Sunteți pe pagina 1din 125

PRAHOVA

PREZENTARE GENERALA
ASEZARE
Asezare: Judetul Prahova, simbol PH, este situat pe valea Prahovei, intre Campia Baraganului si Muntii
Carpati, in provincia istorica Muntenia. Se invecineaza cu judetele Brasov, Buzau, Ialomita, Ilfov,
Dambovita.
Relieful: In nord Muntii Bucegi (Vf. Omu 2507m, Vf. cu Dor 2029, Vf. Furnica 2103, Muntii Baiului cu Vf.
Neamtului de 1923m si Vf. Baiu Mare de 1895m, Grohotisului cu Vf. Grohotis de 1767m, Muntii ciucas
cu Vf.ciucas 1954m, Gropsoarele 1883m, Vf. Tatarul Mare de 1476m; dealuri subcarpatice pana in zona
de campie in sudul judetului Prahova.
Bazine hidro: Bazinul Prahovei, Bazinul Doftanei cu Lacul Paltinoasa, Bazinul Teleajenului cu Lacul
Teleajen, Bazinul cricovului, raul Ialomita (portiune din bazinul mediu); Lacul Fulga pe Balana Ghighiu.
Judeul este cunoscut i pentru regiunea turistic Valea Prahovei, aflat n partea de nord-vest i pentru
zona viticol Dealul Mare, cu podgoriile de la Tohani i Valea Clugreasc.
SUPRAFATA
Suprafata - 4716 kmp
POPULATIE
http://www.prahova.insse.ro/main.php?id=405
judeul Prahova are o populaie de 809.124 locuitori i o densitate de 171,6 locuitori/kmp. Gradul de
urbanizare al judeului este de 50,2%.
RESEDINTA
Prinicipalul centru urban este municipiul Ploieti, reedina judeului, ora cunoscut pentru industria de
prelucrare a petrolului, care se i extrage n zonele deluroase ale judeului, n preajma oraelor Boldeti-
Sceni i Urlai.
Scurt istoric al localitii Ploieti.
http://www.monumenteprahova.ro/date-istorice/ploiesti
Ploietiul este atestat documentar, ca loc de trg, nc de la nceputul secolului al XV-lea.
De la data de 6 august 1413 s-a pstrat un tratat de comer cu Braovul, emis de ctre Cancelaria
Domneasc a lui Mircea cel Btrn, n care este amintit i Ploietiul *1+.
Localitatea pare s fi fost lipsit de importan pn n anul 1599, cnd Mihai Viteazul d ploietenilor
dreptul de a organiza trg, n detrimentul Trgorului. n aceeai perioad de timp Mihai Voievod aeaz
(colonizeaz) la Ploieti un numr de familii ale ostailor si i le acord scutiri de dri. Nu tim numrul
familiilor care au fost aduse n Ploieti i nici dac i-au pstrat privilegiile dup moartea lui Mihai
Viteazul *2+ ns momentul Mihai Viteazul este cel care pune bazele dezvoltrii viitoare a localitii.
n anul 1775, domnitorul Alexandru Ipsilanti d spre stpnire moia Ploietiului vrului su Ianade
(Ianache) Moruzi, care avea i dreptul de a percepe taxele ce decurgeau din organizarea trgului. Moruzi
nemulumete, prin taxele impuse, pe ranii i negustorii care-i vindeau mrfurile aici i ca urmare
acetia trimit o serie de scrisori cu plngeri domnitorului rii Romneti.
n urma protestelor, n anul 1781, ploietenii i vor recpta drepturile ce recurgeau din organizarea
trgului [3], drepturi pe care le aveau de la Mihai Viteazul.
tim c Moruzi i-a construit la Ploieti un mic palat, acesta fiind prima cldire impuntoare din ora. Nu
tim ns cum arta i unde era aezat aceast cas a lui Muruz (Moruzi).
Dezvoltarea Ploietiului este, pn spre sfritul secolului XIX, strns legat de faptul c localitatea era
trg i se afla pe ruta comercial ce fcea legtura dintre Braov, Bucureti, Trgovite, Giurgiu, Buzu i
Brila.
Documentele care amintesc de Ploieti i ploieteni n perioada cuprins ntre sec. XV pn n prima
parte a sec. XIX, sunt reduse numeric i se refer la vnzri, cumprri sau danii, i foarte rar la cum
artau casele i strzile localitii.
Istoricii George Potra i Nicolae Simache constatau c ,,pentru epoca dintre 1716 i 1821, mai ales n
prima parte a domniei lui Alexandru Ipsilanti (sept.1774 - feb.1782), tirile documentare nu ne dau o
imagine complet despre evoluia acestui ora. De asemenea, nici epoca de dup 1821, pn n preajma
revoluiei din 1848, nu o cunoatem ndestul de bine ca s se poat scrie o istorie complet a oraului
Ploieti" *4+.
Despre cum arta oraul, ce strzi i ce case existau aici, nu avem date dect ncepnd cu prima
jumtate a secolului XIX.
Dup adoptarea n Principatele romne a Regulamentului Organic (n anul 1831), lege care printre altele
prevedea organizarea Arhivelor i efectuarea de recensminte ale populaiei, documentele ce fac
referire la Ploieti se nmulesc semnificativ.
Din recensmintele organizate regulat tim ci locuitori avea oraul, cu ce se ocupau, care era
componena i numrul membrilor familiilor. De asemenea, tot din Catagrafii (condici de recensmnt)
tim care era avuia familiilor i cu ce se ocupau.
Studiind catagrafiile constatm c organizarea trgului atrgea cu sine i o dezvoltare a atelierelor
meteugreti care-i desfceau produsele locuitorilor oraului, dar i celor venii din alte pri pentru
ai vinde produsele.
Descoperirea petrolului n zona Vii Prahovei, i nceperea exploatrii lui, atrage dup sine dezvoltarea
susinut a oraului. Ploietiu primete un important aport demografic prin cei ce vin s investeasc i s
lucreze la extragerea i prelucrarea petrolului.
Banii obinui din industria petrolier fac ca oraul s creasc economic. Construciile fcute din piatr i
crmid, n stilul locuinelor oreneti, se nmulesc.
Oraul se modernizeaz i n a doua jumtate a sec. XIX, municipalitatea se preocup tot mai mult de
ceea ce nseamn faa oraului (urbanismul). Se pietruiesc pieele i strzile principale, ncep lucrrile de
introducere a canalizrii n ora, se organizeaz serviciul de pompieri i cel de salubritate, se ncepe
luminarea oraului cu lmpi de gaz. La 1900 se introduce iluminatul electric [5].
Oraul se dezvolt mai ales n zonele centrale. Mahalalele rmn pn trziu, n perioada interbelic
nemodernizate.
Cu privire la imaginea general a Ploietiului de-a lungul timpului exist cteva documente importante.
Din anul 1896 dateaz lucrarea lui Zaharia Antinescu ,, Autobiografia mea, seu un voiagiu n timpu de 70
de ani", n care autorul face o scurt descriere a oraului la 1825.
Din anul 1871 s-a pstrat o fotografie panoramic *6+, fcut din turnul nalt al vechii primrii, ce ne d o
imagine de ansamblu a Ploietiului la aceea dat.
Pentru sfritul sec. XIX i prima jumtate a sec. XX, datele i imaginile documentare despre Ploieti se
nmulesc semnificativ.
Oraul Ploieti suport un proces continuu i susinut de modernizare.
Zona central devine una modern n care imaginea trgului cu iz medieval, dezorganizat i mpnzit de
construcii improvizate, insalubre i inestetice, este nlocuit de imaginea unui ora modern construit
dup reguli urbanistice clare. n acelai timp serviciile oreneti cum ar fi iluminatul, salubritate,
serviciile de ap i canal se extind.
Bulevardul Independenei, Piaa Unirii, Calea Cmpinii, Palatul Culturii i zona Halelor Centrale ne dau o
imagine a Ploietiului, deceniilor III i IV ale sec. XX, modern i cu valene europene.

Ploietiul n sec. XIX.

Aa cum am afirmat mai nainte, descrierile sau imaginile despre Ploietiul sec. XIX sunt rare. La
nceputul sec. XIX se produce mutarea centrului i mplicit a trgului din zona bisericii Sf. Nicolae Nou n
aa numitul ,,trg de afar", care se afla mai aproape de drumurile ciobanilor. Trgul de afar era
poziionat ntre bisericile vechi Precista, Sf. Vineri i Sf. Gheorghe. *7+
La 1810 Ploietiul avea 2 016 locuitori *8+. Oraul se va dezvolta ntr-un ritm susinut, iar la sfritul
secolului, n anul 1899, populaia Ploietiului ajungea la 45 167 locuitori *9+.
ntre anii 1825-1830 Ploietiul prosper i datorit afluenei de negustori venii din trgurile Gherghia,
Filipeti i Trgor *10+. n jurul anului 1830 s-au aezat n Ploieti aproximativ 1600 bulgari din trgul
Sliven, care aduc cu ei i arhitectura de la sud de Dunre *11+.
O scurt descriere a oraului, aa cum arta el la 1825, o face Zaharia Antinescu [12]. Antinescu ne
spunea c: ,,Pe la Anul 1825, Oraiul Ploiesci avea aspectul unui micu orel. Toate casele de zid erau
urmtoarele: a Serdariului Barbu, a Polcovnicului Dinu Majaru, a lui Grigore Tivilichieru, a lui Hagi
Prodan Cldrarul i a Postelnicului Ioni Pstrnac, toate n Mahalaua Sf. Voievozi.
n Mahalaua Sf. Nicolae nou erau: Casele Paharnicului Nae Blcenu, ale Cocoanei Uii Portreasa
Sltineanca: propietara moiei Filipescii de Pdure: ale Paharnicului Boiarolu, unde era i Tactul
Isprvnicesc i ale Plocovnicesei Tudoria. Iar n mahalaua Precista erau: casele lui Nicolae Dorobanu:
ale lui Iordache Suslnescu: ale lui Ceuiu Panaiot i ale lui Hagi Dimitrie; iar cele mai noi din acest
Mahala erau ale Frailor Piureci: Niculi i Vergu, bcanii cei mai de cpetenia. Aceste case aveau
dou etaje: sus camerele i jos prvlii.
Aceti Piureci au deschis n prvliile lor n anul 1826 cea dinti Cofetria.
La prvliile lor se numea Piaa Principal (n regiunea desfinatei grdini publice: Grivia). n aceast
pia se aflau i cteva prvlii de bogosierie n casele lui George Teodor (unde sunt astzi bile
municipale); a lui Anghel cel mare: a lui Stanciu Bogosieriu i a lui Nicolae Chiciucu; iar n piaa cea mare
de sus erau bogseriile lui Gheorghe i Panaiot Manciu. Tot n aceast pia mai erau i dou boli de
lipscnie ale frailor Armeni: Chiorcu i Chircol Agemolu; iar n ulia nou, ce s-a fcut acum, erau numai
nite maghernie, ioproane cu cte patru furci, nvlii cu iovar. Posesorii lor erau: mmulari, cojocari,
tivilicheri, cercelari, plpomari i alii, cari veneau Miercurea la zi de trgu cu desagii, ntindndu-i
marfa acolo.
Iar locul ce se numete acum Piaa Fructelor, erau prvliile lui Hagi Vasile i ale lui Barbu Lumnrariu
Pe acel timp n Ploieci erau numai dou trsuri de famili: una a Serdarului Barbu, care era caleac, i a
lui Hagi Vasile, care era o cru cu preiu de pr de capr.
Mai pe urm apoi pe la anul 1827 i-a fcut i Nicoli Piurea o cru de mod: toate trsurile n ora
se mrgineau la aceste trei.
Am voit prin aceast descriere scurt a Oraului Ploiesci, a arta tinerimei actuale, generaiei prezinte o
oglind vechia a trecutului i a vedea ct deosebire este n situaiunea oraului nostru ntre anul 1826 i
1896 n timp de 70 ani, i tot de odat a arta, patriotismul strmoesc al neamului. Acei cari mai
triescu astzi nc, i vedu aceast transformare, nu pot s nu fie micai pn la lacrimi, convingndu-
se, c natura n cursul secolelor creiaz i distruge, repetndu-se aceast micare n continuu, i c tot ce
exist creat de nou, se nvechete, i nvechindu-se se distruge: apoi pe deasupra acestor ruine se ridic
alte lucruri noi, care dup un timp vor fi lovite de aceiai soart. Aceia ce se ntmpl cu lucrurile se
ntmpl i cu oamenii".
Dintre casele i locurile descrise de Zaharia Antinescu astzi se mai pstreaz doar o mic parte. Se
pstreaz casa Hagi Prodan, care face parte din complexul Muzeul de Istorie i Arheologie Prahova (pe
strada Basarabescu) i prvlia lui Barbu Lumnrarul (pe strada George Cobuc, n spatele Halelor
Centrale, acolo unde astzi este Piaa de legume i fructe).
Pentru perioada cuprins ntre anii 1825-1871 (cnd a fost realizat fotografia panoramic a oraului
Ploieti, din turnul Primriei Vechi), nu avem o alt descriere general a oraului.
Fotografia panoramic a Ploietiului de la 1871, este fr ndoial un document valoros.
Aceasta ns nu a fost nsoit la vremea respectiv i de o descriere scris, a principalelor construcii i
strzi ce existau atunci.
Un comentariu pe baza acestei imagini a fcut arhitectul Toma Socolescu *15+, cu 66 de ani mai trziu, n
anul 1937. Demersul fcut de Toma Socolescu ne este de mare ajutor pentru realizarea istoricului
strzilor i cldirilor celebre ale oraului. Arhitectul nu descrie numai situaia urbanistic a Ploietiului la
1871, ci face i referiri la cldirile noi, ridicate pn n anul 1937.
Astfel aflm c: ,,n anul 1871 s-a fcut o fotografie panoramic asupra oraului din foiorul vechii
primrii, fotografia care se pstreaz la Academia Romn i n muzeul judeului, (Casa Hagi Prodan) i
care, atunci cnd se va nfiina va fi una din piesele de pre ale muzeului istoric al oraului, fiind singurul
martor care nu-i poate pierde memoria, a situaiei de fapt, a gradului de civilizaie la care ajunsese
oraul la aceea dat, att ct a putut cuprinde i reda ecranul fotografului.
Sunt opt fotografii reunite, formnd astfel o singur fotografie. Voi ncerca o descriere a lor, ncepnd cu
prima de la stnga spre dreapta pn la ultima. Aceste fotografii sunt reproduse, micorate ns, i n
monografie (Istoricul Ploietilor - anexe).
Apare n prim plan o ncruciare a dou strzi, aceia creia i se spune a Municipalitii, ce trece prin
spatele vechii primrii, cu Str. Basarabi. ntre Str. Basarabi i Piaa Unirii, pe un fost loc viran, azi Pasajul
Cooperativa. Alturi de locul circului, fost propietatea de zestre Panait Tnescu pe strada Unirii, se vede
spatele cldirii, cu etaj, unde era pe atunci hinria Feiman. Colul de vis--vis unde e azi localul Bncii
Centrale, era loc viran i un copac destul de mare cretea n voie.
Urmeaz lng locul Tnescu cteva prvlioare parter, dup care vine spatele cu galerii i cu geamlc la
etaj al fostului Hotel Dacia. Se zresc de asemenea cteva cldiri cu etaj din Str. Lipscani, precum i mai
multe foioruri pe acoperie, un fel de luminatoare, care se obinuiau mult pe atunci i care se mai
pstreaz nc la unele prvlii pe Str. Lipscani, cai la casa Panait Sotir, de care a fost vorba mai sus, n
capitolul ,,Arhitectura".
Din cldirea cu un etaj atunci a Hotelului Europa, se vede numai acoperiul, pe deasupra Hotelului Dacia
care l acoper. Colul de peste drum e ocupat de o cldire cu etaj, unde e azi localul Camerei de Comer,
restaurat, fost casa lui Bnic Ioan. Stradelei acesteia ocupat n bun parte de potcovarii igani i zice
ignia. Se observ alturi o cas de locuit mai mare, parter, care azi nu mai exist. Peste acoperiul
Camerei de Comer de azi se vede, n fostul Obor, Hanul Hagi Ni Piti i, ceva mai ters, Hanul ugulea.
Pe Calea Roman (I. G. Duca), col cu prelungirea strzii Unirii, se vede cldirea cu etaj, fost I. Radovici
(azi Hotel Carol), iar mai departe, cam n spatele acesteia, pe fotografie, o cas cu etaj, cu prvlii i cu
un gang la parter - distingndu-se bine cele apte ferestre i balconul de la etaj. E fosta cas Panait
Tnescu, cldit de Meterul Anghel Ioni, azi propietatea Stanciu Stnescu.
La orizont se vd bisericile Sf. Ioan i Sf. Vasile. Un ir de mici prvlii parter, una singur cu un etaj, apar
n prim plan pe Str. Basarabi acolo unde s-a construit mai trziu ,,Grand Hotel Luca Moise" i ,,Cinema
Modern".
Pe tot cuprinsul ntre bisericile Sf. Vasile i Sf. tefan erau atunci numai csue de ar, fr importan,
cu prispe n fa, nvelite cu indril i mai rar cu tabl, unele complet drpnate. Pe Calea Roman
dincolo de Casa I. Radovici, se vd mici case de locuit, o prvlioar cu trei ochiuri rotunjite sus,
acoperit cu tabl, iar n planul al doilea se zrete casa fost a lui Ghi Pribegeanu, fost avocat i ajutor
de primar.
ntre clopotni i biserica Sf. tefan e pata alb a caselor Panait Sotir. Urmez n zare silueta bisericii Sf.
Spiridon i pn la Sf. Vineri se vd muli copaci care acoper mai tot. Pe primul plan e continuarea
strzii Municipalitii i ncepe pe partea stng cu o prvlie parter la strad, pentru construirea creia
se vede c a fost nevoie s taie dintr-o csu veche romneasc, care a rmas astfel cu podul complet
deschis pe o parte i care pstra nc un frumos foior pe stlpi de lemn, pe sub care era grlicul pivniei.
Urmeaz o serie de csue parter cu prispe pe stlpi tencuii n faa intrrii principale. Iar la colul din sus
cu Str. t. Greceanu, se vede o crcium mai nstrit, tot parter i n faa ei dormiteaz trei birji de
mod veche cu ,,chichi" la spate, de cte un cal, birjarii fiind nluntru la rcoare i la vin bun, pe care
numai ei tiu s-l descopere. Pe partea dreapt a strzii Municipalitii, se vede o cas parter, cu trei
trepte largi la intrare acoperit cu marchiz de fier, pe care se odihnesc cva copii, i lng ei o femeie
n picioare. Casa e destul de nengrijit, cu dou geamuri sparte, astupate cu carton, la cele patru
ferestre cu cte ase ochiuri de geam fiecare; iar supt cornie, ctre strad e atrnat o firm mare pe
care se citete urmtoarea inscripie: ,,Primul stabiliment, TYPOGRAPHIC". Pare a fi un nume dedesubt,
dar care nu se poate citi.
Urmeaz mai multe csue pe aceast uli dosnic de mahala, pn la clopotnia mai nalt i mai nou
a bisericii Sf. Vineri. E biserica veche, care a fost drmat pe la 1875, cnd s-a nceput construcia cea
nou exitent acum. Avea un fronton de lemn n fa, era nvelit cu indril, i cu o singur turl,
pantocratorul, nvelit cu tabl. Sub streain se vd o serie de icoane pictate, mai deprtate ntre ele,
din care trei pe faada principal. n dreptul turlei avea sni rotunjii i o prisp nchis, mai jos, la
intrarea principal.
Urmeaz mai departe, n dreapta, biserica Sf. Niculae-Nou, isprvnici. Pe aceast poriune se distinge n
primul plan cldirea, parter, existent nc n spatele primriei-vechi. n squarul din faa ei se vede o
cimea i un biet felinar pentru lmpile cu gaz de atunci, n vrful unui par de lemn. Cnd erau nopile
luminate de lun, nu se aprindeau lmpile din spirit de economie. n aceast mic pia se vede casa
parter, una din cele mai rsrite pe atunci, n care a fost mult vreme pota i care s-a drmat de
curnd, parcelndu-se locul. E foat cas a boierului Cantacuzino Rfoveanul.
A fost o cas mare, cu o marchiz pe stlpi de fier care acoperea treptele largi de piatr, cu 3 laturi,
pentru urcat la intrarea principal a casei. Se vd n curte 2 ,,caleti", una din ele un fel de ,,cupea", un
butoiu se hodinete la umbra unei magazii i o grdini de flori cu oselue destul de ngrijite, apare pe
fundul locului.
Peste drum de acest cas, n diagonal, col cu str. Alexandru II, se vede o cas ncptoare, cu un etaj
peste parter, acoperit cu indril i care e de mult disprut.
n planul al doilea se distind cteva case mai mici, parter, fcute dup acelai sistem cum am vzut mai
sus, cu intrarea princupal acoperit cu marchiz obinuit, cte dou ferestre n dreapta i stnga,
dintre care unlele se mai pstreaz i azi, puin transformate. ntre acestea se intercaleaz altele mai
modeste, cu prispe n fa, dup sitemul caselor de ar.
ntre biserica Sf. Niculae-Nou i biserica Maica Precista se zresc n deprtare siluetele bisericilor Sf. Ilie,
S-ii Apostoli i Sf. Niculae-Vechi cu brazi. n primul plan se vede acoperiul de indril al unei case
parter, retras dela strad, care a fost pe locul unde s-a construit mai trziu Tribunalul, azi chestura
poliiei. Vi--vis pe acest strad a Justiiei erau csue parter i numai una cu un etaj, ntre calcane, azi
toate disprute sau complet transformate.
n al doilea plan se vede casa fost Iorgu Cantili, mprejmuit cu zid, azi Cercul Militar, iar vis--vis pe
aceeai strad se vd cteva case cu etaj care exist i acum. Nu era nc construit fostul Palat
Administrativ, unde e azi Divizia.
Biserica Maica Precista se distinge bine n forma cochet ce a avut, cu trei turle simple acoperite cu
tabl, bine proporionate. O serie de pilatri colorai alergau n jurul faadelor, rotunjindu-se n form de
arcade sub treain, unde erau pictai diferii sfini stnd n picioare, care ddeau acestei biserici un
pitoresc ce se vede c nu a fost apreciat de cei care au restaurat-o de curnd schimbnd-o. O prisp
nchis cu geamlc se gsete la intrare i o clopotni mare, disproporionat ca la mai toate bisericile
din Ploieti.
n spatele ei, n zare se profileaz biserica Sf. Dumitru.
n primul plan peste drum de actuala Chestura Poliiei, apare o cldire mare, un parter nalt i cu subsol,
construit de A. Ergas (Mamaciu) ntr-un stil aparte, un neogotic, cum am vzut mai sus, cu grilaj de fier
i cu o foarte frumoas grdini n faa intrrii principale, i care e i azi una dintre casele frumoase din
ora.
Continu pe foat strad Francez, azi M. Koglniceanu, o serie de prvlii parter, informe, nvelite cu
tabl alb, mic, ce se aducea din Anglia i care se ntrebuina mult pe atunci. Pe una din aceste
maghernie se distinge destul de clar firma negustorului, ,,Ni Popescu, Pantofar", pe care se vd
zugrvite : un pantof, o gheat cu gumelastic i o cizm, probabil toate cu scitori, dup moda vremii.
n planul al doilea, se vede c nu era nc constrit n col vis a vis de Ergas pe str. Justiiei casa fos
Samueli. Erau ns casa fost Iancu Nissl, azi I. Manolescu, resaturat de mine, casa fost D.Cantili de
vis--vis, prvlia unde e azi farmacia Marin Dumitrescu, col cu str. Mihai Bravul, casa Dr. N. Iosif pe
insula de peste drum, aceasta era pe atunci proprietatea unuia Ilie Zaharia, cea existent azi datnd de
la 1879; casa Tr. N. Ruban, resaturat de mine, casa cu etaj, Sabados, Gimnaziul construit dup
planurile arhitectului Al. Orscu; casa cu etaj fost a arhitectului Varga (fig. 71) azi transformat n parte,
ca i cea parter de alturi. Printre ele se disting mai rar i mici csue n stil vechi romnesc n ultimul
plan apar bisericile Buna Vestire, Sf. Voievozi i mai aproape biserica catolic din str. tefan cel Mare.
Lipsete din aceast fotografie o mic poriune cuprins ntre localul Gimaziului de biei i colul pe care
s-a construit mai tziu Grand Hotel Luca Moise". Cu aceasat se termin sumara excursie ce am fcut n
Ploietii de la 1871 i n jurul turnului vechii Primrii pe o raz ct a putut cuprinde i nregistra aparatul
fotografilor Kotecki i Rudniki care ne-au lsat acest instructiv amintire."
Tot de la Toma Socolescu aflm c ,,ardelenii au zidit cldiri importante n ora i au contribuit n
larg msur la ridicarea lui. Calea Cmpinii a fost strada boiereasc a unei epoci, iar mai demult
mahalalei Sf. Nicolae Nou i se zice mahalaua boereasc. ntr-o vreme mahalaua Sf. mprai era a
protipendadei.
Dup ce s-a tiat Bulevardul Independenei, strad dreapt, larg cu trotoare late i cu frumoi castani
pe margini, lumea bogat a nceput s-i cldeasc case pe acest bulevard, ntre Grdinia Public, azi
scuarul I.G. Duca i statuia Vntorilor" (aflat atunci la Primul Rond).
Pentru perioada din preajma anului 1870, tim c n faa Primriei Vechi era centrul oraului. Cu timpul
zona i pierde importana n detrimentul Pieei Unirii (aflat la captul nordic al Bulevardului
Independenei) *16+.
Imaginea oraului pentru ultima parte a secolului XIX este ntregit de un studiu redactat de Sabinu Mir.
Nicori la anul 1881 *17+. Astfel aflm c pn la 1881 ,,nu exist nomenclatur, voim s zicem c
stradele nu i-au numele fixatu, ca s stie de toat lumea cum se cheam. *18+".
n anul 1852 ,,nemii au intrat n Ploieti i au scris pe zidurile caselor numele strzilor" *19+. Evident
strzile aveau nume, dar acestea nu erau trecute pe tblie aezate pe case, aa cum se va face n
deceniul IX al sec. XIX.
La 1881 erau pavate n Ploieti urmtoarele strzi: ,,strada Lipscani, strada Braovenilor, strada
Francez, drumul de la Hotelul Victoria nspre Piaa Unirii, precum i Strada Bucureti (cea ce duce la
Bucureti), strada ce duce la Biserica Sf. Vineri la Bariera Buzului. Strada ce duce la Biserica Nicolae
Vechi " *20+. Pavajele erau fcute rareori cu piatr cubic (numai trei strzi mici erau pavate integral cu
piatr cubic de duritate mare *21+), de obicei erau fcute cu piatr de ru i de aceea se stricau foarte
repede.
Existau i iniiative private de pavare a locurilor din faa magazinelor, hanurilor sau caselor chiar nainte
de anul 1848. Aceste pavaje acopereau ns zone reduse i nu erau uniform i continuu realizate.
n anul 1864 este adoptat o legea comunal prin care se hotra c fiecare locuitor trebuia s-i paveze
ct inea curtea lui. Evident c nu toi locuitorii au avut resurse s-i paveze zona din faa curii aa ca
legea a fost respectat n mic msur, mai ales n zonele centrale unde locuiau cei bogaii *22+.
Cea mai important lucrare de urbanism, fcut n sec. XIX n Ploieti, cu repercursiuni imediate asupra
imaginii oraului a fost trasarea Bulevardului Independenei.
Odat terminat calea ferat ntre oraele Bucureti - Ploieti, se simea nevoia ca Gara (de Sud) s fie
legat de ora, printr-o arter principal, aceasta fiind i dorina ploietenilor.
Primarul de atunci I. Philiu, a dispus, pentru studierea acestei probleme, crearea unei Comisii din 22 de
membri.
n ianuarie 1872, Membrii Comisiei s-au ntlnit la Primrie i de acolo au pornit la Gar. Aici, membri s-
au urcat n podul Grii, uitndu-se spre centrul oraului, fixnd cu privirea linia cea mai dreapt, pe care,
dup ce s-au cobort din pod, au strbtut-o cu piciorul, trecnd peste cmpul Grii, prin locuri virane,
prin strzile laterale i prin curile oamenilor, mergnd prin faa altarului bisericii Sfntul Gheorghe Vechi
i ajungnd n Piaa Legumelor de atunci (Piaa Unirii din perioada interbelic).
Acest traseu a fost consemnat de Comisie n raportul din 1 februarie 1872, adresat Primarului. n raport,
se meniona c ,,bulevardul se cuvine s se nceap din colul casei d-lui Iosif Fgrnu Tmplariul, pe
locul unei grdini publice, transformat la 1936 n Squarul I. G. Duca, s mearg drept pn la scara
Grii" i se motiva alegerea respectivului traseu pentru c se evitau astfel exproprierile numeroase, la
care Primria n-ar fi putut face fa din punct de vedere financiar.
Consiliul Comunal, a aprobat, n urma discursului Primarului, ca Bulevardul s fie construit urmrindu-se
aceast linie i a hotrt ca lucrrile s nceap imediat.
Construcia Bulevardului a nceput n anul 1872, urmndu-se planurile arhitectului braovean, Cristian
Kertsch. Arhitectul a indicat i piatra pentru pavaje (macadamul) i vegetaia grdinilor laterale.
Arhitectul T. N. Socolescu a elaborat planul ultimei pri a arterei (cea dinspre centru) pstrnd
concepia lui Kertsch.
n 1881-1882, a nceput plantarea a patru iruri de castani (specie romneasc - o premier pentru ora),
cte un ir pe ambele margini ale fiecrui trotuar. Iniial, Bulevardul a fost luminat cu petrol lampant, iar
dup 1903, acesta devenea prima arter luminat electric. La 1896-1897, construcia Bulevardului a fost
ncheiat.
n 1881, numele Bulevardului a fost confirmat oficial i nscris pe plcue de font comandate la Viena.
Pe Bulevard a fost amplasat i Statuia Vntorilor, monument ridicat n amintirea ostailor czui n
timpul Rzboiului pentru Independen. Iniial Statuia Vntorilor se afla la rondul I, lng actuala
Policlinic cu plat.
De-a lungul Bulevardului au fost ridicate construcii civile, n mare parte locuine ale personalitilor
oraului, cldiri care din punct de vedere stilistic sunt reprezentative pentru curentele de arhitectur din
perioada ante- i interbelic: Cldirea Muzeului Judeean de Art (fost casa avocat Quintus), Policlinica
- stil neoclasic cu influene baroce, cldirea Muzeului Ceasului - stil romantic (casa a prefectului L.
Elefterescu), Casa Cstoriilor (fost a primarului Radu Stanian), .a.
Una dintre cele mai frumoase cldiri ale oraului, ridicat ctre sfritul sec. XIX la captul dinspre nord
al Bulevardului, a fost Liceul ,,S-ii Petru i Pavel" (astzi ,,Mihai Viteazul"), construit n stil romantic,
dup planurile arhitectului Th. Dobrescu. Partea de la strad a cldirii a fost bombardat n timpul celui
de-al doilea rzboi mondial, fiind total distrus. Faada Liceului a fost reconstruit n forma n care se
prezint astzi.
La 1881 iluminarea oraului pe timpul nopii se fcea cu felinare alimentate cu gaz lampant. Existau
1173 de felinare, amplasate mai ales pe Bulevardul Independenei i n zonele centrale.
Dac zona central era modernizat i prospera, nu acelai lucru se poate spune i despre cartierele
mrginae (mahalalele), unde era mizerie i ntuneric *23+.
Din anul 1875 primria adoptase reguli clare de salubrizare a oraului, dar acestea nu se respectau *24+.
Strzile centrale, dar mai ales mahalalele erau pline de mizerii (cadavre de animale, baleg, gunoaie
menajere, etc). Aceiai mizerie domnea i n faa hanurilor i multora dintre prvlii *25+.
Dup anul 1882 hanurile i hotelurile ncepeau s decad datorit construirii cii ferate, care fcea ca
drumul spre Braov s fie mult mai uor de strbtut i fr a se mai face escal la Ploieti *26+.

