Capitolul 5(pers Bellei)

Vise si neintelegeri

Dupa ce am parasit spitalul,nu am mai avut timp de vre-un vis in timpul

somnului.Daca as fi avut,mi-as fi adus aminte.Dar deja a devenit un subiect
detsul de enervant.

Dar,la urma urmei,am avut cea mai mare surpriza.Si nu numai pentru ca a
fost primul meu vis din aceasta luna.Acesta a fost cel mai viu vis de pana
acum.El era la cantina scolii,stand la masa care o foloseste Jessica si
Angella,dar acum el era singur.Si parea ca nimeni altcineva nu mai era in
cantina.M-am intors si m-am uitat la Cullen,si mi-am dat seama in ochii lui
ca eu sunt cautarea lui.Avea fata palida si se uita trist.Acele cercuri de sub
ochii lui pareau acum mai marcate pentru ca el acum parea pustiu.Ochii lui
mi-au dat curaj in inima,asezandu-ma langa el.Am observat un zambet pe
chipul lui.Un zambet slab,care a luminat cantina,incepand cu fata lui.
El a mers spre masa lui,dar acest lucru parea sa scada incet.Sau a fost
deoarece picioarele mele nu se miscau asa cum am crezut ca o fac.
-Imi pare rau ,Bella,a spus cu o voce aspra dar rafinata.
M-am trezit.Am gasit fereastra mea deshisa,din cauza vantului imi era
frig,dandu-mi un fior pe sina spinarii.
In clasa de matematica inca ii auzeam glasul,care,in realitate,nu l-am auzit
niciodata,lasandu-ma vulnerabila.
La absolvirea scolii am intalnit-o pe Angela.Am salutat-o.Imi era asa o
prietena buna.
-Angella..am inceput aproape intr-o soapta..tu...m-am oprit.Am inchis
ochii,rusinata.
Angella si-a ratacit ochii in salile scolii.
A fost neatenta.L-a zarit pe Cullen,aducandu-mi aminte de visul meu.El a
facut cativa pasi,pentru a se uita la noi.
-NU!a spus Angela,putin speriata.
-Of,nu m-am uitat la ea de rusine.
La pranz ne-am intalnit eu,Mike,Taylor,Jessica si un baiat pe care nu-l
cunoasteam.
Acel baiat mi-a luat mainile intre ale lui,prinzandu-ma de brat.
-Scuza-ma ca nu te-am vizitat inainte.Imi pare rau ca nu-ti aduci aminte
nimic,a vorbit protector.
-Dupa cum spuneam,cine esti tu?
-Eric.a spus el,rosind,si am simtit ca si eu faceam acelasi lucru.El si-a pus
o mana aproape de piept si a relizat.L-am imbratisat,si el a zbucnit intr-un
ras.
-Esti bine?
-Imi pare rau,a zis el inca razand.
-Da,a venit Mike razand zgomotos.
-Am fost intr-o tabara de teatru,in vara.Trebuia sa stiu daca a meritat,Eric
inca radea.
M-am simtit ranita si mi-era asa rusine.L-am auzit pe Eric strigand in urma
mea
-Te rog Bella,dar nu i-am dat atentie.
Respiratia mi se deregla si mi-am simtit ochii plini de lacrimi de furie.
Am plecat de la cantina si m-am asezat pe o banca in fata ei.Am inchis
ochii,pentru o clipa,privind in sus,lasand cateva picaturi de ploaie sa se
incadreze pe fata mea.
Am plecat acasa,fericita ca s-a terminat aceasta zi.
Am trecut pe la magazin,intalnindu-l pe Charlie.
-S-a intamplat ceva?a zis ridicand o spranceana.
Mi-am scuturat capul,confuza.
M-am dus in camera mea,aruncand rucsacul si pregatind cina.Charlie era
inca in picioara,si am inceput a-si spune.
-Voi incepe lucrul la cantina cu Sue.
El a deschis o bere,si a dat din cap.
-Asta insemnand marti,vineri si sambata,l-am informat eu.
-Aveti nevoie de bani?
-Nu la toate.
-Bine,dar nu lasati studiile deoparte.
-Bine,tata.
-Si spune-i lu Sue sa nu te retina pana tarziu.
-Bine,am zambit.
Charliemi-a zambit inapoi si se uita la mine de parca nu ma privit toata
viata lui.
M-am dus in camera sa-mi fac temele ,descoperind cat de mult ador
chimia.

