Sunteți pe pagina 1din 40

ACADEMIA NA TIONALA DE EDUCA TIE FIZIC

A Sl
SPORT FACULTATEA DE KINETOTERAPIE
LUCRARE DE LICEN TA
OPTIMIZAREA REFACERII POSTEFORT LA BASCHETBALISTI PRIN UTILIZAREA
STRETCHINGULUI
NDRUM

ATOR STIIN TIFIC
Lect univ. Dr. Mircea Bratu
Absolvent: Coman Gabriel
1
CUPRINS
Capitolul I - INTRODUCERE
[1.] Generalit ati Importanta temei
Capitolul II - FUNDAMENTAREA TEORETIC

A A LUCR

ARII
2.1. Baschetul
[1.] Caracteristici functionale si biomotrice Biomecanica n baschet
2.2. Refacerea organismului dup a efortul sportiv
[1.] Principiile refacerii Bazele ziologice ale refacerii Clasicarea refacerii Scop.
Obiective. Mijloace ale refacerii
2.3. Consideratii despre stretching
[1.] Efectele stretchingului Metode de stretching Reguli ale practic arii stretchingului
Stretchingul n baschet
Capitolul III- CONCLUZII Bibliograe
2
Capitolul I INTRODUCERE
1.1. GENERALIT

A TI
De mai bine de dou azeci de ani, adic a de la publicarea primei editii a c artii lui Bob Anderson, dedicat a
stretchingului, exercitiile de ntindere static a sunt utilizate pe scar a larg a, n special n fazele de nc alzire
si de refacere dup a efort, ajungnd s a fac a parte din bagajul metodelor viznd dezvoltarea mobilit atii
articulare, nlocuind metodologiile bazate pe exercitiile de tip dinamic, considerate ca prezentnd riscuri
de accident ari.
Stretchingul reprezint a o metoda kinetic a prin care musculatura este solicitat a n sensul alungirii
ei, la nalul procesului de ntindere, musculatura revenind pn a aproape de dimensiunea ei initiala.
Din punct de vedere al kinetologiei medicale, stretchingul poate consid-
erat parte integrant a a componentelor acesteia: kinetoterapia si kinetoprolaxia. Uti-
liznd acelea si mijloace, aplicate cu respectarea regulilor exers arii, preluate din dome-
niul activit atilor motrice, legilor biomecanicii si adaptate capacit atii functionale ale or-
ganismului, stretchingul va induce efecte diferite: prolactice si / sau terapeutice.
In ceea ce prive ste kinetoterapia, deci aspectul patologic, este considerat ca
stretching orice manevra care alunge ste tesutul moale patologic scurtat, ind astfel o
metod a kinetic a extrem de util a pentru reobtinerea unei amplitudini de mi scare nor-
mala, pentru cre sterea exibilit atii tesuturilor si pentru sc aderea tensiunii musculare.
Kinetoprolaxia primara aplica individului s an atos mijloacele kinetologiei medi-
cale (gimnastica de nviorare, jogging-ul, loisir) cu scop sanogenetic, pentru mentinerea
st arii de s an atate, n limitele vrstelor biologice si cronologice, prevenind mboln avirile.
Kinetoprolaxia secundar a este forma kinetoprolaxiei cu rol de prevenire a
complicatiilor mboln avirilor.
Kinetoprolaxia tertiar a, ca si primele dou a forme, reune ste mijloacele specice, nespecice si
complexe, pe care le administreaz a dup a reguli proprii, impuse de prevenirea aparitiei sechelelor, a
leziunilor somatofunctionale, ireversibile, care ar putea determina disabilitate motorie si/sau psihic a.
3
In lucrarea de fat a mi propun s a studiez, ca parte integrant a a kinetologiei medicale, stretchin-
gul, considerat a si o metod a kinetic a prin care musculatura e solicitat a n sensul alun-
girii ei, la nalul executiei musculatura revenind pn a aproape de dimensiunea ei initial a.
Ca urmare a noilor metode stiintice utilizate n cadrul antrenamentelor sportivilor de
nalt a performant a, stretchingul devine indispensabil n preg atire (att n partea introduc-
tiv a a antrenamentului - nc alzirea, ct si n ncheiere ca mijloc de refacere postefort).
Popularitatea stretchingului este n continu a cre stere datorit a efectelor benece
evidente obtinute att la ncep atori ct si la sportivii de nalt a performant a.
1.2. IMPORTANTA TEMEI
Importanta teoretic a si practic a a exercitiilor de stretching n cadrul antrenamentu-
lui sportiv rezida din popularitatea pe care stretchingul a castigat-o n tara noastr a n ultimii
ani, ind inclus cu o frecvent a tot mai mare n programele de preg atire ale sportivilor.
Refacerea n sport este denit a, n mod comun, ca ind restabilirea capacit atii de performant a
dup a o sedint a de antrenament sau dup a o competitie. nteleasa ca perioada de recuperare dup a efor-
tul zic, n cursul c aruia a fost atins pragul de oboseal a, refacerea cap at a o important a de prim ordin.
Stretchingul trebuie s a favorizeze revenirea la normal a tonusului muscular, relaxnd mus-
culatura solicitat a de pe urma efortului si intinznd mu schii astfel inct ace stia s a ajung a la
lungimea initial a. De asemenea, el trebuie s a permit a s a e evitate dezechilibrele musculare.
In gimnastic a exist a dou a obiective principale ale mi sc arilor de stretching. Un obiec-
tiv este acela de a preveni accidentarea si cel de-al doilea reprezint a cre sterea exibilit atii.5
4
Capitolul II FUNDAMENTAREA TEORETIC

