NUVELA REALISTA - Moara cu noroc - Ioan Slavici - demonstratie

Texte ce pot fi alese ca suport al demonstratiei: I.L. Caragiale, in vreme de razboi, Doua
loturi, O faclie de Pasti, Pacat; Ioan Slavici, Moara cu noroc, Popa Tanda, Padureanca,
Gura satului; Gala Galaction, Gloria Constantini, De la noi la Cladova; M. Sadoveanu,
Locul unde nu s-a intamplat nimic; L. Rebreanu, Catastrofa, Calvarul, Itic irul
dezertor; Marin Preda, O adunare linistita, !lbastra zare a mortii; D.R. Popescu, Duios
!nastasia trecea"
Orientari teoretice
Ca specie a genului epic, nuvela este mostenitoarea povestirii renascentiste din spatiul
cultural romanic si denumirea ei reflecta principala cerinta a intamplarii narate: noutatea,
ineditul. in timp, ineditul intamplarii a primit semnificatia de actual, evenimentul relatat
fiind petrecut in spatiul si timpul familiar, spre deosebire de cele legendare. in acelasi
spatiu cultural, dimensiunea mai redusa o opune romanului. in spatiul cultural
anglosaon, specia nuvelei nu este delimitata de celelalte ale pro!ei scurte, care se
diferentia!a in ansamblul lor de roman. Dimensiunea mai redusa a nuvelei " prin
raportare la roman " se datorea!a selectarii # sau imaginarii " unor intamplari ce, in
cotidianul lor realist, sunt definitorii pentru persona$ul care este un tip comun.
loan Slavici: Moara cu noroc
loan Slavici si"a intitulat primul volum de pro!a #ovele din popor, indicand prin c%iar
acest titlu natura lumii pe care o repre!inta& intamplarile, ca si persona$ele carora le sunt
atribuite, apartin stratului de $os, comun, al societatii. Ca si alti scriitori, autorul
#ovelelor din popor a fost marcat decisiv de lumea cunoscuta in perioada copilariei si
adolescentei sale " !ona satelor si targurilor de prin $urul 'radului unde se afla Siria
natala.
'cesta e si locul desfasurarii intamplarilor din Moara cu noroc, in care apar de altfel si
unele toponime ale !onei, ca 'rad sau Inau. insa ambianta, lumea in care se desfasoara
evenimentele si care le da acestora repre!enta"tivitate este definita mai cu seama din
perspectiva sociala, trasatura caracteristica realismului. Persona$ele au un statut social
bine definit si un mod de viata specific acestui statut, participand la dinamica proceselor
ce defineste timpul lor, inceputul veacului al (l("lea. C%iar locul ce da titlul nuvelei are
un istoric repre!entativ pentru mersul lumii in acest timp. Moara cu noroc este, de fapt,
un %an, care pastrea!a in nume amintirea a ceea ce a fost odinioara: o moara ce servea
oca!ional si ca %an pentru calatori, rari pe atunci. Cum insa targul, negotul si banii au
crescut in importanta in viata de !i cu !i, inmultind numarul calatorilor, functia initiala,
perfect integrata unei economii rurale autar%ice, a fost abandonata in favoarea celei mult
mai lucrative, a %anului, iar cladirea, mutata in apropierea drumului, potrivit noii sale
destinatii. )anul este proprietatea unui banc%er"camatar " in aceasta !ona cele doua
functii nu se disting intre ele inca " si este arendat doritorilor, fiind astfel o afacere
profitabila atat pentru proprietar, cat si pentru %angiul care ofera mancare si bautura
calatorilor in popas. Si padurile din vecinatatea %anului, locuri salbatice, au intrat in
circuitul afacerilor: erau ideale mai ales pentru cresterea turmelor de porci, importanta
sursa de venituri pentru oameni cu dare de mana " nobili, notabilitati, functionari cu rang
mai inalt din orase si targuri. 'stfel, meseria de porcar avea destula cautare si acesti
adevarati oameni ai padurii, cu infatisare si port grosolan, intrau in relatie cu oameni de
toate rangurile, destul de intreprin!atori pentru a"si rotun$i veniturile prin afaceri cu porci.
