Sunteți pe pagina 1din 40

CAPITOLUL 2

ELECTROCINETICA
Tema 1

CURENTUL ELECTRIC

Scurt istoric
Primele experimente importante, în domeniul curentului electric au fost
efectuate de Galvani (1737-1798) şi Volta (1745-1837).
Galvani a descoperit accidental că trecerea curentului electric prin
piciorul unei broaşte produce contracţii musculare, iar Volta a
construit în 1800 prima baterie electrică.
Prin curent electric se înţelege deplasarea ordonată a purtătorilor de
sarcină electrică, liberi într-un conductor (mediu), sub acţiunea unui
câmp electric.
Trebuie subliniat faptul că mişcarea ordonată a purtătorilor de sarcină
electrică, liberi, din conductor nu este o simplă mişcare rectilinie
uniformă, ci reprezintă un fenomen complex, deoarece purtătorii de
sarcină din conductor se găsesc într-o continuă mişcare haotică de
agitaţie termică, suferind multiple accelerări, frânări şi devieri datorită
ciocnirilor dintre ei cât şi datorită ciocnirilor cu ionii reţelei cristaline
ce formează conductorul. Din aceste motive, putem vorbi numai de
viteză medie a mişcării ordonate a purtătorilor de sarcină în conductor,
sub acţiunea câmpului electric, care se numeşte viteză drift sau de
antrenare. Această viteză are o valoare foarte mică: pentru un curent de
10A printr-un conductor de cupru cu secţiunea de 10mm2 are valoarea
vd=0,06mm/s.
Totuşi, un curent electric se transmite cu o viteză foarte mare datorită
faptului că printr-un conductor se propagă câmpul electric pe toată
lungimea conductorului şi acesta antrenează electronii sau ionii pe care
îi întâlneşte în cale. Din acest motiv conductorii se mai numesc şi
ghiduri de câmp electric.
Pentru a realiza un curent electric este
necesar să se creeze un câmp electric într-un A B
spaţiu în care să se găsească purtători de
sarcină liberi (electroni, ioni).
33
Realizarea câmpului electric se face cu ajutorul unei diferenţe de
potenţial ∆V=VA-VB. Purtătorii de sarcină se vor mişca până ce se va
ajunge la echilibrul celor două potenţiale, după care curentul electric
încetează.
Efectele curentului electric
• efectul termic
• efectul magnetic
• efectul chimic

Intensitatea curentului electric I, este o mărime fizică scalară care


măsoară sarcina electrică ce străbate secţiunea transversală a unui
conductor în unitatea de timp:
Q
I=
∆t
<I>SI=A
Indiferent de tipul purtătorilor de sarcină mobili, E
sensul convenţional al curentului electric este dat
de sensul intensităţii câmpului electric, adică I
sensul scăderii potenţialului.
Măsurarea intensităţii curentului electric se face cu ajutorul
ampermetrului care se conectează în serie cu circuitul prin care este
curentul electric.
Ampermetrul este aparat electric care măsoară intensitatea curentului
prin efectele sale. Asfel, există:
• ampermetre magnetoelectrice
• ampermetre feromagnetice
• ampermetre termice
• ampermetre cu semiconductoare
Simbolul de reprezentare al ampermetrului este: A
A
Pentru menţinerea curentului electric, trebuie ca tensiunea electrică
pe porţiunea AB să fie menţinută constantă. Acest lucru se va putea
realiza dacă purtătorii de sarcină sunt readuşi la cele două capete ale
conductorului, printr-un alt traseu. Pentru aceasta este necesar să se
cheltuiască energie ca să se învingă lucrul mecanic al forţelor elctrice.
Rezultă că, pentru a întreţine un curent electric constant, printr-un
conductor, este nevoie de o sursă electrică de energie, cu A I
+ 34
B
denumirea de generator electric, care este conectat prin conductori de
legătură la capetele conductorului AB, astfel se realizează un circuit
electric.
Generatorul electric este un dispozitiv care transformă o formă de
energie: chimică, mecanică, optică, termică etc. în energie electrică.
Astfel, ele se numesc: pile, dinamuri, alternatoare, celule fotoelectrice...

Simbolul de reprezentare al unui generator electric + + +


este redat în figura alăturată. - G
Sursele de curent electric asigură o diferenţă de - -
potenţial ∆V constantă, adică un câmp electric sub acţiunea căruia
electronii de pe întregul circuit sunt antrenaţi într-o mişcare ordonată cu
viteză constantă. Schema unui circuit electric trebuie să cuprindă: un
generator, conductoare de legătură şi consumatorii
electrici. Generatorul electric este caracterizat de R
tensiunea electromotoare E necesară pentru a produce I E r
lucrul mecanic în deplasarea sarcinilor electrice pe
întregul circuit, atât în interiorul lui cât şi pe porţiunea exterioară a
acestuia. Se poate scrie relaţia energetică pe un astfel de circuit:
W=Wext+Wint
Dacă raportăm energiile la unitatea de sarcină electrică se obţine:
E=U+u
unde “E” este tensiunea electromotoare a sursei, “U” este tensiunea la
bornele consumatorului iar “u” este căderea de tensiune din interiorul
generatorului.
Măsurarea tensiunilor se face cu ajutorul voltmetrului
V care trebuie conectat în paralel cu elementul de E
B
circuit (generator, consumator, conductori de legătură, V
rezistor, etc.)
Din cele relatate mai sus rezultă că din întreaga energie
cheltuită W=E.q numai o parte este utilă Wext=U.q deci randamentul
unei surse electrice este:
U
η=
E

35
Cu cât căderea de tensiune în interiorul sursei este mai mare, cu atât
randamentul acesteia este mai mic. Pentru aceasta se proiectează
generatoare care să aibă pierderi cât mai mici în interiorul lor.

Tema 2
LEGEA LUI OHM
A. Legea lui Ohm pe o porţiune de circuit I A
Considerând un circuit electric format din mai mulţi
consumatori şi un generator electric, se poate aprecia
uşor că între punctele A şi B potenţialul electric scade, +
deoarece curentul electric circulă de la A către B. - E R U

Măsurând tensiunea U la bornele unui consumator şi


intensitatea I a curentului electric prin el se constată că
rapoartele: B

U1 U 2 U
= = ...... = ct sau =R
I1 I2 I
Căderea de tensiune U pe o porţiune de circuit este proporţională cu
intensitatea I a curentului electric prin acea porţiune a circuitului.
U=R.I
Constanta de proporţionalitate dintre căderea de tensiune şi intensitatea
curentului electric se numeşte rezistenţă electrică şi se notează cu R.
Unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică se deduce din expresia:
U
R=
I
U SI V
R SI = = =Ω
I SI A
Rezistenţa electrică R caracterizează orice consumator electric şi
depinde de elementele constructive ale acestuia:
ρ.!
R=
S
unde ρ caracterizează materialul din care este confecţionat
consumatorul şi se numeşte rezistivitate electrică.
Rezistivitatea electrică depinde de temperatura conductorului:
36
ρ=ρo(1+αt)
unde ρo este rezistivitatea la 0oC, iar α este coeficientul termic al
rezistivităţii.
Rezistenţa electrică depinde şi ea de temperatură:
R=R0(1+αt)