Ploietiul n prima parte a sec. XX.

n sec. XX modernizarea oraului se face ntr-un ritm susinut i continuu.
Pn la cel de-al II-lea Rzboi mondial Ploietiul va capt, cel puin n zonele centrale, nfiarea unui
ora modern european.
La nceputul secolului XX, se construia uzina de electricitate i era introdus iluminatul stradal, mai nti n
zonele centrale: Bulevardul Independenei, Piaa Unirii, Piaa Legumelor, Strada Francez (denumit mai
trziu M. Koglniceanu), Strada Cmpinii .a.
n anul 1905 se construiete Gara de Nord, pe linia Ploieti-Vleni, iar n anul 1909 inginerul englez W. H.
Lindley ntocmete un plan general de sistematizare a oraului. Dup acest plan, pn n anul 1913 vor fi
asfaltate sau pavate cu piatr cubic 44 de strzi.
n aceeai perioad este construit uzina de ap de la Crngul lui Bod i reeaua oreneasc de ap
potabil, proiectat de acelai W. H. Lindley.
Printre lucrrile care au organizat zona pieei au fost: mutarea abatorului (1902) i oborului de vite
(1911) din centru la Bariera Bucov [27].
Municipalitatea a dorit i realizarea unui mijloc de transport modern i anume tramvaiul electric. A fost
ntocmit caietul de sarcini (n 1911), dar nu s-a ajuns la construirea tramvaiului datorit costurilor mari
[28].
Printre cele mai importante construcii fcute n Ploieti se numr Palatul de Justiie i Halele Centrale.
La nceputul secolului XX, la Ploieti, s-a pus problema construirii unui nou Palat de Justiie. La 1911, n
cadrul Consiliului General al judeului Prahova, unde se discuta deja problema alegerii unui teren pentru
viitoarea construcie, s-a luat hotrrea ca Primria oraului i Prefectura s intervin pe lng
Ministerul de Justiie de la Bucureti pentru a sprijini construirea Palatului i a aciunii de expropriere
care ar fi fost necesar.
Terenul asupra cruia s-a oprit mai nti atenia consilierilor a fost cel de la Grivia, locul unde mai trziu
avea s se amenajeze o frumoas grdin public.
Arhitectului Toma T. Socolescu, i s-a dat sarcina de a ntocmi un plan de situaie precum i studiile
necesare.
n anul 1911, Prefectura Prahova a ncheiat un contract cu arhitectul francez Ernest Doneaud pentru
ntocmirea proiectului unui nou Palat de Justiie la Ploieti.
Terenul ales pentru noua construcie a fost lng Obor, n zona unde se gsete astzi.
La sfritul anului 1915, antreprinza inginerului ef D. Cereeanu ncepuse lucrrile de spturi ale
fundaiei construciei pentru aripa stng a palatului. n condiiile intrrii n rzboi a Romniei, lucrrile
au fost ntrerupte n anul 1916, pentru o mai lung perioad de timp.
n anul 1923, se revena la vechiul proiect de construcie al unui nou Palat de Justiie.
Arhitecii Ernest Doneaud i Toma T. Socolescu au proiectat cldirea Palatului de Justiie. Nu se mai
respecta vechiul proiect fcut n anul 1911-1912. Locul ales pentru amplasarea construciei rmnea cel
stabilit n anul 1911, lng Obor, i se afla pe strada Cmpinei, conform planului de situaie.
Cei doi arhiteci se obligau ca, odat cu ultima situaie care va constata terminarea tencuielilor, s
prezinte i desenele necesare mobilierului i aceasta fr vreo plat deosebit.
Inaugurarea Palatului de Justiie de la Ploieti a avut loc n ziua de smbt, 26 noiembrie 1932, n
prezena M.S.R. Regele Carol al II-lea.
Gustarea servit n acea zi a fost asigurat de Restaurantul Berbec, situat atunci n P-a Unirii 2, pe
Bulevadul Ferdinand I (fost Cmpinii).
La nceputul anilor '30, ai sec. XX, edilii oraului Ploieti i-au pus problema construirii unor Hale Centrale
care s nlocuiasc vechea pia provincial, format dintr-un ansamblu de dughene improvizate, lipsite
de igien i drumuri de acces. Vechea Pia Mare era situat aproximativ n faa viitoarelor Hale
Centrale, n spatele Palatului de Justiie.
n anul 1929, Primria Ploieti a semnat contractul pentru construirea Halelor din Ploieti. Arhitectul ales
pentru a duce la ndeplinire acest proiect complex i deosebit de ndrzne a fost Toma T. Socolescu,
salariat pe atunci n cadul Primriei, Direcia Tehnic, la Serviciul Arhitectur.
n stabilirea mrimii pieii a luat n considerare numrul de locuitori pe care se estima c l va avea
Ploietiul peste 20-25 de ani. Atunci oraul avea o populaie de aproximativ 80.000 locuitori.
Un lucru de prim importan era acela de a prevedea posibiliti suficiente pentru extinderi ulterioare
n caz de nevoie.
n cuprinsul memoriului ce nsoea documentaia pentru aceast construcie, arhitectul a descris cteva
edificii de acest fel din strintate, precum pieele de en gros sau en detail din oraele Stuttgart,
Frankfurt, Lipsca, Karlsbad, Mnchen, Dieppe, Reims i Milano.
n alegerea locului viitoarelor Hale arhitectul considera c era nevoie de un spaiu ntins ca ,,cel din faa
actualelor pescrii, n fostul obor, cuprinznd i cldirea pescriilor". Prin exproprierea celor dou strzi
laterale urma s se degajeze complet halele dnd i posibilitatea construirii unui mare trg nconjurat cu
prvlii, la parter - aa cum arta i pe planul de situaie. Locul cuprins ntre ,,liniile de garaj i strada
Ulierului va trebui de asemenea expropriat pentru nevoile acestei piee, pentru trgul moilor i pentru
cel de toamn".
Sistemul de construcie utilizat urma s fie betonul simplu i armat, netencuit n hale i subsoluri, dup
modelul halelor mai noi din alte pri, iar pentru faade zidrie de crmid aparent ct mai mult i
piatr artificial.
Turnul, prevzut a se construi n partea stng, n faza aceasta a proiectului, trebuia s rup simetria
construciei.
ntocmirea proiectului lucrrilor din beton armat i-a revenit inginerului inspector G-l M. Radu. Proiectul
cupolei principale a fost realizat de ctre profesor dr. ing. R. Salinger din Viena.
Ceasul din turn a fost realizat n anul 1933 de ctre firma german A.E.G.
Inaugurarea oficial a Halelor Centrale din Ploieti a avut loc n noembrie 1935 n prezena Regelui
Romniei Carol al II-lea.
O alt descriere a oraului o avem de la 1939. Pe lng descrierea cldirilor importante din ora sunt
date i traseele drumurilor principale. Astfel aflm c ,,Ploietii, cu drept cuvnt, figureaz, n legea
comunal actual, ca unul dintre oraele rii de prim clas. ntr-nsul locuiesc peste 40 000 de
locuitori. Este capitala plii Trgorului i al ntregului jude al Prahovei. Este ora industrios i centrul
comerului cu prile Moldovei i a Transilvaniei. Are 25 de Biserici, un Liceu (Gimnasiu), edificat n anul
1865, prin contribuiunile cetenilor i a altor persoane iubitoare de luminarea poporului. naintea
Liceului se afl grdina public ,,Grivia", numit astfel n memoria vrednicilor ostai romni ce au luat cu
asalt acea tare posiiune lng Plevna n rzboiul cu Turcii. Liceul posed o bibliotec, un nceput de
Museu i Cabinet de fisic; apoi o coal comercial nfiinat de Consiliul comunal n anul 1874
Consiliul judeean a nfiinat n anul 1873 i o coal de meserii, care face un nsemnat progres. Sunt apoi
cinci coli primare de biei i cinci de fete, cinci farmacii, o tipografie, dou librrii i alte multe institute
de nvmnt private de ambele sexe.
Pieele principale sunt: Oborul, loc nlat, unde se face Lunea trg de sptmn, apoi Piaa Unirii, unde
s-a aezat statuia Libertii, oferit de capitala rii orenilor ploieteni, pentru virtutea lor civic n
evenimentele ce au avut loc n aceast cetate; apoi pieele: legumelor i fructelor. ntre strzile
principale numrm: Bulevardul proiectat i nceput a se face de la Gar pn n piaa legumelor n linie
dreapt; Strada Cmpinei, cea mai frumoas i dreapt, care pleac din piaa legumelor, merge n
direciunea nordic, n dreapta las Biserica Catedral Sf. Ioan i coala de meserii, iar n stnga scoala
primar No. 2 de fete, No. 2 de biei i biserica Sf. Vasile i se sfrete la bariera Cmpinei, de unde se
ncepe oseaua naional care merge spre Braov. O alt strad plec de lng liceu i merge n
direciunea sudic, las n stnga colile primare de biei, de fete No. 1 i merge drept la bariera
Bucuretilor. Din Piaa Unirii ncepe Strada Francez, pavat cu piatr cubic, care are n partea stng
Primria cu turnul su observatoriul de foc, cldite de Consiliul comunal din 1868, i Palatul Justiiei,
nlat de Consiliul Judeean din 1873. De la Palatul Justiiei, apucnd spre stnga, se ncepe Calea
Naional, care merge spre Rsrit, las n dreapta coala secundar de fete i merge apoi drept la
bariera Bucovului n direciunea Albeti. Paralel cu aceast Cale Naional este Strada Prefecturii, unde
se afl Palatul Administrativ, Caseria general, Cazarma escadronului de clrai, a vntorilor, pn la
Biserica Domneasc Sf. Apostoli Petru i Pavel Din piaa legumelor, spre Apus, ncepe Strada
Trgovitii, care este osea judeean i comunic cu vecinul jude Dmbovia. Apoi mai este calea care
trece prin partea dinapoi a Primriei i merge, pe lng frumoasa biseric Sf. Vineri, drept la bariera
Vleni. n aceast strad este biserica Sf. tefan i spitalul Boldescu. Stradele Unirii i Lipscani sunt
pavate cu piatr cubic" *29+.

Imaginea oraului a avut mult de suferit datorit bombardamentelor anglo-americane din timpul celui
de-al doilea rzboi mondial (1943-1944). Atunci au fost avariate sau distruse total o serie de cldiri
reprezentative pentru ora, din care amintim aici: Gara de Sud (refcut n forma de astzi), partea de la
strad a Liceului ,,Sfinii Petru i Pavel, o bun parte din casele ce se aflau pe Bulevardul Ferdinand I (fost
Cmpinii) aproximativ n faa actualei pote centrale, multe dintre casele din Piaa Unirii au fost de
asemenea grav avariate, Halele Centrale au fost parial distruse (fiind refcute dup planurile originale),
a fost avariat i Hotelul Europa (la parterul cruia funciona Restaurantul Berbec) .a.
Oraul a pierdut n deceniile apte i opt ale sec. XX mare parte din cldirile amplasate n zona central.
Cauzele au fost pe de o parte ubrezirea multor dintre cldiri, datorit bombardamentelor din timpul
celui de-al doilea rzboi mondial despre care am amintit mai sus, pe de alt parte politica regimului
comunist (1947-1989) n timpul cruia au fost naionalizate majoritatea imobilelor, ntreprinderilor i
firmelor ce desfurau activiti comerciale i care aduceau dup sine existena sumelor necesare
pentru refacerile i consolidrii cldirilor.
O dat cu dispariia proprietii private asupra imobilelor starea lor s-a nrutit treptat. Cutremurul din
anul 1977 a ubrezit i mai mult cldirile construite nainte de rzboi. Dup 1977 vor fi demolate
majoritate cldirilor din zonele centrale ale oraului pentru a face loc noilor construcii.
Astfel au disprut aproape complet cldirile din fosta Pia a Unirii i din Piaa Mare (piaa se afla n faa
Halelor Centrale), de pe Bulevardul Ferdinand I (fost Cmpinii), Strzile Mihail Koglniceanu, I. G. Duca,
Lipscani, Roman, Vleni (partea dinspre centru) .a.
Astzi mai pot fi admirate cldirile de pe Bulevardul Independenei (pstrate n mare msur) i cele
rmase din vechea zon central: sediul actualei Bnci Comerciale ,,Tache Ionescu", Palatul de Cultur
(fost Palatul de Justiie), Halele Centrale, Muzeul de Istorie (fost Liceu), Casa Pedagogilor (lng Muzeu),
Tribunalul (cldirea fost a Administraiei Financiare), Casa ,,Hagi Prodan", coala de Meserii, Liceul I. L.
Caragiale (fost Liceul Comercial) .a.
Ist. Irina Pavele
Ist. Eugen Pavele
SCURTI ISORIC

Repere istorice si de istorie economica prahoveana
http://www.prefecturaprahova.ro/prezentarea_judetului.php

Mihai Viteazul a declarat Ploiestiul targ domnesc in 1601, transformandu-l intr-un oras infloritor de
rezidenta domneasca;

Secolul al XVII-lea si inceputul secolului al XIX lea, au fost marcate de dezvoltarea comertului,
exploatarea si prelucrarea resurselor naturale intre care petrolul a avut intotdeauna un rol aparte, rol
pe care il pastreaza si in zilele noastre;

In secolul al XVII-lea a inceput exploatarea zacamantului de sare de la Salina Slanic Prahova. In prezent,
Slanic Prahova gazduieste o statiune balneoclimaterica si cea mai mare salina din Europa.

Romania a fost prima tara cu o productie de petrol atestata oficial 275 tone in 1857, fapt consemnat in
publicatia de specialitate The Science of Petroleum Encyclopedic English Book editia 1939;

In 1875 si-a inceput productia la Ploiesti rafinaria Mehedinteanu, prima din lume;

In 1904 a fost fondata la Campina prima scoala de maistri sondori din lume;

In 1908 au fost infiintate la Ploiesti atelierele Concordia, pentru repararea si fabricarea de utilaje
petroliere, ce au constituit un precursor al renumitelor companii de productie de utilaj petrolier din
prezent

Intre 1950 - 1957 au fost infiintate in Prahova institute de cercetare si proiectare pentru domenii ca
prospectiunile, forajul, extractia, transportul si prelucrarea petrolului si a gazelor, ca si a echipamentelor
petroliere;

Incepand cu 1967, in Ploiesti functioneaza Universitatea de Petrol si Gaze, unica de acest profil in Europa
de S-E, cu facultati de specific petrolier: Ingineria Petrolului si a Gazelor, Tehnologia Petrolului si
Petrochimie;
Scurt istoric al oraul Azuga
http://www.monumenteprahova.ro/date-istorice/azuga-date-istorice


Aezarea este poziionat n zona de confluena a rurilor Prahovia i Azuga, de unde si denumirea
veche a acesteia, pstrat nc n actele administrative de la nceputul secolului XX, "ntre Prahove".
Relieful este muntos, acoperit n mare parte de pduri.

Azuga este atestat ca sat, n sec. al XIX-lea, situaie n care se va menine pn la jumtatea sec. XX.
Actualul nume al oraului este folosit din anul 1881, i a fost stabilit odat cu inaugurarea staiei CFR *1+.
Satul Azuga a fcut parte din Comuna rural Predeal, nfiinat la 1884 *2+. Din aceasta fceau parte i
ctunele Predeal, Buteni i Poiana apului *3+. Un an mai trziu, s-a constituit Consiliul Comunei Predeal
cu Primria la Predeal. Dup incendiul din 1889, n urma cruia Primria a fost complet distrus,
Administratia Comunei s-a mutat provizoriu la Azuga, n cldirea pus la dispoziia de ctre conducerea
Fabricii de Postav.
La solicitarea locuitorilor i ntreprinztorilor privai din Azuga, la 1892, prin Decret Regal, reedina
comunei Predeal a fost mutat la Azuga *4+.
Despriderea satului Azuga i constituirea Comunei rurale cu acelai nume s-a realizat dup anul 1911 i
nainte de anul 1914 [5].

n anul 1910, comuna Predeal fcea parte din Plasa Pele *6+. Din acceai plas a fcut parte i Comuna
rural Azuga *7+. n actele administrative din perioada interbelic comuna Azuga era nscris n plasa
Sinaia.

De la nfiinare i pn n prezent teritoriul aezrii Azuga a fcut parte din judeul Prahova.
n 14 august 1938, a fost adoptat Legea pentru nfiinarea inuturilor, organizare administrativ
abandonat prin Legea nr. 557 din 21 noiembrie 1940. Comuna Azuga o gsim ca fcnd parte din
inutul Bucegi.
Prin Legea nr. 5 din anul 1950 s-a realizat desfiinarea judeelor i a plilor, teritoriul administrativ al
rii fiind organizat n noi uniti administrativ teritoriale, Regiuni, acestea fiind organizate n Raioane,
Orae i Comune. Prin Reforma administrativ aplicat la nceputul anului 1968 s-a revenit la
organizarea teritoriului rii n judee.


Documentele medievale ale rii Romneti amintesc de "Drumul Braovului", aa cum este numit
dumul care nsoea Valea rului Prahova, ca fiind o poteca periculoasa pe alocuri, care traversa zone
pustii i slbatice. ntre anii 1700 i 1845, au avut loc timide ncercri de amenajare care au trasformat
poteca in drum de crue *8+. Pomelnicul schitului Predeal a revelat faptul c zona din imediata
apropiere a lcaului era pustie la acea dat (1774).
Amenajarea drumul Braovului n cursul secolului al XIX-lea a avut ca efect amplificarea legturilor dintre
ara Romneasc i Transilvania. Zonele montane erau desigur strbtute de comerciani, oieri etc.
Primele stabilimente aprute (dincolo de existena schiturilor) au fost hanurile care ndeplineau multiple
funcii - loc de repaus pentru cltori i garania unui control asupra zonelor din imediata vecintate.
ntre Sinaia i Predeal existau mai multe astfel de popasuri pentru cei care traversau aceasta zon, cel de
la poalele muntelui Zamora, "Slonul de piatr", de la gura Rnoavei, "Hanul de la Ruja" din Predeal i
"Hanul din gura Puritoacei" aceste ultime dou cldiri ridicate la jumtatea secolului al XIX-lea. De
altfel, administraia rii sprijinea i sugera localnicilor sau proprietarilor de moii ridicarea unor astfel de
cldiri.
n ceea ce privete teritoriul actual al oraului Azuga, la sfritul secolului al XIX-lea se vorbea de
existena, anterioar, a unui han, la poalele muntelui Clbucet.
Un astfel de han a fost construit n anul 1818 de ctre boierul Al. Filipescu (zis i "Cciul Mare"),
proprietarul luncilor ntre Prahove [9].
ntre 1846 si 1866 are loc constructia drumului (oseluirea) ntre Cmpina i Predeal. Actuala osea
naional a fost construita in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, (1846).
Construcia cii ferate pe Valea Prahovei a fost nceputa la 1876 de catre societatea franceza Guilloux. La
1879 s-a deschis circulatia pe calea ferata. Staia de la Azuga a fost deschisa la noiembrie 1881, purtnd
denumirea de "Azuga", dup numele rului din apropiere *10+.
Abia n secolul al XIX-lea se putea vorbi de populaie stabila la nivelul aezrii Azuga. n a doua jumtate
a secolului al XIX-lea existau doar cateva familii stabilite n localitate.
La 1892, Primria Predeal nregistra 3441 locuitori la nivelul ntregii comune, localitatea Azuga fiind un
mic ctun.
n anul 1924, satul Azuga avea o populaie de 2105 locuitori *11+ iar n anul 1936, Azuga avea o populaie
de 3753 locuitori i 410 case (9 locuitori/cas) *12+.

Se pare c, printre primele case construite n zona Azuga a fost cea a lui George Zangor, fost cioban,
edificat n jurul anului 1800, pe partea dreapt a vii Azuga. n vechime, Vasile Zangor construise podul
sau propriu peste apa Azuga percepand taxe la chirigii. De altfel, n Planul Domeniilor Regale ntocmit la
1883, familia Zangor figura cu dou case, iar n actele administrative locale era menionat "Calea
Zangoretilor". Am reinut i alte case aparinnd aceleiai perioade de nceput, anume casa Blebea,
casa o, casa Erler i Casa Administratiei Moiilor Regale, Scoala, Gara *13+.
De la jumtatea secolului XIX au avut loc mai multe etape de mproprietrire.
Astfel, o prim etap a avut loc n urma aplicrii Legii rurale din 1864.
Cea de a doua, major, a avut loc dupa Primul Rzboi Mondial. Atunci s-a constituit vatra nou a aezrii
Azuga, vatra veche fiind cea din zona Grii. Vatra nou s-a fcut cu sprijinul Casei Regale (Carol I).
mproprietrirea locuitorilor cu loturi n vatra nou Azuga era n curs la 1925 *14+.
Legtura dintre vatra veche i vatra nou Azuga se fcea printr-o arter nou construit "Bulevardul
Ritivoiul" *15+. Aceast arter avea 12 m lime.

n ultimii 20 de ani ai secolului al XIX-lea, la Azuga ncep s apar primele stabilimente industriale. Aceste
stabilimente s-au nfiinat dup consolidarea prezenei regale n localitate (dup anul 1881). Astfel, la
Azuga au fost nfiinate urmtoarele fabrici: n 1886, firma Rhein a nfiinat Fabrica de postav, dar
aceasta a nceput s funcioneze regulat la 1887; la 1880, funciona Fabrica de sticlrie cu un cuptor (la
1881 funciona nc un cuptor sistematic cu gaz aerian, iar la 1891 funciona al treilea cuptor cu foc
adiacent); la 1885, ing. E. Erler a nfiinat Fabrica de ciment, pe moia Sorica (moia regal); la 1882,
Matei Mocanu a nfiinat o Fabric de cascaval; la 1887, Carol Scheeser a nfiinat Fabrica de salam; iar la
1891, fraii Carol si Samuel Schiel au nfiinat Fabrica de cherestea *16+.
ntr-un chestionar completat de ctre Primrie n anul 1924 referior la Comuna Azuga se arta c
muncitori agricoli nu erau nregistrai *17+. Ocupaia locuitorilor era aceea de muncitori n fabrici.

Comuna Azuga a avut, ca i celelalte localiti de pe Valea superioar a rului Prahova, un statut aparte.
Amplasarea acestei aezri n zona montan a constitutit argumentul forte pentru acordarea statutului
de "staiune climateric de prim rang" i localitate "de villegiatur". Acest statut trecut n Anuarul Oficial
a fost obinut n anul 1924, dup realizarea mai multor anchete la faa locului *18+.
Dar care era caracterul aezrii? Pe de o parte, la sfritul secolului al XIX-lea funciona un numr crescut
de fabrici. Funcionarea fabricilor a nsemnat amenajarea de spaii industriale dar i civile, acestea din
urm destinate birourilor i locuinelor directorilor i muncitorilor. Pe de alta, prezena turitilor la
Azuga era dorit i remarcat.
Evoluia numrului de turiti a fost atent urmrit. La 1892 au fost nregistrai 485 de vizitatori. n 1936
s-a nfiinat Oficiul Naional de Turism i ulterior, la Azuga s-a nfiinat Oficiul Local de Turism.
n anul 1948, staiunea era foarte apreciat, un numr mare de villegiaturiti, printre aceti i turiti
strini au venit la Azuga.

Acordarea statutului de staiune climateric a nsemnat, n fapt, o atenie deosebit acordat amenajrii
teritoriului.
O atenie deosebit s-a dat oselei Naionale (actualul DN 1). Astfel, la 1928, n ceea ce privete
construciile comerciale, erau acceptate numai barcile provizorii (nu i cele cu fundaie de beton) *19+.
Pn la emiterea autorizaiei de construcie de ctre Primrie, orice proiect de trebuia s poarte avizul
Ministerului Sntii. Zonele periferice ale aezrii trebuiau strict stabilite, acestea fiind scutite de
aprobarea acestei instituii *20+. Avizul acesta se referea strict la respectarea normelor de igien, n lipsa
reelei de canalizare n localitate (amplasarea i executarea WC-urilor).

n cursul anului 1939 s-a realizat Planul de Sistematizare al Comunei Azuga de ctre arhitectul urbanist
Alexandru Zamfiropol [21]. Planul de Sistematizare s-a pierdut din cauza dispersrilor din timpul
rzboiului.
Ritmul dezvoltrii noii aezri a fost unul extrem de alert, fiind susinut de investiiile industriale. Primele
astfel de investiii au fost legate indubitabil de prezena a doi mari proprietari Administraia Moiilor
Regale i Domeniului Coroanei pe Valea Prahovei. Dup primul Rzboi Mondial, reparaiile la cldirile
sediilor instituiilor avariate au fost n principal susinute de patronii fabricilor.
n perioada interbelic, ca urmare a dezvoltrii industriale, Comuna a primit din partea Regelui Carol I o
"vatr nou" a crui organizare a fost atent urmrit de ctre administraie. Lotizri, strzi noi i
Bulevarde care, dincolo de faptul c erau departe de denumirea primit, au primit numele
personalitilor sau evenimentelor contemporane sau istorice. Astfel satul Azuga avea cteva strzi largi,
denumite Bulevarde - Bulevardul Neatrnrii, B-dul. Independenei, B-dul. Ritivoiul, B-dul. Carol I i
artere cu denumirea de Calea Reginei, strada Loius Basset (dup numele secretarului Regelui Carol I).

Constituirea din punct de vedere urbanistic a oraului Azuga are la baz un plan general de parcelare i o
dezvoltare a patrimoniului construit utilizndu-se proiecte model elaborate la comand i puse la
dispoziia solicitanilor de ctre Administraia Casei Regale destinate localitilor situate pe Domeniul
Coroanei. Modelele de locuine aveau planimetria tradiional a casei rneti, cu dou nivele, la nivelul
inferior depozitare i buctrie, iar la nivelul superior, ncperi de locuit, cu prispe i foioare.
Un alt proiect model identificat la Sinaia avea la nivelul inferior, pe lng buctrie i o camer de locuit.
ncperile de la etaj erau destinate s primeasc villegiaturiti.
Proiectele model au influenat substanial arhitectura de pe valea superioar a Prahovei. De regul
aceste soluii aveau acoperiul n dou pante, iar n cazul celor cu foioare i acoperiul acestora avea tot
dou pante.
O caracteristic esenial a plasticii arhitecturale o reprezint fasonarea decorativ a frontoanelor
acoperiurilor i a elementelor din lemn de la prispe i foioare. Acest fenomen s-a datorat influenei
arhitecturii regionaliste care a generat o decoraie luxuriant a componentelor din lemn ale faadelor
utilizndu-se procedeul traforrii panourilor din scndur, dar i fasonarea elegant a componentelor
structurale.
Majoritatea proiectelor model au utilizat soluia spaial a acoperiurilor cu dou pante specific
cldirilor din staiunile climaterice din Transilvania i altele din zonele turistice consacrate, din Austria,
Germania, Elveia, etc.
n localitile dezvoltate pn la mijlocul secolului al XIX-lea pe Valea Prahovei variantele modelelor
arhitecturii de villegiatur s-au interferat cu modelele steti din Comarnic, poate Breaza i n Sinaia, cu
modelele anterioare neoclasicismului din zonele Izvor i Furnica, unde se constituiser de la sfritul
secolului al XVIII-lea nuclee de locuine pe moia Mnstirii Sinaia. Din pcate, astzi, aceste zone au
pierdut prin demolarea recent a fondului arhitectural vechi, patrimoniul tradiional. n prezent numai
localitatea Comarnic care a pstrat nc modele strvechi de locuine, poate furniza dovada acestui
sincretism.
Din analiza documentaiilor de autorizare identificate n arhive cu ocazia prezentului studiu se desprind
urmtoarele concluzii:
O prim categorie de documentaii era constituit din plane rudimentar redactate, n mod sigur de
meterii care ridicau locuine pe Valea Prahovei, din Comarnic, Provia, Brebu, poate chiar din Azuga.
Aceste schie sugerau cldiri cu arpant cu dou pante, iar foiorul avea acoperiul uguiat. Casele
aveau prispe din lemn, uneori cu indicarea fasonrii decorative a stlpilor prispei.