A A
LUCR

ARII
2.1. BASCETUL
Gimnastica artistic a (4 aparate la fete si 6 la baieti) este o ramur a competitional a a gim-
nasticii, si de aceea nalitatea preg atirii n acest sport este participarea la competitii. In vari-
atele sale forme ca: gimnastica elementara (igienic a, de nviorare), gimnastica de performant a (aer-
obic a, ritmic a, sportiv a), gimnastica ajut atoare (medical a, preg atitoare pentru alte sporturi), gim-
nastica face parte din sporturile individuale, n care dozarea efortului poate realizat a cu spec-
tru foarte larg, oferind m aiestriei profesionale a profesorului de educatie zic a si antrenorului
un larg cmp de aplicatie, atunci cnd se tine seama de particularit atile de sex, vrst a, nivel
de preg atire, tolerant a la efort, conditii materiale etc. Marea varietate a mi sc arilor este dublat a
de o varietate tehnica deosebit a, lucru ce i confer a un plus de complexitate si frumusete.
5
2.1.1. Caracteristicile gimnasticii
In gimnastica artistic a de mare performant a, obtinerea rezultatelor de val-
oare este conditionat a de realizarea unui volum de munc a extrem de mare
n cadrul antrenamentelor, cu o intensitate corespunz atoare a efortului.
Solicitnd toate calit atile motrice (forta, ndemnarea, viteza, rezistenta), ea
necesit a elaborarea unor deprinderi motrice si stereotipuri dinamice deosebit de
utile, confer a aparatului locomotor un nalt grad de coordonare si de st apnire a
mi sc arilor, n a sa fel nct omul nvat a s a fac a ce vrea cu corpul s au ".
Varietatea efortului si a solicit arii sferei somatice a organismului n functie de aparatul la
care se lucreaz a este foarte mare. Fiecare aparat impune o anumita durat a si intensitate a efor-
tului si solicit a ntr-un regim variat (anaerob sau aerob) diferite segmente si grupe musculare.
Din punct de vedere ziologic, varietatea efortului depus de gimna sti este avantajoas a pentru
odihna activ a a sistemului nervos si a aparatului locomotor n cadrul aceleia si lectii. Trecnd de la
un aparat la altul se elimina cel putin partial monotonia obositoare; trecerile prea frecvente prezint a
ns a dezavantajul promov arii unei linii metabolice mixte (anaerob-alactacida, anaerob- lactacida, aer-
oba cardiorespiratorie si pe cea de tip metabolicoendocrin), adresndu-se intr-o manier a diferit a n
timpul lectiei tuturor acestor tipuri metabolice. Acest dezavantaj poate evitat prin planicarea ju-
dicioas a a efortului, prev aznd sarcini speciale pentru dezvoltarea intr-o lectie a unuia dintre ele.
Hipertroa accentuat a a musculaturii bratelor (deltoidul), toracelui (pec-
toralii) si spatelui (trapezul, marele dorsal), confer a gimna stilor un as-
pect somatic caracteristic (umeri lati, torace bine dezvoltate, brate solide).
Alternarea activit atii statice (izometrie) cu cea dinamic a (izotonic a) reprezint a una din
particularit atile cele mai importante. Ea impune studierea aprofundat a si aplicarea corect a
a exercitiilor izometrice n preg atirea gimna stilor, obi snuirea lor cu eforturile de acest gen
adaptate prolului de gimnast, ind indispensabil a atingerii unui nalt grad de m aiestrie.
6
Exercitiile de gimnastic a se adreseaz a att sferei somatice a organismului ct si celei
vegetative, producnd modic ari functionale ample la nivelul diferitelor organe, aparate si sis-
teme. Practicarea sistematic a a gimnasticii timp de mai multi ani provoac a pe lng a modic arile
de ordin functional, o serie de restructur ari biochimice si anatomice, deosebit de favorabile.
Formarea deprinderilor motrice specice precum si acordarea motric a " a exercitiilor
de mare dicultate reclam a o exceptional a sinergie functional a a sistemului nervos, analiza-
torilor si aparatului locomotor, avnd ca efect cre sterea gradului de economicitate, cursivi-
tate, nete si spectaculozitate a exercitiilor de gimnastic a sportiv a. Simtul muscular de-
osebit de dezvoltat ce caracterizeaz a gimna stii de mare performant a este rezultatul sinergismu-
lui perfect intre zonele de comand a corticale si musculatura, ca organ periferic efector.
Aparatul locomotor este intens, dar neuniform solicitat n timpul exercitiilor. Solic-
itarea intens a a musculaturii trenului superior este oglindit a printr-o hipertroe functional a ac-
centuat a a mu schilor centurii scapulare, precum si prin frecventa relativ mare a unor leziuni,
cum sunt distorsiunile, luxatiile si rupturile de tendoane ntlnit a la acest nivel. Dezvoltarea
elasticit atii este una dintre sarcinile dicile dar de mare important a, ea necesitnd o preocu-
pare continu a pe toat a durata anului, la ecare antrenament, concretizat a n exercitii speciale
efectuate nu numai la sfr situl lectiei, ci pe toat a durata ei ca mijloc de odihn a activ a.
Aparatul respirator este puternic inuentat pe tot parcursul efortului spe-
cic. Modic arile cele mai frecvente ale ritmului respirator au fost ntlnite n
elementele si leg arile efectuate cu mare vitez a si amplitudine, deci tocmai n
cadrul mi sc arilor cu caracter dinamic ce reprezint a baza combinatiilor moderne.
In timpul exercitiilor cu caracter static (izometric) apneea este de cele mai multe ori inevitabil a,
ceea ce determina aparitia unei datorii de oxigen. datorit a duratei scurte a exercitiilor, datoria de
oxigen numai rareori provoac a epuizarea capacit atii anaerobe a gimnastului c aci dup a eforturile rel-
ativ scurte, respiratia ampla si frecventa ii permite gimnastului s a o lichideze partial sau total.
Respiratia extern a este intens modicat a n timpul exercitiilor de gimnastic a sportiv a. Gim-
na stii mai putin experimentati efectueaz a cea mai mare parte a exercitiilor cu toracele blocat, n timp
ce gimna stii cu o nalt a calicare reu sesc s a adapteze ritmul respirator la cerintele executiei tehnice.
n timpul efortului specic de gimnastic a, aparatul cardiovascular, satisface cerintele prin
cre sterea debitului cardiac, si anume a frecventei cardiace, si dac a pozitia gimnastului o permite si
prin m arirea volumului sistolic: n pozitia stnd pe mini" creste mult volumul sistolic, n timp ce
n momentele bloc arii toracelui acesta scade si se produce o accelerare nsemnat a a frecventei car-
diace, urmat a si de o vasoconstrictie periferic a. n urma antrenamentului sistematic timp de mai
multi ani si o dat a cu perfectionarea m aiestriei tehnice, vasele sanguine se adapteaz a pozitiilor speci-
ce ale gimnasticii. Astfel, de exemplu, n pozitia stnd pe mini " vasodilatatia periferic a de
la nivelul extremit atii cefalice se mic soreaz a si chiar dispare treptat la gimna stii bine antrenati.
In ceea ce prive ste solicitarea pe plan biologic, aceasta se adreseaz a n principal sistemelor
7
neuropsihice si neuromuscular, reclamnd din partea practicantilor curaj, atentie concentrat a, mem-
orie motric a, echilibru, rezistent a la stres, coordonare vizual-motric a, simt al ritmului, persev-
erent a, ndemnare; n cursul efortului aparatul locomotor trebuie s a prezinte o buna mobilitate
articular a, rezistent a la tractiuni si presiuni mari, elasticitate si coordonare muscular a bune.
2.1.2. Biomecanica n baschet
Etimologic, cuvntul biomecanica" provine din limba greac a,
unde bios" nseamn a viat a, iar mehane" are ntelesul de ma sin a.
Biomecanica n sport este disciplina care studiaz a mi sc arile seg-
mentelor corporale sau ale corpului ntreg n activitatea sportiva, mi sc arile
datorndu-se n principal, fortelor interne si secundar, fortelor externe.
Cunoa sterea mecanismelor care asigura mi scarea, de la suportul ener-
getic al efortului pn a la optimizarea comenzii neuronale este esential a.
Jocul de baschet se caracterizeaz a printr-o activitate zic a complex a care implic a o multi-
tudine de calit ati zice - ndemnare, vitez a, rezistent a - ce se combin a n mod armonios n tim-
pul jocului, si printr-un ritm de joc cu angren ari rapide n efort si reveniri scurte - efort de intensi-
tate maximal a alternat cu perioade scurte de efort submaximal. Indicii care au importanta cea mai
mare sunt cei de dezvoltare zic a, respectiv: talia, anvergura, forta la nivelul membrelor inferioare
pentru detent a, mobilitatea, echilibrul ponderal la care se adaug a un bagaj motric complet. Ast-
fel, din punct de vedere biomecanic bratele de prghie sunt lungi, fortele care se dezvolt a sunt de-
osebite, ceea ce face ca solicit arile att la nivelul fulcrumului ct si distal s a e aproape maxime. Se
adaug a solicit arile deosebite la nivel energetic, metabolic si functional, care intensic a major functi-
ile cardio-respiratorie, de termoreglare si metabolic a si care duc la aparitia oboselii precoce a sis-
temului nervos, n special a componentei sale centrale. Efectele la nivelul jocului se concretizeaz a n
aparitia de gre seli elementare, urmare a sc aderii capacit atii de concentrare, dar si prin aparitia trau-
matismelor specice. Se justic a astfel concordanta existent a ntre solicit arile specice, modelul so-
matic al juc atorului de baschet si incidenta traumatismelor frecvent ap arute n practicarea acestui joc.
n studiul tendonului ahilean si fortelor care actioneaz a la acest nivel se constat a c a, datorit a
s ariturilor repetate si a momentelor de sprint, fortele care se manifest a sunt foarte mari n timpul prac-
tic arii jocului de baschet. Pentru analiza st arii de tensiune corespunz atoare ec arui moment al actiunii
motrice efectuate se poate utiliza metoda fotoelasticimetriei (A.Gagea). n acest sens se stabile ste dis-
tributia tensiunilor din elementele componente ale articulatiei gleznei, si se denesc elementele care
conduc la mic sorarea solicit arilor din zon a. Se evidentiaz a si faptul c a majoritatea fracturilor articu-
latiei talocrurale pot ncadrate n categoria acelora care se produc datorit a solicit arilor mari si repetate
fractura de stress, conturndu-se si posibilitatea de g asire a mijloacelor de prolaxie a acestora.
n ceea ce prive ste modicarea lungimii mu schiului datorat a contractiei musculare, aceasta de-
8
termin a mi scare, actiune realizat a dup a toate regulile clasice ale prghiilor si conform principiilor con-
serv arii impulsului, energiei etc. Pentru a realiza mi scarea, activitatea muscular a trebuie s a nving a fortele
exterioare - fort a gravitational a, forte de frecare etc. Mi scarea implic a att efort muscular dinamic izo-
tonic (de cedare sau de nvingere), ct si static izometric; raportul efort dinamic/efort static este direct
determinat de specicul mi sc arii. Schimbarea pozitiilor initiale a segmentelor ca si consecint a a acti-
unii musculare face ca mu schii s a e considerati organele active ale mi sc arii si asigur arii posturii.
Exist a posibilitatea ca aceea si grup a muscular a, n anumite conditii, s a realizeze o mi s-
care prin scurtare, ca si mi scarea opus a prin alungire. mbun at atirea calit atilor motrice se
obtine pe baza solicit arilor musculare, activitatea de nvingere viznd cu prec adere forta muscu-
lar a si stabilitatea articular a, iar cea de cedare elasticitatea muscular a si amplitudinea articular a.
Baschetul, ca orice joc sportiv de echip a, include o multitudine de actiuni, caracterizate prin
asocierea continu a a efortului static cu cel dinamic, n mod necesar diversicate de la o faz a la alta,
cu participarea simultan a a tuturor juc atorilor. Efortul static prevalent n baschet este cel de xare
- de echilibrare, n care corpul si segmentele sale se a a n echilibru instabil, iar punctul de spri-
jin este situat pe verticala care trece prin si sub centrul s au de greutate. Activitatea static a de xare
este ntlnit a si n dinamic a, pe parcursul desf a sur ariidiverselor acte motrice, cnd exist a o compo-
nent a de efort static, a c arei valoare este diferit a n functie de particularit atile mi sc arii executate.
Principalul efort dinamic este realizat la nivelul lantului triplei extensii n faza de im-
pulsie, care asigur a n fapt deplasarea n spatiu, prin lucru dinamic de nvingere, cu valoare
dinamometric a cresc atoare c atre nalul fazei. Impulsia se exercit a asupra reazemului oblic, n
sus si nainte, forta oblic a de actiune asupra solului descompunndu-se n: fort a normal a per-
pendicular a pe sol, si fort a tangential a paralel a cu solul si de sens opus alerg arii. Forta
de reactie a reazemului se va descompune si ea n: fort a de tractiune normal a, perpendicu-
lar a pe sol si forta de reactie tangential a, paralel a cu solul si de acela si sens cu alergarea.
Piciorul ca ntreg functioneaz a n aceast a faz a ca o prghie de gradul II, sprijinul ind re-
alizat pe capetele metatarsienelor, iar gamba ca o prghie de grad I. Asigurarea extensiei picioru-
lui (exie plantar a) de mai multe grupe musculare creeaz a conditiile aparitiei unor momente de fort a
diferite, cu semnicatii diferite n executia mi sc arii. n fazele de oscilatie, prin actiunea exorilor
coapsei si extensorilor gambei, piciorul este proiectat anterior tot prin efort dinamic de nvingere.
n concluzie cunoa sterea mecanismelor care asigur a mi scarea, analiza biomecanic a a actelor
si actiunilor motrice specice ec arei discipline sportive si studierea modului de producere a ac-
cidentelor frecvent ntlnite n activitatea specic a sunt esentiale n practicarea sportului, si ofer a
posibilit ati crescute de prevenire, dar si de optimizare a recuper arii, prin descoperirea de solutii
recuperatorii cu adresabilitate direct a obiectivelor urm arite n cadrul terapiei. Ele au scopul:
1. 2. 1. 2. 1. 2. 3. 4. 1. 2. 3. 4. individualiz arii solutiilor de preg atire sportiv a, avnd n vedere nalitatea acestora n performant a;
9
exploat arii, n folosul performantei, a unor aptitudini predominant genetice, cum ar : mobilitatea
articular a, elasticitatea muscular a, viteza etc;
amelior arii randamentului procesului de cre stere a capacit atii de efort, prin m arirea depozitelor sau
debitului energetic, sau prin prelungirea duratei efortului;
valoric arii la maxim n competitii a capacit atii de efort, prin adaptarea tehnicilor la caracteristicile
somatice si functionale ale sportivului sau prin elaborarea de solutii noi;
prevenirii sau minimaliz arii efectelor accidentelor;
proiect arii unui echipament mai sigur diminund riscul de aparitie a traumatismelor n sport;
mbun at atirii procedurilor de diagnostic si terapie a leziunilor optimiznd randamentul tratamentu-
lui kinetic n afectiunile posttraumatice ale sportivului etc.
2-2. REFACEREA ORGANISMULUI DUP