Tabel cu carcteristici electrice ale unor substanţe


Substanţa ρ0 (Ω.m) ρ(Ω.m) (200) α(grd-1)
Nichelină 3.10-7 4,2.10-7 0,0001
-8 -8
Aur 1,92.10 2,24.10 0,0083
-8 -8
Cupru 1,48.10 1,68.10 0,0068
-8 -8
Fier 8,59.10 9,71.10 0,0065
-8 -8
Argint 1,42.10 1,59.10 0,0061
-8 -8
Wolfram 5,02.10 5,47.10 0,0045
-8 -8
Platină 9,83.10 10,6.10 0,0039
-8 -8
Aluminiu 2,44.10 2,65.10 0,0043
-8 -8
Mercur 94,1.10 95,8.10 0,0009

B. Legea lui Ohm pe întregul circuit


Pentru un circuit electric simplu, format dintr-un generator cu tensiunea
electromotoare E şi rezistenţa internă r, care alimentează un I
consumator electric R, se poate scrie: +E R
E=U+u r
Aplicând legea lui Ohm pe fiecare porţiune de circuit: U=R.I
şi u=r.I şi după înlocuiri se obţine:
E=I(R+r)
sau: E
I=
R+r
Intensitatea curentului electric, printr-un circuit electric închis, este
direct proporţională cu tensiunea electromotoare E a sursei şi invers
proporţională cu rezistenţa electrică totală a circuitului.
Tensiunea la bornele sursei, în circuit închis, este:
U=E-r.I
Pentru un circuit deschis (întrerupt) curentul electric este nul, deci:
37
U=E
Pentru scurtcircuit rezistenţa exterioară devine nulă, iar curentul este:
Isc=E/r
Curentul de scurtcircuit este curentul maxim pe care îl poate furniza un
generator electric.
Caracteristici pentru dipoli electrici
Dipolii sunt elemente de circuit electric care se conectează în serie sau
paralel prin două borne sau doi dipoli: instrumente de măsură, bateria
electrică, acumulatorul electric, motorul electric, becul electric,
reostatul, întrerupătorul etc.
• Dipoli pasivi: sunt consumatori sau receptori de energie electrică
• Dipoli activi: sunt elemente de circuit care prezintă la borne
tensiune
Fiecare dipol are o caracteristică de curent, I=f(U) şi o caracteristică
inversă de curent U=f(I).
Pentru un circuit electric simplu alcătuit dintr-un I
generator şi un consumator rezistiv, caracteristica de
curent I=f(U), conform legii lui Ohm pe o porţiune de 1
tgα =
circuit, este o dreaptă care trece prin originea R U
sistemului de axe I, U care are panta egală cu 1/R.
Caracteristica inversă de curent, U=f(I) pentru un U
circuit închis, dată de legea lui Ohm, este:
E
U = − rI + E α
Se vede că graficul U=f(I) este o dreaptă cu panta
negativă: tgα=−r I
iar pentru scurtcircuit: U=0, I=Isc. I sc

Pentru un circuit întreg, punctul de funcţionare


F, trebuie să aparţină ambelor grafice, deci I
coordonatele lui se vor obţine la intersecţia Isc
celor două grafice.
F

E U

38
Reostatul şi potenţiometrul
Intensitatea curentului electric dintr-un circuit electric simplu poate fi
modificată prin variaţia rezistenţei electrice a circuitului. După cum s-a
văzut, rezistenţa unui conductor, este proporţională cu lungimea
conductorului !, cuprins în circuit.
Reostatul permite, prin manevrarea unui contactor, să se modifice
valoarea rezistenţei electrice odată cu modificarea lungimii
coductorului.
a) reostatul cu cursor
Contactul alunecător se poate deplasa pe o tijă
metalică, de rezistenţă neglijabilă, asigurând
contactul cu una din spirele bobinate pe
suportul izolator. Cu cât numărul de spire
incluse în circuit este mai mare cu atât
rezistenţa inclusă în circuit este mai mare.
b) reostatul cu manetă
Un grup de rezistori sunt conectaţi în serie iar o
manetă, prin poziţia ei, va introduce în circuit
un număr mai mare sau mai mic de rezistenţe.
Valoarea rezistenţei, realizată astfel, este
variabilă în trepte.
c) potenţiometrul
Potenţiometrul are posibilitatea de a furniza la ieşire o tensiune U’
reglabilă între 0 şi E.
După cum se vede din figura alăturată,
I
tensiunea U’ este proporţională cu valoarea
rezistenţei R’: U’=I.R’ + R
Dar curentul I este constant cu valoarea: _E
R' U’
E
I=
R+r
deci tensiunea U’ are valoarea:
E
U' = R '
R+r
Cum valoarea rezistenţei R’ este reglabilă între 0 şi R, rezultă că
tensiunea U’ este reglabilă între 0 şi U.

39
Probleme

1) Ce lungime are un conductor din cupru, cu diametrul d=0,4cm şi


rezistivitatea electrică ρ=1,7.10-8Ω.m , în care un curent cu intensitatea
I=1A produce o cădere de tensiune U=1V.
R: !=739m
2) O sârmă de cupru are rezistenţa R=10Ω şi masa m=0,4kg.
Cunoscând rezistivitatea cuprului ρ=1,7.10-8Ω.m şi densitatea acestuia
d=8600kg/m3, să se calculeze lungimea !, aria secţiunii S şi diametrul
D al sârmei.
R: !=165m S=0,28mm2
D≈0,3mm

3) La ce temperatură rezistenţa electrică a unui conductor de nichel


(α=5.10-3grd-1) creşte cu 20% faţă de rezistenţa electrică la 00?
R: t=400C

4) Un conductor cu rezistenţa R=5Ω este parcurs în timpul t=50s de


sarcina electrică q=200C. Să se calculeze tensiunea U la capetele
conductorului.
R: U=20V

5) Ce secţiune are un conductor de aluminiu (ρ=2,8.10-8Ωm), a cărui


lungime este !=400m dacă, la aplicarea tensiunii U=2V, este parcurs de
un curent cu intensitatea I=0,25A?
R: S=1,4mm2

6) Un receptor cu rezistenţa electrică R=50Ω trebuie alimentat de la o


reţea cu tensiunea U=220V, situată la distanţa L=45m de receptor.
Valoarea maximă admisă pentru căderea de tensiune este de 3% . Care
este diametrul minim al conductorului utilizat, dacă el este din cupru?
R: d=1,12mm

