Constitutia din 1866

Constitutia din 1866 este inspirata din Constitutia belgiana din

1831, considerata la timpul respectiv cea mai liberala din Europa.
Ea consfinteste o serie de idei importante, printre care: principiul
suveranitatii nationale, principiul guvernamantului reprezentativ,
principiul democratic al separatiei puterilor in stat, monarhia
constitutionala ereditara, responsabilitatea ministeriala,
recunoasterea drepturilor omului si cetateanului, precum libertatea
constiintei, a presei, a intrunirilor, egalitatea in fata legii, libertatea
de exercitare a drepturilor politice numai pentru crestini, dreptul la
azil politic, protejarea refugiati-lor, dreptul sacru si inviolabil la
proprietate. Aceasta Constitutie era completata de o lege electorala
care mentinea votul censitar, alegatorii fiind impartiti in patru
colegii dupa criteriul averii
1
.

Constitutia din 1866 a consacrat pentru prima data in istoria vietii
noastre statale caracterul indivizibil al statului roman, care de la
acea data va purta numele oficial de Romania, aceasta in conditiile
in care tara noastra se gasea inca sub suzeranitatea Imperiului
Otoman. Prin acest act fundamental, Romania realizeaza o
adevarata deschidere, fiind primul stat constitutional al Europei de
sud-est.

Puterea legislativa era exercitata de domnitor si Parlament, alcatuit
din Adunarea Deputatilor si Senat, legile putand fi supuse sanctiunii
suveranului numai in cazul in care erau votate de majoritatea
membrilor din ambele Camere ale Parlamentului. Parlamentul
devenea astfel singurul organ legislativ, avand rolul de a tempera
eventualele tendinte spre autoritarism.

Puterea executiva era exercitata de catre domnitor prin intermediul
guvernului, condus de catre primul ministru, care era numit si
acceptat de catre Parlament. Prerogativele domnitorului erau foarte
largi. Astfel, el convoca, amana, dizolva Adunarea Deputatilor si
Senatul, initia orice proiect de lege, prin ministrii sai, sanctiona si
promulga legile adoptate, numea si revoca ministrii, avea dreptul de
amnistie, era comandantul armatei, conferea decoratii, incheia
tratate si conventii cu state straine, dupa ce obtinea acordul
Parlamentului. Totusi, in Constitutie existau anumite prevederi care
ii ingradeau puterea, domnitorul neputand modifica sau suspenda
legislatia aprobata, nici un act semnat de el neavand statut de lege,
decat daca era contrasemnat de un ministru de resort.

Puterea judecatoreasca era exercitata de catre Tribunale si Curti de
Justitie. Hotararile si sentintele se pronuntau in virtutea legii si se
executau in numele domnitorului.