A EFORTUL SPORTIV
Refacerea reprezint a partea antrenamentului sportiv care folose ste n mod rational si diri-
jat o serie de mijloace metodico-pedagogice, naturale si / sau articiale, provenite din mediul ex-
tern si / sau intern al organismului, n scopul reedit arii homeostaziei de dinaintea efortului si
mai ales, dac a este posibil, dep a sirea acestui nivel prin realizarea supracompensarii functionale"
conform teoriei lui Folbort (I.Dr agan - Practica medicinii sportive, 1989). Ea reprezint a faza
trofotrop a a antrenamentului sportiv, n timp ce efortul reprezint a faza ergotrop a a acestuia.
Refacerea reprezint a n acela si timp o surs a de s an atate si de reconfortare dup a efort,
dar si o rezerv a de performant a pentru efort si vizeaz a regenerarea troc a, restabilirea st arii
de echilibru a mediului intern si a parametrilor functionali avute naintea efortului si chiar de-
p a sirea acestora n vederea optimiz arii lor. Spre deosebire de ea recuperarea organismului dup a
10
efort se adreseaz a organismelor lezate n timpul efortului si reprezint a re-
constituirea integrit atii morfofunctionale a organismului afectat a de efort.
Conform opiniei lui J. Weineck dimensiunea si capacitatea functionala a structurilor
implicate n efort sunt conditionate n proportie de 60-70% genetic, iar restul de 30-40%
este conditionat de solicit arile specice de tip motric. Raportul dintre cele doua tipuri
de condition ari este dependent de cantitatea si calitatea sarcinilor motrice de ndeplinit.
Daca mi scarea constituie principalul stimul al dezvolt arii morfofunctionale a organismului,
lipsa ei reprezint a baza unor adapt ari de tip involutiv, ale c aror dimensiuni sunt greu de anticipat.
Majoritatea adapt arilor structurale si functionale induse de efort, n special cele mus-
culare care vizeaz a cre sterea fortei si rezistentei, apar n intervalul dintre doua sedinte de
efort. De aceea capacitatea de a realiza activitate zica la un nivel cat mai nalt zi
de zi este limitat a de posibilit atile de refacere si de reparatie musculara" post efort.
Astfel, n cazul sportului de performant a intervalul dintre doua sedinte consecu-
tive de antrenament este mai mic dect timpul necesar organismului de a compensa spon-
tan cheltuielile energetice si de a reveni la starea anterioar a efortului, cu att mai putin
de a dep a si aceast a stare si de a realiza performante din ce n ce mai mari.
n acest caz sustinerea" organismului n demersul sau devine obligatorie si poate re-
alizata prin aplicarea celor mai corecte si utile mijloace care s a accelereze si s a faciliteze
procesele de revenire. Pentru obtinerea celor mai nalte performante nu este sucient nu-
mai un antrenament intens si de durat a, ci este necesar un antrenament inteligent".
Practic refacerea poate nteleasa ca totalitate a mijloacelor de combatere a oboselii
ap arute n urma efortului. Prin refacere sunt eliminate efectele oboselii la toate nivelele,
diminundu-se riscurile de sc adere a randamentului sportiv. Ea reprezint a n acela si timp
o sursa de s an atate si de reconfortare dup a efort, dar si o rezerva de performanta.
Solicit arile mari impuse de antrenament sau de competitie sunt urmate
imediat de a sa numitul repaus anabolic", care exprima de fapt sc aderea pro-
nuntat a a rezervelor energetice de la nivelul diferitelor aparate si sisteme ale or-
ganismului si care este oboseala ziologica post efort. Nivelul st arii de
11
oboseal a induse de efort, denumit a de unii autori si pessimum" este semnalul de alarm a care de-
clan seaz a si potenteaz a intensitatea si variatia proceselor de refacere spontan a ce au loc n organism.
Dep a sirea posibilit atilor functionale ale organismului si lipsa mijloacelor de refacere
creeaz a premisele intr arii organismului intr-o faza de dissinergism functional, cu toate con-
secintele negative posibile ale acestuia (oboseala patologica, patologia hiperfunctional a ).
Procesele de refacere vizeaz a regenerarea troca, restabilirea st arii de echilibru a mediului intern
si a parametrilor functionali avute naintea efortului si chiar dep a sirea acestora n vederea optimiz arii lor.
Spre deosebire de refacere, recuperarea se adreseaz a organismelor lezate n timpul efor-
tului si reprezint a reconstituirea integrit atii morfofunctionale a organismului afectat a de efort.
2.2.1.Principiile refacerii:
Intre efort si refacere, ca fatete ale unui proces unic - antrenamentul
sportiv, exista relatii de interconditionare, inclusiv prin mecanisme de feed-
back;
Refacerea are caracter gradat, accesibil, progresiv si sistematic si se realizeaz a prin folosirea unor
excitanti variati, ecienti si maximali ca efecte;
Refacerea se adreseaz a numai unor organisme integre din punct de vedere morfologic si functional
-organismul s an atos;
Refacerea are caracter strict individualizat;
Refacerea organelor si sistemelor are loc intr-o anumita ordine de instalare n timp, si anume:
-parametrii vegetativi, n mod special cei hemodinamici, se refac n cteva minute;
-parametrii metabolici se refac n cteva ore,
-parametrii neuroendocrini se refac n 1-3 zile;
Refacerea trebuie realizata att intraefort, cat si dup a antrenament, ciclu anual si ciclu olimpic;
12
n sportul de performant a refacerea trebuie n mod obligatoriu dirijata de c atre medic si efectuata
de kinetoterapeut n scopul acceler arii refacerii naturale;
Refacerea dirijata nu se substituie refacerii spontane, naturale a organismului, ci o completeaz a;
Refacerea se adreseaz a n primul rnd celui mai afectat organ sau sistem implicat n efort si apoi
ntregului organism, diferentiat pe aparate si sisteme
Mijloacele de refacere trebuie s a e accesibile si s a e utilizate continuu, sistematic si gradat.
2.2.2. Bazele ziologice ale refacerii:
Dup a A. Demeter refacerea este rezultatul unor procese predom-
inant anabolice care restabilesc echilibrul afectat n urma efortului.
Aceste procese au repercusiuni benece la toate nivelele functionale
ale organismului, la nivelul tuturor aparatelor si sistemelor. Astfel:
La nivelul aparatului locomotor, n mod special a componentei sale active, musculatura, refacerea
favorizeaz a ameliorarea conditiilor hemodinamice locale, stimuleaz a sinteza proteica si creste can-
titatea de mioglobina. In cursul refacerii debitul vascular muscular creste cu pana la de sase ori
comparativ cu cel de repaus si accelereaz a eliminare de seurilor metabolice rezultate n urma efor-
tului, n special acumul arile locale de acid lactic. De asemenea au loc modic ari enzimatice cu
efect pozitiv asupra sintezei de proteine musculare (regenerare troca). In perioada refacerii au loc
si procesele reumplere a depozitelor glicogenice musculare golite n timpul efortului;
La nivelul sistemului nervos central principalul efect al refacerii este de a favoriza iradierea
fenomenelor de inhibitie corticala, facilitnd astfel instalarea proceselor anabolice neuronale si
gliale;
La nivelul sistemelor functionale vegetative refacerea scurteaz a procesele oscilatorii de revenire
post-efort. Prin predominanta sistemului nervos parasimpatic (vagotonic, trofotrop) se instaleaz a
bradicardia, bradipneea, sc aderea tensiunii arteriale
La nivelul mediului intern refacerea accelereaz a alcalinizarea si restabilirea pH-ului. De asemenea
ea faciliteaz a si accelereaz a restabilirea valorilor normale ale glicemiei si echilibrului hidroelec-
trolitic. Toate acestea sunt posibile n mod special prin exercitii de refacere situate la nivelul
metabolismului aerob, care determina accelerarea neta a descompunerii lactatului postefort;
13
La nivelul sistemului endocrin refacerea accelereaz a eliminarea hormonilor de stress - adrenalina,
noradrenalina, cortizol -descompu si mai ales la nivelul catului pe cale oxidativa.
Prin revenirea organismului la nivelul homeostaziei" avute anterior efortului si
dep a sirea acestor valori prin supracompensare, refacerea (faza trofotropa a antrenamen-
tului) reprezint a sustin atorul biologic al efortului (faza ergotropa a antrenamentului).
Din punct de vedere didactic perioada de refacere postefort poate mp artit a n trei faze:
1. Prima faz a, numit a si faza rapid a a refacerii, acoper a primele 20 minute dup a efort. In aceasta faza
ncepe revenirea parametrilor functionali ( frecventa cardiaca, tensiune arteriala, frecventa respiratorie,