40
7) Un fir din aluminiu are la temperatura t1=20oC o rezistenţă R1=1Ω.
Să se determine valoarea rezistenţei R2 la temperatura t2=80oC,
cunoscând coeficientul de temperatură al rezistenţei α=0,0036grad-1.
R: R2=1,2Ω
8) O sursă cu t.e.m. E=100V şi rezistenţa internă r=0,05Ω, furnizează
un curent electric cu intensitatea I=100A. Să se calculeze tensiunea U
la bornele sursei.
R: U=95V

9) Intensitatea curentului de scurtcircuit pentru o sursă cu t.e.m. E=24V


este Isc=80A. Care trebuie să fie rezistenţa R a circuitului exterior
pentru a se obţine prin acesta un curent de intensitate I=1A?
R: R=23,7Ω

10) Un acumulator cu t.e.m. E=12V are intensitatea de scurtcircuit


Isc=40A. Ce rezistenţă are un consumator care, legat la bornele
acumula-torului, face ca tensiunea la borne să fie U=11V?
R: R=3,3Ω

11) Dacă la bornele unei surse se conectează un rezistor R1=1Ω,


intensitatea curentului prin rezistor este I1=1A, iar dacă se conectează
alt rezistor cu rezistenţa R2=2,5Ω, intensitatea curentului prin el este
I2=0,5A. Să se calculeze rezistenţa interioară r şi t.e.m. E a sursei.
R: E=1,5V r=0,5Ω

12) Un circuit format dintr-o sursă cu rezistenţă internă r=3Ω şi t.e.m.


E=12V, alimentează un rezistor R. Reprezentaţi grafic în funcţie de R:
a) curentul electric din circuit;
b) tensiunea la bornele rezistorului R;
c) produsul U.I pentru valori ale lui R (0...5Ω);
d) arătaţi că puterea disipată pe R este maximă când R=r.

13) Să se calculeze tensiunea U la bornele unei surse, dacă t.e.m. a


sursei este E=1,5V şi rezistenţa internă r=0,4Ω iar rezistenţa circuitului
R=1,6Ω.
41
R: U=1,2V

14) Dacă într-un circuit cu rezistenţa totală R se înseriază un rezistor cu


R1=1Ω, intensitatea curentului scade de la I=2A la valoarea I1=1A.
Dacă se înlocuieşte rezistorul R1 cu altul R2 intensitatea curentului
devine I2=0,5A. Să se calculeze rezistenţele R , R2 şi t.e.m. E din
circuit.
R: R=1Ω R2=3Ω E=2V
15) Rezistenţa electrică a circuitului exterior unei surse cu t.e.m.
E=1,5V este R=2Ω. Tensiunea la bornele sursei este U=1V. Să se
calculeze rezistenţa interioară r a sursei.
R: r=1Ω

16) O sursă are tensiunea la borne U1=4V când i se conectează


rezistorul R1=4Ω şi tensiunea U2=4,5V când se leagă R2=6Ω. Să se
calculeze rezistenţa interioară r şi t.e.m. E a sursei utilizate.
R: E=6V r=2Ω

42
Tema 3
LEGILE LUI KIRCHHOFF
În tehnica modernă se utilizează circuite electrice mult mai
complicate, cu multe ramificaţii, numite reţele electrice, ce au
următoarele elemente:
-nodurile reprezintă puncte din reţea în care se întâlnesc cel puţin trei
curenţi electrici;
-ramurile de reţea sunt porţiuni din reţeaua electrică cuprinse între
două noduri succesive;
-ochiurile de reţea sunt contururi poligonale închise, formate dintr-o
succesiune de rezistori şi surse.
Prima lege a lui Kirchhoff este o expresie a conservării I 4

sarcinii electrice într-un nod al unei reţele electrice. I1

Este evident că sarcina electrică totală ce pătrunde I 3

într-un nod de reţea trebuie să fie egală cu sarcina I2

electrică ce părăseşte acel nod:


Q1+Q2=Q3+Q4
Mişcarea sarcinilor electrice efectuându-se în acelaşi timp, se poate
scrie:
I1+I2=I3+I4
sau I1+I2-I3-I4=0
Suma algebrică a intensităţilor curenţilor electrici care se întâlnesc
într-un nod de reţea este egală cu zero.
∑I k =0
A doua lege a lui Kirchhoff se referă la ochiuri de reţea şi afirmă că:
suma algebrică a tensiunilor electromotoare ΣEk dintr-un ochi de
reţea, este egală cu suma algebrică a căderilor de tensiune pe rezistorii
din acel ochi de reţea ΣRk.Ik .

∑E = ∑R
k k k I

43
Pentru scrierea ecuaţiei se alege un sens E1 I E2
R1
de referinţă şi se consideră pozitive 1

tensiunile care au acelaşi sens cu cel de R5


referinţă, la fel şi pentru intensităţile R2
I4
curenţilor: I2
E4
E1+E2-E3-E4=R1I1-R2I2-R3I3-R4I3+R5I4
R4 I3 E3 R3

PROBLEME

1) Să se calculeze intensităţile curenţilor electrici din R1


R2
fiecare ramură a circuitului alăturat, dacă se cunosc: E1
R3
E1=E2=1V, r1=r2=1Ω şi R1=R2=R3=10Ω. E2
R: I1=1/31A; I2=1/31A; I3=2/31A

2) În schema alăturată se cunosc: E1=1V, E2=2V, E1 E3


E3=3V, r1=1Ω, r2=0,5Ω, r3=1/3Ω, R1=1Ω R3=1/3Ω. R1
E2
R3
Să se calculeze intensităţile curenţilor electrici prin
ramurile circuitului dat.
R: I1=5/8A; I2=1/2A; I3=9/8A

3) Cele două surse sunt identice iar R1=2Ω şi R2=4Ω E1


Cunoscând tensiunile la bornele celor două surse R1 R2
E2
U1=10V şi U2=6V, să se calculeze t.e.m. şi rezistenţele
interioare ale celor două surse.
R: E=14V; r=4Ω

4) Pentru reţeaua din figura alăturată se cunosc: E=47V, r=1 R1 R5

Ω, R1=4Ω, R2=3Ω, R3=2Ω, I=15A, I1=6A, I2=2A, I3=7A. Să


A R2 B

se calculeze tensiunile UAB, U4 şi U5.