Constitutia din anul 1866 a constituit baza juridica a regimului
monarhiei constitutionale din Romania pana in anul 1923.
Constituia din 1866 este prima constituie propriu-zis a Romniei, adoptat dup modelul
Constituiei Belgiei din 1831. Constituia a fost adoptat n timpul regelui Carol I , fiind cea mai
longeviv constituie (1866-1923) i cea mai important realizare a regimului lui Carol I. Ea a
fost promulgat de domn la 1 iulie 1866.
Ea transforma Romnia n monarhie constituional ereditar (n linie cobortoare direct i
legitim a mriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, din brbat n brbat prin
ordinul de primogenitur i cu exclusiunea perpetu a femeilor i cobortorilor lor - Art. 82) i
prevedea principii democratice precum: separarea puterilor n stat, responsabilitate
ministerial, drepturi i liberti ceteneti, dar meninea totodat votul cenzitar (persoanele
puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de
pmnturi, n majoritate conservatori).
A fost prima constituie elaborat fr concurs strin i fr aprobare extern, devenind un act
de manifestare a independenei, fcnd abstracie de suzeranitatea otoman i garania
colectiv a celor 7 mari puteri, oferind totodat cadrul pentru evoluia statului romn pe baze
moderne i democratice.
Constituia din 1866 i-a ncetat aplicabilitatea la data intrrii n vigoare a Constituiei din 1923.
Caracteristicile Constituiei din 1866[modificare]
este prima constituie intern romneasc
a fost promulgat fr a se cere acordul Marilor Puteri
a fost elaborat dup modelul Constituiei Belgiene din 1831
este un act de factur liberal
proclama suveranitatea naional
guvernarea era reprezentativ i responsabil
se instituia principiul separrii puterilor n stat
monarhia reprezenta forma de guvernmnt n stat i era ereditar
stabilea liberti i drepturi ceteneti
includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar
este prima realizare a lui Carol I
a fost considerat una din cele mai democratice constituii din Europa
cuprinde 8 titluri i mai multe articole
instituiile centrale ale statului erau:
Monarhia era ereditar, n familie pe linie brbteasc, motenitorii tronului urmnd s
fie crescui n religia ortodox
Guvernul reprezinta puterea executiv i era condus de primul ministru; mparte
puterea executiv cu monarhul. Avea ca sarcini prezentarea proiectelor legii
Parlamentului i punerea n practic a legilor votate de Parlament
Parlamentul reprezinta puterea legislativ i era format din Senat i Camera Deputailor
structura bicamerala ce fusese introdusa pentru prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin
"Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris"

Reformele sociale a lui Mavrocordat
Mai reuite au fost reformele care prevedeau reorganizarea structurilor sociale. n anul
1741 Constantin Mavrocordat i-a repartizat pe boierii dregtori dup trei ranguri mare,
mijlociu i mic. Fiecare boier, conform rangului, primea leaf din vistieria statului. Leafa
reprezenta o anumit cot-parte din suma impozitelor de stat acumulate.

nc pn la domnia lui Constantin Mavrocordat o parte de rani se nchinau boierilor cu
slujbe. n schimbul unui numr de zile de munc sporit, aceti rani erau scutii de a
presta dri ctre stat. n anul 1742 domnul Constantin Mavrocordat a legiferat printr-un
aezmnt special aceast categorie de rani, limitndu-le totodat numrul. El a stabilit
pentru fiecare reprezentant al ierarhiei boiereti, precum i pentru clerul nalt un numr fix
de rani scutelnici, eliberai de la plata impozitelor pentru stat (cte 80, 60, 50, 20, 16,
10 i 5 oameni), care, n schimbul drilor ctre stat, erau obligai s ndeplineasc prestaii
n favoarea acestor persoane [8].

Obligaiile ranilor-scutelnici fa de boieri i naltul cler se fixau n baz de contract i pe
un termen limitat. Munca scutelnicilor era folosit n acele domenii ale gospodriei
senioriale n care se cerea o anumit specializare: n viticultur, creterea animalelor, n
transporturi etc.

n 1741 au fost reorganizate i strile militare slujitorii, clraii, drbanii .a.,
majoritatea acestora fiind inclui n categoria populaiei impozabile, ei sporind numrul
ranilor birnici. Partea rmas a slujitorilor a fost pus la dispoziia dregtorilor, n
schimbul unor nlesniri fiscale, i exercita funcii poliieneti.