in salbaticia codrului, legea institutionali!ata sau statornicita prin traditie nu prea avea
putere. Porcarii aveau propria lor organi!are cu o ierar%ie in fruntea careia se situa
samadaul, respectat si mai ales temut, fiindca in codru el facea legea si tot el era cel care
negocia cu stapanii turmelor de porci. Pre!enta lor transformase locurile din prea$ma
padurilor in *locuri rele+, fiindca drumetii " cu bani, de vreme ce se deplasau pentru a
neguta " constituiau prada lor oca!ionala. 'supra porcarilor din !ona stapanea de catava
vreme un samadau vestit, Lica, barbat in floarea varstei, emanand o forta rece, nu lipsita
de putere de seductie. ,ost tal%ar de drumul mare, deci in afara legii, Samadaul " fiindca
acest rang devenise numele sau " se acomodase cu rapiditate oportunitatilor pe care
timpul le oferea, fiind un prosper om de afaceri si capetenie a unei bande de tal%ari, cele
doua indeletniciri servindu"se reciproc. 'se!at la drumul mare, intre locurile rele, sta"
panite de porcarii tal%ari, si targul, aflat in domnia legii, cu $udecatori si $andarmi, %anul
al carui nume da titlul nuvelei este repre!entativ pentru marele conflict intre lege si
nelegiuire pe care fireasca dorinta de prosperitate, ce poate deveni insa patima, il naste in
sufletul omului. intre ele alege norocul. Pre!entarea acestui loc repre!inta de fapt incipitul
nuvelei, cuprin!and, alaturi de prolog, o prima enuntare a temei.
-roul care"si va $uca norocul la %an, G%ita, este si el repre!entativ pentru acest timp. -l
este un om cumsecade cu o familie armonioasa intemeiata pe iubire si respect, careia se
straduieste, prin meseria lui de ci!mar, sa"i asigure bunastarea. Cum, din lipsa de capital,
reusita este destul de modesta intr"o lume rurala in care incaltamintea era mai curand un
obiect simbolic decat unul de stricta utilitate cotidiana, in spiritul timpului, G%ita se
%otaraste sa stranga banii necesari desc%iderii unui atelier de confectionare a incalta"
mintei, arendand Moara cu noroc. Luarea acestei deci!ii, un fel de prolog al nuvelei, este
re!ultatul consultarii familiei, a tinerei si frumoasei sale sotii care respecta %otararea
sotului, cap al familiei si responsabil pentru soarta ei, si mai ales a batranei sale soacre,
inteleptita prin eperienta varstei. in spiritul prudentei traditionale, batrana ii arata
ginerelui sau riscurile acestei sc%imbari: familia avusese parte de norocul unei vietuiri
linistite si ec%ilibrate care s"ar putea sc%imba in lumea cu totul noua si necunoscuta a
%anului, iar 'na insasi i se parea prea tanara si necoapta pentru noul ei rol de %angita.
'lternativa infruntarii riscurilor fiind saracia, G%ita optea!a pentru sc%imbare si familia
se muta la Moara cu noroc, aducand aici vrednicia si ordinea morala din vec%iul lor salas.
Re!ultatul este mai mult decat incura$ator, castigul este insemnat si %anul, binecuvantat
de pre!enta familiei in care vrednicia se imbina cu voia buna si bunavointa ospitaliera, isi
sc%imba numele printre drumeti, care dau acestui popas numele stapanului, *la G%ita+.