R4 R3
I E r

R: UAB=32V; U4=18V; U5=8V

5) În circuitul din figura alăturată se cunosc: R1=R3=2Ω


R1 E1

R2
R2=4Ω, E1=4V, E2=3V, E3=2V. Să se determine intensităţile
E2
R3 E3

44
curenţilor din ramurile circuitului.
R: I1=1,3A; I2=0,4A; I3=1,7A

6) Pentru circuitul din figura alăturată se cunosc: E=47V, R2 R6


r=1Ω, R2=4Ω, R3=3Ω, R5=2Ω, R4=R6=1Ω. Să se calculeze R3

intensităţile curenţilor din fiecare ramură a circuitului. R5 R4


R: I=15A; I2=6A; I3=2A; I4=7A; I5=9A; I6=8A
E r

7) Să se calculeze intensităţile curenţilor din laturile A

circuitului prezentat în figura alăturată, cunoscând: E1 E2


R3
E1=55V, E2=10V, E3=30V, E4=15V, r1=0,3Ω, r2=0,4Ω, R1
R2
r3=0,1Ω, r4=0,2Ω, R1=9,5Ω, R2=19,6Ω, R3=4,9Ω. Să se E4 E3
calculeze şi tensiunea UAB. B

R: I1=1,28A; I2=1,85A; I3=0,57A; UAB=27,1V

8) Să se calculeze sarcina electrică cu care se R1 R2


încarcă condensatorul de capacitate C=2µF,
cunoscând: R1=20Ω; R2=30Ω; R3=10Ω; R4=40Ω; R3 C R4
E=10V şi r=0.
R: Q=4.10-6C E

9) Se consideră montajul din figura alăturată în


C1 C2
care se cunosc: R1; R2; C1; C2 şi E. Găsiţi
expresiile sarcinilor electrice pe armăturile celor K
doi condensatori dacă: a) întrerupătorul K este R1 R2
deschis; b) întrerupătorul K este închis. E
C1C 2
R: a) Qa = E
C1 + C 2
R 1C1 R 2C2
b) Q1 = E Q2 = E
R1 + R 2 R1 + R 2

45
A
10) Să se determine t.e.m. E3 pentru care curentul E2 E3
din rezistorul R3 are intensitate nulă. Care este E 1 r2 r3
valoarea tensiunii UAB în acest caz? Se cunosc:
E1=9V, E2=6V, r1=0,25Ω, r2=0,1Ω, R2=0,1Ω şi r1 R2 R3
R3=2Ω.
R: E3=0,667V; UAB=0,667V B

11) În circuitul alăturat se cunosc: E1=3V; E2=6V;


r2=1Ω. Să se determine valoarea lui R încât sursa E1 E2
E1 să nu debiteze curent. R
r1 r2
R: R=1Ω

46
GRUPAREA REZISTOARELOR
Orice porţiune a unui circuit electric comunică cu restul circuitului
printr-un număr oarecare de borne. Cea mai simplă situaţie este cazul în
care porţiunea de circuit este un dipol. Dacă dipolul este pasiv (nu
conţine generatoare), fiind format numai din rezistoare, atunci el poate
fi înlocuit cu un singur rezistor, numit rezistor echivalent, astfel încât
restul circuitului să nu “simtă” înlocuirea.
Un rezistor este echivalent unei grupări de rezistoare dacă, la aplicarea
aceleiaşi tensiuni la bornele rezistorului echivalent ca şi la bornele
grupării, circulă un curent electric cu aceeaşi intensitate.

A. Gruparea serie
Două sau mai multe rezistoare sunt conectate în serie dacă aparţin
aceleiaşi ramuri dintr-o reţea electrică. Rezistoarele grupate în serie
sunt parcurse de acelaşi curent electric. U
Considerând un grup de trei rezistori conectaţi în
seie, la bornele fiecărui rezistur se va regăsi câte o R1 R2 R3
tensiune U1; U2 şi U3 încât se poate scrie: I E
U=U1+U2+U3
Pe baza legii lui Ohm pe fiecare rezistor rezultă: I
U=I.R1+I.R2+I.R3
sau U=I(R1+R2+R3) Rs
Aplicăm aceeaşi lege la circuitul echivalent: U
U=I.Rs
Rezultă următorea relaţie: Rs=R1+R2+R3
În cazul general, când sunt conectate n rezistoare în serie
n
Rs = ∑ Rk
k =1
Rezistenţa echivalentă Rs este întotdeauna mai mare decât oricare
dintre rezistenţele Rk.

47
B. Gruparea paralel
R1
Două sau mai multe rezistoare sunt grupate în paralel I1
dacă sunt conectate între aceleaşi două noduri. R2

Rezistoarele grupate în paralel au aceeaşi tensiune la R3


I3
borne. Conform legii I a lui Kirchhoff I
I=I1+I2+I3 E
U U U I
Sau I= + +
R1 R 2 R 3
 1 1 1  Rp
Şi I = U + + 
R
 1 R 2 R 3 

U
Pentru circuitul echivalent I=
Rp
1 1 1 1
De unde rezultă: = + +
R p R1 R 2 R 3
Sau în cazul în care sunt conectaţi în paralel n rezistori
n
1 1
=∑
R p k =1 R k
Rezistenţa echivalentă Rp este întotdeauna mai mică decât oricare din
rezistanţele Rk.
Pentru cazul în care sunt conectate doar două rezistoare în paralel este
comod de calculat rezistenţa echivalentă folosind relaţia:
R 1R 2
Rp =
R1 + R 2

48
C. Transformarea stea-triunghi
Dacă o porţiune de circuit comunică cu restul circuitului prin trei borne,
structurile cele mai simple sunt: gruparea în triunghi şi gruparea stea.
R1
A B A B
R'2 R'3
R3 R2
R'1

C C
Se poate demonstra că cele două grupări sunt echivalente dacă şi numai
dacă ele sunt echivalente în raport cu oricare două dintre borne, a treia
fiind neconectată (“în aer”). Pentru gruparea triunghi, în raport cu
bornele A şi B, rezistanţa echivalentă este:
R 1 R 23
R ∆AB = în care R 23 = R 2 + R 3
R 1 + R 23
R R + R 1R 3
deci: R ∆AB = 1 2
R1 + R 2 + R 3
La gruparea stea, în raport cu bornele A şi B (cu borna C neconectată)
rezistenţa echivalentă este: R ΥAB = R '2 + R '3
Impunând condiţia de echivalenţă a celor două circuite: R ∆AB = R ΥAB
R R + R1R 3
rezultă: R '2 + R '3 = 1 2
R1 + R 2 + R 3
Relaţiile corespunzătoare celorlalte perechi de puncte: B şi C apoi C şi
A.
R R + R2R3
R 1' + R '3 = 2 1
R1 + R 2 + R 3
R R + R 3R1
R '2 + R 1' = 3 2
R1 + R 2 + R 3
Rezolvăm sistemul de ecuaţii în raport cu rezistenţele R 1' , R '2 şi R '3

49
R 2R 3
R 1' =
R1 + R 2 + R 3
R 1R 3
R '2 =
R1 + R 2 + R 3
R1R 2
R '3 =
R1 + R 2 + R 3
PROBLEME
1) Calculaţi rezistenţa echivalentă pantru circuitul R1 R2
alăturat, cunoscând: R1=3Ω; R2=8Ω şi R3=6Ω
R: 10Ω R3

2) În circuitul alăturat se cunosc: R1=2Ω; R2=1Ω; R1 R2


R3=3Ω şi R4=6Ω. Să se calculeze rezistenţa
echivalentă a circuitului. R3 R4
R: 5Ω

