Sunteți pe pagina 1din 2

Ion-caracterizare

Primul roman publicat de Liviu Rebreanu,in 1920,Ion este considerat cea mai
puternica creatie obiectiva a literaturii romane(E.Lovinescu).Romanul,de inspiratie
rurala,prezinta lupta unui taran sarac pentru a obtine pamant si consecintele actelor
sale,in conditiiile satului romanesc din Ardeal,la inceputul secolului al XX-
lea.Actiunea romanului se desfasoara pe mai multe planuri narative,cu personaje
numeroase,insa atentia scriitorului se indreapta catre personajul principal,a carui
evolutie constituie obiectul romanului.De aceea el este construit dintr-un ansamblu
de trasaturi,dezvaluite in mod direct(portret,biografie,stare civila,statut social) si
indirect(fapte,atitudini,limbaj,relatiile cu celelalte personaje).Naratorul
obiectiv,omniscient si omniprezent isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in
momentele de incordare,consemnandu-le atitudinile.Vorbele patimase ale unui
taran din Prislop(unde scriitorul si-a petrecut copilaria),sarutul pamantului,rusinea
fetei bogate sunt elemente de geneza ale romanului si apartin unei persoane din
planul realitatii.Insa transfigurarea lor artistica este realizata in conformitate cu
viziunea autorului,iar personajul ilustreaza un tip uman,avand un destin si un profil
psihologic plasmuit de scriitor dupa legea interna a universului fictional.Ion este
personajul titular si principal din roman,in jurul caruia graviteaza celelalte
personaje,punandu-i in lumina trasaturile,nazuintele.Portretizate
succinct,personajele secundare sunt tipice,reprezentative pentru o anumita
categorie sociala.Intregul roman este organizat in doua parti:Glasul pamantului si
Glasul iubirii,care corespund celor doua chemari launtrice reprezentate de Ana si
Florica:averea si iubirea.Ion este personajul principal,un personaj complex,cu
insusiri contradictorii:viclenie si naivitate,gingasie si brutalitate,insistenta si
cinism.Initial dotat cu o serie de calitati,in goana sa patimasa dupa avere se
dezumanizeaza treptat,iar moartea lui devine expresia intentiei moralizatoare a
scriitorului.Este personaj realist,tipul taranului sarac care doreste
pamant.Personajul realist este determinat social si are o psihologie
complexa,urmarita in evolutie.Exponent al taranimii prin dragostea pentru
pamant,el devine o individualitate prin modul cum il obtine.Singulara in satul Pripas
nu este casatoria saracului cu o fata cu zestre,ci comportamentul sau:o face pe Ana
de rusinea satului inainte de nunta,iar apoi umbla dupa nevasta lui George.Fiind un
personaj urmarit in evolutie,calitatile initiale alimenteaza paradoxal dezumanizarea
lui Ion.La inceputul romanului,autorul ii realizeaza un potret favorabil:Desi
sarac,este iute si harnic,iubeste munca si se simte infratit cu pamantul.De aceea
lipsa acestuia apare ca o nedrepatate,iar dorinta patimasa de a-l poseda este
motivata:Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata,daca n-are si el pamant
mult,mult.Istet,silitor si cuminte,trezise simpatia invatatorului,care il considerase
capabil de a-si schimba conditia.Baiatul renunta insa la scoala,pntru ca pamantul ii
este mai drag decat cartea.Calinescu vorbeste aici despre lipsa de ambitie,dar
naratorul gaseste in gestul sau conditia omului teluric,vesnic insotit cu
pamantul,atitudine laudata in contextul mentalitatii satului traditional.Pentru ca il
stiu impulsiv si violent,flacaii din sat il respecta,iar tiganii se tem de el,cantand la
comanda sa si insotindu-l la carciuma.Insultat de Vasile Baciu la hora,se simte
rusinat si manios,dornic de razbunare.Apelativele sarantoc,talhar,hot ii rasuna
obsedant in minte,alimentandu-i orgoliul de a avea pamant,ca o conditie a pastrarii
demnitatii umane.La inceput,satul ii ia apararea,considerand ca Vasile nu trebuia
sa-i vorbeasca asa,dar dupa bataia cu George,insusi preotul il dojeneste in
biserica.Ion,revoltat,se hotaraste sa fie cu adevarat netrebnic.Dupa o scurta
ezitare,alege zestrea Anei si renunta la iubirea Floricai.Lacomia de pamant si
dorinta de razbunare se manifesta cand intra cu plugul pe locul lui Simion
Lungu,pentru ca acesta fusese inainte al Glanetasilor(inceputul obsesiei).Faptul ca
taranul il cheama la judecata si ca numai jalba scrisa de dascalul Herdelea il scapa
de inchisoare nu-l sperie.Cu Ana este viclean:o seduce,apoi se instaineaza,iar
casatoria o stabileste numai cu tatal ei,cand fata era deja de rusinea satului.Toata
incordarea lui de pana acum,ambitia si hotararea de a obtine pamant se
domolesc.Brutalitatea fata de Ana este inlocuita de indiferenta.Sinuciderea ei si
moartea copilului nu-i trezesc remuscari,deoarece vedea in ei doar garantia
proprietatii pamanturilor(cinism).Instinctul de posesie asupra pamantului fiind
satisfacut,lacomia lui se indreapta catre o alta patima launtrica:iubirea pentru
Florica.Viclenia ii dicteaza modul de apropiere de femeie:falsa prietenie cu
George,in a carui casa poate veni astfel oricand.Avertismentul Savistei,personaj-
simbol al traditiei,incluzand norma morala,aduce deznodamantul implacabil.George
il ucide pe Ion cu lovituri de sapa,care devine o victima a lacomiei si a orgoliului
sau.Comportamentul sau reflecta intentiile fata de celelalte personaje.La hora,este
tandru:o strange la piept pe Ana,apoi devine batjocoritor,indiferent si o loveste cu
sange rece.In relatie cu Vasile Baciu si George Bulbuc adopta diferite atitudini,in
functie de scopul pe care il urmareste.Este aspru si chiar brutal cu cei pe care ii
considera vinovati pentru propria conditie:pe tatal sau il acuza ca i-a baut
averea,iar pe mama,ca l-a facut sarac.Dar relatia fundamentala se stabileste intre
protagonist si un personaj simbolic,mai presus decat el:pamantul.Pentru el renunta
la scoala,apoi la Florica,ajungand sa-l venereze ca pe o zeitate.Imensitatea ii
trezeste dorinta de a poseda:Cat pamant,Doamne!....Toate actiunile sale se vor
orienta spre a-l obtine,indiferent de mijloace.Ion este un personaj romanesc
memorabil si monumental,ipostaza a omului teluric,dar supus destinului tragic de a
fi strivit de o forta mai presus de vointa:pamantul-stihie.Criticul N.Malonescu afirma
ca in centrul romanului se afla patima lui Ion,ca forma a instinctului de
posesiune.Ion este victima mareata a fatalitatii biologice.