temperatura corporala, hormoni de efort) la nivelele homeostatice anterioare efortului si scade rata
metabolica a organismului.
Tot acum ncepe si renc arcarea depozitelor energetice musculare si procesele de elim-
inare a acidului lactic acumulat, din care cea mai mare parte este transportata de snge
la nivelul catului si al mu schilor mai putin solicitati, unde este reconvertit n glucoza.
Procesele metabolice si ziologice ce au loc n aceasta prima faza pot accelerate prin
efectuarea unor exercitii zice de intensitate mica/medie, executate timp de 5-10 minute la un
nivel de 40-60% din valoarea efortului prestat n partea fundamentala a antrenamentului.
2. A doua faz a, numit a si faza intermediar a, dureaz a pn a la 90-120 minute
postefort. In aceasta faz a au loc n principal reechilibrarea hidroelectrolitic a si cea mai mare parte a
renc arc arii depozitelor musculare cu glicogen.
Primele doua ore postefort sunt caracterizate prin cre sterea semnicativa a nivelu-
lui de secretie al insulinei si a sensibilit atii celulelor musculare la actiunea insulinei.
Insulina, hormon anabolizant, are efecte n special la nivelul metabolis-
mului glucidic. Ea favorizeaz a transportul intracelular al glucozei si acceler-
area convertirii glucozei n glicogen prin stimularea gliconsintezei musculare.
Cre sterea aportului de glucide n aceasta faza accelereaz a refacerea depozitelor de glicogen,
randamentul renc arc arii musculare si hepatice cu glicogen ind de 2-3 ori mai mare dect cel normal.
In scopul exploat arii la maximum a avantajelor metabolice si functionale ale acestei faze
dr. John Ivy (Laboratorul de Fiziologie si Metabolism al Efortului al Universit atii Austin -
Texas) recomanda administrarea b auturilor glucozate cat mai repede dup a ncetarea efortului.
3. A treia faz a, numit a si faza lung a, acoper a intervalul de timp dintre dou a
reprize consecutive de efort (maximum 20 de ore).
In acest interval continua refacerea depozitelor musculare de glicogen, cu o rata mult
sc azut a comparativ cu faza anterioara, si au loc procesele de reparatie muscular a".
14
In scopul acceler arii refacerii depozitelor musculare de glicogen se recomanda
consumarea unei cantit ati de circa 10-15 g de glucide/kg corp, provenite n special
din pine, paste f ainoase si legume. Aceste alimente prezint a avantajul unui continut
crescut de glucide complexe care asigura un aport lent, dar constant de glucoza.
Procesele de "reparatie musculara" vizeaz a modic arile structurale ce apar la
nivelul membranelor brelor musculare, a tesutului conjunctiv si a miolamentelor
de actina si miozina ca urmare a efortului, modic ari ce apar indiferent de intensi-
tatea efortului, dar care sunt direct proportionale ca ntindere cu gradul de solicitare.
Realizarea acestor procese, care stau la baza modic arilor adaptative car-
acteristice responsabile de cre sterea fortei si rezistentei musculare, necesita
att un aport proteic optim, cat si un interval de timp sucient de lung.
Problema care r amne de rezolvat este gradul de solic-
itare intraefort necesar inducerii acestor modic ari adaptative.
2.2.3. Formele refacerii:
In functie de modul de realizare refacerea prezint a doua forme: refacerea spontana sau naturala este
forma de restabilire a organismului care se produce n mod zic dup a ecare solicitare, f ar a interventie
din afara.
Refacerea spontana se realizeaz a prin odihna pasiva si este ecienta n cazurile n
care perioadele dintre eforturi sunt sucient de mari pentru a permite renc arcarea de-
pozitelor de glicogen si realizarea fenomenelor de reparatie tisulara si refacere enzimatica.
Amplitudinea acestei forme de refacere este direct proportionala cu nivelul de solic-
itare impus de efort si cu gradul de heterostazie a organismului n timpul si dup a efort.
Substantele energogenetice degradate n timpul efortului, indiferent de tipul aces-
tuia, sunt substantele fosfatmacroergice , respectiv ATP si CP, urmate, n functie de
tipul de efort de glucide si lipide. Principalul scop, si n acela si timp, si efect
al refacerii spontane este "reconstituirea" rezervelor energetice spoliate de efort.
Refacerea substantelor fosfatmacroergice are loc n timpul efortului si ime-
diat dup a efort, n timp ce pentru glucide si lipide perioada necesara resintezei este
mult mai mare. De aceea pentru refacerea rezervelor glucidice si lipidice sunt
necesare, pe lng a odihna activa, si masuri suplimentare asociate de refacere.
Principalul mijloc de refacere spontana este somnul, forma de inhibitie de protectie la
nivelul scoartei cerebrale care induce regenerarea neuronilor; n opinia lui Schneider somnul reprez-
int a perioada optima de refacere a organismului n general si a sistemului nervos n special.
15
Copes si Rosentsweig au demonstrat importanta somnului pentru activitatea sportiva
prin experiente de "privare de somn". In urma acestora s-a observat sc aderea ecien-
tei motrice a sportivilor cu reducerea semnicativa a rezistentei, a vitezei si a fortei.
Al doilea tip de refacere, refacerea dirijata este forma de refacere care folose ste n mod "dirijat" si
rational mijloace naturale si/sau articiale, provenite din mediul intern si/sau extern, n scopul reedit arii
homeostaziei anterioare efortului si chiar dep a sirii acesteia prin realizarea supracompens arii
functionale (I.Dragan). Ea completeaz a si accelereaz a refacerea naturala, dar nu se poate substitui
acesteia.
Refacerea dirijata este necesara ori de cate ori intensitatea efortului este prea mare si pauzele
dintre eforturi sunt insucient de lungi pentru a permite refacerea numai pe cale naturala.
Diminuarea rezervelor de substante energetice este dependenta de intensitatea si
durata efortului prestat. Conform principiului supranc arc arii n faza de restabilire ex-
ista o tendinta generala a tuturor celulelor solicitate maximal de dep a sire a nivelelor in-
itiale ale rezervelor utilizate, pana la atingerea unui nivel maxim, determinat genetic.
In functie de momentul n care se aplica mijloacele de refacere (Korobkov si Jeffe) se disting :
refacerea curenta post efort, care are ca stimuli catabolitii acizi rezultati din procesele metabolice
din timpul efortului;
refacerea periodica, care se refera de fapt la refacerea cotidiana sau cea de dup a ecare ciclu de
preg atire a sportivului.
Fiecare din formele refacerii periodice si are durata, locul
de desf a surare si procedeele de realizare bine precizate.
In functie de momentul efectu arii ei refacerea se face:
intraefort;
postefort (refacere curenta - dup a ecare antrenament);
n cadrul competitiei:
intracompetitional;
postcompetitional;
In functie de perioad a:
zilnic a;
16
s apt amnala ;
de etap a;
anual a;
ciclu olimpic .
2.2.4. Scop, obiective, mijloace ale refacerii:
Scopul refacerii n activitatea sportiva este reprezentat de restabilirea indicilor homeostatici la val-
orile anterioare efortului, si chiar dep a sirea acestora n vederea asigur arii supracompens arii functionale.
Obiectivele care vor urm arite n cadrul refacerii pot sistematizate astfel:
cre sterea cantit atii de mioglobina din mu schi;
cre sterea cantit atii de material energogenetic;
cre sterea cantit atii de material enzimatic;
refacerea metabolica neuronilor solicitati;
cre sterea tonusului parasimpatic;
"alcalinizarea" mediului intern;
restabilirea echilibrului hidroelectrolitic;
relaxarea psiho-zic a;
reechilibrarea la nivelul planului energetic.
Formele refacerii si realizarea obiectivelor prezentate pot clasicate dup a mai multe criterii:
dup a efectele exercitate:
neuro-psihice,
neuro-musculare,
17
endocrino-metabolice,
cardio-respiratorii;
dup a apartenent a:
mijloace balneoziohidroterapice:
hidroterapie calda,
sauna,
masaj, automasaj,
aeroionizare negativa,
oxigenare,
acupunctura,
presopunctura,
yoga etc.
mijloace psihoterapice
sugestie,
autosugestie,
training autogen,
tehnici de relaxare neuro-musculara etc;
mijloace dietetice:
- alimentatie - alcalinizanta, hidrozaharata, bogata
n vitamine, oligoelemente, normocalorica;
mijloace farmacologice - folosite n scop:
- compensator;
- substitutiv; (vitamine, minerale);
odihna activa:
18
eforturi u soare - situate la nivelul pragului aerob,
exercitii de respiratie,
stretching;
antrenament mental.

