inchide cu un surub pe
perioada nefunctionarii.
Presiunea aerului, actionand asupra suprafetei mercurului din rezervor, mentine la o anumita
inaltime mercurul din tub, echilibrand astfel coloana de mercur cu presiunea aerului.
O data cu modificarea presiunii aerului, variaza si inaltimea coloanei de mercur din tub.
Rezervorul cu mercur are forma unui cilindru fiind confectionat din metal sau din material
plastic si este compus, la randul lui, din trei piese distincte care se insurubeaza etans una de alta: corpul,
fundul si capacul.
Tubul metalic de protectie al tubului barometric prezinta o deschidere longitudinala prin care se
pot urmari nivelul coloanei de mercur din tub. Tot pe aceasta este gravata scara barometrului impartita
in mm sau mb.
Varnierul este un cursor mobil ce se deplaseaza de-a lungul scarii gradate, scopul acestuia fiind
acela de a determina zecimile sau sutimile de milimetru. El este astfel divizat incat N diviziuni ale sale (10
sau 100) sa corespunda la N-1 (9 sau 99) din N+1 (11 sau 101) diviziuni ale scarii barometrului. Din acest
motiv varnierul se mai numeste nonius.
Termometrul alipit este un termometru cu mercur, fixat pe partea inferioara a tubului de
protectie, pentru a masura temperatura mercurului in momentul citirii presiunii atmosferice. Pe baza
acestei valori termice se aplica corectia de aducere a presiunii la temperatura de 0
o
C. Dispozitivul de
suspensie este uzitat pentru suspendarea barometrului in pozitie verticala.
In reteaua de statii meteorologice cea mai larga raspandire o au barometrele cu mercur tip
Fuess si de tip rusesc. In functie de limitele scarii, barometrele de tip Fuess sunt de doua categorii:
barometre cu scara scurta (impartite intre 600-800 mm), destinate statiilor meteorologice de unica
altitudine si barometre cu scara lunga (gradate intre 400 si 700 mm) pentru statiile de munte.
Barometrele cu mercur se instaleaza in biroul statiei, in pozitie perfect verticala, intr-un loc ferit
de variatiile bruste ale temperaturii aerului, departe de usa sau de ferestre. De obicei, barometrul se
instaleaza intr-o cutie speciala, fixata bine pe un perete, astfel ca rezervorul sa fie la o inaltime de 70-75
cm fata de podea. In instructiunile elaborate de Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si
Gospodarirea Apelor, precum si in notitele tehnice ale fiecarui aparat, sunt date regulile de transport,
instalare si manipulare ale barometrului. Pentru instalare, barometrul se scoate din tocul de protectie,
cu rezervorul in sus si se pune in stare de functionare, prin inclinarea rezervorului in jos.
Dupa instalarea barometrului, se desurubeaza surubul rezervorului 1,5 - 2 ture, pentru a da
posibilitatea actionarii presiunii aerului asupra suprafetei mercurului. Citirea presiunii aerului la
barometrul cu mercur se face la orele cimatologice astfel:
-la termometrul alipit se citeste temperature (cu precizie de 0,1
o
C) in vederea aplicarii corectiei
de reducere a presiunii atmosferice la 0
o
C;
-se loveste usor in partea superioara a armaturii de protectie pentru ca meniscul coloanei de
mercur sa invinga inertia;
-se vizualizeaza cu ajutorul vernierului in asa fel incat ochiul observatorului sa se afle in acelasi
plan orizontal cu meniscul mercurului.
Valoarea citita la barometru nu reprezinta presiunea aerului reala, ci este necesar sa se faca
urmatoarele corectii:
-corectia de temperatura;
-corectia de latitudine si altitudine (pentru forta gravitatiei);
-corectia instrumentala (atat valorilor de temperature cat si celor de presiune li se aplica aceasta
corectie, datorita posibilelor erori de constructie a diferitelor piese componente a instrumentelor).