1.Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866
In baza Statutului dezvoltator al Conventiei de la Paris, domnitorul
Alexandru Ioan Cuza a initiat o serie de legi menite a realiza importante
reforme in tara. Astfel a fost adoptata legea agrara. Alte legi priveau
instructiunea publica, administratia, justitia. Se adopta, de asemenea, codurile
penal, civil si comercial si se organizeaza armata. In cele 133 de articole ale
sale, Constitutia din 1866 reglementeaza cele mai importante relatii sociale,
sistematizarea normelor realizandu-se pe 8 titluri. Constitutia consacra in
chiar primul articol ca "Principatele Unite Romane constituie un singur stat
indivizibil sub denumirea de Romania". Se reglementeaza drepturile
fundamentale ale cetatenilor. Ogrija deosebita este acordata proprietaii care
este declarata sacra si neviolabila, iar ca o puternica generatie se stabileste
ca "nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averii".
Reglementand puterile statului, constitutia proclama ca toate puterile
emana de la natiune. Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre lege si
reprezentanta nationala, formata din 2 camere si anume: senatul si adunarea
deputatilor. Cat priveste adunarea deputatilor ea era aleasa pe sistemul
colegiilor pe avere. Cat priveste senatul, corpul electoral era impartit numai in
2 colegii, tot dupa avere, iar pentru a fi ales in senat se cereau printre altele 2
conditii: un venit "de orice natura de 800 galbeni" si varsta de 40 de ani.
Puterea executiva apartinea domnitorului, constitutia stabilind regula
monarhiei straine.[7]
Constitutia adoptata la 1866 a fost influetata de constitutia belgiana din
1831, considerata ca model de constitutie burgheza.
Constitutia a proclamat un numar de principii toate inspirate din actele
constitutionale ale revolutiei burgheze de la 1789 din Franta. Acestea se
refereau la libertatile si drepturile fundamentale ale cetateanului, la
suveranitatea nationala, la guvernamant reprezentativ, separatia puterilor,
responsabilitatea ministeriala, etc. Dar multe din aceste principii au ramas
numai la stadiul de declaratii formale deoarece, aplicarea lor ar fi adus
prejudici claselor dominante. Constitutia a fost structurata pe 8 titluri, titlurile
pe capitole si capitolele pe sectiuni. Titlurile, capitolele si sectiunile contin
dispozitii cu privire la: teritoriul romaniei,dreputrile romanilor, puterile statului,
prezentarea nationala, Adunarea deputalilor, Senat, Domn, ministri, puterea
judecataoreasca, institutiile judetene si comunale, finante, puterea armata,
apoi dispozitii generale, revizuirea Constitutie, dispozitii tranzitorii si
suplimentare.
Pana la realizarea statului national unitar in 1918 Constitutia a fost
supusa la 3 revizuiri: in anul 1879, 1884, 1917.[8]
Reformele lui Constantin Mavrocordat
In timpul razboiului austro-ruso -turc de la 1735 - 1739 in Tara Romaneasca domnea
Constantin Mavrocordat dupa alte doua domnii in aceasta tara si una in Moldova. Dezorganizarea
tarilor romane din cauza fiscalitatii excesive si a razboaielor succesive a constituit motivul principal
al preocuparilor domnului fanariot, de acord cu unii boieri, de a introduce anumite masuri de
redresare, reforme cu caracter administrativ, social, politic si fiscal. N-au lipsit, fireste, nici
gandurile innoitoare ale lui Mavrocordat, un om mai luminat, mai cult si mai progresist in
comparatie cu majoritatea contemporanilor sai.
Constitutia din 1741 - 1742
Dintre reformele lui Mavrocordat, doua mai ales prezinta o certa importanta. Mai intai
Constitutia din 1741 1742, tiparita inMercure de France din 1742, favorabila boierimii si
clerului, care sunt scutiti de dari fata de domnie; numeroasele dari taranesti sunt concentrate intr-
una singura, in bani, esalonata in patru sferturi. Claca se mentine si se extinde si asupra taranilor
asezati cu invoiala pe unele mosii in proportia prestata de clacasi, asimilandu-i astfel treptat cu
serbii.
Boierimea devine o nobilime de slujbe, titlurile ei fiind raportate la dregatoriile detinute
inainte si la cele indeplinite atunci. Dregatorii sunt pentru prima oara platiti cu leafa si cei locali,
precum si ispravnicii de tinuturi si judete. Slujbele judiciare se despart, chiar daca nu total, de
cele administrative.
Desfiintarea servitutii personale si consecintele acestei masuri
Si mai insemnate sunt reformele lui Mavrocordat din 5 august 1746 in Tara Romaneasca si
din 6 aprilie 1749 in Moldova, prin care se desfiinteaza rumania si vecinia, adica legarea de glie
a serbilor si se reglementeaza obligatiile clacasilor fata de stapanii de mosie. Rumanii se pot
rascumpara cu 10 taleri de cap, fara de mosie, beneficiind de dreptul de stramutare limitat,
datorand insa pentru lotul pe care-si aveau gospodaria 12 zile de claca pe an,cvantum nu
totdeauna respectat. Vecinii din Moldova nu mai puteau fi vanduti si daruiti, dar nici nu se
puteau stramuta dupa buna lor voie, fiind datori cu 24 zile de claca anual.
Reformele lui Mavrocordat, desfiintand servitutea personala, elibereaza totodata si mosiile