19
HIDROTERAPIA reprezint a aplicarea unor procedee, in scop prolactic, care au la
baza apa la diferite temperaturi si sub diferite st ari de agregare (lichid a, gazoasa), apa
simpla sau cu diferite ingrediente in ea (plante medicinale, substante chimice etc).
Hidroterapia i si bazeaz a efectele pe temperatura apei, pe pre-
siunea de aplicare a acesteia pe corp sau pe alte calit ati chimice.
Ace sti trei factori actioneaz a asupra terminatiilor nervoase prin piele, iar impulsurile ce
iau na stere la acest nivel se transmit centripet la sistemul nervos central, de unde pe cale cen-
trifuga se transmit organelor efectuare o serie extrem de variata de r aspunsuri de adaptare.
Hidrotermoterapia reprezint a terapia prin schimbul de c aldura intre corp sau segmente ale aces-
tuia si apa.
B aile calde cu temperatura de peste 38

C, hiperterme in-
tre 38

-40

C si intens hiperterme peste 40

C, au urm atoarele efecte:


vasodilatatie periferica manifestata prin: hiperemie, tahicardie, sc aderea tensiunii arteriale;
sedare generala;
cre sterea pragului durerii cu sc aderea sensibilit atii periferice;
eliberare de substante imunologic active.
Dintre procedurile hidroterapice indicate in refacere se recomand a du suri calde (38

-42

C)
cu directie vertical a (ascendent a - descendent a), orizontal a sau circular a. O alta form a special a
o reprezint a du sul masaj si du sul subacvatic. Du surile calde exercit a o actiune calmant a asupra
sistemului nervos si asupra musculaturii periferice. Pentru refacere durata unui du s este de 8-10
minute. Dusul masaj cu o durata de 8-15 minute combina efectele hidroterapiei calde cu cele
mecanice ale masajului, exercitnd bune efecte in refacerea locala si cea generala (sistem nervos).
TERMOTERAPIA cuprinde acele proceduri hidroterapice
cu temperatura de 40

-80

C (vapori de ap a, aer nc alzit).


Fie c a se apeleaz a la c aldura umed a (baia de aburi) e la cea uscat a
(sauna), aceste procedee se folosesc o data pe s apt amn a in cadrul refacerii s ap-
t amnale avnd o durata de 10-15 minute si cu efecte locale (de epurare a
21
20
toxinelor corpului) si generale (sedare a organismului), efecte ce urmeaz a dup a aceste tratamente.
SAUNA reprezint a expunerea corpului la actiunea c aldurii uscate n incinte special amena-
jate. Pentru sportivi este indicat a att sauna cat si expunerea la c aldur a umed a (baia de aburi);
Efectele pe care le are sauna asupra organismului sunt diferite n functie de faz a:
-n faza de nc alzire: cre sterea temperaturii (cutanate si centrale); vasodilatatie periferic a, n special la
nivel cutanat; cre sterea activit atii glandelor sudoripare ceea ce duce la facilitarea elimin arii unor
cantit ati crescute de transpiratie si a unor cantit ati importante de de seuri" metabolice.
Eliminarea produ silor de metabolism explic a cre sterea vitezei de refacere
a sportivului si aparitia senzatiei generale de bine care urmeaz a saunei.
- n faza de r acire: sc aderea temperaturii cutanate si a celei centrale; vasoconstrictie puternic a; sc aderea
frecventei respiratorii.
Este recomandabil ca aplicatiile de ap a rece s a se fac a nti pe mem-
brele inferioare, pn a la relativa adaptare a sportivului cu noua temperatur a.
Este recomandat ca sauna s a se termine prin expunere la rece, preferabil du s
sau bazin, pentru ca oscilatia vagotonica tardiv a" (J. Weineck) s a asigure mentinerea
predominantei parasimpatice mai multe ore => renc arcarea mai rapid a a depozitelor
de substante energogenetice, asigurnd si supracompensarea" energetic a muscular a.
Pentru sportivii de performant a este recomandat a:
sedint a de saun a / s apt amn a, n cadrul antrenamentului complex de refacere;
trebuie s a se tin a cont de planul de antrenament sau competitii ale sportivului, astfel ca
sauna s a nu e programat a naintea unei zile cu solicit ari zice mari deoarece ea scade
temporar capacitatea de performant a zic a a organismului, n special pe cea n regim de
andurant a.
MASAJUL la sportivi trebuie particularizat n functie de momentul de activitate n care se
execut a: n perioada preg atitoare masajul poate folosit n scop igienic si de refacere dup a antre-
nament. In aceast a perioad a se urm are ste ntretinerea st arii de bine" si mentinerea supletei tesu-
turilor, pe lng a masajul mu schilor punndu-se accent si pe masajul tendoanelor si articulatiilor.
Folosirea masajului ca mijloc de refacere n aceast a perioad a are semnicatie deosebit a n
special n prevenirea instal arii st arii de oboseal a cronic a patologic a, respectiv supraantrenament.
La sportiv se poate face:
nainte de efort - cu scop de stmulare (ntre nc alzire si efortul propriu-zis);
21
intraefort (n pauze ) - are efect relaxator;
postefort imediat - efect relaxant;
la distant a - efect relaxant;
In perioada competitional a masajul se face la 2 - 6 ore dup a efort intens, se
opre ste cu 1 - 2 zile nainte de competitie si se m are ste treptat durata si intensitatea
ultimelor sedinte. In refacere se fac dou a sedinte de masaj general s apt amnal.
Manevrele folosite n refacere sunt diferite n functie
de nivelul de solicitare al mu schilor pe care action am:
- mu schi foarte solicitati - folosim manevre de relaxare cu
intensitate mic a si ritm lent
- mu schi mai putin solicitati - folosim manevre stimulatoare asfel
nct la sfr situl sedintei s a se egalizeze tonusul muscular pentru eliminarea focarelor de excitatie
postefort; se folosesc manevre cu intensitate mare si scurte;
Deoarece organismul se adapteaz a permanent la m asurile de refacere este necesar a mod-
icarea permanent a a masajului, in ceea ce prive ste tipul, intensitatea si volumul s au.
VIBROMASAJUL reprezint a o form a a masajului instrumental, poate utilizat:
n scop de preg atire a sportivului pentru efort;
n scop de refacere;
Inainte de efort vibromasajul are efecte:
stimulente prin intensicarea circulatiei locale intramusculare;
Dup a efort vibromasajul are efecte:
relaxante si urm are ste accelerarea elimin arilor produ silor de catabolism muscular.
SHIATSU este o metod a prolactic a si terapeutic a bazat a pe masaj, respec-
tiv presiune digito-palmar a), si provenit a din orientul ndep artat (Ib. japonez a: shi-
deget, atsu-presiune). Principiul de baz a n shiatsu este trateaz a ntreaga persoan a".
Metoda shiatsu are ca scop ndep artarea factorilor care induc oboseala si stimularea mecanis-
melor naturale de refacere a corpului prin aplicarea presiunii cu degetele si minile asupra anumitor
puncte de pe suprafata corpului. Aceast a metod a restabile ste echilibrul energetic la nivel subtil, con-
tribuind astfel la cre sterea vitalit atii organismului, combaterea oboselii, cre sterea capacit atii de ap arare a
organismului, cre sterea exibilit atii musculare si la prevenirea si combaterea contracturilor musculare.
22
YOGA reprezint a un sistem de ntretinere si activare a organismului care asigur a
controlul mi sc arilor corpului si al unor functii vitale (circulatorie si respiratorie) printr-
o serie de acte motrice si mentale n scopul realiz arii echilibrului optim psiho-zic.
Cuvntul deriv a etimologic din limba sanscrit a (yuj - a uni, a contopi, a concentra atentia
spre ceva) si semnic a unirea prin cre stere", unirea con stient a dintre om si existent a prin
cre sterea capacit atii de a controla nveli sul zic, transformndu-l ntr-un instrument ale eului.
SUGESTIA utilizeaz a excitantul verbal si are o pondere neb anuit a n refacere.
n primul rnd ne referim la atitudinea profesorului si colegilor sau adversarilor. Modul
cum te poate ncuraja la succese, conditioneaz a o bun a refacere neuro-psihic a. Modul de
reactie violent, inadecvat ca gesturi si vocabular n caz de nereu sit a, contribuie la o stare de
excitabilitate ridicat a a sistemului nervos, intrziind refacerea dup a competitii. Climatul com-
petitiilor si a locului unde se fac antrenamentele, atmosfera si ambianta stabilit a n colec-
tiv, relatiile dintre juc atori etc. sunt tot attea elemente care pot inuenta refacerea.
AUTOSUGESTIA poate juca un mare rol n refacerea organismului.
Metoda se bazeaz a pe marea vointa de care trebuie s a dea dovada
elevul n nvingerea unor bariere psihologice, bariere limite ale randamentului
ce pot ap area n timpul efortului sau chiar post-efort. Participarea con stient a la
nl aturarea, chiar afectiv a, a oboselii induse de efort reprezint a posibilit ati
concrete care stau n mna ec aruia dintre noi, spre a le utiliza ntr-o directie
favorabil a refacerii, sau din contra potrivnic a refacerii. Iat a de ce prin
autoeducatie individual a si educatie de grup, autosugestia poate si trebuie s a
constituie mijlocul cel mai accesibil si cel mai simplu si putin pretentios,
pe care s a-l lu am n considerare n aplicarea unor mijloace de refacere.
23
ANTRENAMENTUL PSIHOSOMATIC (metoda Schultz -dup a numele medicu-
lui german care a elaborat-o) reprezint a metoda care porne ste de la leg atura in-
disolubil a dintre soma (zic) si psihic, reu sind ca, printr-o serie de autocomenzi,
care au la baz a reexe conditionate s a produc a o relaxare psihosomatic a.
Exercitiile se desf a soar a ntr-un spatiu, de preferint a mai ntunecat; subiectul st a relaxat ntr-un
fotoliu, pe o saltea sau pe o canapea, cu o mbr ac aminte comod a. n camera ind lini ste, el st a cu ochii
nchi si, avnd o pozitie ct mai relaxat a posibil, repet a mintal diferite forme de 8-10-15 ori ecare (de ex-
emplu, simt bratele grele ca plumbul; mu schii picioarelor sunt foarte calzi; m a simt foarte relaxat; etc).
In activitatea sportiv a metoda este bine codicat a n arsenalul ter-
apeutic al refacerii si si aduce o contributie extrem de apreciat a
MIJLOACE DIETETICE - alimentatia sportivilor trebuie s a ndeplineasc a urm atoarele atribute:
s a acopere cheltuielile energetice minime (metabolismul bazai) necesare mentinerii vietii;
s a acopere necesarul energetic pentru activit atile suplimentare mentinerii metabolismului bazai
(anumite activit ati zice sau intelectuale, profesionale, scolare, etc);
s a acopere necesarul energetic impus de consumul din antrenamente si competitii;
s a acopere cheltuielile energetice induse de procesele de refacere dup a efort;
s a acopere alte cheltuieli energetice neprev azute (conditii de mediu, boal a, stres);
s a protejeze sportivul mpotriva unor mboln aviri.
Astfel, ratia alimentar a a sportivilor se diferentiaz a n: ratie de sustinere (din
antrenamente), ratie de concurs si ratie de refacere. Referindu-m a la ratia de refacere
aceasta reprezint a alimentatia oferit a organismului n orele imediat dup a efort.
24
Ratia de efort trebuie s a nceap a cu reechilibrare hidroelectrolitic a, adic a cu refacerea can-
tit atilor de lichide si minerale necesare unei bune function ari a corpului. Astfel, se recomand a
imediat dup a efort ingerarea a 300-500 ml de lichide alcaline (lapte, iaurt, sucuri naturale de
fructe, ceai etc), care reprezint a att lichidele necesare, ct si o parte din s arurile minerale pier-
dute n urma efortului. Se recomand a astfel n prima parte o alimentatie hiperhidric a alcalinizat a.
Urmeaz a un interval de pauz a de 45-60 de minute pn a la servirea mesei. Alimentatia de
refacere din timpul mesei va hiperglucidic a, hiperzaharat a, cea mai mare parte a caloriilor ind
furnizate de hidratii de carbon si nu de proteine sau de lipide. Ratia de proteine va u sor hipoprote-
ic a deoarece pentru metabolizarea acestora va nevoie de mult a energie, energie pe care organismul
nu este recomandat s a o piard a. n ceea ce prive ste lipidele, ratia acestora ind la fel, normolipidic a.
Refacerea metabolic a, prin alimentatie hipercaloric a, hiperglucidic a, normolipidic a u sor hipopro-
teic a si hiperhidric a alcalinizat a, realizeaz a astfel refacerea spontan a, natural a a organismului.
MEDICATIA TROFOTROP