Influena arhitecturii de villegiatur din Occident purttoare a reperelor stilistice aparinnd curentului
regionalist n localitile Sinaia, Predeal, a condus la apariia proiectelor model elaborate la comanda
Casei Regale i care conineau toate reperele specifice arhitecturii regionaliste. Aceste proiecte au
influenat consistent pe de o parte gustul comanditarilor, iar pe de alt parte orientarea constructorilor
care au nceput s-i redea poate prin grafic principalele caracteristici ale noii tendine. Adeziunea
consistent a populaiei i a constructorilor spre proiectele model, s-a datorat n bun msur i
prelurii cu pricepere a elementelor specifice arhitecturii steti i de trg de la mijlocul secolului al XIX-
lea din localitile Vii Prahovei (Comarnic, Breaza, Cmpina, unde modelele evoluaser sub influena
cldirilor destinate comerului), avnd prispe i foioare pe dou nivele, cu decoraii simple n lemn
(parapei, stlpi fasonai artistic).
Influenele arhitecturii regionaliste au gsit n zon un fond arhitectural tradiional similar, innd cont i
de faptul c materialul de construcie utilizat era lemnul. Meterii constructori, rani din localitile
nvecinate (Provia, Comarnic, Brebu, Breaza), cu tradiii solide n domeniul construirii caselor i
prelucrrii lemnului, perfecionai n cadrul echipelor conduse de muncitori i maitri din strintate au
nvat pe antierele vilelor care au nceput s se ridice n Sinaia i Predeal, ncepnd cu a doua jumtate
a secolului al XIX-lea imitnd arhitectura de vilegiatur din occident, elementele acelui curent stilistic
care promova valorile specifice i pentru arhitectura de la noi.
Cu aceast ocazie este posibil s se fi alctuit acele caiete de meter care au furnizat planele utilizate
pentru emiterea autorizaiei de construire. Meterii populari notau sumar reperele importante ale
viitorului edificiu. Stngcia redactrii nu trebuie s conduc la ideea non valorii cldirilor ridicate care
aveau caliti arhitecturale excepionale dovad obiectivele nregistrate cu ocazia prezentului studiu.
Apariia documentaiilor semnate de arhitect reprezenta un regres evident n comparaie cu soluiile
sugerate de planele din caietele de meter. Chiar dac redactarea planelor semnate de arhiteci care
au lucrat la Azuga dovedete pricepere grafic soluiile arhitecturale sunt mult mai srccioase i
neadecvate spiritului locului. Este foarte probabil ca potenialul economic al majoritii comanditarilor
locali s fi fost modest, astfel nct s nu poat plti arhiteci consacrai, dar la nivelul oraului Azuga
este evident pasul napoi sugerat de planele semnate de arhiteci.
Concluziile expuse anterior sunt confirmate prin analiza imaginilor panoramice oferite de crile potale
de la nceputul secolului al XX-lea. Se remarc rafinamentul i expresivitatea locuinelor, chiar dac ne
aflm n faa unui parcelar rezultat n urma lotizrilor.
Varietatea n unitate a arhitecturii datorate meterilor populari probabil cu experien dobndit la
Sinaia i Predeal n stilul viziunii regionaliste, confer aezrii identitate, preiozitate i valoare cultural
deosebit.
Procesul de degradare a fondului construit valoros, cu specific local remarcabil, s-a accentuat n timpul
perioadei comuniste, cnd apar blocurile, total strine de contextul local.
n prezent haosul stilistic i precaritatea produsului arhitectural contemporan continu procesul de
dizolvare a calitii habitatului din Azuga.
Fr nici un fel de coeren stilistic, cu soluii arhitecturale de foarte multe ori stranii i nepotrivite
locului, noile construcii nu vdesc nici cel mai mic interes pentru tradiia aezrii, edificiile purttoare
ale acestei tradiii sunt considerate, din lips de cultur, perimate i destinate demolrii.
Administraia localitii ar trebui s stopeze dispariia acestor edificii purttoare de identitate cultural
local (obiectele selecionate cu ocazia prezentului studiu). Promovarea unor proiecte susinute i din
fondurile europene ar putea ncuraja deintorii acestor edificii, prin sprijin financiar, s pstreze i s
pun n valoare cldirile semnalate.
Un sector foarte important al fondului construit al localitii l constituie arhitectura industrial.
Industria a fost principalul motor economico-social care a asigurat evoluia aezrii.
n prezent s-au pstrat multe din cldirile industriale. Acestea sunt cldiri valoroase din punct de vedere
al patrimoniului industrial, ns starea lor de conservare este precar, majoritatea ne mai fiind n stare
de funciune.

Scurt istoric al oraului Sinaia
http://www.monumenteprahova.ro/date-istorice/sinaia
Actul de natere, n sens administrativ, al localitii Sinaia a fost Legea adoptat de Parlament n anul
1872, cnd Eforia Spitalelor Civile, prin conductorii ei, descendenii unor familii cunoscute de mari
boieri din perioada medie i modern a Valahiei, au acceptat posibilitatea ca noi venii s poat cumpra
loturi de pmnt n vatra mnstirii Sinaia i, n plus fa de Legea precedent din 1870, acetia s
poat desfura activiti comerciale pe pmntul lor.

nfiinat n sec. XIX, Eforia Spitalelor Civile, administra n calitate de motenitoare a prevederilor
Aezmntului sptarului Mihai Cantacuzino, ntreaga avere a mnstirii Sinaia, ctitoria sptarului. La
rndul ei, mnstirea Sinaia a avut rolul i apoi meritul de a participa activ, prin stareii si, la naterea
unei localiti. Impulsul acestei aciuni a venit ns din afar, chiar de departe, dac ne gndim la
alegerea domnitorului Carol n anul 1866. Vizitator, aproape ca oricare altul, ndrumat probabil de cei
aflai atunci la putere, Carol a rmas uimit de frumuseea peisajului care-l ofereau munii Bucegi i de
linitea pe care o lsa n suflet aezmntul monahal Sinaia. i, o dat cu luarea deciziei de construire a
unei reedine domneti n zon, exemplul primului om n stat a fost luat rnd pe rnd de demnitarii
vremii, astfel nct localitatea Sinaia, avea s primeasc n centrul su pe mai marii vremii de atunci.

Este adevrat ns c i locuitori ai comunelor i satelor nvecinate au putut avea acces la loturile de
pmnt scoase la vnzare de Eforie. Dar loturile cele mai de pre au fost cele aflate n imediata
apropiere a mnstirii Sinaia, punctul maxim de atracie n zon, dac ne gndim la faptul c i curtea
domneasc se afla acolo pe durata verii. i aceste loturi la care facem referire au intrat rnd pe rnd n
proprietatea reprezentanilor elitei politice de atunci, purttoare a unor bagaje culturale impresionante
i comparabile cu cele ale elitei europene.

Eforia, prin arhitecii si a mai realizat ceva i anume controlul aspra dezvoltrii localitii care se nfiripa.

Zona care face obiectul acestui studiu este chiar inima tinerei localiti de la sf. sec. XIX. i dup cum
precizam mai sus, Eforia Spitalelor Civile i-a pstrat dreptul de a rezerva zona de maxim interes pentru
construirea unor stabilimente n vederea primirii vizitatorilor prezeni ntr-un numr din ce n ce mai
mare la mnstire. Se poate afirma astfel faptul c, Eforia a imprimat de la nceput caracterul noii
localiti.

De altfel, chiar stareul mnstirii Sinaia a explicat Eforiei c vizitatorii, aflai ntr-un numr din ce n ce
mai mare nu putea gsi gzduire i c ar fi fost spre binele ambelor pri dac s-ar construi un ospel
mai jos de lcaul de cult.

Astfel, n 1870, Eforia a demarat construirea, n imediata apropiere a mnstirii, a primului hotel, cruia
n lips de inspiraie, i-a dat numele de Hotel Sinaia. Numele de Sinaia a migrat astfel de la cel al
mnstirii la cel al primului hotel i apoi la numele localitii. n 1872 se termina construirea lui.

Zona de la poalele mnstirii Sinaia (actualul parc cu strzile din jurul lui str. O. Goga i str. Mnstirii),
aflat n drumul care mergea la Braov, a avut funciune comercial nc din a 2 a sec. XIX. Pe acel loc
se organiza sezonier un trg -blci - care aduna mulimea de vizitatori.

Eforia a meninut funciunea acestui loc prin amenajarea n timp a unui bazar, a Hotelului Sinaia i apoi a
Noului Hotel Sinaia. n 1875, Eforia contractase cu antreprenorul Szeleky construirea acestuia din
urm. Pn n anul 1880, ESC a dat n folosin i Noul Hotel Sinaia, pe care l-a vndut, n 1886, lui
Eduard Kirchner acesta schimbndu-i numele n Hotel Regal. La 1898, Francisca Kichner a primit
permisiunea de reparaie la ulucii mprejmuirii hotelului, numai cu condiia de a folosi acelai material
din care acetia erau fcui.

Ulterior, comerul n Sinaia a devenit mai intens mai ales n lunile de var, astfel nct a fost organizat
un mic trgule de produse de industrie naional esturi de ln, scoare, covoare, costume etc, care
pn n 1892 se vindeau n parc, ntre Bazar i proprietatea Kirchner, pe proprietile Eforiei*5+. Pentru
un interval scurt de timp comercianii au fost alungai din parc pentru ca, la intervenia Primriei Sinaia,
s revin dar numai cu condiia s nu se fac stricciune peluselor i arborilor din parc.

Tot n parc, Eforia a iniiat la 1873, construirea unor Bi hidro-terapeutice. Mnstirea Sinaia a avut rol
de delegat al ESC pentru supravegherea lucrrilor ESC din Sinaia.

Pn n 1875 s-a construit vila prinului Dimitrie Ghika, unul dintre efori, cldire impozant cu casino i
grdin frumos amenajat, cu anexe, amplasat pe locul actualului Casino.

n 1881, Eforia a ridicat cel de al treilea hotel, Hotelul Caraiman. Amplasat tot n parc, avea n fa un
havuz cu o fntn artezian, administrat ca i Hotelul Sinaia de ctre Jodeph Ungarth, valetul prinului
Dimitrie Ghica.

Pe terenul cuprins ntre vechiul Hotel Sinaia, Hotelul Regal, Hotelul Caraiman, Eforia a proiectat n 1881,
o grdin public pentru amenajarea creia a fost angajat peisagistul Eder din Belgia.

oseaua care mergea la Predeal i care trecea prin faa acestor cldiri a fost ulterior scoas n afara
parcului i amenajat pe traseul actual.

n 1885, ESC se ngrijea i de plantaiile de pe lng hotelurile pe care le-a ridicat, parcul fiind destul de
liber de vegetai. Administrarea parcului a fost dat n ntreinerea unui antreprenor, care era verificat
regulat. Astfel, la 1892 reprezentantul Eforiei a constatat c dintre plantele decorative am aflat numai
100 de trandafiri pui de ast var care n-au nici o ros i nici efect nu face, precum nici celelalte grupe
de buruieni a cror nume botanice necunoscndu-l nu putem constata obligamentul contract
antreprenorului.

n 1886, ESC a ntocmit o list de arbori (castani) care urmau s se planteze de-a lungul oselei naionale
care strbtea i Sinaia. Aceti arbori au fost plantai cu precdere n centrul localitii, zona grdinii
(nlocuirea arborilor vechi, pe trotuarele cele vechi), pe oseaua nou fcut pe lng Hotelul Caraiman.
n 1890, cnd s-a introdus curentul electric la Sinaia, a fost luminat Bulevardul, parcul, hotelul Caraiman
i cteva vile.

Eforia dorind ca drumul care mergea spre mnstire i palatul regal s fie n foarte bune condiii se
adresa mnstirii ca reprezentant al su pentru buna ntreinere a oselei. De altfel, i la nceputul sec.
XX, Eforia continua s ntrein zona central prin controlarea vegetaiei i stropirea strzii mnstirii i a
celorlalte n sezonul cald.

Ulterior, dup 1911, cnd Societatea Sinaia a dispus drmarea vilei Ghica i a vechiului hotel Sinaia, i
construirea Cazinoului i a hotelului Palace, drumul care trecea prin faa vilei Ghica i mergea la
mnstire a fost i el nchis circulaiei rutiere.

n anul 1912, Vila Ghica i vechiul Hotel Sinaia au fost drmate, pe locul lor fiind proiectate un Cazinou
i respectiv Hotelul Palace. Primria a avut n vedere modificarea strzilor Mnstirii i sptarul Mihai
Cantacuzino n scopul unirii grdinii Ghika cu parcul Eforiei din ora. Strada Mnstirii separa grdina
Ghika cu vila i dependine ei de parc.

Drd. ist. Irina Pavele
Scurt istoric al oraului Mizil
http://www.monumenteprahova.ro/date-istorice/mizil
Prima meniune documentar a localitii apare n registrele comerciale ale Braovului, n anul 1529.
Localitatea a apare atestat documentar n anul 1585 sub numele Eteu.
Spre sfritul secolului XVII i nceputul secolului XVIII, n timpul domniei lui Constantin Brncoveanu
(1688-1714), Itul ajunge n proprietatea domnului, care i construiete case domneti la via
Corbeanca (Dealul Dumbrvii) i nfiineaz un trg anual care va deveni vestit, ca i cel al Drgaicei, pe
care de fapt l va continua. n secolul al XVIII-lea a nceput sa funcioneze aici o staie a potei de cai
(menzil"), de la care provine numele actual al localitii.
La 1790, mica aezare rural i avea biserica ei, ca toate aezrile statornice. Cam n aceeai vreme, pe
drumul potei de cai, care lega Buzul de Ploieti, ncepur s se stabileasc n jurul menzilhanelei (staia
de pot sau menzil) o mulime de negustori, crora locul le nlesnea nevoile de schimb cu cele dou
centre comerciale mai apropiate i apoi surugii, bicigaii, rotarii, drvarii i pzitorii ce deserveau releul
potal. Activitatea febril din staia unde se schimbau caii cruelor de pot, tranzaciile care se
ncheiau n acest loc au determinat populaia ca ncetul cu ncetul s renune la vechiul nume al
localitii Itu, n schimbul denumirii locului ce le prilejuise o activitate rodnic. i astfel apare
denumirea Menzil, din care a derivat actualul Mizil.
La nceputul secolului al XIX-lea, Mizilul a fost vndut de motenitoarea familiei Brncoveanu, Safta Gr.
Brncoveanu, generalului Nicolae Mavru, care la rndul su l-a lsat zestre ginerelui su, Ioan
Cantacuzino. n 1866, oraul a ars i aga Ioan Cantacuzino a hotrt mpreun cu soia sa un aranjament
prin care a vndut oraul locuitorilor si, pn atunci embaticari, Mizilul devenind ora liber. n 1872, s-a
construit i calea ferat Ploieti-Buzu pe care Mizilul avea i are gar.
Epoca de apogeu a Mizilului a fost secolul al XIX-lea, cnd aezarea a cunoscut o mare dezvoltare
comparativ cu Urlai trgul cel mai apropiat i cu mai toate oraele din aceasta zon a rii
Romneti. ncepnd cu anul 1847, s-a construit drumului de la Ploieti, pe sub deal, pn la Buzu,
astzi cunoscut ca DN1B.
La sfritul secolului al XIX-lea, Mizilul era comun urban, reedina plii Tohani din judeul Buzu
(interbelic). Avea arondate satele Fefelei, Mrcini i Cireanu, totaliznd o populaie de 5200 de
locuitori din care 4780 locuiau n oraul propriu-zis. n ora funcionau dou coli una de biei, cu
218 elevi, i una de fete, cu 100 de eleve. Se mai aflau acolo 3 biserici (din care una n Fefelei), 2 mori de
aburi, 4 stne, 2 crii i o fabric de fin.
n 1950, Mizil a devenit reedina raionului Mizil din regiunea Buzu, raion cruia i s-a alipit n 1952 i
fostul raion Urlai din regiunea Prahova, atunci cnd cele dou regiuni au fost unite i au format
regiunea Ploieti. n 1968, odat cu renfiinarea judeelor, Mizilul a trecut la judeul Prahova. Tot atunci,
satul Cireanu a trecut la comuna Baba Ana.

Bibliografie:
G. I. Lahovari, Mizil comun Urban, n Marele Dicionar Geografic al Romniei, Bucureti, p. 357-358.
N. Stoicescu, Bibliografia localitilor i monumentelor feudale din Romnia, I, vol. I-II, Bucureti, 1970.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mizil
http://www.primaria-mizil.ro/


Scurt istoric al oraului Urlai
http://www.monumenteprahova.ro/date-istorice/urlati

Urlaiul este atestat documentar pentru prima oar ntr-un hrisov semnat de Neagoe Basarab, la 16
martie 1515, prin care voievodul ntrea mai multe moii mnstirii Snagov i n care printre martori se
afla i boierul Oancea din Urlai.
O alt meniune documentar este hrisovul din 1527 - 1528, semnat de Radu de la Afumai, prin care
voievodul reconfirma aceleiai mnstiri dealul cu viile din zon.
Registrele vamale din 1545, ale Braovului, care ineau evidena trgoveilor din ara Romneasc,
venii pentru tranzacii comerciale cu negustorii braoveni, menioneaz pe un anume Stan din Urlai,
printre comercianii din alte localiti prahovene: Gherghia, Trgor, Breaza, Slnic, Comarnic, Filipeti,
Vleni.
Pe teritoriul oraului Urlai sunt inventariate mai multe monumente. Se disting Biserica de lemn a
Schitului Jercli, a crui stare de conservare este precar, i Biserica Galben, situat pe strada
Nuferilor, nr. 28, unde se fac lucrri de restaurare nc de la nceputul anilor 2000.
Un ansamblu arhitectural important este cel al Curii lui Alexandru i Radu Bellu. Conacul i Pavilionul
Porii, n care astzi funcioneaz instituii muzeale sunt restaurate, fiind astzi n stare foarte bun de
conservare. Parcul, fundaiile Cuhniei i Conacului Mare sunt ns n stare avansat de degradare, nefiind
ntreinute i igienizate.
De asemenea starea de conservare a Puului Frumos, una dintre puinele fntni de vie pstrate, este
precar, aceasta fiind n pragul prbuirii. Nici starea Bisericii de lemn de la Valea Seman nu este bun.
n Urlai sunt inventariate i trei cruci de pomenire fcute din piatr. Starea lor de conservare este
satisfctoare, textele fiind nc lizibile. Din pcate nici ele nu sunt puse n valoare, vara fiind acoperite
de vegetaie.

Bibliografie:
1. N. Iorga, Documente urlene, BCMI, 1927, p. 309
2. DRH, III, 68-72, sau DIR, XVI, vol. 2, p. 36-38.
3. N. Stoicescu, Bibliografia localitilor i monumentelor feudale din Romnia, I, vol. I-II, Bucureti,
1970.
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Urla%C8%9Bi
Scurt istoric al oraul Comarnic
http://www.monumenteprahova.ro/date-istorice/comarnic

Numele localitii i a toponimiei din jur este legata de terminologia oierilor. Ca si Breaza, se pare ca
acest sat a fost nfiinat de mocanii transilvneni care, in drumul lor ctre blile Dunrii poposeau aici.
Atestat documentar ca sat, ncepnd cu secolul al XV-lea, Comarnicul se afla in stpnirea boierilor
Mrgineni. n secolul al XVII-lea, aezarea a trecut n stpnirea familiilor Cantacuzino i Filipescu, iar
doua secole mai trziu n proprietatea domnitorului Gheorghe Bibescu. Cruia a constituit principala
ocupaie a locuitorilor Comarnicului, aezarea fiind la 1694, printre cele 12 sate trecute n raza schelei
Campina.
Numele satului, ne spun filologii, vine de la comarnic, cuvnt cu care ciobanii din Tara Barsei numeau
ncperea de la stana n care ei pstrau caul. Hidronimele Valea Lnii, Valea Criei, Valea Beliei i
toponimele Dealul Lnii i Plaiul Criei ntregesc afirmaia filologilor, amintind de ndeletnicirea
ciobanilor venii cu turmele de peste muni.
Drumul Comercial i cruia au fcut ca localitatea s fie prosper. n anul 1810 satul avea 761 de
locuitori, fiind cea mai populat comun din Valea Prahovei. Dup construirea cii ferate i descoperirea
petrolului localitatea ncepe s piard din importan.
Dintre ocupaiile importante ale locuitorilor amintim alturi de pstorit, prelucrarea lemnului. Dup anul
1878 n au fost deschise aici fabrici de var, ciment precum i un ferstru mecanizat.
Arhitectura din Comarnic este una valoroas ce combin tradiii ale locuinei steti cu elemente
adaptate la necesiti comerciale. Imobilele situate pe drumul principal (DN 1) au prispe, foioare i
balcoane i sunt decorate abundent cu motive decorative realizate n lemn. Cldirile au la parter
magazine, iar la etaj locuine.
Pe raza oraului este situat i schitul Lespezi. Construcia acestuia a nceput n anul 1665, fiind opera
sptarului Drghici Cantacuzino. Edificiul a fost finalizat de Prvu, fiul logoftului, n anul 1675. Pictura
din lcaul de cult a fost realizat de Prvu Mutu. Aceasta a fost de curnd restaurat.

Bibliografie:
Gh. Niculescu, Valea Prahovei, Bucureti, 1984, p. 136-146.
N. Popp, Valea Prahovei ntre Predeal i Floreti, n Buletinul Societii Romne de Geografie, t. XLVIII
(1929), 1930. p. 185-258.
N. Simache, M. E. Stncioiu, Contribuii la istoria oraului Breaza, n volumul Pagini din trecutul istoric
al jud. Prahova, Ploieti, 1971, p. 153-172.
N. Stoicescu, Bibliografia localitilor i monumentelor feudale din Romnia, I, vol. I-II, Bucureti, 1970.
C. tefnescu, Valea Prahovei, Bucureti, 1968.

Scurt istoric al oraului Breaza

Apariia i dezvoltarea aezrii este legat de vechiul drum de pe Valea Prahovei ce fcea legtura ntre
Cmpina, prin Poiana Cmpina i ajungea la Comarnic. Localitatea a fost probabil nfiinat de mocanii
din inuturile Rnovului i Brsei. Localitatea este pomenit pentru prima oar n anul 1431, n timpul
domniei lui Alexandru I. Aceast precizare apare ntr-un document datat 1667, isclit de Elena
Cantacuzino.
n anul 1502, registrele Braovului amintesc de un negustor pe nume Neagoe, ce venea din Breaza. Un
jupn Neagoe este amintit i ntr-un hrisov emis de Vlad cel Tnr (1510-1512), la data de 27-mai-1510,
ca fiind nzestrat cu mai multe sate printre care i Breaza.
Moia a fost stpnit apoi de familia Cantacuzino. n anul 1711, domnitorul Constantin Cantacuzino a
confiscat averea boierilor trdtori Gheorghe i Toma Cantacuzino, iar printre domeniile confiscate se
numra i jumtate din moia Breaza.
Domnitorul Nicolae Mavrocordat druiete satul Breaza lui Iordache Creulescu.
Un moment important n istoria localitii l reprezint mutarea vmii de la Cmpina la Breaza de Sus, n
anul 1834, din porunca domnitorului Alexandru Ghica. Vama a funcionat la Breaza pn n anul 1858,
cnd a fost mutat la Predeal, fiind punct de trecere ntre Muntenia i Transilvania. Documentele vremii
amintesc un numr important de hanuri nfiinate n acele vremuri.
Importana zonei n aceea perioad este subliniat i de faptul c localitatea Breaza de Jos devine
reedina plaiului Prahova.
Ocupaiile locuitorilor zonei erau cele tradiionale legate de creterea animalelor i prelucrarea
lemnului: dulgheria, producerea indrilei, dogria, fabricarea varului i rachiului, creterea vitelor i
oilor.
n prezent, datorit climei propice, Breaza este o staiune climateric renumit, fiind un apreciat loc de
odihn i recreere.
Dintre monumentele istorice de pe raza localitii amintim Biserica Sf. Nicolae din Breaza de Sus,
construit n zilele domnitorului Alexandru Ipsilanti, n anul 1777. Lcaul de cult are form de nav, cu
absid la altar, are ziduri groase de crmid i nvelitoarea de indril. Biserica este decorat cu pictur
i la exterior, are 35 de medalioane la partea superioar.
n localitate se pstreaz n bune condiii casa n care a locuit actorul Ion Manolescu (1881-1959).
Aceasta este situat pe strada Grii la numrul 5. Actorul s-a retras la Breaza spre sfritul viei i a fost
chiar primar al localitii.
Menionm c n ora se pstreaz o serie de cldiri de sorginte steasc, cu prispe i foioare,
acoperiurile n patru pante i nvelitoare de indril. Nu trebuie s trecem cu vederea nici cldirile de
factur oreneasc ce au fost construite nc din perioada interbelic: Casa Doicescu, Casa General
Ceauu, Casa actorului Ion Manolescu .a.
Bibliografie:
Gh. Niculescu, Valea Prahovei, Bucureti, 1984, p. 136-146.
N. Simache, M. E. Stncioiu, Contribuii la istoria oraului Breaza, n volumul Pagini din trecutul istoric
al jud. Prahova, Ploieti, 1971, p. 153-172.
N. Stoicescu, Bibliografia localitilor i monumentelor feudale din Romnia, I, vol. I-II, Bucureti, 1970.
C. tefnescu, Valea Prahovei, Bucureti, 1968.

Scurt istoric al municipiului Cmpina

Cmpina este atestat documentar n anul 1503 figurnd n registrele vamale ale negustorilor braoveni
care tranzitau Valea Prahovei, o zon folosit drept drum comercial, fiind nc din secolul al XIV-lea o
cale de comunicaie ntre Transilvania i Muntenia. Dei n actele emise de cancelariile domneti este
menionat vama Prahovei, exist certitudinea c satul Cmpina, graie poziiei sale geografice la
intrarea n munii Carpai i amplasrii la aceeai distan de Bucureti i Braov era vam, punctul
strategic pentru controlul mrfurilor. Acest lucru a fcut posibil o dezvoltare rapid a aezrii,
localitatea avnd parte de nenumrate avantaje in urma comerului care avea loc aici.
Oraul a funcionat ca vam din 1422 pn n 1840, cnd, pentru un scurt timp vama a fost mutat la
Breaza, iar dup aceea la Predeal, punctul de frontier cu Ardealul.
Miron Costin n Istoria n versuri polone despre Moldova i ara Romneasc (1684), enumer Cmpina
printre oraele din aceea vreme, iar stolnicul Constantin Cantacuzino figureaz localitatea pe celebra sa
hart tiprit la Padova n anul 1700.

n secolul al XVIII-lea Cmpina era al treilea ora ca importan al judeului Prahova, dup Ploieti i
Trgor, datorit dezvoltrii sale bazate pe comer i vam. Oraul a fost i reedina plii Prahova,
subunitate administrativ a judeului.
Tot aici, n urma cererii scrise a boierului Scarlat Cmpineanu adresat domnitorului Moruzi n anul
1799, se va ine un trg de vite n fiecare zi de luni, fapt ce aduce noi beneficii localitii.
n 1822, Cmpina ajunge pe locul nti n lista vmilor rii Romneti, elementul ce i d importan
fiind pcura. Timp de cteva zeci de ani, oraul Cmpina a avut o stagnare n dezvoltarea sa, mai ales de
cnd vama se mutase la Breaza i apoi la Predeal.
Odat cu nceperea exploatrii ieiului, aezarea va nflori din nou. Ocupaiile cmpinenilor n aceast
perioad erau: agricultura, negustoria, apicultura cruia i extragerea pcurei din subsolul aezrii de
ctre fntnari. Aici funcionau atunci opt mori de ap, situate pe Prahova i pe Doftana.
La 1 decembrie 1879 a fost inaugurat calea ferat Ploieti-Predeal, pe care exista i gara Cmpina, iar la
1883 a fost inaugurat calea ferat dintre Telega i Cmpina, construit pentru transportul srii de la
ocnele Telega.
Oraul se dezvolt ntr-un ritm alert odat cu nceperea exploatrii petrolului n zon.
n anul 1861 urbea este luminat cu petrol. La sfritul secolului al XIX-lea n Cmpina se extrgea cca.
20% din totalul produciei de petrol.
Se constat i o adevrat explozie demografic n urbe, datorat n primul rnd aportului de populaie
venit aici pentru a munci n extragerea i prelucrarea petrolului.
Dac n anul 1810 n localitate erau nregistrai 485 locuitori, la 1899 populaia se apropia de 4000 de
suflete.
Documentele arat preocuparea primarilor oraului de a dezvolta localitatea din punct de vedere al
confortului urban, prin: strzi pavate, felinare, pia comercial, grdina public. Se amintete, ntre
altele, despre bile minerale amenajate din anul 1857 n jurul izvoarelor srate i sulfuroase de pe
platoul sudic al localitii, devenit proprietatea lui Dumitru Hernia.
Existau i instituii de interes public: coli, judectorie, spital, farmacie, staie de telegraf, pot, gar.
Se construiete cazinou, existau restaurante cu orchestr i fanfar i spaii de cazare. n mijlocul
parcului ntins pe o suprafa de 2,5 ha a fost ridicat o capel n stil baroc, ce adpostea mormntul lui
Dumitru Hernia, un veritabil monument de art, astzi n ruine.
Dezvoltarea oraului continu n sec. XX. n timpul celui de-al II-lea Rzboi mondial zona este puternic
bombardat de trupele aliate, datorit importanei strategice.
Dup rzboi regimul comunist se va preocupa de dezvoltarea industriei petroliere.
Localitatea dispune de un valoros patrimoniu arhitectural att laic ct i religios.
Locuinele construite n secolele al XIX-lea i XX sunt influenate de arhitectura vremii, att
ceaautohton, dar i cea european.Menionm existena unor lcae de cult valoroase: Schitul
Slobozia, a crui construcie a nceput la 1714, Biserica de la Han, construit n prima parte a secolului
XIX, Biserica romano-catolic (1903-1906). Dintre edificiile publice importante amintim Casa cu Grifoni
(sau Vila tefnescu, actualmente sediul Primriei), Casa lui Nicolae Grigorescu, Castelul Iulia Hadeu
(astzi muzeu), dar i numeroase alte edificii valoroase.
De asemenea amintim c n cimitirul oraului este nhumat pictorul Nicolae Grigorescu, iar n fosta cas
a sa din ora funcioneaz un muzeu de art.

