Iona-Marin Sorescu

Introducerea:
Marin Sorescu s-a remarcat in constiinta cititorilor nu numai prin varietatea tematica a operei, ci si prin realizarea artistica a
acesteia. Printre numeroaasele sale opere se evidentiaza parabola dramatica Iona, ce a fost publicata in volumul Setea muntelui de
sare, aparut in anul 1974.
Iona apartine teatrului modern, unde nu se mai pastreaza distinctiile dintre speciile traditionale ale dramaturgiei: tragedie,
comedie, drama. Eliberarea de formele dramaturgiei traditionale se manifesta prin mai multe aspecte: alaturarea comicului si a
tragicului, reluarea parodica a unor strategii din dramaturgia traditionala, insertia liricului in text, valorificarea si reinterpretarea unor
mituri, lipsa coflictului, incalcarea succesiunii temporale a evenimentelor, disparitia dialogului si prezenta monologului, timpul si
spatiul cu o valoare simbolica, naraiunea discontinu i existena personajelor stilizate, lipsite de o psihologie verosimil.
Iona de Marin Sorescu, este una dintre piesele reprezentative pentru formele de manifestare ale teatrului modern. Integrat
ntr-o trilogie, Setea muntelui de sare, cuprinznd parabole pe tema destinului uman, piesa este structurat la nivel compoziional n
patru tablouri, n care apar trei personaje: Iona, Pescarul I, Pescarul II ( cele din urm fr nicio replic n text).La inceputul fiecarui
tablou autorul plaseaza niste indicatii scenice ample destinate fixarii spatiului si menite sa individualizeze personajul: Ca orice om
foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebari si-si raspunde, se comporta tot timpul, ca sic and in scena ar fi doua
personaje. Se dedubleaza si se strange, dupa cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice. Consecintele aduse de aceasta
dedublare a personajului sunt disparitia conflictului si a intrigii si plasarea actiunii in timpul parabolei.

Tema si viziunea despre lume:
Renunnd la conveniile de compoziie ale textului dramatic aciune, dinamism, dialoguri care determin evoluia aciunii - ,
piesa lui Marin Sorescu abordeaz tema destinului uman, dup cum mrturisea nsui scriitorul: mi vine s spun c Iona sunt eu Cel
ce triete n ara de Foc este tot Iona, omenirea ntreag este Iona, dac-mi permite. Iona este omul n condiia lui uman, n faa
vieii i n faa morii. Aadar, ni se propune o alt formul de spectacol dramatic. Pentru c, n opinia lui Marin Sorescu, teatrul este
el nsui o form a poeziei, metafor concretizat, imagine complex la diverse niveluri de semnificaie i asociere, de la cel mai
rudimentar concret la cel mai ezoteric abstract.
Drama red frmntarea omului in efortul de aflare a sinelui. Iona intrupeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest pe
care il savarseste in acest sens. Contextul in care are loc monologul personajului este cel in care Dumnezeu s-a retras din orizontul si
din cunostinta umana si, pentru mentalitatea moderna, nu mai are puterea de a avertiza fiinta asupra amanarii invierii. Cu toate
acestea, omul se revolta in fata destinului sau, refuza sa-si accepte soarta de fiinta solitara, incearca sa-si redescopere identitatea,
originile si sa-l regaseasca pe Dumnezeu. Scenele semnificative care sustin tema si viziunea despre lume sunt, pe de o parte, cea in
care Iona isi pierde ecoul, iar pe de alta parte, scena in care protagonistul scrie un bilet cu propriul sange. El incearca astfel sa gaseasca
salvarea si trimite scrisoarea, dar faptul ca ajunge sa o gaseasca ii accentueaza sentimentul acut al singuratatii.
Avand ca punct de plecare povestea biblica a lui Iona, Marin Sorescu creeaza o drama moderna despre singuratate si tragica
absenta a sensului in lume. Piesa este constituita sub forma unui dialog interiorizat ce prezinta viziunea despre lume a omului modern.

Titlul:
Titlul piesei trimite la mitul biblic al prorocului Iona din cartea cu acelasi titlu a Vechiului Testament. Marin Sorescu pastreaza
din mitul biblic doar numele eroului, Iona, dar ii schimba cu totul destinul. Acesta se afla la inceput prizonier in gura unui peste, fara
posibilitatea evadarii si fara a fi savarsit vreun pacat. Actiunea de a pescui devine simbol al cautarii, al cunoasterii, iar tragicul situatiei
consta in faptul ca procesul cunoasterii se deruleaza intr-o lume inchisa: abdomenul monstrului marin.

Conflictul:
Conflictul din piesa lui Marin Sorescu consta de fapt in drama existentiala a protagonistului Iona, este un conflict atipic,
interiorizat. Imagine a omului modern, Iona traieste plenar un conlict interior cu propriul sine, intr-o intriga de mare tensiune dramatic
nascuta din discrepanta dintre idea de libertate, de cunoastere absoluta, si damnarea de a trai intr-un orizont inchis.