3) Rezistenţele din circuitul alăturat au valorile:


R1=18Ω; R2=9Ω; R3=3Ω şi R4=6Ω. Calculaţi R1 R2
rezistenţa echivalentă a circuitului: K
a) cu întrerupătorul K deschis;
b) b) cu întrerupătorul K închis R3 R4
R: a) 8,75Ω b) 8Ω

4) Cunoscând valorile rezistenţelor R1=4Ω; R1 R2


R2=1Ω; R3=2Ω; R4=3Ω şi R5=3Ω, din circuitul
alăturat, să se calculeze rezistenţa echivalentă. R4 R3
R: 6Ω
R5
5) În circuitul alăturat se cunosc: R1=1Ω;
R1 R2 R3 R4
R2=2Ω; R3=3Ω şi R4=3Ω. Să se calculeze
rezistenţa echivalentă a acestui circuit.
R: 2Ω

50
6) Valorile rezistenţelor din circuitul alăturat
sunt: R1=4Ω; R2=2Ω; R3=1Ω şi R4=2Ω. R1 R2 R3 R4
Calculaţi rezistenţa echivalentă a acestui
circuit.
R: 2Ω

7) Calculaţi rezistanţa echivalentă a circuitu-lui R1 R2 R3 R4


alăturat, cunoscând: R1=3Ω; R2=6Ω; R3=3Ω
şi R4=6Ω.
R: 4Ω
8) În circuitul din figura alăturată toate rezistenţele
R1 R2
sunt egale: R=8Ω. Calculaţi rezistenţa
echivalentă a circuitului. R5
R. 8Ω
R4 R3

9) Un circuit electric conţine următoarele


rezistenţe: R1=R2=R3=R4=R5=25Ω. R1 R2 R3 R4 R5
Calculaţi rezistenţa echivalentă a
acestui circuit.
R: 5Ω
B
10) Calculaţi rezistenţa echivalentă dintre
punctele A-B ale circuitului alăturat, ştiind
că toate rezistenţele au aceeaşi valoare:
R=12Ω.
R: 10Ω

11) Să se calculeze rezistenţa echivalentă a circuitului următor, ştiind că


rezistenţele sunt identice cu valoarea R.

51
1 2 3 N

R: Rech=R

52
GRUPAREA GENERATOARELOR
A. Gruparea serie
Pentru agrupa în serie mai multe generatoare se leagă borna negativă a
unui generator cu borna pozitivă a E1 E2 E3
următorului generator ş.a.m.d. r1 r2 r3
Să considerăm trei generatoare cu t.e.m. E1; I
E2 şi E3 şi cu rezitenţele interne r1, r2 şi r3,
conectate ăn serie şi care alimenteză un
consumator rezistiv R. R
Prin aplicarea legii a II-a a lui Kirchhoff pe
circuitul dat, se obţine: E1+E2+E3=IR+Ir1+Ir2+Ir3
E1 + E 2 + E 3
de unde: I=
R + ( r1 + r2 + r3 )
Prin comparaţie cu legea lui Ohm pe un circuit închis:
E
I=
R+r
se constată că prin legarea în serie a generatoarelor:
• tensiunea electromotoare este egală cu suma t.e.m. a generatoarelor:
E=E1+E2+E3
• rezistenţa internă este egală cu suma rezistenţelor generatoarelor:
r=r1+r2+r3

B. Gruparea paralel
Pentru gruparea paralel ageneratoarelor, se leagă E I1
la un loc bornele pozitive şi de asemenea se leagă r
împreună bornele negative. Considerăm trei E I2
r
generatoare identice cu t.e.m. E şi rezistenţa E I3
interioară r, grupate în paralel şi care alimentează r
un consumator cu rezistenţa R. R I
Aplicând legile lui Kirchhoff pe circuit se obţin:
I=I1+I2+I3
E=I1r+IR
Dar I1=I2=I3 deci I=3I1
E
Rezultă: I=
r
R+
3
53
Se constată că t.e.m. este E dar rezistenţa internă devine r/3.

54
ENERGIA ŞI PUTEREA ELECTRICĂ
Câmpul electric creat de generator determină trecerea prin circuit a
unui curent electric. Energia curentului electric măsoară lucrul mecanic
necesar pentru a transporta o sarcină electrică q printr-o secţiune din
circuit într-un interval de timp ∆t, deci se poate scrie:
W=U.q
sau W=U.I.∆t
Dacă, consumatorul este caracterizat numai prin rezistenţă, energia
este:
W=R.I2.∆t
Sau după înlocuirea intensităţii curentului, din legea lui Ohm, se obţine:
R .E 2
Wext = ∆t
(R + r)2
În mod asemănător, se poate scrie energia pe circuitul interior:
rE 2
Wint = ∆t
(R + r)2
Energia consumată pe întregul circuit se obţine prin însumare şi este:
E2
Wgen = ∆t
(R + r)
Randamentul arată ce fracţiune din energia dată de generator este utilă.
Pe baza celor trei energii disipate pe un circuit electric se poate calcula
randamentul circuitului electric simplu:
W R
η = ext =
Wgen R + r
Această relaţie arată că randamentul este are o valoare subunitară care
depinde de valoarea rezistenţelor din circuit (internă şi externă).
Puterea curentului electric se poate exprima ţinând cont de formula de
W
definiţie a puterii: P=
∆t
Ţinând cont de expresiile celor trei energii se obţine:

55
E2
Pgen =
R+r
RE 2
Pext =
(R + r)2
rE 2
Pint =
(R + r)2
Puterea pe care o furnizează generatorul către circuitul exterior este
influenţată de valoarea rezistenţei exterioare R.
RE 2
P=
(R + r)2
de unde se obţine următoarea ecuaţie cu variabila R
PR2+(2Pr-E2)R+Pr2=0
Această ecuaţie admite următoarele soluţii pentru rezistenţa R:
E 2 − 2 Pr ± E E 2 − 4 Pr
R 1, 2 =
2P
Pentru ca valorile să aibă sens fizic trebuie ca:
E2-4Pr≥0
Deci E2≥4Pr
E2
de unde P≤
4r
E2
deci puterea maximă este Pmax =
4r
Din compararea cu expresia puterii disipată pe circuitul exterior,
RE 2
P=
(R + r)2
se obţine: R2-2Rr+r2=0
sau (R-r)2=0
de unde R=r

56
Aceasta reprezintă condiţia pentru transferul optim de putere într-un
circuit electric.
Pentru un circuit electric cu valori date pentru Pu
t.e.m. E şi r rezistenţa internă a generatorului se
poate reprezenta graficul puterii utile în funcţie de
valorile rezistenţei externe, de unde se vede că
acesta prezintă un maxim pentru valoarea R=r. r R