Bibliografie:
Gh. Niculescu, Valea Prahovei, Bucureti, 1984, p. 136-146.
N. Popp, Valea Prahovei ntre Predeal i Floreti, n Buletinul Societii Romne de Geografie, t. XLVIII
(1929), 1930. p. 185-258.
N. Simache, M. E. Stncioiu, Contribuii la istoria oraului Breaza, n volumul Pagini din trecutul istoric
al jud. Prahova, Ploieti, 1971, p. 153-172.
N. Stoicescu, Bibliografia localitilor i monumentelor feudale din Romnia, I, vol. I-II, Bucureti, 1970.
C. tefnescu, Valea Prahovei, Bucureti, 1968.
http://www.monumenteprahova.ro/date-istorice/valenii-de-munte-date-istorice

Obiective/Programe Turistice
http://www.ghidulturistic.ro/consilii-judetene.php?lang=ro&consiliu=15

Drumul Vinului
n Prahova
,,Drumul Vinului reediteaz un segment mai vechi dintr-un drum al vinului folosit
de romani, care strbatea Europa. Acesta strbate podgoriile renumite ale judeului
i include popasuri la conace, curi domneti i mnstiri. Drumul trece prin localitile
Filipetii de Trg, Bicoi, Boldeti, Bucov, Pleaa, Valea Clugreasc, Iordcheanu,
Urlai, Ceptura, Fntnele, Tohani, Gura Vadului, Clugreni, iar pentru a exploata
n totalitate ,, aurul lichid, s-au introdus n circuitul turistic vitivinicol
cramele de la Urlai i Azuga unde sunt oferite spre degustare vinuri i spumante
excepionale, nsoite de meniuri cmpeneti tradiionale. Podgoria ,,Dealul Mare,
denumit i ,,Patria Vinurilor Roii, podgorie situat n Curbura Carpailor Meridionali,
este cel mai nchegat spaiu viticol romnesc cu condiii pedoclimatice foarte asemntoare
cu cele din regiunea Bordeaux deoarece se afl pe aceai latitudine. Centrele viticole din
podgoria Dealul Mare sunt Boldeti, Valea Clugreasc, Urlai-Ceptura, Tohani-Mizil,
Cricov. Naterea, creterea i educarea vinului se face n cele apte crame situate
n podgoria ,,Dealul Mare de la Puleti, Valea Clugreasc pn la Tohani. n
zonele viticole ale podgoriei ,,Dealul Mare, ct i n cele pomicole, se poate
practica acea form de turism, care s includ vizitarea podgoriilor i livezilor,
precum i asistarea la procesul de fabricaie a vinurilor. n vederea unei dezvoltri
turistice complexe au fost lansate alte dou mari proiecte: ,,Drumul fructelor
i ,,Drumul Voievozilor.
Drumul Fructelor
Aflat n nordul judeului, strbate
de la nord la est mai multe localiti, aceast rut avnd ca scop facilitarea dezvoltrii
zonei de nord a Prahovei, recunoscut i renumit ca fiind una productoare de fructe.
Acest drum leag ntre ele cincicsprezece localiti prahovene i puncteaz 28 de
popasuri turistice. Pe ,,Drumul fructelor, turistul intr n lumea comunitii
steti, particip la srbtorile i obiceiurile locului, intr n atelierele meteugarilor
unde nva cte ceva din arta acestora, colind dealurile i livezile. Frumuseea
patrimoniului natural, istoric i arhitectural se mbin armonios. Cazrile n gospodriile
tradiionale i popasurile pentru degustri de produse specifice, participarea la
aciuni specifice locului culesul fructelor, prepararea vinului sau uicii, prepararea
dulceurilor, culegerea plantelor de leac sunt cartea de vizit a locurilor i invitaia
la o aventur n miezul naturii.
Drumul Voievozilor
Dac ,,Drumul Vinului
i ,,Drumul Fructelor promoveaz prin agroturismul
practicat i dezvoltat produsele specifice i tradiiile zonelor respective, atunci
,,Drumul Voievozilor, proiect ambiios al Consiliului Judeean Prahova, promoveaz
valorile culturale, monumentele istorice, de arhitectur, deschiznd ansa tuturor
de a afla direct de la surs acolo unde istoria dinuie prin siturile arheologice
sau monumente arhitecturale, trecutul impresionant al trmurilor prahovene. ,,Drumul
Voievozilor strbate localitile Ciorani, Drgneti, Gherghia, Balta
Doamnei, Gorgota, Tinosu, Brazi, Trgorul Vechi, Aricetii Rahtivani, Filipetii
de Trg, ieind spre Trgovite, n judeul Dmbovia i urmnd cele mai importante
zone n care au fost fcute descoperiri arheologice i exist monumente arhitecturale
de interes naional. Spre doesebire de ,,Drumul Vinului i ,,Drumul Fructelor,
care au rolul de a dezvolta agroturismul n Prahova, acest proiect susine nceputul
unei campanii de (re)cunoatere a istoriei acestor inuturi, n special a celor
n care o influen maxim au avut-o domnitorii Mihai Viteazul i Vlad Tepe. Monumente
arhitecturale de o valoare deosebit cum ar fi biserica lui Matei Basarab i Curtea
Domneasc de la Gherghia, castelul boierilor Cocorscu din Cocortii Col, conacul
Pan Filipescu de la Filipetii de Trg puncteaz trecutul istoric al zonelor
amintite. Localitile integrate pe ,,Drumul voievozilor au avantajul de a deine
pe teritoriul lor importante puncte de atracie pentru iubitorii de istorie i art.
La Trgorul Vechi, Mneti, Brazi, Balta Doamnei, Lacul Turcului, Drgneti i
Gherghia s-au descoperit mai multe resturi de unelte i obiecte de ceramic specifice
perioadei neolitice, iar la Mneti unelte de metal. La Tinosu, cultura material
getodacic a scos la iveal existena unei
ceti datnd din secolul III i.Hr. Rezervaia arheologic Trgorul Vechi, situat
la 10 Km vest de Ploieti, se plaseaz prin importana monumentelor de pe cuprinsul
su, alturi de binecunoscutele rezervaii arheologice de la Histria, Sarmizegetusa
Regia, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, iar pentru Muntenia este singurul obiectiv din
aceast categorie. Un important monument arhitectonic este i biserica din Jercli
ce reprezint totodat i un popas de odihn i reculegere. A fost construit
n 1731 n Mure, iar n anii 50 a fost strmutat
la Jercli, pstrnd intact pictura original. Biserica este faimoas i pentru
vinul de mir al crui secret l tiu doar clugrii.

2. PERSONALITATI

2.1 Cazimir BELCOT
(Ploiesti, Muntenia, 1885 - Bucuresti, Muntenia, 1917)
A fost un actor romn, elev al lui Constantin Nottara. Societar al Teatrului Naional Bucureti.
Mama sa era de origine german, nscut n Romnia, iar tatl polonez originar din Lemberg, de unde
venise n 1859, devenind n 1883 cetean romn. Tatl su a fost armurierul ef al Regimentului 7
Prahova, timp de 35 ani, adic pn la moartea sa.
Lui Casimir de copil i-a plcut teatrul i din timpul liceului chiar aranja i juca spectacole de teatru. n
timpul facultii, ca s poat tri, a fost nevoit s-i ia o slujb la Pota Central. Dup puin timp ns a
prsit slujba i s-a nscris i la Conservator. Dup terminarea Conservatorului a plecat n turneu cu trupa
lui Petre Liciu i cu Petre Sturza.
n vara lui 1907 joac n Bucureti la Grdina Ambasadori n Zozo" unde are o creaie mare i atrage
atenia publicului asupra sa. n acea stagiune s-a fcut el cunoscut. Atunci l-a vzut Alexandru Davila care
l-a chemat i l-a angajat la Teatrul Naional din Bucureti, direct stagiar.
A debutat n piesele Rzvan i Vidra" i Fntna Blanduziei", cu succes mare. n 1910 este numit
societar de clasa III, apoi de cl. I.
A jucat n Teatrul Naional pn la 1916.
n timpul rzboiului ns a contractat tifosul exantematic care l-a rpus la 19 Mai 1917.
Casimir Belcot este nmormntat la cimitirul Bellu.
2.2 Stefan BEZDECHI
(Ploiesti, Muntenia, 1886 - Cluj-Napoca, Transilvania, 1958)
A fost un filolog i traductor romn. Provine dintr-o familie de origine aromn.Urmeaz studiile
secundare la Liceul Sfinii Petru i Pavel din Ploieti, iar cele superioare la Facultatea de Litere i
Filosofie a Universitii din Bucureti, unde i ia licena n filologie clasic n anul 1911. La recomandarea
mentorului su, Vasile Prvan, pleac la o specializare la Berlin (1915-1916), iar ntre 1923-1924 la
Roma, fcnd parte din prima serie de bursieri ai colii Romne. ntre timp, se refugiase o perioad, din
cauza Primului Rzboi Mondial, n Danemarca, nvnd daneza, norvegiana i suedeza. i susine
doctoratul cu teza De Demosthenis in Philippum orationequarta. Numit agregat stagiar nc de la
nfiinarea Universitii din Cluj, va deveni profesor titular aici n 1926. Va fi, de asemenea, director al
Seminarului de Filologie Clasic, decan al Facultii de Litere i Filosofie din Cluj (1932-1933) i director al
Institutului de Studii Clasice din Cluj (1932-1934).
Clasicist de marc, fin traductor din maii poei epici i lirici ai clasicismului antic, din filosofii greci i
latini, precum i din umaniti reprezentativi, el a contribuit masiv la cunoaterea literaturilor eline, latine
i bizantine n Romnia.
2.3 Geo BOGZA
A fost un scriitor, jurnalist, poet romn, teoretician al avangardei, fratele muzicianului Alexandru Bogza
i al scriitorului Radu Tudoran (pseudonimul lui Nicolae Bogza). George Bogza s-a nscut la 6 februarie
1908, la Blejoi lng Ploieti, ca fiu al lui Alexandru Bogza. Acesta era fratele mai mic al lui Alexandru
Bogza i fratele mai mare al lui Nicolae Bogza.
A fost poet, reporter, creator al reportajului literar romnesc, teoretician al avangardei, autor al ctorva
din textele ei definitorii (Urmuz, Exasperarea creatoare, Reabilitarea visului), poet de mare ntindere, de
la ciorchinul de negi al Jurnalului la recea i solemna puritate a lui Orion, ziarist de curajoas i
consecvent atitudine democratic, patriotic, umanist (Anii mpotrivirii (1953), Pagini contemporane,
Paznic de far), reporter al unor lumi, ri, priveliti, meridiane devenite componente ale unui univers
particular, specific scriitorului, prozator al opulenei tmpe (nmormntri) i al plictisului exasperant
provincial (O sut aptezeci i cinci de minute la Mizil), al destinului individual tragic, sub semnul dorinei
de navuire (Cum a nnebunit regele petrolului), al absurdului (Moartea lui Iacob Onisia), cntre, de
amplitudine whitmanian, al neamului din Carpai (Cartea Oltului).
Geo Bogza adaug literaturii naionale un nume, o oper i un stil, evidente i inconfundabile.
2.4 Dumitru (Tache) BRUMARESCU
(Valenii de Munte, Muntenia, 1872 - 1925)
Din Vlenii de Munte, s-a remarcat ca un prolific inventator, apreciat i ncurajat n iniiativele sale de C.
I. Istrati i Spiru Haret.
Pentru a-i putea realiza numeroasele invenii, a nceput s ciopleasc n lemn i s-i vnd produsele.
A participat la expoziiile generale ale Romniei din anii 1904 i 1906, s-a fcut remarcat i a obinut
medalii de argint i de aur pentru un aeroplan original, cu decolare vertical, pe care l-a i brevetat sub
nr. 02218, n noiembrie 1909, la Bucureti.
Aeroplanul su utiliza trei elice (este primul avion de acest gen), dintre care una era propulsiv, iar
celelalte dou tractive. Macheta avionului su a fost expus la Salonul aeronautic de la Paris din 1910,
alturi de avionul cu reacie al lui Henri Coand. Acest aparat avea profundorul n fa, elicea n centrul
aparatului, iar elicele accesorii erau destinate ridicrii aparatului.
Rmnnd o scurt vreme la Paris, Brumrescu a obinut brevetul de pilot la Juvissy. n ar, s-a strns o
sum de bani, prin colect, iar Brumrescu i-a putut cumpra din Frana un motor pentru a-i construi
i experimenta avionul.
La sfritul lui mai 1911, la Cotroceni, Brumrescu a vrut s-i ncerce el nsui aparatul i a reuit s-l
ridice n aer i s zboare pe o distan de ordinul zecilor de metri. Pentru c nu avea suficient
experien n pilotaj, a pierdut controlul avionului, care s-a avariat la impactul cu solul, dar inventatorul
a scpat, ca prin minune, cu via.
Brumrescu a realizat i un salvator de pe submarine scufundate, invenie brevetat n Frana n
septembrie 1911 ce era o cabin metalic cu perei nali, complet acoperit, fixat pe puntea
superioar a submarinului, care permitea salvarea echipajului n cazul n care un submarin eua.
Alte invenii ale lui Brumrescu sunt reprezentate de realizarea cuplajului automat la vagoanele de cale
ferat, o sanie-automobil i o main de tiat stuful.
2.5 Constantin BUGEANU
(Ploiesti, Muntenia, 1916 - Bucuresti, Muntenia, 1998)
Dirijor si compozitor.
2.6 Emilia COMISEL
(Ploiesti, Muntenia, 1913 - )
Etnomuzicolog i profesor. Studii muzicale la Ploieti (1924-1932) cu Gheorghe Comiel i apoi la Cons.
Bucureti (1933-1937) cu Ioan D. Chirescu (teorie, solfegiu), Constantin Briloiu (folclor, istoria muzicii),
A. Castaldi, A. Alessandrescu, George Breazul (enciclopedia muzicii) . a.

Cercettoare la Arhiva de Folclor a Societii Compozitorilor Romni din Bucureti (1935-1949), profesor
de muzic la diverse licee din Bucureti i Ploieti (1942-1949), cercettor tiinific, apoi principal, la
Institutul de Folclor din Bucureti (1949-1964), lector, confereniar i profesor de folclor la Cons.
Bucureti (1950-1976), cercettor tiinific principal la Institutul de Studii Sud-Est Europene din Bucureti
(1967-1974).

A scris studii, articole, cronici, recenzii, note . a. publicate n numeroase periodice din ar (Muzica,
Studii de Muzicologie, Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Revista de Folclor etc.) i strintate (Journal
of the International Folk Music Council, London, Kurrier der Rumnischstudenten, Dortmund, Acta
Musicologica, Basel, Zares, Firenze etc.). A susinut conferine, prelegeri, concerte-lecii, emisiuni de
radio i televiziune, comunicri tiinifice n ar i peste hotare. A ntreprins culegeri de folclor n ar
(peste 9000 de melodii) i n strintate (Albania, Bulgaria, Iugoslavia, Canada). Este membru al
International Folk Music Council din Londra (1959), International Musicological Society din Basel (1968),
Socit Franaise d'Anthropologie din Paris (1975), etc. Distins cu Ordinul Muncii, cls. III (1965), Ordinul
Meritul Cultural, cls. IV (1969), premiile Uniunii Compozitorilor (1980, 1982), Premiul Academiei Romne
(1982).

A scris cri (Folclorul copiilor. Bucureti: Ed. Muzical. 1982, Studii de etnomuzicologie. Vol I. Bucureti:
Ed. Muz. 1986 i Vol II. 1992; Constantin Briloiu. Bucureti. Ed. Acad. Rom. 1996), articole, a colaborat
la antologii (Colindm Domnului bunu. Timioara: Ed. Augusta, 1998) .a.
Ediii critice: Constantin Briloiu. Opere - Oeuvres. Vol. 1-6. Traducere, prefa i ngrijire n limbile
romn i francez. Bucureti: Ed. Muzical, 1968-1998, etc.
Lucrri didactice: Cursuri pentru nvmntul superior.
Discografie: n colaborare cu C. Briloiu: Musique populaire enregistre. Bucureti: 1940-42; cu Ovidiu
Brlea: Antologia muzicii populare romneti. Vol. 3. Colinde. Bucureti: Electrecord, 1966.
2.7 Paul CONSTANTINESCU
(Ploiesti, Muntenia, 1909 - Bucuresti, Muntenia, 1963)
Compozitor roman. Si-a inceput studiile la Ploiesti (1919) cu Boris Koffer, Traian Elian, Ioan Christu
Danielescu si le-a continut la Conservatorul din Bucuresti, unde mai tarziu va fi profesor. Se
prefectioneaza la Viena, intre anii 1933 si 1935, cu Franz Schmidt, Oskar Kabasta si Josef Marx la
compozitie. In perioada 1936-1937 aprofundeaza compozitia, la Bucuresti, cu Mihail Jora. Creatia lui
Constantinescu, reprezentata prin numeroase lucrari, cuprinde aproape toate genurile de compozitie.
Intemeiata pe folosirea muzicii populare, opera sa vadeste un talent autentic si o bogata experienta
componistica. A scris muzica simfonica, de camera, muzica de opera ("O noapte furtunoasa", scrisa in
1935 si refacuta in 1950 si "Pana Lesnea Rusalim" - 1955), piese instrumentale si vocale, muzica pentru
film ("Toamna in Delta"), coruri, dansuri populare pentru orchestra simfonica, cate un concert pentru:
orchestra de coarde (1948), pian si orchestra (1952), vioara si orchestra (1957) si harpa si orchestra
(1960). A scris culegeri de folclor, a sustinit prelegeri, emisiuni de radio si televiziune. In perioada 1927-
1934 a fost violonist si dirijor de cor ceremonial in Ploiesti, dirijor la Asociatia Filarmonica din Ploiesti
(1933-1934) si profesor de muzica in Lugoj (1935-1936). A fost profesor de armonie, contrapunct si
compoztie religioasa la Academia de muzica religioasa din Bucuresti (1937) si profesor de armonie la
Liceul militar muzical din Bucuresti (1941-1944). In ultimii ani de viata a abordat teme legate de istoria
miscarii muncitoresti din Romania (ciclul de cantece "Ulita noastra" - 1959 - pe versuri de Cicerone
Theodorescu). Un merit exceptional al compozitorului ramane tratarea melosului bizantin si psaltic de
pe pozitiile artistului modern, eliberat de prejudecatile limitative.
2.8 Constantin DIMITRESCU
(Blejoi, Muntenia, 1847 - Bucuresti, Muntenia, 1928)
Compozitor si violoncelist, a fost unul dintre principalii promotori ai muzicii de camer n Romnia. A
infiintat primul cvartet de coarde din Romania. A scris primele concerte instrumentale pentru violoncel
i cvartete romneti, precum i opereta Nini, de o sensibilitate aparte, a deteptat spiritul de pietate,
nefiind cu nimic mai prejos dect compoziiile celorlali clasici din concert.
2.9 Constantin C. GEORGESCU
(Ploiesti, Muntenia, 1898 - Bucuresti, Muntenia, 1968)
Botanist, care a facut numeroase cercetari in domeniul sistematicii si morfologiei plantelor,
fitopatologiei si dendrologiei.
2.10 Carol II HOHENZOLLERN-SIGMARINGEN
(Sinaia, Muntenia, 1893 - Estoril, Cascais, 1953)
Cel mai controversat dintre cei patru Regi ai Romaniei este, fara indoiala, Carol al II-lea. Foarte multi au
vazut in el principalul vinovat pentru dezmembrarea statului roman la inceputul celui de al doilea razboi
mondial. Carol al II-lea a instaurat prima dictatura din Romania secolului al XX-lea. Viata lui aventuroasa
a fost criticata de catre toti contemporanii sai, indignandu-i pana si pe cei mai loiali sustinatori ai
monarhiei.
Fiu al Principelui Mostenitor Ferdinand si al Principesei Maria, Carol s-a nascut in anul 1893, pe 3
octombrie, la Sinaia, fiind primul Rege din dinastia de Hohenzollern nascut in Romania, botezat conform
constitutiei, in religia ortodoxa. Mama lui il descria ca pe un "copil frumos, cu bucle aurii". De educatia
lui s-a ocupat insusiRegele Carol I, pentru a-i asigura pregatirea necesara unui viitor suveran. Principele
Carol s-a dovedit a fi un tanar inteligent si sarguincios, cu o personalitate debordanta.
Problemele nu au intarziat, insa, sa apara. Odata cu accederea la tron a tatalui sau, Regele Ferdinand,
Carol devenea, la 21 de ani, mostenitorul direct al tronului Romaniei. Tot la aceasta varsta, el devenea si
senator de drept in Parlamentul Romaniei. In timpul Primului Razboi Mondial, in 1918, cand intreg
guvernul si Casa Regala erau in refugiu la Iasi, Carol a parasit garnizoana in care se afla, fugind la Odessa,
impreuna cu iubita lui, Ioana (Zizi) Lambrino, fiica unui maior din anturajul curtii. Acolo cei doi s-au
casatorit pe ascuns. Inevitabil, un imens scandal s-a iscat. Carol a fost trimis in "arest" la Manastirea
Horaita-Neamt, iar casatoria a fost ulterior anulata de catre Tribunalul Ilfov. Cu toate acestea, Carol a
continuat sa se intalneasca cu iubita lui, astfel ca, in 1920, Ioana Lambrino a ramas insarcinata. In 1920
se nastea Mircea, fiul nelegitim al lui Carol. Toate acestea au dus la trimiterea lui Carol intr-o lunga
calatorie in jurul lumii, pentru a o uita pe Ioana Lambrino.
In 1921, Carol a cunoscut-o pe Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei. Cei doi aveau sa se casatoreasca
in acelasi an. Pe 25 octombrie 1921, se nastea Mihai, viitorul Rege al Romaniei. Nasterea copilului a
marcat starea de sanatate a principesei Elena, ceea ce a dus la o racire a relatiilor dintre cei doi. Intre
timp, Carol avea sa o cunoasca pe Elena (Magda) Wolf Lupescu. Principele s-a indragostit foarte puternic
de ea, Elena Lupescu reusind sa-l domine practic toata viata. Un al doilea scandal avea sa se declanseze
atunci cand Carol a fugit impreuna cu amanta sa la Paris, renuntand din nou la drepturile sale de
mostenitor al Coroanei. De data aceasta, Regele Ferdinand l-a indepartat din Familia Regala,
desemnandu-l ca mostenitor pe nevarstnicul sau nepot, Mihai.