A - cuprinde o serie de compu si naturali sau de sintez a care


introdu si n organism intervin la rencarcarea rezervelor energetice consumate (uneori epuizate)
de efort sau a unor agenti ergotropi eliminati prin lichidul sudoral, uneori excesiv.
Principalele grupe de trofotrope sunt :
-vitamine, care joac a rolul de coenzim a cu efecte antioxidante, dintre care se evidentiaz a vitamina C, E,
Se, substante care anihileaz a radicali liberi.
-minerale (complexe de oligoelemente) se stie c a acestea intervin n energia celulara: P n contractia
muscular a, Ca si Mg n excitabilitatea neuromuscular a, Fe intr a n compozitia hemoglobinei, etc; toate
acestea ind necesare n refacere.
-compu si glucidici - pentru refacerea rezervelor de glicogen (hidrosolubili: ardei verde, p atrunjel si
Eleutal care contine glucoza, Inozitol si vitamina C)
-aminoacizi si concentrate proteice. Acidul aspartic (s arurile de
27
25
K, Mg arginina) intervin n sc aderea aminoemiei crescute, rezultat a n efortul de an-
duranta; licocolul (licina) intervine n refacerea neuropsihic a si neuromuscular a (in-
tervine n detoxierea si eliminarea unor metaboliti nocivi). Concentratele proteice
si justic a de asemenea prezenta n refacerea substratului proteic afectat de efort;
-diverse - nespecice: Aslavital H3, Gerovital H3, Ginseng; neurotrope: Piracetam sau Piravitan, ole
buvabile; antioxidante: vitaminele C, A, E, Se, cisteina, glutation- Glutacisteseleniu- E.
ODIHNA ACTIVA reprezint a un mijloc de refacere dirijat a si este uti-
lizat a prin efectuarea unor eforturi pl acute, lejere care s a mentin a starea de antrena-
ment a sportivului f ar a s a oblige organismul la o solicitare sustinut a sau excesiv a;
Efortul recomandat n odihna activa trebuie s a se situeze la limita pragului aerob astfel nct
concentratia de acid lactic din snge s a nu dep a seasc a valoarea normala de 2 milimoli / I (daca el creste
atunci efortul este anaerob); Se recomand a:
s a se solicite alte grupe musculare dect cele solicitate n efortul specic al sportivului: (jocuri
sportive, natatie);
se folosesc exercitii de respiratie de tip abdominal si exercitii distractive pentru odihnirea scoartei;
nu se face odihna activa dup a eforturi epuizante pentru ca se golesc rezervele energetice;
Prin odihna activ a se urm are ste :
accelerarea elimin arii produ silor de catabolism;
trecerea mai rapida a organismului din dominanta simpatica (efort intens) n parasimpatica
(repaus);
crearea la nivelul scoartei a unor focare noi de excitatie corticala care prin iradiere s a inhibe
focarele caracteristice efortului specic;
accelerarea elimin arii hormonilor de stress:
catecolamine (adrenalina + noradrenalina)
cortizol;
26
Odihna activa este recomandata postefort imediat sau n sedinte speciale de
mai putin de 45 minute. Postefort odihna activa se suprapune pe cool down";
Legile odihnei active:
este mai ecienta la sportivii bine antrenati;
efortul din odihna activa este conditionat de intensitatea efortului specic;
efecte sunt mai semnicative cu cat grupele musculare angrenate n efort
de odihna activa sunt mai mari si mai puternice; (se elimina catabolitii);
ritmul mi sc arii din programul odihnei active este stabilit n primul rnd de sportiv.
Refacerea natural a:
Refacerea naturala sau spontana este forma de restabilire a organismului care se produce
n mod zic dup a absolut orice fel de solicitare, f ar a interventie din afara asupra organismului.
Ea se realizeaz a prin odihna pasiva si este ecienta n cazurile n care perioadele dintre efor-
turi sunt sucient de mari pentru a permite realizarea fenomenelor de reparatie si enzimatic.
Refacerea spontana actioneaz a n principal n sensul "reconstituirii" rezervelor energetice consu-
mate de efort.
Sursele energetice solicitate n cursul eforturilor de toate tipurile sunt sub-
stantele fosfat macroergice, urmate de glucide si lipide. Substantele fosfat macroer-
gice (ATP si CP) se refac chiar n timpul efortului si imediat dup a efort, n timp
ce glucidele si lipidele necesita o perioada mai mare de timp pentru resintez a.
De aceea pentru refacerea rezervelor glucidice si lipidice sunt nece-
sare, pe lng a odihna pasiva, si masuri suplimentare asociate de refacere.
Amplitudinea refacerii este direct proportional a cu nivelul de so-
licitare si de heterostazie a organismului n timpul efortului.
27
Principalul mijloc de realizare al refacerii spontane este somnul - forma de in-
hibitie de protectie la nivelul scoartei cerebrale care induce refacerea la nivel neuronal.
Somnul diurn este mai putin odihnitor dect cel nocturn deoarece contine pe-
rioade de somn rapid mult diminuate comparativ cu somnul nocturn (n mod normal
la ecare 90 de minute de somn lent si intercaleaz a 20 de minute de somn rapid).
In timpul somnului lent are loc regenerarea tesuturilor organismului si n mod
special este stimulata sinteza proteica. Acest lucru este inuentat si de faptul ca
n timpul somnului creste secretia de hormon de cre stere (STH), hormon cu rol pre-
ponderent n regenerarea si cre sterea celulara prin stimularea sintezei proteice.
De aceea tulbur arile de somn (cantitative si calitative) pot limita ca-
pacitatea de refacere a organismului prin sc aderea secretiei de STH, putnd
considerate de aceea ca indicator al st arii de supraantrenament.
Experientele de "privare de somn" realizate de Copes si Resentsweig au demon-
strat importanta somnului pentru activitatea sportiva ca urmare a inducerii sc aderii ecien-
tei calit atilor motrice, respectiv reducerea semnicativa a rezistentei, vitezei si fortei.
Optimizarea refacerii, n raport cu sistemele functionale implicate este asigurata prin urm atoarele
mijloace:
Refacerea neuromuscular a:
-medicatie de sustinere si refacere - glucoza, glicocol,
-s aruri minerale, vitamine B,C,ATP, miorelaxante etc;
-odihna activa;
-hatha yoga;
-reechilibrare hidrica si electrolitica - la 20-30 min.
-dup a ncetarea efortului;
-training autogen;
-hidroterapie calda;
-presopunctura,
-electropunctura;
-masaj,
-dieta - hidrozaharat a, alcalina, mineralizant a, vitaminizant a;
-odihna pasiva;
-sauna.
28
Refacerea neuropsihica:
-odihna activa;
-hatha yoga;
-tehnici de relaxare psihozica;
-sugestie-autosugestie;
-presopunctura,
-electropunctura;
-aeroionizare negativa si oxigenare;
-hidroterapie calda;
-masaj;
-medicatie psihotropa-glucoza, sedative.
Refacerea endocrino-metabolica:
-masaj;
-presopunctura,
-electropunctura;
-tehnici de relaxare psihozica;
-oxigenare si aeroionizare negativa;
-reechilibrare hidroelectrolitica;
-medicatie de sustinere si refacere : piracetam, pirovitam, aspartat de magneziu, vitamine.
Refacerea endocrino-metabolica:
-odihna activa;
-reechilibrare electrolitica si hidrica;
-hidroterapie calda;
-sauna;
-masaj;
29
>-presopunctura;
-electropunctura;
-traning autogen;
-oxigenare si aeroionizare negativa;
-dieta - alcalina, glucidica, vitaminizant a;
-medicatie de sustinere si refacere: ATP, vitamine,s aruri minerale, glucoza.
2.3. CONSIDERA TII DESPRE STRETCHING
Stretching-ul este o metod a stiintic a de ntindere a structurilor moi" ale aparatului locomotor
n scopul cre sterii elasticit atii si exibilit atii acestora, provenit a din Hatha - yoga si gimnastic a.
Mobilitatea conditioneaz a efectuarea ecient a a procedeelor tehnice si a exer-
citiilor preg atitoare, indiferent de ramura de sport practicat a, ea ind asimilat a unei
bune performante zice, respectiv unui aparat locomotor corespunz ator dezvoltat si
cu mi sc ari coordonate. Toate actele motrice n cadrul practic arii sportului, prin fap-
tul c a solicit a efectuarea mi sc arilor cu amplitudine mare, impun o bun a mobilitate.
n categoria exercitiilor de stretching nu sunt incluse toate tipurile de ntin-
dere, ci numai acele ntinderi riguros controlate si caracterizate prin tempo lent de
atingere a punctului maxim de alungire si durat a data de mentinere a acesteia.
Efectele obtinute ca urmare a practic arii stretchingului la nivel de elasticitate, pe toate com-
ponentele zice ale mi sc arii, vor inuenta n sens pozitiv functia articular a, si implicit calitatea
mi sc arii, contribuind astfel la mbun at atirea performantei. n situatii imprevizibile, articulatiile
ce au fost supuse stretching-ului vor amortiza elastic stress-ul zic brutal si vor proteja cele-
lalte tesuturi de efectele nocive, constituind un bun mijloc de prolaxie a microtraumatismelor.
Cunoa sterea anatomiei si biomecanicii articulatiilor ne permite alegerea ex-
ercitiilor cele mai indicate de stretching, n functie de obiectivul urm arit. Dac a
un ligament este exclusiv compus din bre de colagen, posibilitatea de ntindere
30
este mai redus a; de aceea se va acorda mai mult timp cre sterii elasticit atii la acest nivel, respectnd prin-
cipiul progresivit atii, evitnd bruscarea acestuia. Procedeul de lucru va total diferit fat a de ligamentele
compuse din bre elastice, care n cazul unei tractiuni (tensiuni) se pot m ari pn a la de 2 ori f ar a a provoca
distructii ale acestora. Mijlocul de dozare a ntinderii este reprezentat de reactia dureroas a - ntinderea
nu trebuie s a determine aparitia durerii, indiferent de metoda folosit a, timpul de care dispunem etc.
Raportat la segmentele corpului, coloana vertebral a nu are aceea si mobilitate pe toate regiu-
nile, aceasta depinznd de grosimea vertebrelor, de forma si dispunerea suprafetelor articulare, elas-
ticitatea ligamentelor. Pornind de la regiunea cervical a c atre cea lombar a, grosimea vertebrelor cre ste
ca urmare a cre sterii presiunii exercitate de corp asupra zonelor inferioare. Grosimea discului inter-
vertebral este n regiunea cervical a 3 mm, n regiunea toracal a 5 mm, iar n cea lombar a 9 mm.
Crescnd sau diminundu-se diametrele curburilor sale, coloana se opune elastic la pre-
siunea care se exercit a asupra s a n ax vertical. Cu ct segmentul este mai mare cu
att este mai important a mi scarea care i va permite deplasarea si diminuarea presiunii.
Principiul de baz a n stretching este punerea lent a n tensiune a struc-
turilor, f ar a brusc ari, cu mentinerea acesteia pe o durat a dat a, ntre 10-
60 sec, si cu reluarea progresiv a, f ar a brusc ari, a pozitiei initiale.
2.3.1. Avantajele practic arii stretching-ului:
Pentru ca destinde spiritul si tonica corpul, stretching-ul trebuie s a devin a parte inte-
granta a vietii zilnice. Din acest punct de vedere beneciile pe care le aduce sunt numeroase:
Amelioreaz a starea mu schilor, articulatiilor, tendoanelor si ligamentelor, dar n acela si timp si a
tesuturilor conjunctive;
Evantaiul de mi sc ari se l arge ste si gesturile, mai bine coordonate, devin mai libere si mai u soare.
31
Stretching-ul mpiedic a printre altele, deform arile musculare cauzate n majoritatea cazurilor de
tinuta gre sit a a corpului n viata cotidiana.
Stretching-ul nu se multume ste cu obtinerea unei mobilit ati articulare maxime, ci ntrzie n acela si
timp anchilozarea articulatiilor si ajuta la stimularea secretiei de lichid sinovial. Se recomanda
persoanelor care sufer a de crampe sau de oboseala cronica, adesea datorate inactivit atii.
Prin mbun at atirea evidenta a elasticit atii musculare, constituie un mijloc excelent de prevenire a
luxatiilor si rupturilor musculare. Ca multe alte activit ati zice, ajuta la eliminarea toxinelor si la
buna functionare a metabolismului muscular.