'ceasta fericita stare de lucruri se sc%imba in momentul in care Lica Samadaul isi face
aparitia la %an si". face pe G%ita sa inteleaga ca pastrarea afacerii banoase nu depinde
doar de legiuita arenda, ci si de bunavointa lui, a carei plata in avans si"o asigura singur,
*imprumutandu"se+ cu o suma mare
de bani pe care o ia din sertarul mesei, sub amenintarea fortei oamenilor sai. Returnarea
banilor, pe care Lica nu se ostenise sa"i numere, depindea, fireste, de starea de libertate a
Samadaului, dupa cum siguranta familiei lui G%ita in singuratatea acelei !ile de duminica
fara drumeti depindea de *cumintenia+ %angiului de a accepta targul propus de Lica, cu
atat mai mult, cu cat, in ciuda tuturor !vonurilor care circulau despre faradelegile lui, el
se dovedise invulnerabil in fata legii si a oamenilor ei.
intreaga compleitate a riscurilor despre care pomenise batrana este relevata in aceasta
infruntare dintre G%ita si Lica, intriga a nuvelei: carciumarul fusese dominat de tal%ar
care ii speculase cu raceala toate punctele vulnerabile& acestea se dovedisera a fi tocmai
cele pe care se intemeia po!itia si prestigiul sau de om vrednic, cinstit si cumsecade: era
un cap de familie iubitor si responsabil, respectat si cu respect de sine. Prabusirea lui
G%ita este urmarita printr"o actiune etrem de tensionata, in care vor mai fi implicate cu
rol %otarator si alte persona$e, care releva compleitatea tesaturii de patimi, favori!and
faradelegea, a acestei lumi. inainte insa ca o tal%arie si o crima sa provoace anc%eta
oficiala, infruntarea intre lege si nelegiuire, in care G%ita va fi implicat ca suspect de
complicitate " plasat public deci intr"o po!itie cu totul opusa celei initiale " masinaria
destinului se pusese in functiune, gratie adevaratelor slabiciuni ale %angiului, mici fisuri
in armatura sa launtrica& acestea se vor adanci progresiv, tulburand armonia familiei si
transformand %anul dupa c%ipul si asemanarea stapanului din umbra, Lica Samadaul. Cea
dintai are de suferit armonia si seninatatea familiei careia G%ita ii ascunsese continutul
confruntarii cu Lica si cu cei doi tovarasi ai lui, sustinand ca neasteptata vi!ita avusese un
caracter benign, porcarii aflandu"se in cautarea unor turme ratacite& cat despre
controversatul samadau, acesta era un client ca oricare altul si datoria %angiului este *sa
fie bine+ cu toti si sa nu se amestece, lasand in seama celor in drept re!olvarea
problemelor. Motivul pentru care G%ita si"a mintit familia este complicat: din orgoliu
barbatesc nu voia sa"i arate 'nei ca Lica era mai puternic decat el si, in acelasi timp, nu
dorea sa puna in discutie ramanerea lor la %anul care se dovedise o afacere atat de
rentabila, cu atat mai mult cu cat multimea banilor adunati prin vrednicie si a$unsi in
c%imirul lui Lica ii luase pentru o clipa mintile si nu se putea consola de pierderea lor.
'sa cum diagnosticase tal%arul, G%ita *tinea la bani+. 'scun!isul acesta, duplicitatea la
care recurge obligat, va atrage dupa sine sc%imbari mari in relatiile dintre soti. /aina
apasatoare il face sa"si piarda veselia si buna dispo!itie, ia deci!ii pe care sotia lui nu le
intelege, dar pe care ea le accepta convinsa ca sunt de competenta eclusiva a barbatului,
datoria nevestei fiind aceea de a"i intra in voie. Pre!enta frecventa a lui Lica la %an ii
permite acestui intrus sa intre in intimitatea familiei lui G%ita, care, linistita de opinia
favorabila a capului familiei, il accepta. Scenele cu aspect domestic, cu Lica impletindu"i
un bici celui mai mare dintre copii, in vreme ce 'na il a$uta tinand capatul fuiorului, il
innegurea!a insa pe G%ita, care simte g%impele gelo!iei& cu toate acestea, nu protestea!a,
ci isi disimulea!a gelo!ia, caci i se pare o epresie a slabiciunii. 'nga$ea!a la %an o
slu$nica sloboda in purtari si vorbe, potrivita pentru petreceri mai desantate, si 'na se lasa
atrasa uneori in asemenea manifestari care il infierbanta pe Lica si cresc frustrarea sotului
ei, asa incat la %an se insinuea!a si creste o atmosfera de suspiciune, otravita de aburii
patimilor in care se amesteca banii si seualitatea.