Finalul:
Daca in incipit, lui Iona i se intampla cel mai ingrozitor lucru omenesc, pierderea ecoului, in final eroul se razvrateste impotriva
existentei intr-un spatiu limitat si prin aceasta revolta isi ia in stapanire destinul, depasindu-si astfel conditia.
Iona i ncheie cutarea mrii i a nadei celei mari printr-un gest decisiv. nelegnd c nu demersul cunoaterii sau al depirii
limitelor proprii este greit, ci modul n care este acesta este condus, Iona ndreapt cuitul cu care spintecase burile de balen spre
propria burt. S-a afirmat (Eugen Simion ) c sinuciderea nu este, n cazul lui Iona, o soluie a ieirii din comedia existenei, cum este
n cazul eroilor lui A. Camus. Pe eroul lui Marin Sorescu l preocup posibilitatea ieirii din ceva, o dat nscut, iar personajul fiind
convins c moartea nu e dect un prag simbolic, un nou capt de drum. n esen, nu att asumarea morii ca rezolvare a unui destin
limitat conteaz, ct mai ales afirmarea revoltei ca atitudine polemic fa de un destin insumabil. Tragicul nu rezid n moartea
propriu-zis, ci n curajul confruntrii destinului propriu ( omul jucrie a destinului ) cu destinul lumii. Regsirea identitii (Mi-am
adus aminte: Iona. Eu sunt Iona) este echivalent cu descoperirea unui adevr simplu: orict de limitativ ar fi condiia uman, omul e
liber att timp ct se descoper / cunoate pe sine.

Statutul moral, social, psihologic:
Statutul social al personajului, cel de pescar, simbolizeaza figura sperantei eterne pana la ultimul sau gest savarsit. Actul de a
pescui semnifica nevoia de cunoastere si autocunoastere. Iona este pescarul care traieste viata, printr-o miscare neincetata in din
pantecele unui peste in altul, in cautarea unui orizont de lumina, desi acesta se dovedeste in final tot o lume inchisa, nedefinita.
Personajul este construit sa reprezinte singuratatea conditiei umane.

Trasatura dominanta de caracter a lui Iona:
Principala trasatura a protagonistului, care se dovedeste mai degraba o stare , este singuratatea, deoarece el reprezinta
solitudinea conditiei umane. O secventa care dovedeste solitudinea personajului este cea in care Iona isi pierde ecoul. Astfel, el isi
cheama dublul pana constata ca este inconjurat de pustietate, dar pustietatea macar ar trebui sa-i raspunda: ecoul. Disparitia
ecoului pare a-i anula existenta. Spaima protagonistului este cauzata de faptul ca omul constata sursa nefericirii sale, dandu-si seama
ca lumea este doar o serie de orizonturi: nimic, decat un sir de burti, ca niste geamuri puse unul langa altul.
O alta secventa care accentueaza sentimentul acut al singuratatii personajului este aceea in care Iona scrie un bilet cu propriul
sange. El incearca sa trimita scrisoarea, intr-un gest disperat, dar tot el este acela care o regaseste.
Tabloul IV, in intregime, este ilustrativ pentru singuratatea protagonistului. Iona este determinat sa traiasca plenar
sentimentul tragic. Simbol al omului modern, el sufera din cauza absentei semnelor divinitatii din lume. Gestul final al spintecarii burtii
poate fi interpretat atat in maniera existentialista, cat si in maniera simbolica.

Constructia subiectului:
Drama este constituita dintr-o succesiune de patru talouri. Inca din primul tablou este conturata conditia omului modern
inchis intr-un univers limitat. In asteptarea pestelui fabulos, Iona isi aduce acasa un acvariu cu pesti pe care incearca sa ii pescuiasca. El
doreste sa atinga absolutul, dar se lasa pacalit de iluzii.
Al doilea tablou il surprinde pe Iona meditand asupra vietii si a viitorului sau. De asemenea, mediteaza asupra limitelor pe
care ar trebui sa si le impuna omul pentru a nu fi ranit. El considera ca la intrarea fiecarui sflet ar trebuisa existe un gratar, ca sa nu
poata intra nimeni cu cutitul.
Al treilea tablou il surprinde pe Iona incercand sa se adapteze conditiei sale. Intalneste o moara de vant de care se simte
atras ca un vartej, dar nu o inlatura cum ar fi normal, ci incearca sa se resemneze, ca pana acum. Intalneste doi pescari cu care
incearca sa comunice, mai apoi incearca sa isi manifeste dorinta de a evada din monstrul marin. Astfel, incearca sa taie pielea pestelui
cu unghiile, dar constata ca ajuns intr-un peste mai mare. Moartea se insinueaza treptat. Acesta resimte sentimentul acut al
singuratatii, mai ales atunci cand hotaraste sa trimita o scrisoare mamei sale, dar este gasita tot de el.
In cel de-al patrulea tablou Iona realizeaza ca orizontul sau este format dintr-o succesiune de burti de peste. Constientizeaza
ca divinitatea l-a parasit si hotaraste sa se sinucida.

Opinia personala:
Consider c piesa lui Marin Sorescu propune cititorului un conflict atipic i un personaj original. Caracterul simbolic al situaiilor
reprezentate susine caracterul de metafor scenic al textului, structurat sub forma unui amplu monolog dedublat. Minimalizarea
decorurilor, simplitatea gesturilor personajului, care triete exclusiv la nivel interior, transform piesa lui Marin Sorescu ntr-o ampl
meditaie pe tema destinului uman i accentueaz ideea c n Iona, personaj simbolic i original, se poate regsi oricine, oricnd.