boieresti de sarcinile feudale. Se deschidea posibilitatea transformarii proprietatii funciare in
proprietate capitalista, dar si a taranilor in oameni lipsiti de mijloace de productie, la dispozitia
boierilor.
Boierimea din Tara Romaneasca si Moldova, in dorinta de a+si spori veniturile prin orice
mijloace, sprijinita si de domnii fanarioti, in deceniile 7-7, cand acestea nu+i mai serveau
interesele, a eludat reglementarile lui Constantin Mavrocordat, pretinzand taranilor o cantitate
mai mare de claca prin introducerea nartului (norma de munca zilnica imposibil de indeplinit in
conditii normale). Urmarea a fost intensificarea nemultumirilor si a framantarilor taranesti si
orasenesti, fuga in interiorul si in afara tarii, multimea de jalbe inaintate domniei, nesupunerea la
lucru si refuzul satisfacerii celorlalte obligatii, revolta populatiei sarace din Bucuresti si Iasi,
sprijinita de taranimea din imprejurimi.
Codul de procedura civila: A fost elaborat dupa o procedura identica si a intrat in vigoare la
aceeasi data cu Codul civil.
In cele sapte carti cuprinde :procedura in fata judecatoriilor de plasa, tribunalelor
judetene, curtilor de apel, arbitrilor judiciari, executarea silita, proceduri speciale si dispozitii finale
.
Atributiile judecatorilor de plasa, din lipsa de magistrati au fost date subprefectilor pana in 1879si
apoi au fost abrogate prin legea pentru organizarea judecatoriilor comunale si de ocoale.
Tribunalele judetene primesc o competenta judiciara generala, limitata la cauze civile si la un
plafon valoric.
Curti de apel erau la Bucuresti, Iasi, Craiova, Focsani(apoi la Galati) si judecau apelurile impotriva
hotararilor instantelor inferioare ;
Caile de atac prevazute erau :apelul, opozitia, recursul si contestatia .La apel se judeca din nou
procesul ,iar la recurs si contestatie se verifica daca legea a fost respectata.
Procedura dezbaterilor judiciare era orala, publica si contradictorie .Se admit probele orale
(martori ,juratori etc.) si probele scrise (acte, expertize judiciare etc.).
Aplicarea in practica a Codului civil a intampinat dificultati: desfasurarea greoaie a procesului civil
din cauza termenelor lungi de judecata,a taxelor judiciare, a administrarii probelor etc.
d) Codul penal si Codul de procedura penala
In vremea si din initiativa lui Cuza ,s-a elaborat si pus in aplicare la 1 mai 1865 Codul penal roman,
avand la baza traditia romaneasca dar si codurile penale francez din 1810 si prusian din 1851.
Codul penal roman purta amprenta trinitatii : liber arbitru (oamenii rationali au capacitatea de a
alege intre ce este permis si nepermis), culpabilitate si pedeapsa. Se considera ca infractorii
sunt dominati de porniri antisociale (culpabile) si trebuie pedepsiti si exclusi din societate.
In cartea I este cuprins sistemul pedepselor penale ,in cartea II -sistemul crimelor si delictelor, iar
in cartea III -sistemul contraventiilor si sanctiunilor contraventionale ;
Faptele periculoase sunt categorisite in :crime, delicte si contraventii, iar pedepsele erau : pedepse
criminale, pedepse corectionale si pedepse politienesti;
Partea speciala a Codului penal incrimina infractiunile in mai multe categorii: crime si delicte contra
sigurantei statului ; crime si delicte contra ordinii constitutionale ; crime si delicte contra intereselor
particularilor. Tentativa la fapte din categoria crimelor era sanctionata cu pedeapsa infractiunii
consumate ; Complicele era sanctionat ca si autorul faptei;
Codul penal din 1865,cu modificari ulterioare ,s-a aplicat in Romania, pana in 1936;
Codul de procedura penala: a fost elaborat tot in cadrul operei legislative a lui Cuza si a intrat
in vigoare la 30 aprilie 1865. Era inspirat de traditia romaneasca si de Codul de instructie criminala
al Frantei (1808).
El cuprinde in cartea I: descoperirea, urmarirea si cercetarea (instructia) penala iar in cartea a
doua -procesul penal;
Descoperirea crimelor si delictelor intra in competenta politiei judiciare ,care sesiza procurorul . In
cauze complexe, procurorul inainta dosarul judecatorului, care efectua ancheta penala ,dupa care
sesiza instanta pentru judecarea procesului ;
Procesul parcurgea : faza descoperirii, urmaririi si instructiei si faza judecatii . In faza
judecatii s-au introdus reguli moderne : publicitatea si contradictorialitatea dezbaterilor judiciare.
Organizarea judecatoreasca cuprindea :judecatoriile de plasa , tribunalele judetene, Curtile de
juri si Inalta curte de Justitie si Casatie a Romaniei. La nivelul plasei tot subprefectul era judecator.
Delictele erau in competenta tribunalelor judetene iar crimele in competenta Curtilor cu juri. Si
acest cod a fost folosit pana in 1936 .
Concluzie : In vremea lui Cuza si din ordinele sale s-a format sistemul de drept modern al
Romaniei moderne .Opera legislativa a lui Cuza, conditie a progresului tarii, a plasat Romania intre
statele europene civilizate si a deschis calea democratiei romanesti;
Codurile de legi aparute acum au cunoscut perfectionari demne de scoala juridica romaneasca,
intemeiata de savanti ca :Dem. Alexandresco, Matei Cantacuzino, N.Titulescu, I.
Tanoviceanu,Vintila Dongoroz etc.