in complicatul $oc al relatiilor de la %an ce"i include pe cei trei mai intervin si alte
persona$e, repre!entative si ele pentru acest timp in care legea si nelegiuirea se opun si
totusi cooperea!a, gratie unei valori ravnite de toti: banul. 0nul dintre aceste persona$e
este $andarmul Pintea, fost tovaras de tal%arii al lui Lica, a$uns la inc%isoare din cau!a lui
si devenit om al legii tot din cau!a lui, caci in calitate de om al legii putea sa"si ia
revansa, dorita cu ardoare, iar autoritatile il anga$asera tocmai fiindca era familiari!at din
interior cu lumea raufacatorilor pe care trebuia sa o combata. Spri$inul pe care acesta i".
ofera lui G%ita nu este lipsit de ambiguitati morale: prin resortul lui interior " dorinta de
revansa " si prin natura serviciilor cerute in sc%imb si care nu sunt de alt gen decat cele
ale lui Lica, fiindca G%ita urma sa se arate tovaras al tal%arului, inlesnind prinderea
acestuia cu dove!i relevante in $ustitie. -pisodic, dar cu mare impact in desfasurarea
peripetiilor, apare si o tanara vaduva din marea nobilime, devenita, din nevoia si placerea
luului vietii din marile orase ale imperiului, complice a lui Lica, caruia"i presc%imba
banii si bi$uteriile tal%arite, profitand de respectabilitatea pe care rangul ei i". dadea.
'ceeasi lacomie si, mai ales, coc%etaria ei de femeie de lume o condusesera la greseala
fatala de a pastra si a se impodobi cu una din aceste bi$uterii ce fusese recunoscuta de
proprietarul ei de drept, situatie de!onoranta in sfera nobiliara, care provocase
sinuciderea sotului ei, dar mai ales situatie virtual periculoasa pentru Lica, la care
oamenii legii ar fi putut a$unge, urmand acest fir. in lumea Samadaului si dupa legea lui,
o astfel de greseala are o singura solutie " eecutia complicelui periculos prin nesabuinta "
si nici un altfel de considerent nu impiedica atragerea intr"o cursa si uciderea tinerei
femei, a fiului ei, un copil slabut si bolnavicios, si a tuturor servitorilor ce insoteau
luosul ei ec%ipa$. Moartea atator nevinovati e dictata de necesitatea eliminarii tuturor
martorilor, oricat de vag ar fi pericolul pe care l"ar repre!enta " ca!ul baietasului.