In 1927 Regele Ferdinand s-a stins, tronul revenindu-i lui Mihai, tutelat de o Regenta. Insa pe fondul unei
situatii politice interne instabile si al crizei mondiale, Carol s-a reintors in tara, pe 6 iunie 1930,
inlaturandu-si fiul de pe tron si proclamandu-se Rege. Cu toate promisiunile solemne facute lui Iuliu
Maniu, pe atunci prim-ministru, ca va inceta relatia cu Elena Lupescu, dupa numai putin timp, Carol isi
readucea amanta inapoi.
Regele Carol al II-lea a domnit zece ani, intre 1930 si 1940. Acesti ani au fost marcati pe de-o parte de o
crestere economica marcata, de o intensa dezvoltare culturala, iar pe de alta parte de o destramare a
vietii politice democratice. Un rol insemnat in faramarea partidelor l-a avut si abilul joc politic al Regelui
Carol al II-lea, care de la inceput avea sa-si manifeste tendintele autoritare. In plus, camarila care s-a
format in jurul sau, camarila controlata de catre Elena Lupescu, a jucat un rol nefast in culisele scenei
politice romanesti. In 1938, Regele Carol a dizolvat partidele politice, a abolit constitutia democratica din
1923 si a instaurat regimul de dictatura personala. Asumandu-si responsabilitati atat de extinse, Carol si-
a pregatit practic, fara voia lui, propria abdicare. Lipsa de suport extern din parte aliatilor traditionali,
Anglia si Franta, debutul razboiului mondial, si, in 1940, destramarea Romaniei Mari, prin ocuparea
Basarabiei, de catre rusi, si a Transilvainei de nord-vest de catre Ungaria, au dus la erodarea completa a
sprijinului politic pentru regimul lui Carol al II-lea. Pe fondul tulburarilor interne, el este nevoit sa abdice,
in septembrie 1940, lasand tronul fiului sau, Mihai, iar puterile dictatoriale generalului Ion Antonescu.
Carol al II-lea a parasit tara, impreuna cu amanta sa, intr-un tren cu 12 vagoane, care adapostea imense
bogatii, intre care 41 de tablouri semnate de mari artisti precum Tizian, El Greco sau Grigorescu. Dupa ce
a locuit in mai multe tari latino-americane, Carol s-a stabilit in Portugalia. In timpul razboilui, si imediat
dupa aceea, se pare ca el a avut unele tentative de a-si recapata tronul, luand contact si cu sovieticii,
ceea ce a creat unele probleme Regelui Mihai, in perioda de negocieri pentru armistitiu cu fortele aliate.
Insa nici un partid sau om politic, cu exceptia lui Gh. Tatarascu, nu a fost de acord sa discute o astfel de
posibilitate.
In cele din urma, fostul Rege se casatoreste, in 1949, cu Elena Lupescu. In 1953, Carol al II-lea, suferind
de cancer, s-a stins din viata. Imensa lui avere a fost mostenita de catre Elena Lupescu, care i-a
supravietuit aproape 25 de ani.
Carol al II-lea a fost inmormantat in capela Regilor Portugaliei din Estoril.
2.11 Mihai I HOHENZOLLERN-SIGMARINGEN
(Sinaia, Muntenia, 1921 - )
Rege al Romaniei intre anii 1927-1930 si 1940-1947. Este fiul Regelui Carol al II-lea i al Prinesei Elena i
nepot al Regelui Ferdinand I. Maiestatea sa face parte din una dintre cele mai vechi i proeminente
familii regale ale Europei, Hohenzollern-Sigmaringen.
Regele Mihai a nceput coala primar la Castelul Pele din Sinaia, reedina de var a familiei regale.
nc de mic copil era pasionat de automobile i de mecanic, pasiuni care aveau s-i fie de folos mai
trziu n via. Am nceput s conduc un Rolls-Royce care aparinuse bunicului meu, Regele Ferdinand.
Asta se ntmpla ns pe un fel de izlaz, n apropiere de Bucureti, cnd aveam 6 ani, spunea ntr-un
interviu.
A devenit pentru prima dat rege al Romniei n 1927, dup moartea bunicului su, Ferdinand, i dup
ce Carol al II-lea a renunat la tron. A fost detronat ns trei ani mai trziu chiar de tatl su. n 1940,
dup abdicarea lui Carol al II-lea, Mihai a revenit pe tron, unde a stat pn n decembrie 1947, cnd a
fost obligat de comuniti s abdice.
In prezent, Regele Mihai locuiete mai mult n Elveia, la Aubonne, iar pe perioade mai scurte st n
Romnia, la castelul su de la Svrin din judeul Arad sau la Palatul Elisabeta din Bucureti, pus la
dispoziia sa prin decizie parlamentar.
2.12 Take IONESCU
(Ploiesti, Muntenia, 1858 - Roma, Roma, 1922)
Om politic roman al carui nume real a fost Dumitru Ioan. S-a nascut la Ploiesti, primul dintre cei patru
baieti ai negustorului de cereale Ghita Ioan. Mama sa Eufrosina descindea dintr-o familie de emigranti
aromani fiind inrudita cu Ion Heliade Radulescu. La varsta de 5 ani este inscris la cursurile Scolii nr. 1 din
Ploiesti, dar curand se imbolnaveste, iar la recomandarea doctorilor este trimis la manastirea Sinaia
pentru recuperare. Perioada petrecuta aici ii va marca existenta ulterioara, acest loc devenind mai tarziu
un fel de camin al linistii si creatiei. Din cauza unor probleme de insolventa financiara aparute in
afacerile pe care capul familiei le facea, familia Ioan este nevoita sa se multe mai intai la Bucuresti, iar
apoi la Giurgiu. Aici familia lui strange o mica avere care ii permite tatalui sa-si tina copiii la studii in
strainatate. Pe toata perioada studiilor Take Ionescu se remarca prin sarguita si cumintenie. Invata la
liceele "Sf. Petru si Pavel" si "Sf. Sava", la care intra in urma castigarii unui concurs pentru bursieri. In
timpul liceului isi schimba numele din Ioan in Ionescu si scoate o foaie literara intitulata "Revista
Tinerimei". In preajma examenului de bacalaureat, pe care il sustine la Ploiesti, publica versuri si nuvele
in "Revista Junimei". Pleaca la Paris (1875) unde obtine doctoratul in drept (1881). In perioada studiilor
din capitala Frantei este coleg cu Raymond Poincare, viitor presedinte al acestei tari si o cunoaste pe
viitoarea sa sotie Bessie Richards. In noiembrie 1881 se casatoreste cu aceasta, la Londra. Intors in tara
se inscrie in Baroul Ilfov si in Partidul National Liberal (P.N.L.). Colaboreaza la ziarul "Romanul". La
alegerile din 1884 este votat deputat de catre colegiul al III-lea de Ilfov si astfel isi incepe cariera
parlamentara. La 4 decembrie 1884 a rostit primul sau discurs parlamentar, ca delegat al tinerilor intrati
de curand in Camera, la cea dintai dezbatere asupra raspunsului la Mesajul Tronului. S-a pronuntat
categoric in favoarea capitalului strain: "Nu trebuie sa ne impresioneze daca unii straini se vor imbogati.
Ei vor pleca dar industriile ne raman () Intr-o tara ca a noastra, in care instructia este inca in fasa, in
care starea economica este atat de rea, a da guvernamantul numai numarului, ar fi cum am pune tara la
indemana celui dintai dictator norocos." Datorita talentului sau oratoric este supranumit "Take - Gurita
de Aur". La finalul anului 1886 paraseste P.N.L.- ul alaturi de alti parlamentari nemultumiti de politica pe
care o adoptase Ion Bratianu. La alegerile din 1888 candideaza ca independent si este ales in
circumscriptia din Craiova. In perioada 1889-1890 publica la "Timpul" si scoate "La liberte roumaine", un
ziar in care isi publica propriul program politic, cunoscut in istoria Romaniei sub numele de "Takism". In
1891 accepta invitatia lui Lascar Catargiu de a intra in randurile Partidului Conservator. A detinut mai
multe pozitii politico-administrative: ministrul Cultelor si Instructiunii (in cabinetul lui Lascar Catargiu si
apoi in cabinetul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino - 27.11.1891-03.10.1895 si 11.04.1899-09.01.1900) si
ministru Finantelor in cele doua cabinete conduse de Cantacuzino (09.01-07.07.1900 si 22.12.1904-
12.03.1907). In aceeasi perioada a inceput sa sustina ideea incorporarii Transilvaniei in Regat, demers in
care a fost sustinut de Nicolae Filipescu dar pentru care s-a situat in opozitie fata de conducerea
partidului sau, mai ales cu Cantacuzino si Petre P. Carp (factiunea "junimista") dar si cu Titu Maiorescu.
In ciuda diferendelor de opinie, Ionescu a stat de partea conservatorilor in timpul Rascoalei din 1907,
considerand breasla arendasilor ca o clasa sociala productiva si a aprobat masurile represive luate de
cabinetul sau. In anu l 1908 Take Ionescu paraseste randurile Partidului Conservator si pune bazele
Partidului Conservator Democratic. In partidul sau s-au inscris curand Ion Luca Caragiale, Nicolae
Titulescu, doc. Constantin Istrati, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Nicolae Xenopol, Constantin
Cantacuzino Pascanu si Alexandru Badarau. In timpul Razboaielor Balcanice Take Ionescu pleaca la Atena
pentru a media negocierile dintre trimisul Imperiului Otoman, Mehmed Talat Pasa si guvernul grec. A
reusit sa convinga cele doua parti sa semneze o intelegere, lucru pentru care a primit multumiri din
partea celor doua state si a devenit cetatean de onoare al Atenei. A reprezentat Romania la Conferinta
de Pace de la Bucuresti, din 1913, care a incheiat cel de Al Doilea Razboi Balcanic, in urma careia
Romania a primit doua judete ale Dobrogei Noi, teritorii care ulterior au fost restituite Bulgariei. In anii
neutralitatii Romaniei (1914-1916) s-a numarat printre cei mai activi sustinatori ai intrarii tarii noastre in
razboi de partea Antantei. A facut parte in calitate de vicepresedinte al Consiliului de Ministrii din
cabinetul de uniune nationala (10.07.1917 - 26.12.1918). A participat la Conferinta de Pace de la Paris
unde a sustinut interesele Romaniei. Dupa razboi este numit la conducerea Ministerului Afacerilor
Externe (13.06.1920 - 17.12.1921), iar apoi presedinte al Consiliului de Ministri (17.12.1921 -
17.01.1922). In aceasta calitate a supravegheat casatoria dintre Regele Alexandru I al Serbilor, Croatilor
si Slovenilor cu Printesa Marioara. A demisionat in urma unei motiuni de cenzura. In vara anului 1922,
pe cand vizita Italia, Take Ionescu se imbonaveste de febra tifoida. Moare la Roma. A fost adus in tara cu
onoruri militare. Dupa cateva zile in care sicriul a fost expus la Ateneul Roman, este inmormantat in
curtea interioara a Manastirii Sinaia.
2.13 Mihai IRIMIA
(Ploiesti, Muntenia, 1977 - )
Tenor. Solist la Opera din Brasov.
ntre anii 1997 - 2002, urmeaz cursurile Facultii de Muzic din cadrul Universitii Transilvania din
Braov, la clasa prof. Gheorghe Rou.
Din 1997, este membru al Corului Operei Braov, iar din 2003 activeaz ca solist al instituiei amintite.
nregistrri audio-video cu Traviata de G. Verdi, 2002, (spectacol transmis n direct de Televiziunea
Romn).
Colaborri cu: Opera Naional din Iai, Filarmonica Braov i Ploieti, Atheneul Romn.
2.15 Irina LOGHIN
(Gura Vitioarei, Muntenia, 1939 - )
Irina Loghin, casatorita si mama a doi copii, este o renumita interpreta de folclor romanesc. Cu o bogata
activitate concertistica si cu un numar considerabil de evidentieri discografice, Irina Loghin a cantat o
lunga perioada de timp in tara si in strainatate.
Ea s-a nascut in comuna Gura Vitioarei, aflata la 7 km Sud de Valenii de Munte, in urma cu 71 de ani.
Irina Loghin a urmat Liceul de Arta la Bucuresti si scoala populara de arta la Ploiesti. A fost pe rand
solista a ansamblului Ciocarlia, Barbu Lautaru si Ciprian Porumbescu. Debutul ei s-a petrecut in 1963, de
atunci avand la activ un numar impresionat de turnee, albume si spectacole.
Un record personal il reprezinta o caseta imprimata in opt sute de mii de exemplare, care a fost epuizata
in doar doua zile.
In anii 80 aducea venituri statului intr-un an, mai mult decat aducea intreprinderea Republica in trei ani.
A fost senator roman in legislatura 2004-2008 ales in judetul Giurgiu pe listele partidului PRM.
2.16 Marius MANEA
(Ploiesti, Muntenia, 1973 - )
Tenor. Absolvent al al Facultii de Muzic din Universitatea "Transilvania" Brasov. Laureat al Festivalului
de canto Traian Grozavescu 2006. A evoluat pe scenele lirice din Bucureti, Cluj, Timioara i Braov n
opere de Mozart, Bellini, Rossini, Donizetti i Verdi. A obinut Premiul Operei Naionale din Timioara la
ediia precedent a Festivalului Traian Grozvescu i premiul special al juriului la Concursul Hariclea
Darclee Brila, 2005.
2.17 Simona MANOLE MARCAN
(Ploiesti, Muntenia, 1979 - )
Soprana. Solista la Opera din Brasov din 2004.
Si-a inceput studiile de canto la varsta de 17 ani sub indrumarea profesoarei Elena Lungu la Liceul de
Muzica si Arte Plastice Ploiesti, in particular continuand studiul cantului liric cu maestra Arta Florescu.
In anul 1999 devine studenta a Facultatii de Muzica din cadrul Universitatii Transilvania" Brasov iar din
anul 2000 se angajeaza in corul Operei Brasov.
Debutul ca solista are loc in anul 2004 , odata cu sustinera Examenului de Licenta cu rolul Micaela din
opera Carmen de G.Bizet.
Din toamna anului 2004 devine solista a Operei Brasov sustinand numeroase spectacole de opera,
opereta, recitaluri si productii pentru copii.De asemenea a sustinut numeroase concerte de arii si
recitaluri la Filarmonica si Muzeul de Arta Brasov si Filarmonica Paul Constantinescu Ploiesti.
A colaborat cu Tvr Cultural pentru relizarea emisiunii premiera Ciclul Muzica Operei Complete- Tinere
talente si a avut dese aparitii la televiziunile locale.
2.18 Eugenia MOLDOVEANU
(Busteni, Muntenia, 1944 - )
Soprana si deputat in Parlamentul Romaniei intre 2000-2004. Una dintre marile voci ale artei lirice
romanesti. Talentul sau a stralucit pe marile scene ale lumii si a indrumat pasii multor artisti care astazi
aduc faima artei interpretative. A intrat prima la Conservatorul din Bucuresti si a fost repartizata la clasa
doamnei Arta Florescu.
2.19 Maria MOREANU
(Ploiesti, Muntenia, 1913 - Bucuresti, Muntenia, 1985)
Mezzo-sopran, solist a Operei Romne din Bucureti.
2.20 Petre MUNTEANU
(Campina, Muntenia, 1916 - )
Tenor.
2.21 Alexandru G. RADOVICI
(Ploiesti, Muntenia, 1860 - Iasi, Moldova, 1918)
A fost descendentul uneia dintre cele mai bogate familii romanesti din sec. XIX. Dupa absolvirea liceului
Matei Basarab, din Bucuresti, pleca la Paris si Bruxelles unde studiaza dreptul. In perioada petrecuta in
strainatate incepe sa fie atras de ideile socialiste, idei pe care incepe sa le promoveze la intorcerea sa in
tara (1884). Se inscrie in Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din Romania (P.S.D.M.R.), al carui lider
devine (1893).

In anul 1900, impreuna cu un grup important de fruntasi ai P.S.D.M.R (asa-zisi generosi) se retrage din
randurile sale si se inscrie in Partidul National Liberal. De-a lungul carierei sale politice a reprezentat de
mai multe ori, ca deputat si senator, acesta formatiune politica in forul legislativ al tarii. In data de 4
ianuarie 1914 a fost numit ministru al Industriei si Comertului. A indeplinit aceasta functie pana la data
de 11 decembrie 1916 cand a fost numit director al Bancii Nationale a Romaniei.
2.22 Nichita STANESCU
(Ploiesti, Muntenia, 1933 - Bucuresti, Muntenia, 1983)
Poet roman, nascut la 31 martie 1933 la Ploiesti, judetul Prahova. A absolvit Facultatea de filologie a
Universitatii din Bucuresti in 1957.

Debutul in literatura si l-a facut in 1957 n revistele Tribuna si Gazeta literara din Cluj cu trei poezii.
Primul volum i-a aparut in 1960, "Sensul iubirii", care contine 112 de pagini de poezii. In 1964 apare
volumul "O viziune a sentimentelor", volum cu care poetul primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. In 1969
tipareste "Necuvintele", un alt volum care primeste Premiul Uniunii Scriitorilor. In 1972 obtine pentru a
treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de eseuri "Cartea de recitire". In 1975 obtine
pentru ultima oara Premiul Uniunii Scriitorilor si i se atribuie premiul international "Gottfried von
Herder".

In 1980, propus de Academia suedeza, poetul candideaza la Premiul Nobel alaturi de Elitis, Frisch,
Senghor si Borges. Premiul este dat poetului grec Odysseas Elitis.

Se stinge din viata la 13 decembrie 1983 la Bucuresti.
2.23 Eduard SVEATCHEVICI
(Campina, Muntenia, 1958 - )
Bariton.
2.24 Alexandru VERICEANU
(Ploiesti, Muntenia, 1839 - Bucuresti, Muntenia, 1912)
Jurist, profesor si om politic. Dupa terminarea, in orasul natal, a cursurilor liceale pleaca in Italia unde isi
continua studiile de drept si economie. In anul 1863 obtine doctoratul in drept la Geneva. Intors in tara
se angajeaza ca profesor de economie politica la Facultatea de Drept din Bucuresti. A detinut functia de
secretar general al Consiliului de Stat (1864-1865). A fost pentru un scurt timp (1872) procuror de sectie
la Curtea de Casatie si cenzor al Bancii Nationale a Romaniei (din 1889). In plan politic Vericeanu a fost
adeptul ideiilor liberale, fiind unul dintre apropiatii lui George D. Vernescu. A fost ales, in mai multe
randuri, deputat si senator din partea Partidului National Liberal. In perioada 3-26 noiembrie 1891 a
detinut functia de ministru al Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor.


3. LOCURI

3.1 Obiective natural

3.1.1 Cheile Doftanei
situate in apropierea lacului Paltinoasa, pe drumul dinspre Campina, judetul Prahova;
sapate intr-un strat de conglomerate dure, au o lungime de 300 m si latime de 15-20 m, cu pereti
aproape verticali formand un adevarat tunel prin care in trecut calea ferata ingusta, azi drumul
comunal.

3.1.2 Rezervatia naturala din Masivul Bucegi
situata intre 1.000 - 2.505 m altitudine, in Masivul Bucegi;
in cadrul ei se pot intalni vai si rape spectaculoase, chei intre stanci, poduri interfluviale si alte
forme de relief, dar si specii remarcabile de arbori, indeosebi conifere, si alte specii florale,
precum liliacul sau iedera alba; cea mai importanta specie intalnita este "zambrul", relict glaciar
prezent pe Valea Jepilor sau pe Muntele Gutanu;
in masivul Bucegi vietuiesc specii aflate in pericol de disparitie, cum ar fi capra neagra, rasul,
vulturul plesuv sau cocosul de munte;
pe platoul Bucegilor se pot intalni interesante forme de relief rezultate din coroziunea apei si a
vantului, cum ar fi misterioasele stanci numite "Babele" sau "Sfinxul"; aceste stanci au capatat,
datorita eroziunii, forme mai putin obisnuite;
situat la 10 minute de cabana Babele, marele Sfinx din Bucegi a fost fotografiat, se pare, pentru
prima data, prin anul 1900, dar din fata, si nu din profil; denumirea lui dateaza din anul 1936;
imaginea de sfinx a aparut in momentul in care stanca a fost privita dintr-un anumit unghi, avand
drept reper o axa ce porneste de la el catre Baba Vantoaselor, cum i se spune unei stanci din
preajma; megalitul capata conturul cel mai limpede la 21 noiembrie, cand apune soarele;
"Babele" au fost supranumite si "Altarele ciclopice din Caraiman", fiind inchinate Pamantului si
Cerului, Soarelui si Lunii, dar si lui Marte, zeu al razboiului; aparitia lor a generat legende si teorii,
insa, pana acum, nicio dovada stiintifica nu a putut explica pe de-a intregul acest fenomen;
zona este ofertanta si prin numeroase trasee turistice avand diverse grade de dificultate, atat
pentru turistul amator, cat si pentru cei experimentati.

3.1.3 Muntele de Sare de la Slanic
situat in partea de sud a orasului Slanic Prahova, cu intrarea pe strada Baia Baciului;
declarata rezervatie naturala geologica si geomorfologica prin 1954, suprafata zonei protejate
fiind de 2 ha;
face parte din complexul Baia Baicului, ce cuprinde Grota Miresei, Baia Miresei, Lacul Mare si
Baia Porcilor;
formarea muntelui de sare nu are cauze exclusiv naturale; in jurul anului 1800, aici au existat 6
ocne de sare care ulterior s-au prabusit, iar ca urmare a fenomenelor naturale ( eroziune,
cutremure, alunecari de teren) s-au desavarsit formele actuale de relief;
dupa 1970, in acest complex a fost deschisa vizitatorilor Salina Unirea.

3.1.4 Rezervatia Glodeasa
situata in comuna Valea Doftanei, la o altitudine de 650-890 m, judetul Prahova;
are o suprafata de 534.9 ha;
este o padure seculara virgina de fag si de brad, cu varste intre 200-300 ani si inaltimi de 40-45
m;
constituie o raritate si pe plan european datorita faptului ca in zona nu se efectueaza exploatare
forestiera, padurea reusind sa pastreze marturii ale evolutiei invelisului forestier;
suprafata propusa pentru ocrotire prezinta o remarcabila varietate peisagistica: paduri, stanci,
roci la zi, pajisti, chei, ape dulci.

3.1.5 Rezervatia geobotanica Arinisul de la Cumpatu
situata in localitatea Sinaia, pe malul stang al Prahovei;
in cadrul acestei rezervatii de padure de foioase se regaseste o mare varietate de specii de plante
din diferite etaje de vegetatie si pe o suprafata de 1.4 ha;
aici este pus sub ocrotire arinul alb.

3.1.6 Pestera lui Bogdan
situata in marginea din dreapta sus a circului stang al Carierei Piatra Arsa, localizata pe drumul
forestier Valea Babei, la 6-7 km de Sinaia;
se poate ajunge din Busteni (Poiana Tapului), pe poteca spre Poiana Stanei, aproximativ 20 de
minute si, la intalnirea cu drumul forestier se merge pe acesta pana la vechea cariera de calcar
inca 15 minute; de aici, urmand traseul marcat cu triunghi verde, se urca prin hatis pana pe
creasta de deasupra carierei, se urmeaza creasta si apoi se coboara spre pestera;
intrarea in pestera se afla chiar la limita padurii, nefiind vizibila din cariera;
semnalata pentru prima data in 1884, de catre fostul staret al manastirii Sinaia, arhimandritul
Nifon;
denumita "Pestera lui Bogdan" ca un omagiu adus alpinistului Nicolae Bogdan;
are o lungime de 141 m si o denivelare de + 5 m;
intrarea in pestera are 6 m inaltime si 4 m latime; dupa 10 m de parcurs, se ajunge intr-o grota
spatioasa, foarte inalta si lata de 15 m; de aici se continua in partea stanga, printr-un culoar;
galeria se ingusteaza in partea finala a pesterii, dar este inalta de 7-8 m; apoi tavanul coboara
brusc si se formeaza un tunel de presiune care se termina cu o prabusire;
este o pestera descendenta;
in interior, terenul este foarte alunecos;
in fundul pesterii, pe o lespede de piatra, sunt sapate cu dalta urmatoarele cuvinte
neintelese: Sociewenecassi WagzuchaBallarin;
montmilch-ul (laptele de piatra), un calcar foarte moale, este prezent din abundenta pe pereti,
tavan si podea; acesta prezinta forme ciudate si extravagante; de retinut este faptul ca acest
calcar pateaza imbracamintea;
pe tavanul salii se observa urme de la stationarea liliecilor;
initial inundata, pestera este in prezent lipsita de cursuri de apa;
se spune ca era loc de refugiu al haiducilor, pe la 1882.

3.1.7 Cascada Urlatoarea
este situata pe versantul estic al Muntilor Bucegi, pe paraul Urlatoarea, care izvoraste de la
poalele Muntilor Jepi, judetul Prahova;
este una dintre cele mai impresionante cascade de la noi din tara, atat prin debit, cat si prin
inaltimea de 12 m;
denumirea provine de la zgomotul pe care il fac apele in caderea lor; circula si o legenda potrivit
careia vuietul cascadei reprezinta plansul necontenit al unei pastorite, copila jepilor batrani care,
speriata de dragostea a doi frati, s-a aruncat de pe stanci.

3.1.8 Salina Slanic Prahova
situata in localitatea Slanic Prahova;
lucrarile miniere de deschidere a minei "Unirea" au inceput in anul 1938, iar exploatarea sarii din
aceasta mina s-a efectuat intre anii 1943-1970; din 1972 este destinata circuitului turistic si
tratamentului medical sub supraveghere;
are 15 camere, 80.000 mp si o adancime maxima de 217 m;
temperatura constanta este de 12 grade Celsius pe tot parcursul anului, presiunea atmosferica
este de 730 mm coloana de mercur, iar umiditatea cu minim 10% mai redusa decat la suprafata;
in interior se pot admira basoreliefurile infatisandu-l pe Mihai Viteazul sau statuile lui Eminescu,
Decebal, Traian (Sala Genezei);
pentru amatorii de sport exista si locuri amenajete pentru handbal si fotbal, dar si o pista de
alergari;
deasupra Minei Unirea se afla doua mine si anume mina Mihai si mina Carol; Mina Mihai este
rezervata in exclusivitate concursurilor internationale de microaeromodele;
program de vizitare: marti-vineri, intre orele 09:00-13:00; sambata-duminica, intre orele 09:00-
17:00; luni nchis.

3.1.9 Lacul Paltinul
situat in cheile "La Tocile", pe Valea Doftanei, judetul Prahova;
lac de acumulare care serveste la alimentarea cu apa potabila a oraselor Campina si Ploiesti;
are o lungime de 3 km;
barajul Paltinu este un baraj de beton in arc, are o inaltime maxima de 108 m si a fost construit
intre anii 1968-1971.

3.1.10 Lacul Miresei din Campina
aflat in apropierea bisericii Sfintii Voievozi, localitatea Campina, judetul Prahova;
se povesteste ca in jurul anului 1200, pe aceste locuri se afla o manastire de calugari in care au
avut loc pacate grele sau ai carei enoriasi erau foarte pacatosi si de aceea Dumnezeu le-a
scufundat lacasul; legenda mai spune ca in fiecare an, apa isi ia tributul, inecandu-se aici numai
barbati;
i se mai spune "lacul sinucigasilor" sau "apa mortii";
lacul are o lungime de aproximativ 300 de m si o latime de 70 de m;
balta e foarte bogata, aici traiesc bibani, rosioare, carasei;
conform spuselor unor sateni, in zilele insorite se poate zari in apa turla fostei biserici.


3.2 Obiective culturale

3.2.1 Muzeul National al Petrolului
situat pe strada Dr. Bagdasar nr. 8; localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
a fost inaugurat la 8 octombrie 1961, ca urmare a sarbatoririi centenarului industriei petroliere
romanesti, in 1957;
singurul muzeu de acest gen din Romania;
este gazduit de un frumos edificiu care a permis amenajarea unor sali si o curte care a fost
transformata intr-o expozitie in aer liber;
patrimoniul muzeului a crescut de la 800 piese in 1961, la peste 8.000 in 1994;
muzeul adaposteste: macheta primei instalatii de foraj mecanic folosita in Romania; macheta
"fabricii de gaz" din 1856 a fratilor Mehedinteanu de la bariera Rafov; unelte si lampi de miner
din secolul al XIX-lea; felinare cu petrol din Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol in
1859; utilaje de foraj din lemn sau metalice din secolul al XIX-lea; panouri exemplificand sistemul
de solventare selectiva cu dioxid de sulf, inventat de Lazar Edeleanu, si aplicat in intreaga lume;
hecna actionata de cal; istoricul fabricarii parafinei, uleiului, benzinelor; harti geologice, mostre
mineralogice, diplome, medalii, fotografii.

3.2.2 Muzeul de Istorie si Arheologie Ploiesti
situat pe strada Toma Caragiu nr.10, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
muzeul este adapostit de un impunator edificiu, monument istoric si de arhitectura, fostul
Gimnaziu de baieti "Sfantul Petru si Pavel", a carui piatra de temelie a fost pusa pe 31 mai 1865
in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, dupa planurile cunoscutului arhitect Alexandru
Orascu;
expozitia permanenta a muzeului a fost deschisa la 1 septembrie 1975;
prezinta exponate reprezentative pentru istoria nationala, marturii autentice ale vietii oamenilor
de-a lungul secolelor, pe meleagurile Prahovei;
afectat de cutremurele din 1977 si 1980, muzeul si-a inchis portile aflandu-se in reparatii capitale
pana in anul 1995;
prezinta publicului vizitator dovezi ale evolutiei civilizatiei umane pe meleagurile prahovene, cu
sprijinul celor 150.000 de obiecte din patrimoniul sau;
in 1996 s-au deschis primele sali ale: expozitiei permanente, cabinetul de numismatica, cabinetul
de medalistica, sala dedicata scriitorului Ioan A. Bassarabescu si Lapidariumul;
in 1997 muzeul s-a imbogatit cu un nou spatiu expozitional prin intrarea in circuitul de vizitare a
salii "Mihai Viteazul si Ploiestii" - cu ocazia implinirii a 400 de ani de atestare documentara a
orasului Ploiesti, a salii "Sportul prahovean de-a lungul timpului" precum si a salii ce cuprinde:
vestigii arheologice din Rezervatia Targsor.

3.2.3 Muzeul Ceasului Nicolae Simache
situat pe strada Nicolae Simache nr.1, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
este singurul muzeu de acest fel din Romania si dateaza din 1963;
cuprinde o bogata colectie de ceasuri faurite de mesteri vestiti din Europa, cele mai multe fiind
adevarate opere de arta;
a fost instalat mai intai intr-o sala din Palatul Culturii, pana cand, prin achizitii, a capatat un
patrimoniu atat de bogat incat a avut nevoie de un local propriu, astfel ca i s-a pus atunci la
dispozitie Casa Luca Elefterescu, care a fost adaptata noului scop; lucrarile de amenajare sau
terminat in anul 1971 si muzeul s-a deschis in ianuarie 1972;
muzeul are o colectie de aproape 1000 de piese (numai in parte expuse), printre care: cadran
solar, pendul construit din lemn in 1634, ceas pus in miscare printr-o cadere de apa (Londra,
1654), primul ceas de buzunar (oul de Nurnberg), orologii de turn, o piesa din 1693 (realizare a
ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mana construit in acelasi an de Courvoisier (cu efigia lui
Ludovic al XIV-lea), piese realizate de maestrii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit,
George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi
(Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvetieni (Pres
Vaucher, A. Hess);
pot fi vazute ceasuri cu mecanisme muzicale care canta "Marseilleza","Desteapta-te, romane!",
valsurile lui Strauss, altele care au apartinut unor personalitati precum Constantin Brancoveanu,
Al. I. Cuza, Mihail Kogalniceanu, Cezar Bolliac, B.P. Hasdeu, Theodor Aman, I.L. Caragiale, Duiliu
Zamfirescu, Ioan A. Bassarabescu), ceasuri distractive (al morarului, fierarului, frizerului,
motanului etc.), ceasuri cu diverse indicatii in afara orelor, ca si alte obiecte legate de tema.

3.2.4 Muzeul de Arta Ploiesti
situat pe Blvd Independentei nr.1, Ploiesti, judetul Prahova;
isi are originea in Pinacoteca Municipiului Ploiesti, infiintata in noiembrie 1931 in urma
eforturilor consecvente ale unui grup de vaza de intelectuali ploiesteni;
exteriorul cladirii este sobru, decorat cu importante piese de strucatura ce sustin
ancadramentele ferestrelor si ale celor doua balcoane de pe fatada principala si de pe latura de
sud iar spatiul interior se desfasoara pe trei niveluri: demisol, parter si etaj;
patrimoniul muzeului este alcatuit, in principal, din arta romaneasca moderna si contemporana
(secolele al XIX-lea si al XX-lea) si este structurat pe colectii: pictura, grafica, sculptura si arta
decorativa.

3.2.5 Muzeul Judetean de Stiintele Naturii Ploiesti
situat pe strada Erou Calin Catalin nr.1, Ploiesti, judetul Prahova;
este format din sapte sectii muzeale: Ploiesti, Bucov, Sinaia, Slanic, Cheia, Valenii de Munte,
Plopeni;
este un muzeu de tip special, pentru ca el stocheaza viul si neviul, avand ca scop instruirea si
educarea publicului, avand colaborari cu institute de prestigiu din tara si strainatate;
in Ploiesti exista Acvariul si Muzeul Omului;
muzeul prezinta geografia-geologia zonei dintre Dambovita si Ramnicu Sarat, acvariu, colectii de
plante superioare, moluste, fluturi exotici iar expozitia permanenta Muzeul Omului reuneste intr-
un tot cele mai importante aspecte ale existentei umane (antropogeneza - antropologie, rasele
umane, subrasele, anatomie, fiziologie, genetica umana, ecologie, demografie, ocrotirea naturii,
creativitate umana, precum si ecosisteme antropice din Romania).

3.2.6 Muzeul de Etnografie al Vaii Teleajenului
situat pe strada George Enescu nr.1, localitatea Valenii de Munte, judetul Prahova;
muzeul evoca lumea rurala din Valea Teleajenului, cale de legatura intre Muntenia si Ardeal;
prima sala cuprinde exponate ce vorbesc de ocupatiile de baza ale locuitorilor de pe Valea
Teleajenului, prelucrarea lanei si lemnului si pastoritului;
covoarele muntenesti si stergarele sunt obiecte etnografice deosebite care impodobesc
expozitia, iar lazile de zestre, masa-tron, scaunele, sunt lucrate in tehnici arhaice de ornamentare
ca cioplitul si crestatul cu dalta si cutitul, realizate din fag;
in urmatoarea sala se prezinta un interior de casa taraneasca, ocupatia prelucrarii fructelor,
portul popular al locuitorilor.

3.2.7 Muzeul Cinegetic Posada
situat in localitatea Posada, judetul Prahova;
este o sectie a muzeului Peles; destinat vanatorii si detine o colectie valoroasa de trofee,
medaliate in tara si peste hotare;
prezinta in mod sistematic potentialul cinegetic al Carpatilor Romanesti: exemplare (impaiate)
ale diferitelor specii de animale sunt infatisate in mediul lor natural, prin intermediul dioramelor;
harti speciale prezinta aria de repartitie a fiecarei specii, iar in unele cazuri si toponimele derivate
din numele lor popular, pe teritoriul Romaniei; de asemenea, prin intermediul hartilor sunt
infatisate locurile unde s-au gasit fosile apartinand stramosilor speciilor respective; sunt expuse
si stemele judetelor Romaniei (15 la numar) in care sunt figurate specii cinegetice;
muzeul mai adaposteste panoplii si arme de vanatoare (intre care cea a lui Al. I. Cuza) provenind
din Castelul Peles, impreuna cu obiecte din ceramica si fildes, platouri si faianta realizata in
ateliere straine, portelanuri de Meissen, mobilier in stil renascentist, tapiserii si tablouri
infatisand scene si caini de vanatoare.