Puterea boierimii, diminuat de reforma dregtorilor i de desfiinarea vechii
organizri militare a Principatului, a rmas totui suficient de pronunat i greu de
controlat. Conflictul dintre boierimea pmntean i fanarioi nu a rmas fr urmri,
reforma din anul 1739 a lui Constantin Mavrocordat aducnd nsemnate schimbri n
nsi structura clasei boiereti. Principala schimbare consta n privina titlului de boier,
care devenea un simplu rang i nu mai era legat de moie sau dregtorie ci era acordat de
ctre domn. Rangurile au fost mprite n categorii, de la boierii cei velii (mari) la
boiernai, fiecare categorie cu privilegiile ei fiscale, economice i sociale specifice, dintre
care cel mai important era scutirea de dri.
n condiiile meninerii statutului de autonomie al Moldovei i rii Romneti, clasa
politic i pstrase funcia de partener exclusiv al domnului n guvernarea rii. Prin fora ei
economic i social, prin prestigiul de care se bucura n societate, boierimea se putea
substitui domnilor pmnteni n conducerea efortului de ieire de sub dominaia Porii.
Subordonarea ei fa de domnie devenea necesar pentru ntrirea controlului otoman
asupra principatelor. Reformele aveau s realizeze n bun msur acest obiectiv.
Populaia domanial se mprea n dou categorii: ranii erbi i ranii liberi, ale
cror obligaii erau fixate prin nvoial cu stpnul moiei.
Populaia rural de condiie servil (rumnii n ara Romneasc i vecinii n
Moldova) se aflau sub autoritatea de caracter personal a stpnului lor, laic sau ecleziastic.
Servitutea corporal i obliga pe ranii erbi s se afle n permanen la dispoziia
stpnului, ceea ce nsemna c obligaiile lor n munc nu cunoteau, n principiu, nici o
reglementare.
Pentru ca ranii erbi s poat fi trecui din regimul muncii nereglementate n acel al
muncii reglementate era necesar abolirea autoritii senioriale, altfel spus, a erbiei. Ca
urmare, la 1746 n ara Romneasc, la 1749 n Moldova, erbia a fost desfiinat, rumnii
i vecinii fiind eliberai din iobgie; rumnii au fost obligai s plteasc o despgubire de
10 taleri i s presteze o rent n munc de 12 zile anual; vecinii s-au rscumprat fr
despgubire, dar renta lor n munc a fost mrit la 24 de zile, cu nart(norm). Fotii erbi
au devenit n acest fel clcai liberi din punct de vedere juridic, dar lipsii de pmnt, lipsii,
deci, de un mijloc propriu de subzisten. Actele oficiale explic i justific abolirea erbiei
printr-un motiv aproape iluminist, anume caracterul ei nenatural. erbia este declarat ca
ceva nefiresc, de care un adevrat cretin trebuie s se lepede, adevratul motiv avnd o
natur fiscal i nu umanitar.
Prin daniile acordate boierilor i mnstirilor din moiile oraelor, se produceau
importante schimbri n condiia juridic a orenilor care din oameni liberi i cu obligaii
fiscale fa de domnie, deveneau dependenifa de proprietarul moiei oraului pe care-i
aveau gospodriile. n aceste condiii o bun parte din oreni a cror avere imobil intrase
n proprietatea vreunui boier sau mnstiri erau de acum obligai s rspund fa de
acesta, n primul rnd prin dijm i clac, convertite deseori n rent n bani.
Potrivit afirmaiilor istoricului Vlad Georgescu, reformele 1746/1749 nu au folosit nici
rnimii nici boierimii, perpetund vechile relaii agrare de tip feudal, singura difereniere
fiind noul statut de om liber al ranului.