'laturi de tal%arirea unui arendas dintr"o localitate apropiata de %an, petrecuta cu putina
vreme inainte, aceasta crima oribila marc%ea!a un %otar,
un punct de cotitura: intai, fiindca spulbera faima de loc binecuvantat dobandita de %an
dupa venirea familiei lui G%ita, apoi, fiindca insusi %angiul este implicat oficial ca
suspect intr"un proces si este eliberat doar din lipsa de probe, cu alte cuvinte bunul sau
renume de om cinstit este definitiv compromis in opinia publica, dupa cum constata cu
amaraciune G%ita. insa aceasta constatare nu". va determina sa o rupa %otarat cu acest loc
si sa puna astfel capat relatiilor ambigue cu Lica, pentru care procesul s"a dovedit de
altfel un triumf total. Cunoscand oamenii si mai ales slabiciunile lor, Samadaul "pentru
care faptele cumplite petrecute faceau parte dintr"o serie, intrau in rutina vietii sale
nelegiuite " manipulea!a cu inteligenta si raceala oamenii legii si nu numai ca scapa
nepedepsit, dar obtine condamnarea la ocna, pentru propriile"i fapte, a doi dintre porcarii
pe care ii avea in subordine si care planuisera sa". fure. Dovedindu"se invulnerabil in fata
legii, Lica isi intarise puterea si printre ciracii sai, carora le demonstrase consecintele
teribile ale planurilor de insubordonare, de contestare a po!itiei sale de capetenie abso"
luta. Dupa proces, mangaindu"se cu gandul ca nici altii n"ar fi fost mai buni in
impre$urari asemanatoare, cand legea se dovedeste neputincioasa in a"i apara pe cei
cinstiti si nevinovati, G%ita se bucura intunecat de sumele mari de bani pe care Lica i le
da spre a le sc%imba, din care o parte ii revenea in contul *imprumutului+ initial, si
planuieste sa se desparta de acest loc in maniera lui Lica, cu alte cuvinte sa dispara de la
%an cu toti banii, dupa ce"si
&
va pune familia la adapost. Momentul ales e sarbatoarea de
Pasti pe care familia proiectase sa o petreaca in satul natal, cu rudele si cunoscutii. il ves"
teste pe Samadau ca va fi singur la %an si ca e momentul potrivit sa vina cu toti banii si
bi$uteriile pe care urma sa le sc%imbe si"si anunta familia ca nu o va insoti in proiectata
calatorie. implinirea planului, care ar fi facut definitiv din omul cinstit de odinioara un
%ot si ar fi repre!entat in plan subiectiv un soi de revansa in $ocul rivalitatii cu Lica, este
deturnata de %otararea ferma a 'nei de a nu pleca fara sotul ei. ' petrece sarbatorile fara
G%ita insemna din perspectiva ei o ruptura in relatiile dintre soti, agravata de afisarea ei
publica. Cum G%ita nu putea sa"i destainuie 'nei planul sau, pleaca doar batrana cu cei
doi copii, astfel incat in 1inerea Mare se regasesc impreuna, intr"o atmosfera eplo!iva,
incarcata de suspiciuni si patimi in care se amesteca aurul cu atractia carnala, cei trei
protagonisti, G%ita, 'na si Lica, acesta din urma neplacut surprins de pre!enta femeii si
mai banuitor cu privire la intentiile %angiului.
Punct culminant al nuvelei, tensiunea eplodea!a intai intr"o petrecere atatata si
nelegiuita prin raportare la semnificatia sacra a !ilei. Prinsa in varte$ul acestei veselii
infernale, 'na $oaca patimas cu Lica, dandu"i sotului ei impresia ca s"a lasat cucerita de
puterea de seductie diabolica a tal%arului si precipitand astfel o tulbure dorinta de
ra!bunare care". va face pe G%ita sa plece de la %an, nu spre a se elibera de slabiciunea
pentru 'na si a a$unge astfel la fel de puternic, invincibil ca Samadaul insusi, dupa cum ii
soptise ispititor acesta, ci spre a". c%ema, in sfarsit, pe omul legii, pe Pintea. Plecarea
intempestiva a sotului ei o face pe 'na sa creada ca acesta i"o cedase lui Lica, intr"un
mod descalificam pentru un barbat, dupa cum ii spunea si tal%arul incins de dorinta, care
si pusese la cale, cu secondantul sau, Raut, un plan de lic%idare a %angiului ce oricum stia
prea multe. Cu totul descumpanita si profund ranita in orgoliul ei feminin, 'na ii cedea!a
lui Lica. 'cesta insa, surprin!andu"se pe sine insusi prin constatarea ca tanara femeie are