PROBLEME

1) O sursă cu t.e.m. E=10V şi rezistenţă interioară r=1Ω, disipă pe un


rezistor cu rezistenţa R o putere P=9W. Să se calculeze tensiunea U la
bornele sursei şi să se interpreteze rezultatele obţinute.
R: U1=9V U2=1V

2) Se consideră circuitul din figura alăturată în care:


E=120V, r=1Ω, R1=19Ω, R2=20Ω. Să se calculeze:
R 1
E
R R
a) valorile posibile ale rezistenţei Rx pentru ca puterea r 2 x

disipată de acesta să fie P=80W;


b) pentru ce valoare a lui Rx, puterea dezvoltată de sursă este mai
mare?
R: RX1=5Ω RX2=20Ω

3) Care este puterea maximă pe care o poate da o sursă unui rezistor


legat la bornele ei, dacă sursa are t.e.m. E şi rezistenţa internă r ? Care
este rezistenţa rezistorului ce ia această putere maximă?
R: Pmax=E2/4r

4) O sursă disipă în circuitul exterior aceeaşi putere P=80W, când la


borne este legat fie un rezistor R1=5Ω sau altul R2=20Ω. Să se
determine:
a) rezistenţa internă r şi t.e.m. E a sursei;
b) randamentul sursei pentru cele două rezistenţe R1 şi respectiv R2.
R: r=10Ω E=60V η1=33,3% η2=66,6%
57
5) Două surse identice au t.e.m. E=10V şi rezistenţa internă r=0,5Ω.
Cum trebuie ele conectate la bornele unui rezistor R=9Ω pentru ca să
dea acestuia o putere maximă şi care este valoarea acestei puteri?
R: serie P=36W

6) Două surse cu rezistenţele interioare r1=0,3Ω şi r2=1,2Ω transferă


aceeaşi putere maximă circuitului exterior, fie că sunt legate în paralel,
fie în serie. Să se determine t.e.m. E2 cunoscând că E1=4V.
r1
R: E 2 = E1 = 2V
r2

58
MĂSURĂRI ELECTRICE

Aparatul magnetoelectric
Unul dintre cele mai des utilizate aparate pentru
măsurări electrice (curenţi, tensiuni, puteri etc. este
aparatul magnetoelectric. Acesta este alcătuit dintr-un
magnet permanent, în formă de potcoavă sau de U,
între polii căruia se află o bobină ce se poate roti în
jurul unui ax. Solidar cu bobina se găseşte acul
indicator. Dacă prin bobină circulă un curent electric
are loc o interacţiune cu câmpul magnetic, bobina este rotită cu un
unghi proporţional cu intensitatea curentului electric. Astfel, acest
aparat este un traductor de curent electric. Pentru ca bobina să fie
uşoară trebuie ca sârma utilizată să fie foarte subţire. Această condiţie
face ca bobina să prezinte o rezistenţă electrică r cu valori de la câţiva
ohmi până la sute sau chiar mii de ohmi, rezistenţă ce de multe ori nu
poate fi neglijată.
Deoarece intensitatea curentului depinde direct proporţional de
tensiunea aplicată bobinei, instrumentul poate fi etalonat în multipli ai
amperului sau voltului. Dacă aparatul este conectat în serie, poate
măsura curenţi, iar dacă este conectat în paralel cu elementul de circuit,
poate măsura tensiuni. Scala valorilor mărimilor măsurate de
instrument poate fi mărită prin conectarea unor rezistenţe conectate în
serie (adiţionale) în cazul voltmetrului, sau a unor rezistenţe conectate
în paralel (şunturi) în cazul ampermetrului.

Şuntul ampermetrelor
Pentru a măsura un curent electric I de n ori mai mare decât curentul
maxim acceptat de un ampermetru se conectează în I Ia r
paralel cu ampermetrul un rezistor care să preia o
parte din curentul total. Ţinând cont că I=nIa , şi Is Rs
aplicând legile lui Kirchhoff, rezultă Is=(n-1)I/n , de
unde :
r
Rs =
n −1

59
Cunoscând rezistenţa internă r a ampermetrului şi factorul de
multiplicare n, se poate calcula valoarea şuntului necesar.
Rezistenţa adiţională a voltmetrelor
Dacă, cu un voltmetru ce poate măsura tensiuni maxime până la Uv , se
doreşte să se măsoare tensiuni mai mari U=nUv , Ra r

este necesar să se conecteze în serie cu voltmetrul un Uv


rezistor încât acesta să preia restul căderii de U
tensiune (U-Uv). Aplicând legea lui Kirchhoff pe
circuit se obţine: U=I(Ra+r) de unde valoarea rezistenţei adiţionale
este:
Rs=(n-1)r
În practică, cu acelaşi voltmetru se pot face măsurători multiple prin
conectarea adecvată a unor rezistenţe adiţionale cu 2
1

ajutorul unui comutator rotativ, realizându-se astfel 3 V


multivoltmetrul, foarte utilizat de către electronişti sau 4

electricieni, datorită faptului că un singur aparat este U


capabil să măsoare o multitudine de tensiuni electrice.

60
MĂSURĂRI ELECTRICE

• Aparate de măsură
Introducerea unui aparat de măsură într-un circuit electric perturbă
funcţionarea circuitului. Ca urmare, indicaţia aparatului de măsură va fi
diferită de valoarea mărimii respective în absenţa aparatului. Problema
care se pune în cazul măsurătorilor este ca această diferenţă să fie cât
mai mică.
În absenţa aparatului de măsură intensitatea R
curentului prin circuit este: I 0
E r
E
I0 =
R+r
Prin introducerea ampermetrului, care se
conectează în serie şi care se caracterizează prin A
Ra R
rezistenţa proprie Ra, intensitatea măsurată va fi: I
E E r
I=
R + r + Ra
Comparând cele două relaţii se observă că I este apropiat de I0 numai
dacă Ra<< (R+r).
Este evident că un ampermetru cu rezistenţa interioară mică va măsura
o valoare a intensităţii I mai apropiată de valoarea intensităţii I0 din
circuit în absenţa amprmetrului.
În cazul în care măsurăm tensiuni, intervine aceeaşi problemă.
Introducerea voltmetrului în circuit, modifică funcţionarea circuitului.
Pe o porţiune de circuit, a cărei rezistenţă este R, prin care trece
curentul I0, tensiunea este: U0=R.I0 IV
Pentru a măsura tensiunea, se introduce între cele V Rv
două puncte, deci în paralel cu R, un voltmetru a
cărei rezistenţă interioară este RV. IR R
I
Tensiunea la bornele rezistenţei este: U=R.IR E r
Pentru o măsurătoare bună trebuie ca I≈I0, deci
intensitatea curentului “furat” de voltmetru trebuie să fie neglijabilă
faţă de intensitatea curentului prin rezistorul R: IV<<IR
Aplicând legile lui Kirchhoff pe ochiul ce cuprinde voltmetrul:

61
UV UR
=
RV R
Ţinând cont că UV=UR rezultă că RV>>R, deci rezistenţa voltmetrului
trebuie să fie mult mai mare decât rezistenţa din circuit.