3.2.8 Muzeul Casa Domneasca Brebu
situat in comuna Brebu;
acest complex arhitectural medieval este sectie a Muzeului de Istorie Ploiesti;
compus din: zidul de incinta, Turnul Clopotnita, Biserica si Casa Domneasca;
constituie unul dintre cele mai importante monumente istorice din secolul al XVII-lea din judetul
Prahova;
biserica, inceputa la 27 iunie 1650, in timpul domniei lui Matei Basarab, si finalizata de
Constantin Brancoveanu, are arhitectura inspirata de Biserica Manastirii Dealu (secolul al XVI-
lea), decoratia exterioara realizandu-se cu ajutorul mesterilor munteni si moldoveni;
patrimoniul cuprinde o expozitie de istorie si arta feudala; sunt prezentate exponate care atesta
dezvoltarea agriculturii, mestesugurilor si comertului in secolele XVII-XVIII, precum si inflorirea
economica a Tarii Romanesti in aceasta epoca;
in cadrul expozitiei, doua dintre sali sunt rezervate dezvoltarii culturii si artei tipografice; sunt
expuse cateva carti vechi romanesti: "Pravila de la Govora", din anul 1640, si "Indreptarea Legii",
tiparita la Targoviste in anul 1652, considerate carti de capatai pentru efortul de intocmire a unui
sistem legislativ autohton;
colectia mai cuprinde piese deosebite de arta plastica si decorativa: icoane vechi, vesminte,
costume boieresti din catifea cu fir de aur si argint, podoabe si bijuterii de epoca.

3.2.9 Muzeul Rezervatiei Naturale Bucegi
situat in Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia;
este o sectie a Muzeului Judetean de Stiinte ale Naturii Prahova, care cuprinde exemplare din
flora si fauna Bucegilor, specii rare si ocrotite, specii pe cale de disparitie, precum si endemisme
(specifice doar Bucegilor);
in cadrul muzeului mai exista si o sala de expozitii temporare, care a adapostit zeci de expozitii,
cum ar fi: de goblen, cochilii, reptile vii si altele.

3.2.10 Muzeul de Arta Religioasa Nicolae Iorga
situat pe strada George Enescu nr.1, localitatea Valenii de Munte, judetul Prahova;
face parte din Complexul muzeal Valenii de Munte, alaturi de Muzeul Memorial Nicolae Iorga,
Muzeul de Etnografie al Vaii Teleajenului si Muzeul de Stiinte Naturale "Cultura Prunului";
in cladirea actualului muzeu a functionat Scoala de Misionare Nationale "Regina Maria",
asezamant cultural infiintat de marele savant Nicolae Iorga la 19 august 1922; aici, tinerele erau
pregatite pentru cariera de invatatoare- alese din cele mai bune din toate regiunile tarii tinerele
invatatoare urmau aceasta scoala timp de un an;
cuprinde exponate de o valoare deosebita: icoane pe lemn din secolele XVIII-XIX, o icoana pe
panza, adusa de la Ierusalim, sfesnice din argint si alama, cruci din lemn si metal, diferite
vesminte preotesti, potire din argint aurit, calimari de brau, carti vechi bisericesti, scoarte din
lana, candele;
sala a muzeului valorifica patrimoniul de cult ce apartine bisericii "Manastirea" din Valenii de
Munte.

3.2.11 Muzeul Satesc Sangeru
situat in satul cu acelasi nume, judetul Prahova;
este sectie a Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova;
a fost organizat in conacul familiei treti-vistiernicului Andrei Bozianu, cladirea datand din secolul
al XVII-lea si fiind reprezentativa pentru arhitectura rurala de sfarsit de ev mediu romanesc;
in prima incapere, la parter, sunt etalate odoare vechi bisericesti, icoane si carti religioase, toate
provenind din Parohia Sangeru; la etaj sunt expuse piese arheologice din epoca bronzului, epoca
geto-dacica si mileniul I p. Ch, care atesta locuirea zonei si un bogat fond de documente care
atesta existenta satului Fundeni, vechea denumirea a localitatii;
celelalte spatii au fost consacrate valorilor si traditiilor locale; sunt etalate, puse in valoare,
obiecte de uz casnic si mestesugaresc, piese de port popular, care candva erau mandria satului;
anual in cadrul muzeului sunt organizate expozitii temporare si multe alte manifestari cultural -
educative.

3.2.12 Muzeul Hartilor de la Cornu
se afla in incinta Caminului Cultural din comuna Cornu;
detine o colectie de 160 de harti vechi, litografii, gravuri in arama colorata si desene;
in cadul sau sunt prin expuse si patru busturi ale unor cartografi ramasi in istorie - Nicolae
Milescu Spataru, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Nicolaus Olahus si Johanes Honterus.

3.2.13 Muzeul Satesc Tohani
situat in satul Tohani, comuna Gura Vadului, judetul Prahova;
denumit sugestiv "Popas pe Drumul Vinului", acesta este parte a Muzeului Judetean de Istorie si
Arheologie Prahova;
reuneste peste 100 de exponate specifice din domeniul istoriei locale, a viei si a vinului;
instrumente cu care se obtinea vinul in trecut, dar si marturii despre trecutul localitatii, precum si
despre membrii fostei familii regale, intre care Printul Nicolae, care a petrecut aici un timp cu o
misterioasa printesa; muzeul este dedicat in mare masura acestui personaj al istoriei, fiind
gazduit de palatul ridicat aici de insusi printul Nicolae in onoarea iubitei sale, Ioana Doletti.

3.2.14 Muzeul de Antropologie Francisc Rainer din Cheia
situat in localitatea Cheia, comuna Maneciu, judetul Prahova;
amenajat in casa de vacanta a marelui savant Francisc Rainer, muzeul prezinta viata, opera si
activitatea medicului, profesorului si cercetatorului care a institutionalizat antropologia
romaneasca si a inscris in circuit valorile stiintifice internationale;
muzeul este interactiv, dotat cu echipamente electronice de ultima generatie, permitand
vizitatorilor sa vizualizeze filme cu teme antropologice si sa invete lucruri interesante despre ei
insisi: profil psihologic, bioritm sau fizionomie.

3.2.15 Muzeul Satesc Cornu
situat in comuna Cornu, judetul Prahova;
muzeul valorifica piese de etnografie locala, istoria zonei, monede, ceramica, documente;
sectia de istorie a muzeului cuprinde numeroase piese, vestigii din epoca bronzului, cum ar fi
fragmente de ceramica dacica, caramizi, pietre de rasnita, oale de pamant ars;
sectia de etnografie si arta populara gazduieste o bogata colectie de obiecte de uz casnic;
alte obiecte ce pot fi admirate de catre vizitatori sunt ceramica, lazile de zestre, furcile de tors,
daracul pentru lana, costumele populare barbatesti si femeiesti.

3.2.16 Muzeul Sarii de la Slanic
situat in localitatea Slanic Prahova;
gazduit de Casa Camarasiei, cladire construita la sfarsitul secolului al XVIII-lea, aceasta a fost
chiar resedinta functionarului domnesc care se ocupa cu strangerea taxelor pe sare, un monopol
domnesc; a fost complet refacuta intre anii 2002-2003, folosindu-se tehnici si metode
traditionale asa cum s-au folosit in vechime: pamant batatorit intre cofraje de nuiele impletite,
cuie de lemn etc.;
muzeul a fost inaugurat la 13 mai 2003 si expune documente privind istoria prelucrarii sarii,
unelte si utilaje, cristale de sare, planse geologice, flora si fauna din zona etc.

3.2.17 Muzeul Natura Vaii Teleajenului din Valenii de Munte
situat in localitatea Valenii de Munte, judetul Prahova;
in acest muzeu sunt reproduse colturi din natura, din zona de deal dar si de munte, fiind
prezentate peste 40 de animale impaiate precum ursi, porci mistreti, capre negre, lupi, pasari de
prada sau cocosul de munte;
vizitatorii pot atinge dar si auzi animalele salbatice, fiecare exponat fiind dotat cu un dispozitiv ce
emite un sunet specific animalui respectiv.

3.2.18 Muzeul Conacul Bellu
situat in localitatea Orzoaia de Sus, judetul Prahova;
cladirea este monument de istorie si arhitectura, fiind construita in stil vechi romanesc si a facut
parte din Complexul Bellu, datand de la jumatatea secolului al XIX-lea; a fost casa baronului
Alexandru Bellu, recunoscut in epoca ca un reputat artist- fotograf, numismat si om de cultura;
in 1926 familia Bellu a donat Academiei Romane complexul de cladiri aflat la Urlati, iar in 1953
complexul a intrat in patrimoniul muzeal;din 1990 este sectie a Muzeului Judetean de Istorie si
Arheologie Prahova;
muzeul adaposteste un patrimoniu mixt de arta plastica si decorativa, etnografie (ceramica,
tesaturi, unelte, covoare romanesti din secolul al XIX-lea), coloane si capiteluri, chenare de usi si
ferestre sculptate in piatra din veacurile al XVII-lea, al XVIII-lea, carti rare in editii de lux, picturi
din secolul al XIX-lea, faianta, mobilier stil din diverse epoci, arta orientala si extrem-orientala
(vase si stampe japoneze, vase de arama, mobilier), icoane si arme din secolele al XVIII-lea, al
XIX-lea;
denumirea muzeului isi are originile in urmatoarea poveste: acum cativa ani, cand muzeul a fost
inchis pentru reparatii, localnicii spuneau ca aud zgomnote ciudate venind din podul conacului si
credeau ca e bantuit de o fantoma; au presupus ca e vorba de cea a Odettei Bellu, sotie chinuita
de infidelitatile sotului sau care nu si-a gasit linistea nici dupa trecerea in nefiinta.

3.2.19 Muzeul Bogdan Petriceicu Hasdeu
situat pe Blvd. Carol I nr.199 din localitatea Campina;
face parte din Castelul Iulia Hasdeu;
cladirea este monument de arhitectura, fiind proiectata si construita de insusi Bogdan Petriceicu
Hasdeu, intre anii 1894 - 1897; a fost restaurata intre 1962 - 1965, 1980 si dupa 1990;
expozitia valorifica documente de istoria culturii: fotografii de familie, documente, manuscrise,
mobilier si obiecte personale care au apartinut carturarului si fiicei sale (circa 300 de exponate);
carte veche, tablouri infatisandu-i pe Bogdan Petriceicu Hasdeu si fiica sa, Iulia Hasdeu; arhiva lui
Bogdan Petriceicu Hasdeu; schitele lui pentru Castelul Iulia Hasdeu; primele editii ale operelor
sale si ale Iuliei Hasdeu;
in ansamblul expozitiei, un loc important il ocupa preocuparile spiritiste ale lui B.P.Hasdeu.

3.2.20 Muzeul Memorial Ion Luca Caragiale
situat pe strada Kutuzov nr.1 din localitatea Ploiesti;
este unul din primele muzee organizate in judetul Prahova;
adapostit in "Casa Dobrescu", monument de arhitectura datand de la sfarsitul secolului al XVIII-
lea; construit de mesteri locali, reprezinta modelul vechii case romanesti;
in prima sala sunt expuse documente si fotografii originale ce lamuresc in mare parte problema
claselor absolvite de I.L.Caragiale la Ploiesti;
in cea de-a doua sala sunt reconstituite ambianta locuintelor scriitorului si a camerei sale de
lucru, prin expunerea pieselor muzeale care au apartinut scriitorului si familiei sale: oglinda de
cristal, masa din lemn cu decor realizat prin sculptare, o canapea si doua scaune;
pe hol, un loc important il ocupa bustul scriitorului, realizat de sculptorul Ion Jalea, si fotografiile
unor mari actori care au dat viata eroilor lui Caragiale;
in ultima sala este prezentata in mod cronologic activitatea creatoare a sa, cu marile creatii
dramatice, dar si nuvelele si schitele caragialiene, care ocupa de asemenea un rol distinct in
expozitie;
vizitatorul regaseste si traduceri ale operei scriitorului in diferite limbi, afise de interpretare ale
comediilor lui Caragiale in lume: Franta, Japonia, Spania, Italia, Belgia.

3.2.21 Muzeul Memorial Paul Constantinescu
situat pe strada Nicolae Balcescu nr.15, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
muzeul reprezinta un important monument istoric si de arhitectura, este gazduit de casa ce a
apartinut fratelui compozitorului;
expozitia permanenta a muzeului, inaugurata in ziua de 20 decembrie 1993, cu prilejul
comemorarii a 30 de ani de la trecerea in eternitate a muzicianului, Paul Constantinescu,
cuprinde documente inedite despre viata si activitatea muzicianului, grupate in cele sapte
sectiuni: muzica simfonica, muzica de opera, muzica vocal-simfonica, muzica de camera, corala,
pentru voce si pian si din creatia muzicii de film.

3.2.22 Muzeul Memorial Cezar Petrescu
situat pe strada Tudor Vladimirescu nr.2, localitatea Busteni, judetul Prahova;
a luat fiinta la 17 decembrie 1967 si este sectie a Muzeului Judetean de Istorie Prahova;
cladirea este construita in stil romanesc si are trei niveluri, din care se viziteaza numai parterul si
etajul I;
sunt expuse fotografii de familie, caietul de elev, file din jurnalul personal, volume cu dedicatii,
distinctii primite, lucrari tiparite si manuscrise, dar si piese de mobilier (biroul de lucru), obiecte
personale, scoarte romanesti, ceramica; sculpturi semnate Oscar Han, arta plastica (Iosif Iser,
Nicolae Tonitza), biblioteca scriitorului (10304 volume din care trei sferturi in limba franceza), din
care 627 de volume cu dedicatii de la alti scriitori;
expozitia documentara prezinta documente originale, acte de familie, de stare civila, de studii si
profesionale, corespondenta si manuscrise, fotografii si editii princeps ale operei scriitorului.
Alaturi de acestea se intalnesc traduceri facute de Cezar Petrescu (1892 - 1961), traduceri ale
operei sale in alte limbi, lucrari de grafica executate de scriitor.

3.2.23 Muzeul Memorial Nicolae Iorga
situat pe strada George Enescu nr.3 din localitatea Valenii de Munte;
cladirea a fost construita in secolul al XVIII-lea, in stil brancovenesc, de catre un boier local, si a
devenit muzeu in anul 1965;
mobilierul din casa a fost comandat de catre profesor in Bucovina, la o scoala de arte si meserii,
si este lucrat din lemn de paltin, cu motive policrome, in culorile tricolorului, iar covoarele sunt
moldovenesti si basarabene;
Nicolae Iorga a trait la Valenii de Munte mai bine de 30 de ani, pana in 1940, cand a parasit casa
deteriorata din pricina unui cutremur; peste cateva saptamani, avea sa fie ucis de legionari la
marginea drumului ce trece prin Padurea Strejnic;
biroul si salonul de primire pastreaza cadrul intim al perioadei traite aici de Nicolae Iorga, putand
fi admirate picturi pe sticla, lemn sau panza, ultimele semnate de mari artisti precum Nicolae
Grigorescu, Severo Burada, Catul Bogdan, precum si manuscrise, fotografii si diferite acte
originale sau facsimile;
muzeul adaposteste, de asemenea, o expozitie documentara referitoare la activitatea savantului
in tara, peste hotare si la Valenii de Munte, unde acesta a infiintat si patronat cursurile
Universitatii Populare care ii poarta numele.

3.2.24 Muzeul Memorial Constantin si Ion Stere
situat in localitatea Bucov, judetul Prahova;
conacul apartinand familiei Ionescu Quintus si 50 de hectare de teren au fost donate Consiliului
Judetean Prahova de mostenitoarea scriitorului, Suzana Stere Palelologu, care si-a exprimat
dorinta transformarii acestui conac intr-un muzeu memorial;
fostul conac, complet reamenajat, gazduieste o colectie impresionanta de piese donate de
Suzana Stere Paleologu si aduse din Franta remarcandu-se: un taler din argint, datat 1799, daruit
Bisericii "Adormirea Maicii Domnului", din Urziceni de catre domnitorul Alexandru Moruzzi, piese
de mobilier din secolul al XVIII-lea;
prin intermediul acestui muzeu s-a incercat reconstituitirea universului spiritual si cel domestic,
al familiei; carti si caiete, registre si fotografii, pagini scrise de mana sau dactilografiate, carti
postale si tablouri, icoane si bibelouri, vase si accesorii vestimentare, mobilier si ustensile de
scris, toate sunt ordonate intocmai, pentru a servi privitorului in asa fel incat sa-i induca o stare
de curiozitate;
muzeul Memorial este compus din doua niveluri si mansarda, o sala multifunctionala pentru
organizarea unor expozitii temporare, auditii, dezbateri;
parcul Constantin Stere se poate mandri cu Aleea Scriitorilor, finalizata in 2006 si care contine,
alaturi de bustul lui Constantin Stere, busturile altor 10 mari scriitori: Garabet Ibraileanu, Nicolae
Iorga, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Alexei Mateevici, Liviu Rebreanu, Calistrat Hogas, Gala
Galaction, George Toparceanu, Al. Bratescu Voinesti.

3.2.25 Muzeul Flori de Mina Cheia
situat in localitatea Cheia, comuna Maneciu;
prezinta piese cu o valoare deosebita, marturii materiale ale evolutiei mediului natural;
exponatele, extrase in mare parte din minele maramuresene, impresioneaza printr-o mare
varietate de forme si o cromatica deosebita;
in cele 22 de ferestre sunt prezente 300 de piese grupate in functie de criterii stiintifice: cuart,
calcit, stibina, pirita, baritina etc.;
persoanele interesate pot achizitiona obiecte decorative, realizate din cristale, precum si mini-
colectii de flori de mina;

3.2.26 Casa Memoriala Nichita Stanescu
situata pe strada Nichita Stanescu nr.1, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
cladirea a fost zidita intre anii 1926-1927 de catre bunicul poetului - Hristea Stanescu si cei doi fii
mai mici Gheorghe si Nicolae (tatal poetului), mai tarziu, in acest imobil s-au mutat parintii
poetului, Nicolae si Tatiana, urmand ca in anul 1933 sa se nasca marele poet si sa-si petreaca o
mare parte din viata in aceste locuri;
sunt expuse aici: piese de mobilier (biroul de lucru al elevului si studentului Nichita Stanescu,
pianul poetului, dormitorul, sufrageria, bucataria, pendula din casa natala), opera antuma a
poetului (carti cu dedicatii autografe, oferite familiei, prietenilor), premiile nationale si
internationale, manuscrise inedite (Poezia "Quadriga", prima recunoastere internationala a
poetului - 1965), documente originale,, fotografii, documente evocatoare ale activitatii de
numismat (Diploma de onoare a Societatii de numismatica pentru Nichita Stanescu, medalii),
opera postuma a poetului si obiecte personale (brichete, ceasuri, bibelouri);
patrimoniul expozitiei mai cuprinde o bogata arhiva documentara alcatuita din ziare, afise,
fotografii, benzi video.

3.2.27 Casa memoriala Nicolae Grigorescu
situata pe Bvld. Carol I nr. 166 din localitatea Campina;
are statut de casa-muzeu;
se afla intr-o cladire construita intre anii 1902 - 1904, casa in care pictorul a trait in ultimii ani de
viata: 1904 - 1907, aici fiind si ultimul sau atelier;
Nicolae Grigorescu s-a retras aici, impreuna cu toata familia - sotia sa Maria Danciu si fiul,
Gheorghe;
muzeul adaposteste tablouri remarcabile ale marelui pictor, dar mai are si un alt avantaj: acela
de a prezenta o serie de lucrari importante din creatia artistului, in cadrul initial in care se aflau;
recrearea interioarelor si a casei in intregime este o idee extraordinara si o placere pentru
vizitatori.

3.2.28 Casa memoriala George Enescu de la Sinaia
situata in cartierul Cumpatu din localitatea Sinaia;
cunoscuta si sub numele de "Vila Luminis";
cladirea este realizata intr-un stil autentic romanesc, fiind folosita de George Enescu ca loc de
odihna dupa numeroasele sale concerte, cat si ca loc de inspiratie pentru o parte semnificativa a
creatiei sale;
maestrul a locuit aici timp de 20 de ani;
este structurata pe trei caturi si adaposteste un patrimoniu deosebit de valoros, particularitatea
ei rezultand din imbinarea elementului romanesc cu piese orientale diverse si un mobilier
predominand stilul biedermayer;
aici se pot admira atat pianul ce i-a apartinut lui Enescu, un Ibach, facut la Lausanne, cat si
materialele documentare ce tin de viata si activitatea acestuia;
in anul 1990, vila "Luminis" intra intr-un proiect de renovare, restaurare si conservare a
obiectelor, iar in 1995, cu ocazia festivalului "George Enescu" si la dorinta marelui violonist
Yehudi Menuhin, devine casa memoriala.

3.2.29 Monumentul Vanatorilor
situat in Piata 1 Decembrie 1918, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
a fost dezvelit la 12 octombrie 1897;
este ridicat la initiativa unui grup de fosti combatanti, alaturi de alti tineri entuziasti care au
inceput sa stranga fonduri pentru ridicarea monumentului in memoria prahovenilor din
Batalionul 2 Vanatori care au luptat in Razboiul pentru Independenta; in sapte ani au contribuit
20.000 de oameni din toata tara;
statuile prezente in constructia monumentului sunt lucrate dupa modele vii.

3.2.30 Statuia lui Constantin Dobrogeanu Gherea
situata pe strada Grivitei (in fata Halelor Centrale), localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
realizata in 1980 de sculptorul Nicolae Kruch;
Constantin Dobrogeanu-Gherea a fost un scriitor de origine evreiasca; numele lui real era
Solomon Katz, in limba ucraineana Mihail Nikitici Kass.

3.2.31 Bustul lui Ion Luca Caragiale din Ploiesti
situat in localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
primul bust al lui I.L. Caragiale a fost comandat in preajma celui de-al doilea razboi mondial,
tinerei sculptorite Letitia Ignat, si a fost instalat (1938) chiar in fata Liceului "Sfintii Petru si
Pavel";
cu ocazia centenarului nasterii scriitorului, a fost comandat un alt bust, de mai mari proportii,
artistilor Gheorghe Damian si Gheorghe Coman;
soclul, inalt de 3. 50 m, din marmura alba, a fost lucrat sculptorul Ion Th. Vidali in anul 1952,
cand monumentul a fost terminat si inaugurat;
fiind situat in apropierea Casei Casatoriilor, aici obisnuiau sa isi faca primele fotografii tinerii
casatoriti.

3.2.32 Bustul lui Nichita Stanescu din Ploiesti
situat in Piata Victoriei, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
bustul turnat din bronz este realizat de sculptorul Stefan Macovei si a fost inaugurat in 1999.

3.2.33 Bustul lui Radu Stanian
situat pe Bvld. Independentei, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
bustul omului politic este realizat in bronz, in 1902 de sculptorul Themistocle Vidali.

3.2.34 Bustul lui Mihai Eminescu din Ploiesti
este situat in apropierea Casei de Cultura a Sindicatelor, pe Blvd. Republicii, localitatea Ploiesti,
judetul Prahova;
a fost dezvelit in 1997.

3.2.35 Statuia lui Mihai Viteazul din Ploiesti
se afla pe Blvd. Republicii, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
dezvelita la 1 decembrie 1997, cand s-au implinit 400 de ani de existenta a Ploiestiului ca oras;
domnitorul este reprezentat calare, privind spre munti si aratand cu buzduganul spre
Transilvania.

3.2.36 Crucea Eroilor Neamului de pe Caraiman
situata pe Muntele Caraiman, la o altitudine de 2.291 m;
cunoscuta si sub denumirea de "Crucea de pe Caraiman";
este unica in Europa, atat prin altitudinea amplasarii, cat si prin dimensiuni - are o inaltime de 28
m;
constructia a fost inceputa in 1926, la initiativa Reginei Maria si a Regelui Ferdinand I al
Romaniei, din dorinta de a cinsti memoria eroilor ceferisti cazuti la datorie in Primul Razboi
Mondial, in luptele impotriva armatelor Puterilor Centrale, si a durat doi ani;
inainte de instalarea regimului comunist, Crucea era aprinsa in noaptea de Sfanta Maria Mare,
dar si de Inaltarea Domnului, cand este si Ziua Eroilor;
astazi, odata cu lasarea intunericului, Crucea de pe Caraiman este iluminata de 300 de becuri.

3.3 Obiective istorice

3.3.1 Castelul Iulia Hasdeu
situat in localitatea Campina;
cunoscut si sub denumirea populara de "Templul Spiritului";
scriitorul si istoricul roman Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit, intre 1893 si 1896, palatul
dedicat memoriei fiicei sale, Iulia Hasdeu, care murise de tuberculoza;
numele Iuliei Hasdeu sta gravat pe fiecare dintre cele doua scaune din piatra din fata castelului,
iar in mijlocul cladirii se afla o sculptura din lemn pictat a lui Iisus Hristos, realizata de artistul
francez Casciani;
castelul are sase sali, repartizate dupa cum urmeaza: Sala 1: salonul de primire al doamnei Iulia
Hasdeu, sotia scriitorului, unde se afla bustul de marmura al acesteia; Sala 2: sufrageria, cu
portretele familiei pictate in medalioane, pe peretii camerei; Sala 3: templul castelului - in
aceasta sala se pot observa si cele trei camere, cea albastra, cea rosie si cea verde, culori date de
vitralii; Sala 4: biroul de lucru al lui B.P.Hasdeu, in care se afla portretul savantului, cel al sotiei si
cel al Iuliei; Sala 5: camera cu cale, dedicata Iuliei Hasdeu, unde se afla papusa acesteia, o
sculptura si bustul Iuliei Hasdeu, din marmura de Carrara, realizat in 1890; gasim aici aici, de
asemenea, jurnalul si caietul de matematica al Iuliei; Sala 6: camera obscura, unde aveau loc
sedintele de spiritism, care are un porumbel de piatra, o luneta astronomica, un sfesnic si o
statueta a lui Iisus.

3.3.2 Castelul Peles
situat pe strada Pelesului din Sinaia;
piatra de temelie a castelului se pune in 1873, aici fiind ingropate si cateva zeci de monede de 20
de lei, din aur - primele monede romanesti cu chipul lui Carol I;
imediat dupa inaugurare, Pelesul continua sa se extinda, ajungand in forma in care este el acum
abia in 1914;
castelul are 170 de camere, 7 terase decorate cu statui din piatra, fantani si vase ornamentale
din marmura de Carrara, iar turnul central masoara nu mai putin de 66 m inaltime;
printre incaperi se numara si o sala de teatru, cu o mica scena si 60 de locuri, plus loja regala;
uimesc si dotarile moderne pentru acele timpuri, cum ar fi incalzirea centrala si plafonul mobil,
de sticla, al Holului de Onoare, care putea fi actionat de un motor electric;
datorita uzinei electrice proprii, Pelesul a fost primul castel electrificat din Europa;
in 1948, acesta este confiscat de catre regimul comunist, devenind, in 1953, muzeu, iar intre anii
1975-1990 s-a ordonat inchiderea muzeului, zona fiind declarata "zona de interes protocolar";
dupa Revolutie, atat Pelesul, cat si Pelisorul au fost reintegrate in circuitul turistic;
astfel, cele mai interesante sali de vizitat ale Muzeului Peles sunt: Holul de Onoare, Biblioteca
regala, salile de arme, Sala de muzica, Sala Florentina (denumita si Marele Salon), Sala Maura,
Sala de teatru, Sala de concerte, Apartamentul Imperial, Sala de consilii, Cabinetul de lucru,
sufrageria, Salonul Turcesc si Dormitorul regal;
vizitatorii beneficiaza de un tur extins al spatiilor de la parter si etajul I, cu ghidaj in cinci limbi
straine;

3.3.3 Castelul Pelisor
situat in parcul Castelului Peles, pe Valea Prahovei;
ridicat intre anii 1899 si 1902;
in 1903 a devenit resedinta de vara a principilor mostenitori;
exteriorul castelului aminteste de stilul traditional al burgurilor germane din perioada Renasterii
tarzii, caracteristica lui fiind punerea in valoare a lemnului din structura constructiei, ca element
decorativ;
Pelisorul are 99 de incaperi, a fost decorat pentru a fi resedinta princiara si poarta amprenta
reginei Maria; dormitorul de aur este decorat dupa planurile si desenele reginei, cu mobila
sculptata in lemn de tei aurit, biroul ei de asemenea, iar peretii Camerei de aur sunt decorati cu
frunze de ciulini, care simbolizau emblema Scotiei, locul natal al acesteia;
principalele sali sunt: Holul de Onoare, biroul regelui Ferdinand, capela integrata apartamentului
reginei Maria, dormitorul de aur, biroul reginei Maria si camera de aur, incaperea pivot a
palatului;
Castelul Pelisor detine o valoroasa colectie de arta decorativa apartinand Art-Nouveau-ului; o
mentiune speciala merita manuscrisul - pergament pictat reprezentand crini, realizat de Maria si
daruit lui Ferdinand in 1906.