asupra lui o putere de atractie mai mare decat a unui trecator obiect de placere, abandonat
cu raceala dupa implinirea poftei, intar!ie tulburat in prea$ma ei, inainte de a se smulge
printr"un efort de redobandire a controlului asupra sa si a situatiei. intar!ierea si furtuna
de!lantuita afara solicita peste masura calul tal%arului care se adaposteste intr"o biserica
si, pe cand rupea perdeaua sfantului altar spre a"si acoperi bidiviul etenuat, Lica
reali!ea!a cu spaima ca"si uitase la %an c%imirul cu aurul tal%arit, dovada fara putinta de
tagada in mainile legii. /erori!at de gandul sfarsitului implacabil, Samadaul isi fortea!a
calul intr"un efort disperat de a"si recupera c%imirul si a$unge la %an la cateva clipe dupa
sosirea lui G%ita si a lui Pintea. Cu totul innebunit de constatarea ca Lica plecase de$a
lasand"o pe 'na pangarita definitiv, G%ita, care". lasase pe obsedatul Pintea sa cercete!e
impre$urimile, o in$ung%ie pe 'na c%iar in momentul in care, din prag, Raut, conform
planului, il eecuta cu un foc de arma. Lica isi recuperea!a c%imirul si, in vreme ce
secondantul sau incendia!a %anul, se mai apleaca o data asupra 'nei muribunde care mai
apuca sa"i !garie fata inainte de a muri. La lumina flacarilor ce mistuie Moara cu noroc,
Pintea isi vede rivalul si e terori!at de gandul ca acesta ar putea fugi inca o data. insa
pentru Lica nu mai eista scapare& cu fata ar!ind de !garieturile incriminatoare, tal%arul
isi impinge calul mort in albia paraului umflat de apele furtunii si se repede napra!nic cu
capul spre trunc%iul unui copac, punandu"si capat !ilelor. 'sa il gaseste Pintea care"i va
impinge cadavrul in apele involburate pentru a ascunde lumii ca Lica i"a scapat din nou,
definitiv, de asta data.
Revenind cu copiii dupa sarbatori, batrana nu mai gaseste decat ruinele fumegande ale
Morii cu noroc si conc%ide ca ginerele si fiica ei au lasat probabil fereastra desc%isa in
timpul furtunii si incendiul va fi fost provocat de un tra!net care i"a ucis, dupa cum le"a
fost scris. 'poi, cu copiii de mana, paraseste locul tragediei.
Caderea in pacat a omului cumsecade si vrednic care o antrenea!a dupa sine si pe tanara
si prea copilaroasa lui sotie, ca si inevitabila ispasire prin
moarte a acestei cedari la ispita sunt infatisate in nuvela cu o profunda intelegere a
mecanismelor sufletesti si cu forta tragica, fiindca intoarcerea rotii norocului pentru acest
cuplu de oameni simpli, cu nimic diferiti de semenii lor, nu e mai putin !guduitoare decat
prabusirea in suferinta si moarte a eroilor de tragedie. -i sunt animati de dorinta fireasca
de prosperitate careia oportunitatile vremii, inceputul veacului al (l("lea, ii dau imbold.
C%iar si Lica Samadaul a$unge pia!a rea, ispititorul si corupatorul, la capatul unei
evolutii: asa cum ii destainuie lui G%ita, fusese la inceput un porcar oarecare pe care
orgoliul " rusinea de a fi pierdut o turma sau de a fi fost destul de slab spre a putea fi
furat, spune el " ."a determinat sa ucida ca sa acopere paguba. ' ucis apoi spre a se
vindeca de slabiciunea remuscarii si a a$uns abia apoi sa aiba placerea, $ubilatia puterii
sale absolute pe care i"o dadea uciderea, sangele victimei. Mai mult decat banii,
Samadaului ii place sa stapaneasca oamenii, sa"i manipule!e, aceasta fiind adevarata lui
patima, el ramanand insa mereu c%ib!uit, stapan pe sine si pe situatie. in fond, Lica
gestionea!a banda de tal%ari, cu complicitatile sale evidente sau nu, cu maimum de
eficacitate, este, cu alte cuvinte, un afacerist al tal%ariei, crima ramanand strict func"
tionala " cu toata placerea pe care a$unsese sa o resimta in comiterea ei. in felul sau, Lica
este un cunoscator al firii umane, privirea sa tare g%iceste in sufletul celor cu care vine in
contact, al caror comportament devine astfel previ!ibil pentru el. De fapt, singura
surpri!a in aceasta privinta si"a furni!at"o el insusi, care se credea imun la sentimente,
socotite slabiciuni si invinse, credea, o data pentru totdeauna, prin crima.