II. Importanta studierii I.I.D.
studiul I.I.D. este indiscutabil util formarii intelectualului roman si cu atat mai mult juristului, utilitate
exprimata de Giorgio del Vechio astfel : prezentul nu se intelege fara trecutul sau istoric, trecutul
istoric retraieste in prezent si lucreaza la temelia viitorului;
studiul oranduirilor sociale in evolutie si al institutiilor juridice corespunzatoare ne ofera materialul
de cercetare, din care tragem concluzii folositoare pentru imbunatatirea sistemului juridic actual,
putem evita greselile deja comise si asimila procesele deja realizate de inaintasi .A neglija aceste
acumulari inseamna a adopta o pozitie nestiintifica si a expune munca cercetatorilor la inutile
sfortari si pierderi de timp pentru rezultate demult dobandite de stiinta;
ne permite sa cunoastem un trecut glorios la care avem datoria sa fim sensibili, care ingaduie
juristului sa nu se rezume numai la o interpretare tehnico-juridica superficiala, ci sa se raporteze la
inaintasi;
cunoasterea istoriei este sursa de mandrie si forta nationala .N. Iorga aprecia ca este vorba de un
popor , care prin stramosii sai, isi are originea de patru ori milenara ; aceasta este mandria si
acesta este puterea noastra.
apoi I.I.D., alaturi de dreptul roman, este alfabetul stiintei dreptului, ne familiarizeaza cu
terminologia juridica si cu aproape toate ramurile si institutiile de drept.
cunoasterea evolutiei istorice a institutiilor de drept permite mai buna intelegere a institutiilor
actuale ;
aceasta disciplina releva specificul national al dreptului romanesc, permite sa descifram singularul si
particularul din generalul universal.