La statiile meteorologice pe langa masurarea presiunii atmosferice se calculeaza caracteristica si
marimea tendintei barometrice (diferenta intre doua citiri ale barometrului cu mercur efectuate la
interval de trei ore). Tendinta barica se calculeaza in mb si zecimi de mb si se poate aprecia si pe baza
datelor inregistrate de barograf atunci cand statiile meteorologice nu au program de 24 ore. Valorile
astfel obtinute se inscriu in registrul de observatii meteorologice RM-1M si se transmit in mesaje
(telegrame) orare sau triorare.
La transportul barometrului cu mercur trebuie respectate urmatoarele reguli:
-se strange surubul de pe capacul rezervorului barometrului;
-se scoate cu atentie barometrul din dispozitivul de suspendare;
-se inclina lin barometrul, astfel ca tubul de sticla sa se umple cu mercur;
-se introduce barometrul in toc in asa fel incat rezervorul sa fie mai sus cu 5-10 cm decat capacul
tubului de sticla;
-barometrul se transporta inclinat in asa fel ca rezervorul sa fie in permanenta mai presus decat
capacul tubului de sticla al barometrului.
Barometrul aneroid se instaleaza pe masa observatorului sau pe o polita care se fixeaza langa
barometrul cu mercur. Se tine inchis in cutie si se deschide numai in timpul executarii observatiei. Se
foloseste, fie ca instrument de rezerva, fie in cadrul expeditiilor cu caracter topoclimatic si microclimatic.
Barometrele aneroide isi bazeaza functionarea pe principiul deformarii sub influenta variatiilor
de presiune a uneia sau mai multor capsule de tip Vidi.
Capsula Vidi este o cutie cilindrica, confectionata din foite de metal elastic si foarte rezistent
cum ar fi otel, bronz cu fosfor, alpaca (aliaj inoxidabil de cupru, nichel si zinc) s.a. Interiorul acestei
capsule este vidat partial, iar pentru a se evita deformarea sau turtirea capsulei ea este prevazuta in
interior cu un resort, care tine la distanta membranele cutiei cilindrice. Pe cadranele barometrelor
aneroide sunt marcate, de regula, doua scari concentrice: cea exterioara, divizata in milibari si cea
interioara divizata in milimetri.
Pentru masurarea presiunii aerului cu barometru aneroid se procedeaza astfel: se citeste
temperatura la termometrul alipit, apoi se loveste usor cu degetul pe geamul protector si se citeste
presiunea dupa pozitia acului pe scara barometrului.
Altimetru reprezinta de fapt un barometru aneroid, de care se deosebeste prin aceea ca, in
afara scarii barometrice impartita in milimetri sau milibari, mai are o scara a inaltimilor gradate in metri.
Functionarea unui altimetru se bazeaza pe relatia care exista intre marimile presiunii
atmosferice si inaltime (presiunea aerului scade, in medie, cu 1mm la 10-11m inaltime) . Presiunea
atmosferica scade in raport cu altitudinea deoarece si masa atmosferei se diminueaza odata cu
cresterea altitudini. Aceasta scadere se produce mai repede in atmosfera inferioara, unde aerul este mai
dens si mai lent in straturile superioare, unde densitatea aerului este mai mica. Deci scaderea presiunii
cu altitudinea nu este uniforma (liniara). Presiunea se reduce la jumatate la inaltimea de circa 5000 m,
iar la inaltimea de 18,4 km presiunea descreste de 10 ori fata de valoarea de la nivelul marii, in conditii
de temperatura de 0
o
C.
Altimetrul este considerat un instrument relativ, astfel ca indicatiile lui nu sunt foarte precise.
Instrumente inregistratoare (barografe)

Sunt destinate pentru inregistrarea variatiilor presiunii atmosferice, ele functionand pe acelasi
principiu ca si barometrul aneroid. Deosebirea consta in faptul ca piesa sensibila a acestora este
alcatuita dintr-un sistem de mai multe capsule Vidi, iar variatiile presiunii sunt inregistrate in mod
continuu pe o barograma.