• Măsurarea rezistenţelor
Măsurarea rezistenţelor cu ajutorul ampermetrului şi al voltmetrului se
rezumă la a face raportul dintre tensiunea măsurată şi intensitate:
U
R= R
I
Orice măsurare presupune o eroare. Se pune problema să găsim o
metodă care introduce o eroare sistematică ±∆R, cât mai mică, pentru a
putea determina mărimea rezistenţei cât mai precis:
Rreală=Rmăsurată±∆R.

a) Montaj amonte
Voltmetrul, conectat în paralel la bornele V RV
IV
rezistorului necunoscut, R (mai sus –amonte-faţă I
A
de ampermetru), arată valoarea tensiunii la IR R
bornele acestuia, UV=UR, sau RVIV=RIR.
E
Ampermetrul indică intensitatea I care se divide
în IV prin voltmetru şi IR prin rezistor. Se obţine
sistemul de ecuaţii:
I = I R + I V ⇒ I R = I − I V

 R V I − IV I
 R V I V = RI R ⇒ = = −1
 R IV IV
I R +R R
de unde = V sau I V = I
IV R RV + R
UV UV UV UV U  R 
Astfel: R = = = = = V 1 + 
IR I − IV I − I R RV I  R V 
I
RV + R RV + R
Dacă rezistenţa R este foarte mică în comparaţie cu rezistenţa
voltmetrului RV, R<<RV se poate face aproximaţia:

62
UV
R≈
I
Este uşor de înţeles că această metodă permite măsurarea, cu eroare
mică, a rezistenţelor mici.

b) Montaj aval
În acest montaj, voltmetrul este conectat în IV V RV
paralel cu gruparea serie formată din rezistorul
A
necunoscut R şi ampermetru (după -aval-). IR R RA
Astfel, voltmetrul indică tensiunea UV=UR+UA I E
iar ampermetrul indică valoarea intensităţii
curentului care circulă prin rezistor.
 R 
Se pot scrie relaţiile: U V = I A R + I A R A = RI A 1 + A 
 R 
UV
De unde: R=
 R 
I A 1 + A 
 R 
UV
Astfel, se poate calcula rezistenţa R cu expresia: R =
IA
numai dacă R>>RA adică rezistenţa de măsurat trebuie să aibă valoare
foarte mare.

c) Metoda punţii
Circuitul din figura alăturată se numeşte “punte” B
având şase laturi, dintre care două sunt diagonale, R1 R4
una pasivă B-D care conţine un galvanometru şi A C
G
cealaltă activă A-C care conţine sursa de t.e.m. E.
Puntea este echilibrată atunci când diagonala R2 R3
pasivă nu este parcursă de curent electric. D
Aplicând legile lui Kirchhoff se poate scrie: E
• în nodul B: I1=I4
• în nodul D: I2=I3
deoarece IBD=0 (puntea fiind echilibrată)
63
• în ochiul ABDA: R1I1-R2I2=0
• în ochiul CBDC: R3I2-R4I1=0
Împărţind cele două relaţii, rezultă:
R1 R 2
= sau R1R 3 = R 2 R 4
R4 R3
R3
Considerând rezistenţa R4 necunoscută: R 4 = R 1
R2
Dacă rezistenţele R2 şi R3 sunt făcute din acelaşi B
fir metalic, rezultă o instalaţie numită puntea cu
fir sau puntea Wheatstone, iar rezistenţa necu- R1 R4
noscută R4 se calculează cu ajutorul expresiei G
următoare: A !2 !3 C
!3 D
R 4 = R1
!2

Prin deplasarea cursorului pe fir se realizează echilibrul punţii atunci


când acul galvanometrului indică un curent nul prin diagonala BD.

64
CONDUCŢIA ELECTRICĂ PRIN METALE
La metale, forţa de atracţie dintre nucleu şi electronii de valenţă este
mică, deci electronii de valenţă pot trece uşor la atomii vecini deoarece
sunt atraşi de nucleele lor cu forţe de acelaşi ordin de mărime. Atomii
metalelor devin ioni pozitivi, deoarece pierd unul sau mai mulţi
electroni de valenţă, numiţi electroni liberi sau electroni de conducţie,
care trec de la un atom la altul. Deplasarea
electronilor liberi în interiorul metalului se face
dezordonat, în toate direcţiile, printre ionii
pozitivi. Electronii de conducţie aparţin
sistemului de atomi al metalului care rămâne
neutru din punct de vedere electric deoarece sarcina electrică a tuturor
electronilor liberi este egală cu sarcina electrică a tuturor ionilor
“legaţi” care execută doar oscilaţii în nodurile reţelei cristaline a
metalului.
Dacă la capetele unui conductor metalic se
aplică o tensiune electrică, electronii liberi vor
fi antrenaţi de forţele electrice ale câmpului
electric care se stabileşte în conductor, într-o
mişcare ordonată, de înaintare de-a lungul
conductorului, suprapusă peste mişcarea
dezordonată, către capătul pozitiv al
conductorului.
Electronii de conducţie au o deplasare de ansamblu către borna pozitivă
a generatorului electric, prin conductoarele circuitului exterior. Din
motive tradiţionale, sensul convenţional al curentului electric este ales
în sensul de mişcare al particulelor pozitive prin circuitul exterior al
generatorului electric, de la borna pozitivă către cea negativă. Sensul de
mişcare al electronilor prin conductoare este invers faţă de cel
convenţional.
În metale, curentul electric reprezintă circulaţia electronilor de
conducţie.
Circulând printre ioni, aceşti electroni produc numeroase ciocniri, la
fiecare ciocnire pierd energie sub formă de căldură determinând efectul
termic al curentului electric. Cu cât un conductor este mai subţire, cu
atât electronii de conducţie sunt mai apropiaţi, ciocnirile fiind mai

65
numeroase, rezultă că zonele mai subţiri se încălzesc mai puternic decât
zonele mai groase ale unui fir.