3.3.4 Castelul Posada
situat in localitatea Posada, judetul Prahova;
cunoscut si sub numele de "Castelul Martha Bibescu";
cladirea a fost construita de catre printul George Valentin Bibescu intre anii 1842-1848;
castelul a fost locuit temporar si de principesa Martha Bibescu (nascuta in 1890, la Bucuresti),
scriitoare franceza de origine romana si sustinatoare a afirmarii aviatiei romanesti;
in anul 1950 castelul a cazut prada unui incendiu si nu a mai fost reconstruit;
in prezent este Centru de Restaurare a Patrimoniului Artistic, iar din 1992, intr-un corp nou,
fiinteaza Muzeul Cinegetic, singurul de acest fel din tara.

3.3.5 Castelul Foisor
situat in apropiere de Castelul Pelisor, localitatea Sinaia, judetul Prahova;
cladirea cu 42 de incaperi a fost initial cabana de vanatoare a regelui Carol I, fapt care explica si
cealalta denumire sub care este cunoscuta: "Casa de Vanatoare Foisor";
actuala constructie nu este cea din acele timpuri deoarece aceea a ars, ajungandu-se astfel la
reconstructia alteia in perioada 1932-1933; in anii dictaturii comuniste aceasta a mai fost
completata cu inca o aripa;
in prezent, cladirea este inclusa in domeniul public al statului si este destinata exclusiv activitatii
de prezentare si protocol, nefiind deschisa spre vizitare publicului.

3.3.6 Castelul Cantacuzino de la Busteni
situat in cartierul Zamora din localitatea Busteni;
recent reintrodus in circuitul turistic, acesta a fost ridicat de printul Gheorghe Grigore
Cantacuzino si reprezinta o perfecta mostra a arhitecturii neobrancovenesti;
la dorinta sotiei printului, s-a construit in 1927 si o bisericuta de lemn in apropierea castelului;
in prezent, acesta este alcatuit din patru corpuri: pavilionul central, pavilion servicii, vila
administrativa si capela;
repertoriul decorativ interior cuprinde, printre altele, pictura ornamentala si figurativa, vitralii,
tamplarie sculptata, plafoane casetate, balustrade sculptate in piatra, din fier forjat sau din lemn,
pardoseli din dale de gresie decorativa;
impresionanta este si colectia heraldica unica in Romania, alcatuita din stemele tuturor familiilor
care se inrudeau cu familia Cantacuzino; picturile ce reprezinta familia proprietara au fost lucrate
pe piele de Cordoba;
gradina este imensa, grotele, fantanile arteziene si cascadele reconstruind o atmosfera unica.

3.3.7 Rezervatia arheologica si de arhitectura medievala Targsoru Vechi
situata in localitatea Targsoru Vechi;
cercetatorii au descoperit aici o suprafata cu vestigii din paleoliticul superior si Evul mediu
dezvoltat;
aceasta impresionanta suprapunere a nivelurilor de locuire umana i-a determinat sa numeasca
aceasta importanta rezervatie arheologica "mica Troie subcarpatica";
s-au mai gasit aici: o necropola birituala din secolele III - IV d.Hr., monumente romane - in special
termele castrului care apartine liniei de fortificatii romane (Targsor, Drajna de Sus, Malaiesti,
Voinesti, Rucar), iar pe malul drept al paraului Leaota o asezare geto-dacica, datate in a doua
jumatate a secolului al-II-lea si prima jumatate a secolului al-III d.Hr.

3.3.8 Rezervatia arheologica Budureasca
se regaseste in zona dealurilor subcarpatice, la o distanta de aproximativ 5 km nord de orasul
Mizil, comuna Vadu Sapat, judetul Prahova;
de-a lungul celor 50 de ani de cercetari au fost identificate in acest perimetru 31 de situri
arheologice ce cuprind mai multe niveluri de locuire din paleoliticul superior si pana in perioada
medievala; de asemenea au mai fost cercetate obiective apartinnd si altor paliere cronologice:
Hallstatt, Latene, epoca bronzului, neolitic.
piesele descoperite in urma cercetarilor arheologice intreprinse aici au fost incluse in expozitia
permanenta a Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, sala "Arheositurile din Valea
Budureasca".

3.3.9 Palatul Culturii din Ploiesti
situat pe strada Erou Calin Catalin nr.1, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
este o constructie monumentala, realizata in stil neoclasic francez;
lucrarile au inceput in 1906, dar s-au intrerupt foarte curand, din cauza evenimentelor care nu
mai lasau in bugetul Ministerului de Justitie decat sume prea mici, dar mai apoi lucrarile au
reinceput in forta in 1924, iar prin 1930, la inceputul crizei, era terminata;
la 26 noiembrie 1933, edificiul a fost inaugurat de regele Carol al II-lea, functionand initial ca
Palat al Justitiei si devenind ulterior Palatul Culturii;
holul de la intrare este enorm, interiorul luminat prin plafon, se inalta pe doua niveluri, avand in
componenta Sala Pasilor Pierduti, dar si sali de sedinta;
dupa 1951 cladirea a fost atribuita Complexului Cultural Ploiestean;
afectata de cutremurul din 1977, a fost renovata, constructia adapostind in prezent Biblioteca
Nicolae Iorga, Scoala Populara de Arta, Muzeul de Etnografie, Universitatea Cultural-Stiintifica.

3.3.10 Cazinoul din Sinaia
situat in parcul "Dimitrie Ghica" din localitatea Sinaia;
reprezinta si astazi unul dintre edificiile - simbol ale statiunii;
construit in timp record, intre anii 1912-1913, la initiativa lui Carol I, pe locul unde se afla candva
vila Ghica, prima vila a statiunii, inaltata de printul Dimitrie Ghica;
l-a avut ca principal actionar pe baronul de Maray, totodata actionar la cazinoul din Monte Carlo,
motiv pentru care s-a speculat ca aceasta cladire ar fi copia fidela a edificiului francez; in realitate
insa, exista doar cateva elemente de arhitectura interioara care ar putea confirma asemanarea
dintre cele doua cazinouri;
lucrarile au fost supravegheate de arhitectul Petre Antonescu, care era si autorul planurilor;
evenimentul de inaugurare a fost unul important, la el participand familia regala si Titu Maiorescu,
pe atunci prim ministru al tarii; spectacolul a fost prezentat de Alexandru Davila, personalitate
marcanta in domeniu, si a cuprins si un concert sustinut de George Enescu;
cazinoul a devenit in scurt timp atractia irezistibila a statiunii si o importanta sursa de venituri
pentru actionarii sai; fluxul jucatorilor din acea perioada era foarte mare, cazinoul gazduind, in
fiecare zi de joc, cel putin 800 de persoane, care cheltuiau importante sume de bani la ruleta,
jocuri de carti (baccara, braziliana), rummy, sah, table si tintar.
in marea Sala a Oglinzilor existau 13 mese, unde se desfasurau jocurile de ruleta, iar in Sala Ovala,
chemin-de-fer; sala mai mica, "la salle prive", avea numai doua mese, la care miza minima era de
cinci ori mai mare decat in alte sali.
la doi pasi de Casino se afla, la acea vreme, cel mai original bazar al statiunii, in care turcul Hagi
Benlian sau Benli, cum il stia toata lumea, momea trecatorii cu tot felul de podoabe orientale,
dulciuri ca la Istanbul: bomboneturi, siropuri, sugiuc, rahat, nuga, susan, baclavale, pistil de caise,
dulceturi si serbeturi, tutun sau tigarete si cafea;
dupa cel de-al Doilea razboi mondial, Cazinoul a fost trecut in proprietatea statului, spatiul fiind
folosit catva timp de Societatea de Cruce Rosie pentru indeplinirea unor scopuri umanitare; in anii
urmatori, a devenit Casa de Cultura a Sindicatelor din Sinaia, iar astazi gazduieste Centrul
International de Conferinte, unde se organizeaza numeroase conferinte, simpozioane, congrese si
reuniuni nationale si internationale, expozitii de arta plastica si fotografie, lansari de carte,
concerte si spectacole.

3.3.11 Conacul Pana Filipescu
situat in localitatea Filipestii de Targ, judetul Prahova;
este declarat monument de arhitectura;
construit in secolul al XVII-lea de Pana Filipescu, sotul Mariei Cantacuzino, fiica cea mare a
postelnicului Constantin Cantacuzino, in stil traditional, cu foisor si coloane, parter inalt si
beciuri cu usi largi;
pe vremuri adapostea bogata si vestita biblioteca a lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, cel
care a renuntat la tronul Valahiei in favoarea nepotului sau, Constantin Brancoveanu;
cladirea a fost prima data restaurata intre 1968-1971.

3.3.12 Casa Hagi Prodan
situata pe strada Democratiei nr. 2, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
construita in jurul anului 1785, fiind caracteristica targurilor prahovene;
cladirea muzeului este monument de arhitectura ce apartine tipului de casa taraneasca de
epoca;
are o decoratie in stuc realizata in jurul anilor 1825 - 1830, cu motive ornamentale florale;
locuita pana in primele decenii ale secolului al XX-lea, este restaurata dupa primul razboi
mondial, prin grija lui Nicolae Iorga, devenind astfel primul muzeu din istoria Ploiestilor;
intre 1982 - 1984 casa a fost restaurata, in 1985 inaugurandu-se o expozitie dedicata poetului
Nichita Stanescu, care a fost gazduita pana in anul 2005 cand s-a deschis Muzeul "Casa de
targovet din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea";
casa adaposteste obiecte de arta veche orientala, chilimuri, vase de ars mirodenii, narghilele si
ciubuce, masute cu intarsii de sidef, alaturi de tesaturi vechi romanesti;
se remarca si mobilierul din sufragerie, bogat sculptat, plafonul din lemn sculptat in motiv
stelat, patul din dormitor inconjurat cu piese realizate prin intarsie de sidef, bucataria cu
obiecte de uz-casnic si gospodaresc folosite in epoca;
piesa de rezistenta o constituie "Icoana de la Ierusalim" din 1819, ce a apartinut hagiului
Prodan.

3.3.13 Ruinele conacului Draghici Cantacuzino
situate in localitatea Floresti;
conacul a fost cunoscut si sub numele de "Micul Trianon";
constructia care urma sa aiba 365 de dormitoare este inceputa in 1911, de catre George
Grigore Cantacuzino, pe locul vechiului conac construit tot de el in a doua jumatate a secolului
XX;
palatul in stil eclectic francez avea sa fie completat de o suita de gradini si fantani tot dupa
modelul celor de la Versailles, inlocuind complet vechiul conac si parc existent, insa lucrarile nu
au fost terminate deoarece Grigore Cantacuzino moare in 1913, in 1914 izbucneste Primul
Razboi Mondial, iar in 1916 zona este ocupata de armata germana, care va folosi invelitoarea
de alama a palatului in confectionarea de obuze;
odata cu instaurarea regimului comunist, familia Cantacuzino a parasit tara, iar palatul si
parcul de la Floresti au ramas neterminate; au mai existat si cateva sesiuni de filmari cu scene
de razboi, care au dus si ele la deteriorarea constructiei;
astazi, din palat au mai ramas doar zidurile exterioare, urme ale unor ziduri interioare si ale
boltilor ce acopereau pivnitele.


3.4 Obiective religioase

3.4.1 Manastirea Sinaia
situata pe strada Manastirii nr.2, oras Sinaia, judetul Prahova;
supranumita si "Catedrala Bucegilor", este prima constructie din aria actualei statiuni, fiind
ctitorita la sfarsitul secolului al XVII-lea de catre Spatarul Mihail Cantacuzino, dupa intoarcerea
de la Muntele Sinai (de aici i s-a tras si numele de Manastirea Sinaia, nume preluat apoi de
localitate);
poarta hramurile "Sfanta Treime", "Schimbarea la Fata" , "Adormirea Maicii Domnului";
ornamentatia cu caramida smaltuita si ocnitele cu picturi in exterior sunt specifice acestei
manastiri;
se povesteste ca Spatarul, impreuna cu familia sa a facut o calatorie la locurile sfinte; intr-o zi a
ajuns la o manastiere ortodoxa de pe muntele Sinai, cu hramul Sfanta Ecaterina; impresionat
de cele vazute si traite prin locurile sfinte, dupa intoarcerea acasa s-a hotarat sa construiasca o
manastire cu numele Muntelui Sinai;
manastirea a fost construita intre 1690 si 1695, avand ca rol si protejarea drumului comercial
de pe Valea Prahovei;
cu timpul, in secolul al XIX-lea, din cauza numarului mare de calugari, s-a mai construit o
manastire, numita Curtea Noua, prin eforturile staretilor Ioasafat si Paisie; aceasta a fost
primul lacas de cult iluminat electric din Romania;
muzeul manastirii Sinaia, construit in anul 1895 cu ocazia bicentenarului manastirii, este
primul muzeu religios din tara si adaposteste obiecte de cult de o valoare inestimabila - prima
Biblie tradusa si tiparita in romana la Bucuresti (prin bunavointa domnitorului Serban
Cantacuzino, in 1688), precum si o superba colectie de icoane; de asemenea, in biserica se mai
gaseste epitaful executat de Ana Roth, o piesa lucrata cu acul si cu fir de aur si matase colorata
pe panza de bumbac intre ani 1897-1900; piesa de valoare mondiala este inregistrata in
catalogul UNESCO;
in curtea vechii manastiri se gaseste cavoul lui Tache Ionescu, prim-ministru al Romaniei in
perioada Primului Razboi Mondial, si care a avut un rol important in realizarea Unirii de la
1918.

3.4.2 Manastirea Cheia
este situata in localitatea Cheia, comuna Maneciu, judetul Prahova;
manastire de calugari;
poarta hramurile "Sfanta Treime" si "Adormirea Maicii Domnului";
atestata incepand cu 1770 cand ciobanii din Sacele-Brasov ridica aici un schit de lemn, ce a fost
distrus de turci in 1777; a fost ridicat un nou schit in 1880, dar a fost distrus si acesta de un
incendiu in 1832;
biserica actuala a fost construita din caramida in anul 1835 de doi frati transilvaneni,pe terenul
donat de marele vornic Mihai Ghica si sfiintita la 20 iulie 1839;
este o constructie in stil traditional muntenesc, zugravita simplu in alb, cu pridvor deschis,
sustinut de zece coloane;
icoanele imparatesti sunt opera renumitului pictor Gheorghe Tattarescu;
manastirea a fost restaurata in 1960 si apoi dupa cutremurele din 1977 si 1986.

3.4.3 Manastirea Suzana
situata la 40 km de Valenii de Munte, in comuna Maneciu, judetul Prahova;
a luat fiinta pe Valea Teleajenului intre anii 1880-1882, pe locul unei biserici de lemn
construita in 1740;
poarta hramurile: "Sfantul Nicolae" si "Acoperamantul Maicii Domnului";
inchinata Sfantului Ierarh Nicolae s-a numit intai Manastirea Stanca dar apoi aici s-a dezvoltat
sihastria calugaritelor venite din zona Brasov-Sacele;
din secolul al XIX-lea a intrat in grija manastirii Cheia, functionand ca metoc al acesteia;
chiliile de lemn si pamant ale primelor calugarite au fost inlocuite cu constructii specifice,
ordonate, dand manastirii un aspect ingrijit, gospodaresc;
biserica manastirii impresioneaza prin simetria ei, prin simplitatea care o apropie si mai mult
de inimile credinciosilor; interiorul acesteia a fost pictat in secolul trecut de unul dintre ucenicii
lui Gheorghe Tattarescu, dand lacasului un aer de solemnitate.

3.4.4 Manastirea Pissiota
situata in comuna Poienarii Burchii, judetul Prahova;
poarta hramul "Nasterea Maicii Domnului";
ctitorul manastirii, Nicolae Pissiota, a parasit meleagurile natale ale Greciei si s-a stabilit in tara
noastra, iar propria afacere - o antrepriza de constructii - i-a adus numeroase satisfactii; s-a
hotarat sa ctitoreasca o manastire, chiar pe mosia sa, cumparata de la generalul Angelescu,
fost ministru de razboi; manastirea a fost ridicata dupa proiectul arhitectului Ioan Giurgea, iar
asezamantul a devenit o sinteza incontestabila intre Orient si Occident, dintre Renasterea
italiana si stilul clasic bizantin;
biserica a fost construita intr-o maniera unica din punct de vedere artistic: catapeteasma din
lemn de trandafir si cires, adus din Grecia, pardoseala din marmura rosie de Carrara,
mobilierul din lemn de stejar decorat cu motive traditionale romanesti; a fost pictata de
apreciatul Costin Petrescu - acelasi artist care pictase fresca de la Ateneul Roman si Catedrala
din Alba Iulia;
credinciosul care se roaga in frumoasa biserica a manastirii descopera comorile culturale
adunate aici; dintre acestea, cea mai importanta este icoana Maicii Domnului cu Pruncul,
renumita pentru minunile pe care le-a facut de-a lungul timpului;
biserica mai adaposteste un muzeu subteran in care este expusa o piesa rara - o mica icoana,
pictata pe lemn de Nicolae Grigorescu.

3.4.5 Manastirea Crasna
este situata la 50 km nord de Ploiesti pe soseaua Ploiesti-Brasov, pe raza comunei Izvoarele,
fiind construita in padure, langa paraul Crasna, la poalele muntilor Ursoaia;
a luat fiinta la inceputul secolului XVIII, intemeiata probabil de cativa sihastri de la Valeni;
prima atestare documentara, un act de donatie in care se arata ca aici era un schit de calugari
avand o biserica de lemn, dateaza din anul 1745; biserica de lemn cu hramul "Sfintii Imparati
Constantin si Elena", asezata intr-o poiana singuratica, era inconjurata de cateva chilii
pustnicesti;
constructia inceputa in 1824 a durat pana in 1828, cand s-a facut sfintirea bisericii si episcopul
Chesarie al Buzaului a sugerat ca acesta asezare monahala sa devina schit;
biserica veche a schitului este in forma de cruce;
din anul 2001 schitul s-a transformat in manastire.

3.4.6 Manastirea Ghighiu
situata la mai putin de 5 km de Ploiesti, judetul Prahova;
vatra monahala situata la Barcanesti este una dintre putinele care au ca hram "Izvorul
Tamaduirii";
ridicata acum mai bine de patru secole, in mijlocul unei paduri care facea parte din legendarii
Codrii ai Vlasiei, manastirea atrage credinciosi din toata tara; doua sunt motivele pentru care
oamenii vin sa se roage aici: icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa tocmai din
Siria si un faimos izvor tamaduitor;
actuala biserica a manastirii a fost zidita intre anii 1858-1866 chiar pe temelia fostei bisericute
de lemn; arhitectura bisericii aminteste de stilul brancovenesc iar pictura, exceptand scenele
din turla, este influientata de scoala italiana; autorul ei fiind pictorul Gheorghe Tattarescu;
biserica manastirii Ghighiu a avut de suferit multe stricaciuni, atat in timpul marelui cutremur
din 1940, cat si in timpul bombardamentelor aliate asupra campurilor petroliere din Prahova,
din 1944;
in incinta manastirii gasim lucruri de pret in colectia de arta religioasa, intre care, la loc de
cinste este icoana Maicii Domnului cu pruncul - Icoana Facatoare de minuni - o culme a artei
sacre, venita din partile crestinilor sirieni, din secolul al XVI-lea.

3.4.7 Manastirea Zamfira
situata in satul Zamfira, comuna Lipanesti, judetul Prahova;
acest complex monahal este compus din doua biserici (amandoua monumente de arta), o
colectie de arta bisericeasca si chiliile maicutelor;
prima biserica (numita si biserica mica) are hramul "Sfanta Treime" si este plasata in cimitir; ea
a fost construita intre anii 1719-1743 de Zamfira, sotia lui Manuel Apostol - om de incredere la
curtea domnitorului Constantin Brancoveanu;
a doua biserica (numita si biserica mare), situata in curtea manastirii este fondata de
Mitropolitul Nifon si construita intre anii 1855-1857 in scopul transferarii maicutelor de la
schitul "Rosioara" de la Filipestii de Padure; importanta artistica a acestei biserici consta in
pictura sa pentru ca ea este prima biserica pictata in intregime de marele pictor Nicolae
Grigorescu, la varsta de 18 ani; mai mult aceasta pictura poate fi considerata ca unicat, pentru
ca ea este singura executata in "fresca"; atat pictura murala cat si icoanele iconastasului au
fost executate intr-un timp foarte scurt, de numai un an si doua luni;
colectia de arta bisericeasca contine obiecte care au apartinut celor doua biserici si diferite
donatii: icoane pe lemn, pe sticla, pe panza, obiecte metalice de cult, sculpturi, broderii datand
din secolele XVIII, XIX si X.

3.4.8 Manastirea Apostolache
situata in comuna Apostolache, judetul Prahova;
a fost ridicata intre anii 1645-1652, de comisul Apostolache si de sotia sa Voichita in jurul unei
biserici de la 1595, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului";
lucrarile nu erau inca finalizate in 1652 cand a fost inchinata la Athos, apoi este arsa de tatari,
probabil in 1658 sau in 1661 si ramane pustie; faptul este amintit intr-un hrisov al lui Gheorghe
Duca, care hotaraste sa o reinfiinteze si sa o puna sub ascultarea manastirii Slobozia, ctitoria
lui Matei Basarab;
avariata de cutremurul din 1838, este refacuta de Parintele Gherman Ploiesteanu;
dupa secularizare, biserica a revenit satului, iar manastirea s-a degradat;
restaurarea ansamblului a inceput in anul 1993, in cadrul unui proiect de colaborare romano-
francez;
astazi poarta hramul "Sfintii Voievozi".

3.4.9 Manastirea Jercalai
situata la cateva sute de metri de orasul Urlati, pe malul stang al Cricovului Sarat, judetul
Prahova;
cunoscuta si sub numele de Schitul Sfanta Maria Cricov;
s-a impus in randul locasurilor ales prin frumusetea picturii interioare de mare valoare
artistica;
construita in anul 1731, cu o vechime de peste doua secole si jumatate, biserica a servit vreme
de doua secole ca lacas de rugaciune credinciosilor din satul Luieriu-Reghin, judetul Mures;
ridicandu-si o biserica de zid, obstea satului Luieriu a daruit-o pe cea din lemn familiei regale,
pentru Castelul Bran, in vecinatatea caruia a fost stramutata in anul 1932, astfel biserica a
ajuns sa fie numita impropriu Biserica de lemn a Castelului;
nefolosita si neingrijita dupa anul 1948, cand Castelul Bran a fost transformat in muzeu de arta
feudala, biserica a inceput sa se deterioreze; in primavara anului 1956,a fost demontata,
transportata si reasamblata la Cricov, in preajma ruinelor vechii biserici de zid a Schitului, pe
altarul careia a fost asezata o cruce mare de piatra cu o vechime de 400 de ani, adusa din
partile Dobrogei;
dupa amenajarea interiorului bisericii, la data de 8 noiembrie 1956, biserica a fost sfintita,
primind hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril".

3.4.10 Manastirea Brebu din Prahova
situata in comuna Brebu, in apropierea raului Doftana, judetul Prahova;
poarta hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil;
este una dintre cele mai importante realizari arhitectonice ale domniei lui Matei Basarab si a
artei romanesti din secolul al XVII-lea;
complexul arhitectural de la Brebu, conceput ca manastire si curte domneasca, este pastrat in
forma initiala, fiind unul dintre putinele monumente medievale romanesti atat de bine
conservate;
acesta este compus din: biserica manastirii - cu arhitectura asemanatoare celei de la
Manastirea Dealu, de dimensiuni mari cu decoratiunea exterioara este specifica bisericilor din
tara Romaneasca, saraca, decoratiunea interioara este de secol XIX (1843), cu refacerea
picturii tamplei si altarului; Casele domnesti - ca arhitectura, specifice epocii; constructia este
asemanatoare cu cea pastrata la Plumbuita de dimensiuni relativ mari, formata din 9 camere si
o sufragerie, toate comunicand intre ele; Turnul de acces - de dimensiuni mari, una dintre cele
mai frumoase si mai bine pastrate constructii de acest tip din tara noastra; Zidul de incinta -cu
o inaltime de 6m, are forma octogonala neregulata si este facut din piatra si caramida arsa,
fiind prevazut cu metereze pentru tragere; sub aceste metereze inca se mai pot observa
urmele unui drum de straja de lemn, astazi disparut; Chiliile si cladirile anexe erau situate pe
latura de vest a incintei, astazi fiind disparute in intregime, locul existentei lor fiind marcat cu
ocazia lucrarilor de restaurare terminate in 1963.

3.4.11 Manastirea Turnu
situata in comuna Targsoru Vechi;
ridicata pe vatra unei stravechi asezari omenesti, cu peste doua milenii de existenta continua;
pe aceste locuri s-au descoperit ruinele unui sat dacic si ale unei terme dintr-un castru roman;
Cronica Cantacuzinilor ne face cunoscut faptul ca cel dintai care a ridicat manastire in acest
targ este Vlad Dragulea Voievod, tatal lui Vlad Tepes, prin 1427, urmat apoi de domnitorul
Vladislav al II-lea in 1447, Vlad Tepes, care contruieste si el o frumoasa biserica in interiorul
curtii domnesti, si Matei Basarab Voievod;
comertul infloritor determina negustorii de aici sa ridice in anul 1536, langa ruinele termei
romane, o biserica despre care se spune ca va ramane nepictata, fapt pentru care va primi mai
tarziu numele de Biserica Alba, avand ocrotitori pe Sfantul Ierarh Nicolae si Sfantul Mare
Mucenic Pantelimon;
in anul 1589 e randul voievodului Mihnea Turcitul sa construiasca o biserica cu hramul
"Adormirea Maicii Domnului", din care se mai pastreaza doar peretele dinspre miazazi;
biserica ridicata de Vlad Tepes este restaurata in anul 1671, primind cu aceasta ocazie si un
nou hram: "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil";
razboaiele ruso-austro-turce duc la o perioada de decadere a bisericii, iar spre sfarsitul
secolului al XIX-lea ultimul staret este nevoit sa construiasca o noua biserica si chilii la celalalt
capat al mosiei manastirii, la Crangul lui Bot (actualul Targsorul Nou); egumenul moare in chip
misterios, obstea monahala de atunci se risipeste, iar mosia manastirii ramane in administratia
Eforiei Spitalelor Civile pana in anul 1948;
in august 1997 se reactiveaza manastirea si sunt transferati primii trei vietuitori de la
Manastirea Sfantul Nicolae-Balamuci.

3.4.12 Manastirea Ianculesti
este situata la o distanta de circa 35 de kilometri de Ploiesti, la circa 20 de kilometri spre
Comuna Soimari al carei nume provine de la imblanzitorii de soimi, tarani mosneni care au
trait odata aici;
a luat fiinta in 2005;
are ca hramuri "Inaltarea Sfintei Cruci"; "Sfantul Mare Mucenic Mina";
este manastire de calugari;
locasul este numit astfel dupa numele celor care au donat terenul pe care s-a construit.

3.4.13 Manastirea Varbila
situata la 15 km de Ploiesti, satul Varbila, judetul Prahova, intr-un peisaj cu adevarat mirific;
are hramul "Adormirea Maicii Domnului";
atestata documentar la inceputul secolului al XVI-lea;
este considerat unul dintre cele mai vechi asezaminte de acest fel; pastreaza inca,in toate
pietrele raspandite prin curte,urmele trecerii lui Mihai Viteazul; se spune ca marele voievod,
inainte de a pleca spre Ardeal, ca sa-si implineasca visul unirii celor 3 tari romanesti, a intrat sa
se roage in aceasta manastire;
beciurile au fost ridicate in 1532, iar clopotnita este la fel de veche ca si manastirea;
biserica este si ea vechi de secole, un iz arhaic pluteste peste fiecare coltisor din biserica,
putand fi vazute aici icoane vechi, realizate pe lemn mancat de carii si macinat de ani; pe
pereti, se mai pot deslusi picturi aproape sterse de timpul nemilos.

3.4.14 Manastirea Caraiman
situata pe strada Palanca nr.24 din localitatea Busteni, la poalele masivului Caraiman;
drumul de acces se afla inspre telecabina din Busteni; la un moment dat, pe partea stanga, un
indicator si o icoana arata poteca ce duce spre manastire;
poarta hramurile: "Inaltarea Sfintei Cruci", "Buna Vestire", "Adormirea Maicii Domnului";
manastire de calugari;
lacasul are o poveste fascinanta: parintele Gherontie Puiu, in timp ce a trait ca un sihastru
vreme de 10 ani intr-o pestera, a jurat Maicii Domnului ca, daca avea sa se intoarca cu bine in
lume, va construi o manastire cu hramul "Inaltarea Sfintei Cruci", din curtea careia sa poata fi
privita crucea de pe varful Caraimanului; in 1995, pe cand, in urma unui atac cerebral, zacea
paralizat in sanatoriul din Sinaia, i s-a aratat Maica Domnului, care i-a spus: "Te-am adus aici cu
o misiune, adu-ti aminte! Trezeste-te, ca nu esti bolnav! Vei gasi un brad cu sase ramuri, langa
o apa curgatoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo sa faci
manastirea!"; parintele s-a ridicat in picioare, spre surprinderea vecinilor de salon si a
medicului, si a plecat in cautarea bradului cu sase brate; l-a gasit pe plaiul Palanca, si a stiut ca
luasera sfarsit cautarile fiindca Maica Domnului i-a aparut plutind peste brad, facandu-i semn
cu mana;
agheazmatarul a fost construit chiar imprejurul acestui brad;
la inaltime strajuieste crucea inaltata pe Caraiman, la care se inchina toti pelerinii inainte de a
intra in curtea manastirii;
in prezent, inca se lucreaza la construirea Sfintei Manastiri.