Se folosesc mai multe tipuri de barografe la statiile meteorologice din tara noastra, care difera
prin mici particularitati de constructie a pieselor componente: tip J. Richard, Fuess, Lambrecht, rusesc
etc. Insa indiferent de tipul fabricatiei, se deosebesc trei parti componente:
a) partea receptoare
b) partea transmitatoare;
c) partea inregistratoare.
Partea receptoare este data de o coloana formata din 4-12 capsule Vidi (cu cat numarul acestora
este mai mare, cu atat creste gradul de sensibilitate al inregistratorului). Numarul de capsule Vidi variaza
astfel:
barograful de constructie ruseasca 5;
barograful tip Fuess 10;
barograful tip Lambrecht 6;
barograful tip Richard intre 8 si 10.
Partea transmitatoare este formata dintr-un sistem de parghii metalice, ce transmit si amplifica
(de 80-100 ori) deformarile suferite de coloana de capsule Vidi, sub influenta variatiilor presiunii
atmosferice. Dispozitivul de reglare a amplificarii este fixat pe axul de suspensie de care se angreneaza si
parghia penitei, ce se incarca cu cerneala speciala (in compozitia careia intra aniline si glicerina).
Partea inregistratoare este formata dintr-un cilindru metalic, in interiorul caruia se gaseste un
mecanism cu ceas, care la barografele zilnice face o rotatie completa in 24 de ore, sau o data la 7 zile,
daca inregistratorul este de tip saptamanal. Pe cilindru se instaleaza barograma, pe care sunt trasate linii
verticale curbe, care indica timpul in minute, ore si zile si linii orizontale, care marcheaza valorile
exprimate in milimetri sau milibari.
Instalarea barografului se face cu ajutorul statiei, pe o polita fixata pe un perete, la 1,40 1,60
m deasupra dusumelei. Efectuarea observatiilor cu ajutorul barometrului si prelucrarea barogramelor
urmaresc:
aplicarea corectiei de timp;
citirea si inscrierea pe diagrama (ora de ora) a valorilor presiunii atmosferice, cu o precizie de
0,1 mb;
stabilirea corectiei (redusa la 0oC) si aplicarea ei la valorile inscrise pe barograma;
notarea valorilor extreme.
Valorile presiunii atmosferice rezultate din prelucrarea barogramei se inscriu in tabela
meteorologica lunara TM 5. Variatiile neperiodice ale presiunii atmosferice se pot produce la intervale
mici de timp, n functie de schimbrile termice i de deplasarea si dezvoltarea sistemelor barice (cicloni
si anticicloni). Cauzele acestor variaii neregulate sau aleatorii ale presiunii atmosferice pot fi de natur
termic sau dinamic. ncalzirile cauzeaz scderea presiunii, iar aerul rece, creterea ei. De asemenea,
micrile ascendente ale aerului duc la scderea presiunii la sol, iar cele descendente, la creterea
presiunii.
Ca valori extreme ale presiunii atmosferice pe Glob, se menioneaz valoarea maxim absolut
de 1078,3 mb inregistrat n anul 1990 la Barnaul n Siberia (luna ianuarie) si valoarea minim absolut
884 mb la Murato (Japonia) n septembrie 1934.
n ara noastr variaiile presiunii atmosferice sunt analizate zilnic n serviciile de prognoz, unde
se realizeaza hri speciale cu tendina barometric, pe care se delimiteaz nuclee izalobarice. Apoi, n
funcie de mrimea acestora se pot face aprecieri privind micarea maselor de aer diferite, estimndu-se
dac vremea rmne stabil, dac se amelioreaza (cand tendinta barica este in crestere) sau daca se
inrautateste (cand tendinta barica este in scadere).


4.Bibliografie
1)www.scribd.ro
2)www.wikipedia.org
3)www.scientia.ro