66
CONDUCŢIA ELECTRICĂ ÎN LICHIDE

A. Disocierea electrolitică
Lichidele pure nu conduc curentul electric, deoarece nu au purtători
de sarcină electrică liberi. Substanţele ale căror soluţii în apă, sau în
alte lichide, conduc curentul electric se numesc electroliţi. Electroliţii
pot fi acizi, baze, săruri etc.
În soluţie, fiecare moleculă a electrolitului este înconjurată de un grup
de molecule ale solventului (apa) care tind să rupă moleculele
electrolitului în părţi cu sarcini electrice diferite. Ca urmare a acestui
fenomen, moleculele electrolitului se desfac, în contact cu solventul, în
ioni pozitivi numiţi cationi şi în ioni negativi numiţi anioni.
Alături de procesul de disociere electrolitică, are loc şi procesul invers
de recombinare a ionilor, care este frânat de către moleculele
solventului care înconjoară fiecare ion. La o temperatură constantă se
ajunge la echilibru: numărul moleculelor care se disociază în unitatea
de timp este egal cu cu cel al moleculelor rezultate din procese de
recombinări.
Procesul de desfacere a moleculelor electrolitului în ioni de semn
opus, în contact cu un solvent, se numeşte disociere electrolitică.
B. Electroliza
Dacă într-o cuvă se montează doi electrozi şi se
toarnă o soluţie a unui electrolit, se realizează un A C
voltametru. Dacă între electrozii voltametrului se
conectează o sursă electrică, electrodul conectat la
polul pozitiv se numeşte anod iar cel conectat la E
polul negativ se numeşte catod.
Sub acţiunea câmpului electric dintre anod şi
catod, ionii din soluţie vor căpăta o mişcare ordonată: ionii pozitivi spre
catod iar ionii negativi spre anod:
• anionii (ionii negativi) cedează anodului electronii în exces care
trec în circuitul exterior iar atomii se degajă sau se combină cu alţi
atomi;
• cationii (ionii pozitivi) primesc electroni din circuitul exterior iar
după neutralizare se depun pe catod sau se degajă.
67
Procesul de deplasare, neutralizare şi de depunere sau degajare a
produşilor rezultaţi din disociere electrolitică, determinat de trecerea
curentului electric continuu prin soluţiile electrolitice, se numeşte
electroliză.

C. Electroliza cu anod solubil


Dacă electrolitul este o sare a unui metal care se găseşte şi la anod, au
loc reacţii de combinare a anionilor cu metalul din catod formând o
sare.
Imediat are loc disocierea electrolitică cu formare de ioni pozitivi şi
ioni negativi care vor fi deplasaţi la catod, respectiv la anod cu depuneri
succesive de atomi la catod iar concentraţia ionilor din soluţie rămâne
constantă. Se spune că are loc electroliza cu anod “solubil”.

D. Legile electrolizei
Pentru neutralizarea fiecărui ion, între acesta şi electrod are loc un
transfer de sarcină: q=ne
unde n reprezintă numărul de electroni primiţi sau cedaţi de ion
(valenţa).
La trecerea unei sarcini Q prin circuit, numărul de ioni neutralizaţi este:
Q
N=
q
iar masa acestora este: m=N.m0
unde m0 este masa unui ion.
Din aceste relaţii rezultă că masa de substanţă depusă la catod este:
m
m= 0Q
e.n
Amplificând şi simplificând cu numărul lui Avogadro, NA, rezultă:
1 m0 N A
m= Q
N Ae n
Făcând notaţia: F=NA.e=96500C/mol (numărul lui
Faraday)
produsul µ=NA.m0 este masa molară a
substanţei

68

rezultă: m= Q
Fn
sau dacă se ţine cont de intensitatea curentului electric: Q=I.t

m= I.t
Fn
Această relaţie constituie legea generală a electrolizei.

Dacă se notează cu: k= numit echivalent electrochimic,
Fn
rezultă m=k.I.t
Masa de substanţă separată dintr-un electrolit este proporţională cu
intensitatea curentului electric şi cu timpul în care circulă acel curent
prin electrolit.
E. Aplicaţiile electrolizei
1. electrometalurgia se ocupă cu obţinerea unor metale neferoase
prin electroliza unor soluţii sau topituri de metale.
2. galvanostegia presupune depunerea electrolitică a unor straturi
anticorozive pe suprafaţa unor corpuri sau pentru
înfrumuseţarea lor ( zincare, nichelare, argintare, aurire etc.)
3. galvanoplastia este arta de a modela unele metale, de a
reproduce după un tipar un obiect, prin metode electrolitice.
4. ionoterapia este utilizată în tratamentul unor boli prin trecerea
unui curent electric continuu printr-o soluţie în care sunt
introduse mâinile sau picioarele unui pacient.

PROBLEME
1) Nichelul are masa molară µ=58,68kg/kmol şi valenţa n=2. Ce
intensitate are curentul electric care depune prin electroliză în timp
de 4minute o cantitate de nichel cu masa m=338mg?
R: I=4,63A

2) Echivalentul electrochimic al cuprului este k=0,33mg/C. În cât


timp se depune, prin electroliza unei soluţii de sulfat de cupru, o
cantitate de cupru m=1,2g dacă intensitatea curentului folosit este
I=1,5A?
R: t=40min20s

69
3) Două băi electrolitice, una cu AgNO3 alta cu AuCl3 sunt legate în
serie. Dacă la terminarea procesului de electroliză s-a depus la
catodul primei băi m1=100g argint, care este masa m2 de aur
depusă la catodul celeilalte băi, cunoscând µ1=107,88kg/kmol,
µ2=197,2kg/kmol, n1=1 iar n2=3.
R: m2=61g

70
CONDUCŢIA ELECTRICĂ ÎN GAZE
După cum se ştie, un electroscop rămâne încărcat electric mult timp
datorită faptului că aerul nu este conductor electric. Dacă apropiem de
el o flacără, observăm că electroscopul se descarcă
repede. Aerul care conţine ioni devine conductor
electric. Descărcările electrice între două corpuri,
electrizate diferit, se produc mult mai uşor dacă
între ele se introduce o flacără.
“Aerul va fi străpuns în cazul câmpului electric foarte mare. O sarcină
rătăcită (electron sau ion) undeva, în aer, este accelerată de câmp, iar
când câmpul este foarte intens, sarcina poate atinge o viteză foarte
mare înainte de a lovi un atom, fiind în stare să smulgă un electron din
acel atom. Ca rezultat, sunt produşi din ce în ce mai mulţi ioni.
Mişcarea lor constituie o descărcare sau o scânteie electrică.”
R. Feynman
Trăsnetul este o decărcare electrică în aer (un transfer de sarcini
electrice între un nor şi sol, însoţit de fenomene luminoase). Aerul
atmosferic conţine ioni şi electroni obţinuţi în urma ionizărilor naturale,
provocate de radiaţia cosmică şi de elementele radioactive din
atmosferă şi de pe Pământ. În general, gazele conduc foarte slab
curentul electric deoarece conţin un număr mic de ioni şi electroni.
Fenomene luminoase apar şi în tuburile de descărcări electrice
luminiscente în gaze rarefiate. La electrodul negativ apare un strat

luminiscent a cărui culoare depinde de natura gazului (portocalie la


neon). În urma ciocnirilor dintre electroni şi atomii de gaz provocând
excitări şi ionizări ale acestora. Luminiscenţa apare în urma dezexcitării
ionilor.
Conducţia electrică în gaze se realizează prin ioni şi electroni, ca şi în
electroliţi, dar la trecerea curentului electric prin gaze nu se depune
substanţă pe electrozii tubului de descărcări în gaze.

71