Din punctul de vedere al constructiei subiectului, e revelator faptul ca Samadaul este
creatorul situatiilor, autorul scenariului in care toti ceilalti sunt obligati sa reactione!e mai
mult decat sa actione!e. Daca privim evenimentele din perspectiva lui G%ita, ele ne apar
ca incercari la care eroul este supus si pe care nu i!buteste sa le treaca. Masura prapastiei
morale in care s"a prabusit o dau nu atat faptele sale, fiindca G%ita n"a fost decat un
tainuitor, fara nici un rol activ in faptele cumplite petrecute in $ur, ci gandurile, intentiile
care au generat planul sau de a inc%eia episodul crasmariei din viata sa. in alcatuirea
acestui plan, interesul ma$or il constituia suma de bani cat mai mare, de dragul careia tot
restul, sacralitatea momentului 2era Saptamana Patimilor3, familia 2ce urma sa fie parasita
pentru o vreme, credea el3 ca sa nu mai vorbim de cinste si bun renume, ramanea in
umbra. Cu mai putin calcul rece, mai febril, G%ita gandea ca si Lica. - adevarat ca acest
plan fusese facut cu mintea tulburata de vederea marilor sume de bani ce"i treceau prin
mana, din care doar o parte ii revenea " particularitatea patimii banilor fiind tocmai
nesatul ei care eclude orice impacare a implinirii. 'tunci insa cand are in fata pierderea
'nei, G%ita nu se mai gandeste la bani si, paradoal intr"un fel, devine ucigas din iubire.
Scena in$ung%ierii 'nei este una din cele mai tulburatoare, tocmai pentru ca e plina de
blandete, este cu totul lipsita de furia pe care gelo!ia ar presupune"o. G%ita o ostoieste pe
'na, incearca sa"i alunge frica rostind acea fra!a incarcata de nesfarsita si adevarata
duiosie: *'m sa te ucid ca pe copilul meu.+ Pentru prima data dupa mult timp, tocmai
gestul ucigas este invaluit in tandretea protectoare prin care se manifestase in vremuri
fericite iubirea lui pentru 'na,
Legatura etrem de puternica si complea intre cele trei persona$e, pecetluita in final prin
moarte, este una dintre cele mai profunde figurari ale motivului ispitei si, pana la un
punct, ale triung%iului. Rolul de ispititor, al sarpelui, pare a"i reveni in eclusivitate lui
Lica, cel care stapaneste sufletele cultivand patima nesatioasa a banului, dobandit de el
prin tal%arie, intunecat corn al abundentei. insa, din perspectiva destinului lui Lica,
ispititoarea este 'na, femeia a carei feminitate imbina farmecul sen!ualitatii cu o anume
inocenta ce se cere prote$ata de forta si puterea barbateasca. 'ceasta 'na, sotie si mama,
."a atras dintru inceput pe Lica si, c%iar daca intentia lui a fost doar aceea de a o pangari,
de a o trata ca pe un obiect de placere, in final s"a constatat ca 'na i"a produs o rana
omeneasca. -a a intors norocul lui Lica. 4uvela Moara cu noroc este de fapt istoria
acestor trei destine impletite.
1ocea naratorului omniscient, nepersonali!at in aceasta naratiune obiectiva, conserva
numeroase elemente ale vorbirii populare, dar, in locul suculentelor !icatori populare atat
de frecvente in opera marelui sau contemporan, Creanga, gasim la Slavici numeroase
consideratii etice cu caracter general, vadind acuitatea observatiei asupra compleitatii
sufletului uman. ,iindca I. Slavici este interesat mai cu seama de dramele sufletesti pe
care le traiesc oamenii prinsi in prefacerile timpului.