Constitutia rssm 1978
Ca i n celelalte republici, i la noi Constituia trebuia s fie n conformitate cu
cea a U.R.S.S., din care motiv lucrul asupra proiectului Constituiei noastre a fost
de scurt durat, reducndu-se doar la copierea articolelor Constituiei U.R.S.S.,
i, la 15 aprilie 1978, Sovietul Suprem al R.S.S.M. a votat n unanimitate noua
Constituie. Structura Constituiei R.S.S.M. din 1978 cuprindea 10 seciuni, care
conin 19 capitole i 172 de articole.
Ulterior, Constituia R.S.S.M. din 1978 a proclamat i a consfinit drepturile
politice, social-economice i personale ale cetenilor. Aici, ca i n Constituia
din 1941, lipsea mecanismul real i garaniile constituionale de asigurare a lor (n
primul rnd, drepturile i libertile personale ale cetenilor). Drepturile i
libertile cetenilor erau grav nclcate. Prezentnd-se astfel, politica partidului
comunist, Constituia ntrea un sistem monopartinic, care nsemna i o limitare
considerabil a libertilor cetenilor.


Izvoarele Dreptului. Teoreticienii acestei stiinte au identificat ca izvoare principale ale
Dreptului:obiceiul, legea, doctrina si jurisprudenta.
1. Obiceiul (datinile juridice). Acesta constituie dreptul consuetudinar sau cutumiar, constand
intr-o suma de reguli de conduita nescrise, formate prin repetarea indelungata a unor practici generale,
regionale sau locale. Obiceiul a jucat un mare rol la toate popoarele aflate in primele faze ale dezvoltarii
lor juridice (in Franta, pana la redactarea oficiala a obiceiurilor, in secolul al XVI-lea, la coutume a
reprezentat principalul izvor de drept, ca si la romani de altfel, pana in secol al XVII-lea).
2. Legea. Evoluand, societatea a simtit nevoia, intr-o prima etapa, a unificarii, armonizarii si
codificarii obiceiurilor, transformarea lor in legi, prin adunarea si sanctionarea lor in forma scrisa, in
colectii generale numiteCoduri.
Conceptul de lege prezinta doua acceptiuni: in sens larg, ea desemneaza orice act normativ
emis de un organ de stat imputernicit sa emita astfel de acte, conform unei proceduri prestabilite; in
sens strict, trebuie intelese numai actele normative emise de Parlament.
3. Doctrina si jurisprudenta sunt considerate izvoare secundare. Doctrina rezulta din
lucrarile unor juristi ilustri, care explica si comenteaza regulile juridice, expun teoriile de Drept,
conceptiile lor in problemele juridice controversate. Jurisprudenta se defineste ca totalitatea solutiilor
date de instantele de judecata de toate gradele in spetele judecate. Incepand din antichitate si pana in
epoca moderna, istoria dreptului ofera exemple celebre de jurisprudenta.

Analiza termenului izvor de drept i-a evidentiat doua sensuri: izvor de drept in
sens material si izvor de drept in sens formal.
Trebuie facuta o distinctie intre sensul juridic al notiunii de izvor de drept si semnificatia sa
istorica. In intelesul pe care-l confera istoria si arheologia juridica notiunii de izvor, acest
concept semnifica un anumit document care atesta o forma suprapusa de drept (izvoare
relicve sau vestigii de civilizatie juridica).
Teoria juridica clasica a izvoarelor dreptului deosebeste izvoarele scrise (actul normativ) de
cele nescrise (obiceiul), pe cele oficiale (lege sau jurisprudenta) de cele neoficiale (obiceiul
si doctrina), izvoarele directe (actul normativ si contractul normativ) de cele indirecte sau
mediate (obiceiul sau normele elaborate de organizatii nestatale ele trebuind sa fie
validate de o autoritate statala pentru a devenii izvoare de drept). bz491g6184nzzy
Izvoarele dreptului se mai clasifica de asemenea in izvoare potentiale (ce exprima
posibilitatea de a elabora, modifica sau abroga norme juridice) si in
izvoare actuale (eficiente, determinate, operand pe relatii sociale concrete constand in
toate actele normative in vigoare), dar si in izvoare de constituiresi de calificare.