Dup a o ntindere a bustului, se va constata o cre stere a presiunii sangvine din artere, ceea ce este
excelent pentru tensiunea arteriala;
Practicarea regulata a ndoirilor bustului genereaz a o functionare superioara a peristaltismului in-
testinal.
Pentru executarea exercitiilor de stretching este necesar a:
angajarea complex a a organismului prin controlul respiratiei, al relatiei durere - ntindere;
reducerea voluntara a activit atii pe musculatura neangajat a direct si alternarea contractiei
musculare cu relaxarea si ntinderea.
In refacere programele de stretching trebuie s a acorde o atentie deosebit a structurilor
care necesit a o perioad a mai lung a de revenire a componentelor slab vascularizate impli-
cate n efort (tendoane si ligamente) si elementelor de suport al mi sc arii - oase.
Exista 2 modalit ati principale de mbun at atire a mobilit atii:
reducerea rezistentei tesuturilor de leg atur a articulare (prin inhibarea reexului de ntin-
dere);
dezvoltarea fortei musculaturii antagoniste;
32
34
33
2.3.2. Metode de stretchina: (Sven A. Solveborn):
[1.] Ballistic and hold (arcuire si mentinere): folose ste exercitii dinamice care angajeaz a mus-
culatura intr-o mi scare repetat a (balans sau pendulare), prin care se urm are ste relaxarea si cedarea
rapid a la ntindere a musculaturii antagoniste. Mi scarea este repetat a de 3 - 4 ori si este nalizat a
prin mentinerea timp de 6 sec a segmentului respectiv n pozitie extrem a. Passive lift and
hold (ntindere pasiv a si mentinere): folose ste mobilizarea pasiv a lent a a unui segment pn a n
pozitie extrem a (cu ajutorul unui partener) si mentinerea acestei pozitii timp de 6 sec prin con-
tractie izometric a. Aceste ntinderi pasive, urmate de o xare activ a cu durat a de 1 min, se repet a
la intervale de 6 sec. Prolonged stretch (ntindere prelungit a): folose ste ntinderea pasiv a
lent a a unui segment (cu ajutorul unui partener sau cu segmentul controlateral) n scopul atingerii
pozitiei extreme si mentinerea pasiv a a acesteia timp de 1 min. Activ PNF (facilitarea neu-
romuscular a proprioceptiv a activ a): mi scarea se execut a timp de 6 sec activ si este urmat a de o
contractie izometric a maxim a, contra rezistentei opus a de musculatura antagonist a. Se ncearc a
apoi cre sterea amplitudinii mi sc arii prin contractie musculat a activ a cu rezistent a (mu schi agoni sti)
timp de 1 min. Pasive PNF (facilitarea neuromuscular a proprioceptiv a pasiv a): se realizeaz a
mobilizarea pasiv a pn a n pozitie extrem a (cu ajutorul unui partener), n timp de 6 sec, urmat a
de contractia izometric a a musculaturii agoniste contra rezistentei opuse de partener. ntinderile si
contractiile pasive se repet a la intervale de 6 sec, timp de 1 min. Relaxion method (metoda
relax arii): const a ntr-o ntindere pasiv a lent a pn a la pozitia extrem a si mentinerea acesteia timp
de 1 min, nsotit a de relaxare indus a prin autocontrol.
34
J. Weineck (1992) recomand a 3 tipuri de solicitare, pe
care le consider a cele mai utile pentru activitatea sportiv a :
1. ntinderea pasiv a : caracterizat a prin mentinerea unei pozitii la limitele
maxime permise de articulatie si mu schi. Aceasta se poate realiza prin
dou a modalit ati diferite :
1. 2. 3. 4. 5. 6. stretching ul lejer - 30 - 40 sec, se mentine o ntindere constant a, urmat a de pauz a
stretching-ul intensiv - 30 - 40 sec, se realizeaz a o ntindere progresiv m arit a.
Acest tip de ntindere are la baza perceperea st arii de tensiune din tesuturile
ntinse, care se diminueaz a treptat si induce cedarea musculara la extensie.
2. ntinderea prin autoinhibitie (contract - realx method): urm are ste
obtinerea relax arii musculare prin ntinderea pasiv a a unei grupe musculare care, ante-
rior, a realizat o contractie izometric a. In acest caz stare de relaxare muscular a apare ca ur-
mare a inhib arii reexului de ntindere", ceea ce produce o relaxare a mu schiului, a sa-numita
autofrnare sau inhibitie autogena. Weineck recomand a ca duratele contractiei izometrice si
ntinderii s a e egale - 10 - 30 sec - alternate cu 2 - 3 sec de relaxare. Cu ct con-
tractia muscular a este mai mare, cu att efectele de relaxare obtinute vor mai bune.
3. tensiune - relaxare (ntindere sub actiunea inhibitiei reciproce): are
la baz a una dintre legile lui Sherington, potrivit c areia contractia activ a a
unui mu schi induce pe cale reex a relaxarea mu schiului antagonist.
Relaxarea mu schiului anatagonist este cu att mai mare cu ct contractia agonistului este mai
puternic a. n acest fel mu schiul antagonist relaxat poate mai u sor supus unei ntinderi.
Tehnicile de stretching descrise pot sistematizate n 2 categorii:
dinamice (active);
statice (pasive;
Stretching-ul dinamic se realizeaz a prin mi sc ari voluntare lente ale seg-
mentului n scopul atingerii amplitudinii maxime de mi scare si, deci, si al atin-
gerii alungirii maxime. Viteza si amplitudinea mi sc arii respect a principiul
35
progresivit atii. Exercitiul se opre ste n momentul aparitiei st arii de oboseal a,
mu schiul obosit avnd elasticitate sc azut a. Stretching-ul dinamic este o foarte
buna tehnica pentru nc alzirea" musculara nainte de exercitiile aerobice.
Stretching-ul static se realizeaz a prin actiunea unei forte externe (partener, segment contro-
lateral, propria greutate) n scopul ntinderii musculaturii de pe fata opus a directiei de mi scare. El
este recomandat n special n perioadele de refacere. Stretching-ul poate executat n oricare
dintre etapele de preg atire si concurs ale sportivului. n perioada preg atitoare el urm are ste m-
bun at atirea conditiei zice si psihice generale si diminuarea st arii de oboseal a indus a de antrenament.
In functie de regiunile mai intens solicitate si de tipul de efort se insist a diferentiat pe componenta
musculo-tendinoas a sau pe cea articular a. n timpul competitiei stretching-ul se folose ste att nainte de
prob a cu 15-20 min, ct si ntre probe, n cazurile n care intervalele dintre probe sunt mai lungi.
2.3.3. Regulile practic arii stretching-ului:
[1.] Evaluarea corecta a subiectului nainte de aplicarea stretchingului; Daca n zona care
urmeaz a s a executa stretching exista dureri, trebuie analizate cauzele naintea efectu arii
exercitiilor; Preg atirea subiectului pentru stretching:
1. 2. 3. nc alzirea tesutului;
aplicarea unor procedee de relaxare;
alegerea celor mai eciente exercitii efectuate din pozitii corecte care vor permite reala ntindere a
tesutului;
corpul trebuie s a se ae intr-o pozitie corecta de echilibru pentru a efectua exercitiile de ntindere;
fortarea corpului din pozitii defectuoase de echilibru vreme ndelungat a poate provoca deregl ari;
nici o pozitie de stretching n care capul este tinut n jos nu poate mentinut a mai mult de zece
secunde;
36
[1.] Aplicarea tehnicii de stretching n mod corect sub raportul parametrilor: durata, intensitate,
ritm; Evitarea suprantinderii (overstretchingul), cauza frecventa a durerilor si rupturilor de
bre musculare si conjunctive;
[1.] Sincronizarea ntinderilor musculare cu respiratia:
1. 2. 1. ntinderea se va face pe un expir lent, prelungit;
respiratia s a e de tip abdominal;
astfel, respiratia este utilizata ca o pompa" n timpul stretchingului pentru cre sterea
uxului sanguin intramuscular;
7. Respectarea precautiilor n indicarea si aplicarea metodei stretching:
ntinderea tesuturilor, care au fost n imobilizare prelungita, trebuie realizata cu
multa grija c aci risca ruperea lor datorita fragilit atii brelor conjunctive postimobi-
lizare;]n cazul fracturilor recente incomplet consolidate pot ap area disloc ari;
tesuturile inamate, edematiate suporta greu stretchingul;
8. Sa se tina seama de contraindicatiile stretchingului:
cnd limitarea amplitudinii de mi scare este de cauza osoasa;
dup a o fractura recenta neconsolidat a;
n prezenta unui proces inamator acut sau infectiois intraarticular sau periarticular;
n prezenta unui hematom sau a altor semne lezionale ale tesutului moale.
In refacere se folosesc n special exercitii de tip static, intervalul la care debuteaz a stretching-ul
ind conditionat de revenirea valorilor de frecvent a cardiac a, tensiune arterial a si frecvent a respiratorie.
In functie de tipul refacerii - postefort sau antrenament complex -exercitiile de
stretching se adreseaz a numai zonelor direct implicate n efort sau ntregului corp.
37
2.3.4. Stretchincjul n baschet
O metod a ecient a ce permite n primul rnd mbun at atirea mobilit atii, dar care prac-
ticat a n mod corect si constant aduce numeroase benecii organismului este stretching-ul.
Prin aplicarea exercitiilor de stretching n programul de preg atire
al baschetbalistilor se urm aresc mai multe obiective, si anume:
mbun at atirea mobilit atii articulare
cre sterea elasticit atii musculare, ligamentare si tendinoase
prevenirea contracturilor n cazul unui efort de lung a durat a
Pentru sportivi, o complet a amplitudine de mi scare are o semnicatie foarte mare,
deoarece starea zic a si performanta sunt direct legate de abilitatea musculaturii de a re-
aliza mi sc ari cu o amplitudine mai mare. Practicnd un program de stretching, baschet-
balistii vor putea resimti beneciile unei exibilit ati crescute n performanta sportiva.
Cre sterea performantei sportive prin optimizarea refacerii:
Se stie c a lipsa de mi scare duce la reducerea capacit atii zice si invers, orice mi s-
care executat a corect asigur a conditii mecanice bune aparatului locomotor (cre sterea treptat a
a efortului asigur a o durat a de actionare mai lung a a fortei si accelerarea mi sc arii).
Practicnd exercitii de ntindere a musculaturii, sportivii si vor mbun at ati elastici-
tatea muscular a, aceasta crescnd posibilitatea efectu arii mai u sor a contractiei musculare put-
ernice. O bun a mobilitate articular a, obtinut a si mentinut a prin stretching are la rn-
dul ei o inuent a pozitiv a asupra dezvolt arii fortei si vitezei de contractie si asupra pre-
ciziei mi sc arilor; cre sterea performantei este sustinut a si prin reducerea contracturilor mus-
culare cu mbun at atirea timpului de refacere post-efort si a cre sterii calit atii acesteia.
Una din inuentele pozitive ale stretching-ului este mbun at atirea schimburilor nutritive din
mu schi, articulatii si tesuturile moi periarticulare. Acest lucru la rndul lui antreneaz a o activitate muscu-
lar a mai ecient a si nl atur a pericolul aparitiei contracturilor. De asemenea, practicarea n mod corect si
38
consecvent a stretching-ului reduce num arul ntinderilor musculare si a traumatismelor datorate supraso-
licit arii.
Sc aderea num arului de leziuni musculo - tendinoase:
Este important de stiut c a, de si stetchingul actioneaz a n special asupra elementelor active ale
aparatului locomotor, respectiv asupra mu schilor, si mai putin asupra elementelor pasive, respectiv
tendoane, ligamente, oase, beneciul utiliz arii lui este mare la toate nivelurile aparatului locomotor.
Una din inuentele pozitive ale stretching-ului este mbun at atirea schimburilor nutri-
tive din mu schi, articulatii si tesuturile moi periarticulare. Acest lucru la rndul lui antre-
neaz a o activitate muscular a mai ecient a si nl atur a pericolul aparitiei contracturilor.
De asemenea, practicarea n mod corect si consecvent a stretchingului re-
duce num arul ntinderilor musculare si a traumatismelor datorate suprasolicit arii.
39
Capitolul III CONCLUZIILE LUCR