Capitolul 6(prsp.lui edward)

Stiam ce trebuie sa fac.Nimic nu mi-a scapat.Sau poate pentru ca eu
puteam cunoaste gandurile altora,care nu erau asa rapide.Dar astazi
cariera mea,nu era tocmai o provocare.Defapt,a fost ceva foarte plictisitor.
Spre scoala,Jasper m-a insotit.Emmet si Rose au luat-o inainte.
Jasper a fost pierdut prin padure,dar l-am auzit,in timp ce manca.
-Alice!am tipat eu furios.
-Ce s-a intamplat?intreba Jasper ingrozit,pe punctul de a sari la mine.
-Nu-ti mai imagina nimic,Alice!
Acele imagini,eu si Bella,sarutandu-ne.
Jasper a inceput sa rada.Am deschis ochii,ridicand o spranceana
intrebator.Nu a fost nevoie sa spun cu voce tare.
-Foarte amuzant.
-Trezestete,Edward.Ne mai vedem.
Am vazut-o din nou pe Bella,in gandurile surioare mele.Chiar daca ea
incerca sa isi devieze gandurile , dar si eu ma uitam foarte insistent.
O soapta blanda mi-a atras atentia.Am incercat sa gasesc sursa.Am
ascultat din nou,acum mai mult ca o melodie formata .Sunetele doar s-au
tonifiat.
Intr-o clipa a fost tacere.M-am uitat in sus,jasper fiind deasupra mea.
-Ai terminat?
-Nu.
-Ai petrecut 4 ore?Uite,stiu ca e plictisitor,dar vreau sa merg acasa.
-4 ore?Nu,au fost doar cateva minute.
Jasper clatina din cap.
-Jazz,nu ai auzit o voce?I-am descriso,sperand ca a auzit si el.
-Deci a fost o voce feminina,concluziona el.Poate incerca cineva sa-ti
distraga atentia.
Ne-am intors acasa.
-Eu nu am de gand sa-ti cer scuze,Edward.Nu a fost vina mea ca te uiti in
mintea mea.
-Spunemi cum este.
-Astazi a avut din nou dureri de cap.Spune ca aude voci.
-Ha?Am intrebat eu surprins.
-Bella aude voci.Poate ca e o urma a amintirilor ei.
-Poate ca-si va aminti de mine.
-Edward,ce nu intelegi?Esti egoist.Bella va fi fericita,dar cu altul.
-Stiu.
Asa cum in fiecare noapte ma uitam la Bella,asa am facut si in aceasta
seara.M-am asezat langa ea,mangaindu-i fiecare trasatura fina a
fetei.Timpul trece cand te distrezi.I-am luat mana,sarutand-o.
-Imi pare rau.
Cand m-am intors acasa ,Jasper era in fata masinii,cu Alice.Stiam ca ea a
vazut totul.
-Alice,este cel mai important lucru din viata mea.
-Regreti ceva?
-Nu.
-Ai timp o eternitate sa fi cu ea.
-Stiu,dar uneori simt ca nu e de ajuns.
Am dat din cap.Ea a inteles.
Cand am ajuns la colegiu,Bellei i s-a luminat fata.
Acum trebuia sa trisez,apropiindu-ma de ea.Am rugat-o pe Alice sa-mi zica
cand are nevoie la infirmerie.
Nu mi-am dat seama ca in timpul orei de chimie ma gandeam numai la
ea,pana cand nu m-a intrerupt profesorul.
-Edward Cullen?
-N-am idee.Parea putin surprins de raspunsul meu ignorant.
-Domnisoara Swan?
-Rosu.
-Si baza?
-Albastru.
Am fost fericit.Iubirea mea era atat de inteligenta.Apreciam asta.