ARII
CONCLUZII:
Rezultatele obtinute evidentiaz a faptul c a n perioada preg atirii n care a fost introdus programul de
stretching n mod constant si organizat (1 septembrie 2003 - 29 februarie 2004 ) s-au mbun at atit
semnicativ parametrii motrici.
Se poate observa c a exercitiile de stretching mentin si mbun at atesc elasticitatea structurilor
musculo-tendinoase si ligamentare, precum si stabilitatea articular a astfel nct exercitiile propuse
n programul de nc alzire si preg atire a organismului a asigurat starea optim a necesar a sportivilor
n vederea obtinerii unor performante deosebite, ct si a prevenirii traumatismelor.
n cadrul refacerii post-efort, stretching-ul aduce o contributie foarte valoroas a prin detensionarea
musculaturii suprasolicitate pe parcursul antrenamentului, ajutnd la relaxarea acesteia mai rapid.
Pe baza caracteristicilor gimnasticii (s arituri frecvente si multiple, suprasolicitarea coloanei ver-
tebrale prin extensii puternice, r asuciri, schimb ari bru ste de directie) se impune o adaptare a pro-
gramului de stretching la solicit arile musculare si articulare din cadrul activit atii zice specice
jocului.
> Este foarte important a nsu sirea corect a a tehnicii de executie a ec arui
exercitiu de ntindere, de c atre ecare executant n parte, pentru o ecient a
maxim a.
> Pentru o performant a sportiv a deosebit a, sportivul va trebui s a
con stientizeze utilitatea practic arii sistematice a stretching-ului n cadrul
antrenamentelor, datorit a efectului prolactic pe care acesta l are asupra
st arii sale de s an atate si implicit n evolutia sa sportiv a uterioar a.
40