3.4.15 Manastirea Cornu
situata in localitatea Cornu de Jos, comuna Cornu, judetul Prahova;
poarta hramurile: "Sfantul loan Evanghelistul", "Sfanta Cuvioasa Eufrosina";
constructia manastirii a inceput in 2004, la initiativa primei sotii a scriitorului Marin Preda,
Aurora Cornu;
in prima etapa au fost ridicate bisericuta si corpul de chilii, manastirea prinzand contur cu
timpul, iar in 2008 sa se ajunga la o obste de 10 vietuitori;
datorita locului in care a fost construita, departe de vanzoleala din sat, constructia a devenit
un adevarat loc de refugiu.

3.4.16 Manastirea Malaiesti
situata in satul Malaiestii de Jos, comuna Dumbravesti, judetul Prahova;
poarta hramurile: "Sfantul Antonie cel Mare", "Sfantul Mucenic Fanurie", "Nasterea Sfantului
loan Botezatorul";
in padurea Malaiesti a existat cu aproape 250 de ani in urma un schit de calugari care
apartinea de Manastirea Valcanesti, ultimul monah cunoscut al schitului respectiv purtand
numele Vlad;
se spune ca unui calugar, pe nume Antonie, i s-a aratat in vis cladirea unei manastiri si locul
exact unde trebuie construita, precum si harul ce o va inconjura; astfel, acesta porneste pe
drumul vazut in vis si gaseste la Malaiesti locul indicat; odata gasit acest loc incepe si seria
miracololelor: donatii de teren, materiale de constructii, bunuri, ajutoare de tot felul pica
precum mana din cer;
manastirea are si o biserica care a fost sfintita in 2004.

3.4.17 Manastirea Parepa
situata in satul Parepa-Rusani, comuna Colceag, judetul Prahova;
poarta hramurile: Sfanta Treime, Izvorul Tamaduirii (biserica mare), Sfantul Nectarie
(paraclisul);
legenda: prin 1935, Maria Petre, in varsta de 12 ani, numita de localnici "Fecioara din Parepa"
a avut o viziune - un batran cu barba alba si ochi blanzi, albastri, i-a aparut in fata si i-a vorbit:
"Marie, vei ridica aici o biserica ortodoxa intru Slava Mea si pentru pomenirea celor adormiti.
Dar biserica nu se va face curand, caci va veni peste voi prigoana, abia dupa aceea, cand va
veni timpul libertatii si cand toti oamenii se vor intoarce la Mine cu inima curata"; vestea s-a
dus repede in toata tara si au inceput sa vina oamenii cu miile in satucul sarac si uitat de lume,
doar pentru a o atinge pe fata; localitatea a devenit in scurt timp un loc de pelerinaj; fecioara
din Parepa a prezis Cel de-al Doilea Razboi Mondial, venirea comunistilor la putere si
prigonirea credintei; acolo unde Maria a avut viziunea dumnezeiasca, satenii au sapat o
fantana a carei apa ajuta la vindecarea bolilor si azi.
manastirea nu are inca un corp de chilii;
biserica manastirii si catapeteasma sunt inca nepictate.

3.4.18 Manastirea Ceptura
situata in satul Ceptura de Jos, comuna Ceptura, judetul Prahova;
poarta hramul Sfintii imparati Constantin si Elena;
incepand cu secolul XIX Manastirea Caldarusani infiinteaza la Ceptura un schit cu destinatie
pentru calugari, ca metoc al ei, dar activitatea monahala dureaza pana cand se pune in aplicare
decretul 410/1959 si calugarii sunt imprastiati;
schitul a fost desfiintat, iar reinfiintarea Schitului Ceptura a fost aprobata inca din anul 1996;
in 2009 schitul a fost ridicat la rangul de manastire;
biserica este cunoscuta ca biserica calugarilor, dovada a existentei schitului, este o constructie
din zid de caramida, in forma de nava, cu spatiul repartizat in altar, naos si pronaos.

3.4.19 Manastirea Chitorani
situata in satul Chitorani, comuna Bucov, judetul Prahova;
poarta hramul Sfantul Mare Ierarh Nicolae;
manastire de calugari;
biserica Manastirii Chitorani dateaza de la sfarsitul secolului al XlV-lea, iar ultimele restaurari
ale bisericii au avut loc in anii 1921,1956 si 2007;
biserica Manastirii Chitorani este din lemn, grinzile fiind imbinate, ca si la bisericile din
Maramures, in coada de randunica.

3.4.20 Biserica Maica Precista
situata pe strada Armoniei nr.3, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
are hramul Adormirea Maicii Domnului;
este unul dintre cele mai insemnate monumente religioase, istorice si de arta din judetul
Prahova;
de-a lungul anilor, a beneficiat de mai multe reparatii si restaurari, actualul edificiu, conform
pisaniei de deasupra usii, fiind construit in vremea domnitorului Ioan Alexandru Sutu , in anul
1820;
icoana in care Maica Domnului este reprezentata cu trei maini, "Maica Domnului cu Pruncul"
este realizata dintr-o combinatie de aur si argint; aceasta a fost donata de tarul Alexandru al II-
lea al Rusiei , in timpul razboiului ruso-romano-turc; se spune ca in fata ei au ingenuncheat,
de-a lungul timpului, persoane importante precum Mihai Eminescu , Mihail Kogalniceanu,
Toma Caragiu;
legenda icoanei Precistei cu trei maini: unii spun ca a fost special realizata cu trei maini, pentru
ca, la 1826, anul in care a fost zugravita, oamenii o duceau rau si isi pierdusera orice nadejde
de mai bine; de aceea, cel care a realizat-o s-a gandit ca Maica Domnului din aceasta icoana ar
trebui sa aiba trei maini, ca sa-i poata ocroti pe toti oamenii cu puterea ei; i-a facut doua
maini, pentru a tine Pruncul, dar in josul icoanei a mai facut-o si pe cea de-a treia; o alta
legenda mentioneaza ca autorul icoanei ar fi avut, inainte de a se apuca de lucru, un vis: se afla
pe campul de lupta, intr-o batalie foarte mare cu turcii, si un ienicer mai iute i-ar fi retezat
mana cu care trebuia sa faca icoana; trezit din vis, impresia era atat de puternica, incat, ca sa
se asigure ca nu ramane in realitate fara ea, a pictat o mana in plus pe fundalul icoanei.

3.4.21 Biserica Domneasca din Ploiesti
situata pe strada Matei Basarab nr.3, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
poarta hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel;
este primul lacas ploiestean construit in intregime din zidarie;
a fost ridicata pentru a rasplati orasul Ploiesti, de unde Mihai Viteazul isi recrutase atatia
osteni, in locul unui schit foarte vechi de maici, langa care domnitorul isi avusese probabil
tabara inainte de a trece in Ardeal;
in jurul acestei biserici au fost primele asezari ale orasului Ploiesti si tot aici si un prim cimitir.

3.4.22 Catedrala Sfantul Ioan Botezatorul
situata pe strada Republicii nr.12, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
are hramul Sfantul Ioan Botezatorul;
prima biserica cu acest hram s-a construit intre anii 1810-1811, insa era din lemn si s-a
deteriorat;
in 1840 s-a hotarat construirea pe acelasi loc, a unui lacas din caramid; biserica construita in
perioada 1840-1842, dainuie si astazi cu unele modificari in ceea ce priveste arhitectura, cat si
elementele de rezistenta;
a doua etapa in istoria bisericii incepe in 1922, cand reprezentantii cetatenilor, ai autoritatilor
civile, militare si bisericesti, au hotarat sa inalte un monument dedicat eroilor prahoveni din
razboiul de intregire a neamului 1916-1919;
lucrarile au inceput la 18 noiembrie 1923 si au durat pana in 1939;
turnul sau central are o inaltime de 60 m;
toate icoanele mari sunt imbracate in argint suflat cu aur, in altar este un baldachin
asemanator cu cel al mitropoliilor si episcopiilor, catapeteasma sculptata si inflorata este
valorata in verzui-auriu, intregul mobilier este o lucrare de arta.

3.4.23 Biserica Sfanta Vineri Ploiesti
situata pe strada Neagoe Basarab nr.12, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
biserica actuala inlocuieste alte doua biserici existente in cursul vremii, de la care nu au ramas
urme;
primul lacas a fost construit in 1802, era o biserica mica, din zid pana la ferestre iar in sus din
lemn, iar cea de-a doua biserica a fost ridicata in 1828, ctitori fiind negustorii brasoveni din
Ploiesti, motiv pentru care era numita si Biserica Brasovenilor;
nici aceasta constructie nu a rezistat mult deteriorandu-se, astfel ca in anul 1874, s-au impus
masuri urgente de reparatii, dar pe baza documentelor existente s-a ajuns la o singura solutie -
aceea de a construi o noua biserica;
pana in 1874, biserica s-a numit "Sfanta Cuvioasa Paraschiva", dar prin traducerea cuvantului
"paraschevi" din limba greaca, a fost consacrata denumirea de "Sfanta Vineri";
constructia monumentalei biserici a durat cinci ani;
pictura murala in ulei, aplicata in 1880 de catre Gheorghe Tattarescu plaseaza biserica Sfanta
Vineri printre cele mai valoroase din tara.

3.4.24 Biserica Sfintii Voievozi
situata pe strada Stefan Cel Mare nr.23, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
are hramurile "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" si "Sfantul Antonie cel Mare";
parohia isi are numele de la primul hram al bisericii, din anul 1628, fiind al doilea locas de cult,
ca vechime din Ploiesti;
ctitorii bisericii vechi, construita din lemn, au fost macelarii-breasla din Ploiesti - care au ales
hramul Sfintii Ingeri pentru sacrificiile de animale din Ploiesti si imprejurimi;
de la biserica initiala, din lemn se mai pastreaza cei 4 stalpi de stejar pe care se sprijina coloana
cafasului;
cea mai mare parte din icoanele de pe catapeteasma sunt imbracate in armura de argint;
pictura din interior a fost realizata in anul 1983 in tehnica tempera pastrandu-se in pridvor 6
medalioane cu chipurile unor sfinti mucenici din pictura mai veche.

3.4.25 Biserica Sfintii Imparati Ploiesti
situata pe strada I.L.Caragiale nr.9, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
ocupa locul a doua biserici mai vechi, constructia incearca sa imite Manastirea Argesului, are
hramul "Sfintii Constantin si Elena";
biserica impresioneaza prin coloanele puternice de la fatada, prin cele din interior, prin cele
patru turle bine proportionate, cat si prin ornamentare;
picturile impresioneaza prin caracterul lor personal; ansamblul este grandios, tonurile sunt
calde si maiestrit imbinate, culorile armonioase si peisajul bogat, portretele sunt remarcabile,
au plasticitate si expresie, iar temele sunt insufletite de actiune; numarul mare de teme si
figuri zugravite, alcatuiesc o mica enciclopedie crestina, de esenta si spirit ortodox.

3.4.26 Biserica Sfantul Pantelimon
situata pe strada Democratiei nr. 71, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
pe acest loc a existat, din 1760, o biserica din lemn, cu hramul Sfanta Troita, care s-a mentinut
pana in 1936 si de la care se mai pastreaza inca Icoanele Imparatesti;
in 1819 a fost ridicata, alaturi de el, o biserica de zid avand doua hramuri: "Sfanta Troita" si
"Sfantul Pantelimon", fapt atestat de inscriptia in piatra din pridvor;
biserica a fost restaurata in 1860 si pictata in 1863 prin dania credinciosilor, iar in 1910,
degradata grav, biserica a fost demolata si, in 1912 s-a trecut la zidirea actualei biserici cu
hramul "Sfantul Pantelimon";
dupa cutremurul din 1940, in urma caruia s-a prabusit turla mare si o parte din naos si dupa
bombardamentele din 1944, biserica a fost restaurata partial, iar dupa cel din 1977 a fost
restaurata integral.

3.4.27 Biserica Buna Vestire Ploiesti
situata pe strada Plevnei nr. 2, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
este una din cele mai vechi biserici ale orasului;
la finalul secolului al XVlll-lea si in primele decenii ale secolului al XlX-lea, in "Mahalaua Popii
Radului", exista o biserica construita din zid, care a fost daramata ridicandu-se un nou lacas in
1833;
cutremurele si bombardamentele din al doilea razboi mondial au produs multe stricaciuni
bisericii, fiind necesare lucrari de restaurare si consolidare;
in patrimoniul bisericii se gasesc peste 50 de icoane pictate in secolul XIX dintre care cea mai
valoroasa este icoana "Sfintele Mironosite la mormantul Mantuitorului"; printre lucrurile de
pret ale bisericii se gaseste si un potir de argint din anul 1806.

3.4.28 Biserica Sfantul Gheorghe-Vechi
situata pe Blvd. Independentei, nr.4, localitatea Ploiesti, judetul Prahova;
actuala biserica este al treilea locas de inchinare ridicat pe acest loc;
acest locas de inchinaciune devenind neincapator, credinciosii au zidit intre anii 1830-1932 o
noua biserica din caramida, invelita cu sindrila;
pictura, in tehnica fresca si in stil neobizantin, a fost facuta intre anii 1969-1971;
clopotnita are forma ortogonala cu latura de 2 metri si inaltimea pana la acoperis de 13 metri;
originalitatea acestei clopotnite-turn consta in aceasta forma rar intalnita in arhitectura
romaneasca la care se adauga decoratia sa exterioara impartita in doua registre orizontale pe
un soclu inalt, dar si forma cupolei de influenta ruseasca;
teiul de langa casa Parohiala are varsta de peste 150 de ani si este monument al naturii;
marele scriitor Ion Luca Caragiale a invatat clasa I-a primara la scoala ce functiona in casa
bisericii Sfantul Gheorghe Vechi; acestui tei secular i s-a dat denumirea de "Teiul lui Caragiale"
in anul 1962 cu prilejul omagierii geniului satirei romanesti.

3.4.29 Biserica Sfantul Vasile
situata pe Blvd. Republicii nr. 171 din localitatea Ploiesti;
poarta hramul "Sfantul Vasile";
pe locul pe care a fost construita biserica a fost o movila dintr-o padure, care era folosita
pentru executia prin spanzuratoare a osanditilor la moarte, iar apoi, intre 1813-1814 si 1827-
1828, in timpul catastrofalelor epidemii de ciuma, urmate in 1830, de holera, ca locuri de
inhumare a victimilor;
in 1834 s-a construit prima biserica, dar cu timpul, aceasta devenind neincapatoare, s-a impus
reconstruirea alteia, dar si aceasta din urma a fost distrusa de un incendiu.

3.4.30 Biserica Nica Filip
situata in localitatea Valenii de Munte, judetul Prahova;
este inchinata Intrarii in biserica a Maicii Domnului;
construita in stil taranesc romanesc cu acoperisuri in doua ape; in partea de sus a zidului, in
exterior, sub streasina, sunt mai multe medalioane rotunde cu pictura in fresca;
pictura din interior,in stilul lui Tattarascu, a fost extrem de afectata de cutremurul din anul
1977, iar mai tarziu, biserica va fi din nou refacuta.

3.4.31 Biserica Sfantul Nicolae din Breaza
construita in anul 1777, in timpul domniei lui Ioan Alexandru Ipsilante Voievod;
poarta hramul Sfantul Nicolae;
in interior se pot vedea unele carti cu valoare istorica cum ar fi: "Evanghelia greco-romana
Apostol" tiparita in 1760, un "Penticostier" si un "Liturghier" din 1792.

3.4.32 Biserica Filipestii de Padure
situata in localitatea Filipestii de Padure, judetul Prahova;
poarta hramul "Sfintii Trei Ierarhi";
construita in anul 1688 de Doamna Balasa Cantacuzino, iar pictura murala interioara,
valoroasa, a fost realizata de zugravul Parvu Mutu in anul 1692;
expertii au catalogat-o drept "Voronetul sud-estului Munteniei";
undeva, dupa usa ce ascunde scarile spre clopotnita, s-a infatisat pe sine si marele zugrav,
tinand in mana o icoana ce o reprezinta pe Maica Domnului, alaturi de alte doua personaje.

3.4.33 Biserica romano-catolica Sfantul Anton de Padova
situata pe strada Golesti nr.10, localitatea Campina, judetul Prahova;
a fost sfintita in 1906;
poarta hramul Sfantul Anton de Padova;
biserica are o suprafata de 212 mp, este construita in stil romanic, iar zidaria este din piatra,
blocuri de cariera Albesti Muscel, cu ancadramentul usilor si ferestrelor din piatra de la Rusciuk
din Bulgaria.

3.4.34 Biserica Domneasca din Busteni
situata pe strada Fantanii nr. 1 din localitatea Busteni;
ridicata de catre Regele Carol I si Regina Elisabeta;
a fost terminata si tarnosita in data de 8 septembrie 1889, in prezenta Majestatii Sale Regele si a
Altetei Sale Regale Principele Ferdinand, a Inaltului cler si a Ministrilor;
poarta hramul Nasterii Maicii Domnului;
planul cladirii Sfintei Biserici a fost intocmit de arhitectul I.M. Socolescu, avand arhitectura tipica
mai tuturor bisericilor ortodoxe, in forma de cruce;
principala materie prima folosita a fost piatra provenita din masivul Caraiman, iar lucrarile au
fost executate de catre mesteri italieni, sub conducerea antrepenorului Piero Dreossi;
pictura originala a fost executata de pictorul de origine daneza Agnes Exner, cel care a realizat-o
si pe cea din interiorul Manastirii Sinaia; din pacate, aceasta s-a deteriorat si a fost stearsa,
pastrandu-se astazi doar in altar; in anul 1934, biserica a fost repictata in ulei de catre renumitul
pictor bisericesc Gheorghe Belizarie;
tablourile votive din pronaos reprezinta chipurile ctitorilor bisericii: in dreapta, Regele Carol I, in
tinuta de comandant al Armatei Romane, cu chipiul in mana dreapta si cu mana stanga pe
manerul sabiei, iar in partea stanga, Regina Elisabeta, imbracata intr-un superb costum national,
avand o diadema regala pe cap; ambii sunt portretizati in marime naturala;
catapeteasma din lemn sculptat si aurit a fost comandata si lucrata la Viena, fiind considerata la
acea vreme cea mai frumoasa din tara; icoanele celor 12 Sfinti Apostoli aflate pe aceasta sunt
semnate de pictorului Gh. M. Tattarescu;
unice in Romania sunt calota boltei din naos si si cornisele celor patru elemente de structura
realizate din vitralii;
mobilierul din interior are un aspect cu totul deosebit, remarcandu-se aici cele doua jilturi
Regale cu Stema Tarii, cele doua jilturi Princiare, jiltul Arhieresc, stranele, precum si intreaga
ornamentatie executata din lemn de stejar masiv si aurit;
clopotul bisericii are o poveste interesanta: realizat de Emil Wilhelm von Becker, sculptorul Casei
Regale, acesta a batut prima data intr-o bisericuta de pe strada Bateriilor din Bucuresti,
demolata impreuna cu tot cartierul Uranus, la ordinul lui Nicolae Ceausescu, in loc construindu-
se Casa Poporului; singurul care a scapat de lama buldozerelor, clopotul a fost folosit intr-o
biserica din Ardeal, iar dupa cativa ani, nepoata sculptorului l-a adus la Busteni, unde se afla si in
ziua de azi.
3.4.35 Schitul Sfanta Ana
situat la cota 1400, localitatea Sinaia, judetul Prahova;
poarta hramurile: "Sfintii Parinti ioachim si Ana", "Sfantul loanichie cel Mare", "Sfantul Iustin
Martirul si Filosoful";
schit de calugari;
a fost ctitorit in 1453, ca paraclis pentru pustnicii din munti, iar langa pestera in care a stat
ultimul dintre pustnici, s-a inaltat in 1995 un schit in amintirea sihastriei de odinioara;
sfintirea paraclisului schitului s-a facut in anul 2008.

3.4.36 Schitul Lespezi
situat in localitatea Posada, judetul Prahova;
este o constructie din secolul al-XVII-lea, dar atestata ca asezare monahala mult mai devreme;
a fost ctitorit in 1661, de catre Parvul Draghici si Serban Cantacuzino;
edificiul este o imbinare a stilului bizantin cu cel sarbesc, avand forma de trefla si fiind pictat in
interior de renumitul Parvu Mutu Zugravu;
pana la reformele lui Alexandu Ioan Cuza din 1863, privind secularizarea averilor manastiresti,
aici a fost un schit de calugari, iar dupa acestea ctitoria a devenit biserica parohiala.



MESTESUGURI POPULARE TRADITIONALE
http://ziarullumina.ro/reportaj/folclorul-si-mestesugurile-ne-pun-pe-noi-banca-intai

Iulia Goran, judeul Prahova: Sunt meter popular, am venit cu broderii autentice i foarte vechi, din
zona Breaza. n urm cu civa ani am fost selecionat s particip i la Smithsonian Festival la
Washington, mpreun cu 30 de meteri. Acolo, pe lng broderia pe car o fac de obicei, am artat i
modul n care se prepar bucatele tradiionale, mncrurile specific romneti precum borul, tochitura,
cozonacul, poale-n bru, papanai, sarmale, toate acestea fiind i foarte cutate. Aici am venit cu
multe broderii aplicate pe iioare, rochiele, marame, aluri, cmei, unele tradiionale altele modene,
costume populare pentru biei i pentru fetie, cmi de noapte.
Valea Prahovei la Trgul Internaional de Arte i Meteuguri de la Ierusalim
http://adevarul.ro/cultura/arte/targ-international-arte-mestesuguri-ierusalim-valea-prahovei-romania-
1_51f7bacac7b855ff5689d757/index.html

Anca-Mihaela Vitali, Alina-Andreea Moraru i Georgiana Cristina Blescu sunt cele trei artiste
specializate n creaia pieselor de port popular.

Slnic - istorie i specific architectural
http://www.monumenteprahova.ro/date-istorice/slanic-date-istorice
Oraul Slnic Prahova este situat la o altitudine de aproximativ 420 m, n valea prului Slnic. A fost
atestat documentar, ca sat de moneni, n anul 1532.
Oraul apare menionat n registrele vamale ale Braovului n anii 1542 - 1543.
La 22 iunie 1556 voievodul Ptracu cel Bun, printr-un hrisov, semnat la Gherghia, ntrea ocini n Slnic
i alte localiti, lui Dumitru i Lupul, precum i frailor acestora.
Aezarea s-a dezvoltat n principal din veniturile obinute prin extragerea srii.
n privina denumirii, Iorgu Iordan crede c ar proveni din slavul Slaniku = trg de sare, sau slanu = srat,
ceea pare mult mai plauzibil.
Pn n anul 1845, localitatea a fcut parte din plaiul Teleajen, judeul Saac. Dup acest an, Slnicul intr
n componena judeului Prahova.
La sfritul secolului al XIX-lea era comun urban i fcea parte din plaiul Vrbilu.
Istoria urbei este strns legat de exploatarea Srii. n anul 1685, Mihail Cantacuzino a cumprat de la
moneni, ntreaga moie a Slnicului. Acesta o va dona Mnstirii Colea, iar apoi va intra n
administrarea Eforiei Spitalelor Civile.
Prima hotrnicie (plan de moie) a Slnicului dateaz din anul 1792, iar primul plan al trgului a fost
realizat n anul 1844.
La 1838 trgul era mprit n patru mahalale i anume: Prjani, Maica Precist, Sf. Gheorghe i Groani
sau Sf. Ioan.
Este posibil ca aezarea s fi fost afectat de ncercrile repetate ale administraiei ruseti de aliniere a
caselor, n perioada 1820 - 1840, dup regulile stabilite prin Regulamentul Organic.
***
Ansamblul zonelor de locuit, al sistemului rutier i al terenurilor agricole, gruparea ctunelor care se
integreaz organic formelor de relief, interferndu-se cu zona livezilor i a suprafeelor mpdurite,
constituie poate cel mai important avuie cultural a localitii.
Configuraia structurilor sociale rurale, avnd la baz proprietatea moneneasc devlma asupra
pmntului, a modelat teritoriul localitii printr-o alternan organic a zonelor construite cu cele
plantate i naturale.
Localitile componente ale Slnicului au aparinut unui sistem social rural monenesc.
Un element important al specificului local l reprezint configuraia gospodriilor tradiionale.
Locuinele sunt de regul dispuse n interiorul lotului i sunt orientate, n cele mai multe cazuri, spre sud.
Strada nu are importan evident n organizarea volumetric a gospodriei, cldirile fiind retrase de la
strad.
Aceast independen a organizrii gospodreti, n raport cu strada, este evident n cazul
gospodriilor vechi cu loturi de teren mari.
Cnd loturile sunt mai reduse, prin ndesirea gospodriilor, caracterul afnat al aezrii originare s-a
diluat, dar trama stradal i modul de amplasare (retras) a locuinelor n cadrul ctunelor s-au
meninut.
innd cont de aceste constatri rezult c structura aezrii: trama stradal, plantaiile, zonele naturale
care interfereaz cu zonele construite, reprezint cea mai important component a patrimoniului
istoric i peisagistic al oraului Slnic.
Ctunele Slnic, Prjani i Groani, care astzi sunt parte component a urbei, au o tram stradal
dezvoltat organic ce delimiteaz suprafee consistente de teren cu gospodriile dispuse perimetral i
loturile agricole situate la mijloc, constituind o reminiscen valoroas a tipului de aezare moneneasc.
Chiar dac ncepnd cu mijlocul secolului al XVII - lea satele i pierd autonomia, configuraia specific
aezrilor moneneti de deal se pstreaz.
Aceste sate reprezint o microzon caracterizat printr-un facies cultural specific tipului de proprietate
funciar moneneasc. Organizarea are la origine statutul moneanului de proprietar funciar devlma.
Principiile de distribuire a suprafeelor urmresc un mod echitabil de repartizare.
Dispunerea cldirilor n cadrul gospodriei urmrete punerea n valoare a edificiilor, orientarea
favorabil spre punctele cardinale i spre peisajul nconjurtor - cldirile de locuit ne fiind aliniate la
strad sau amplasate la trotuar, fiind dispuse n adncimea lotului.
Existena unor loturi neconstruite ritmeaz zonele curi construcii conferind varietate i dinamism
imaginii stradale.
Oraul Slnic include i zone unde aezarea s-a dezvoltat pe laturile drumului principal, ntr-o etap mai
recent. Loturile lungi, niruite n lungul drumului judeean, fac dovada originii clceti a acestei zone,
constituite prin lotizare.
Fronturile compacte i orientarea gospodriilor i a cldirilor de locuit spre strad exprim clar existena
i aciunea unei voine ordonatoare exterioare comunitii steti originare. Terenurile cu livezi i mici
loturi agricole situate n spatele suprafeelor curi construcii, accentueaz ideea de origine impus.
Prin prevederile Regulamentului Organic i Legii Comunale sa ajuns la constituirea n ora a unor zone cu
caracter ordonat.
***
n ce privete specificul arhitecturii tradiionale n Slnic putem face cteva constatri i aprecieri.
n ora s-au pstrat locuine i prvlii edificate pe baza unor modele vechi de cldiri de locuit specifice
arealului prahovean (cteva dintre ele sunt declarate astzi monumente istorice de arhitectur).
Ridicat peste un beci cu pereii din zidrie de bolovani de ru, parterul era realizat fie din brne de lemn
dispuse orizontal, fie pe schelet de lemn i panouri din mpletitur de nuiele lipite cu lut. Acoperiul avea
de regul pante i nvelitoare din indril. Cldirile din aceast categorie aveau prispe i uneori foioare.
Unul dintre edificiile cele mai valoroase din ora, dar i din jude, l reprezint Casa Cmriei (fostul
sediu al administraiei salinelor la sfritul secolului al XVIII - lea i nceputul secolului al XIX-lea).
Cldirea este amplasat n zona central a localitii, lng biseric, avnd intrarea principal pe faada
de vest.
Nivelul de locuire este ridicat peste un parter cu ziduri din bolovani de ru i liant de pmnt galben,
care ocup toat suprafaa construit. Aceast ncpere de la parter avea rol de depozitare. Accesul la
nivelul de locuire, aflat la etaj, se fcea printr-un foior la care se ajungea pe o scar de lemn. Din foior
se intra n tinda casei care avea, spre sud, dou camere de locuit (o buctrie i o camer de curat), iar
pe latura de nord i spre faada posterioar o alt ncpere n care probabil funciona cancelaria salinei.
Pe faada posterioar (devenit azi faad principal prin trasarea actualei strzi 23 August), este
amplasat o prisp spaioas, ce se dezvolt pe limea tindei i a cancelariei. Acoperiul cldirii este
realizat n patru pante, fiind nvelit cu i.
Structura pereilor etajului este realizat pe schelet de lemn fasonat prin cioplire manual, iar nchiderile
sunt executate din mpletitur de nuiele lipite cu pmnt galben i adaosuri vegetale. Sistemul
constructiv a fost meninut i restaurarea edificiului, el reprezentnd un element valoros al tehnologiei
steti tradiionale.
Pe lng cldirile de factur rneasc n Slnic, n secolele XIX i XX, apar cldiri ce i au modele fie n
Transilvania, fie n modele vremii, ne referim aici la cldirile de influen romantic specifice staiunilor
balneare.
Prezena stilului neoclasic n arhitectura localitii de la sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului
XX este legat de aspiraiile sale urbane.
Aceste cldiri sunt prin funcionalitate, simplitate i expresivitate, exemple valoroase ale arhitecturii de
trg.
Influenele romantice au conturat i un repertoriu decorativ caracterizat prin prezena ornamentelor de
lemn traforat (capiteluri de stlpi, frontoane, grinzi i parapete de prispe i foioare .a.).
O alt etap important n edificarea localitii o constituie apariia, n primele decenii ale secolului al
XX-lea, a cldirilor ridicate n stil neoromnesc. Sunt cldiri de factur oreneasc, locuine dezvoltate
cu parter i etaj, la care elementele de arhitectur neoromneasc se mai mpletesc nc cu cele
datorate formei autohtone ale curentului Arta 1900 sau chiar a celor neoclasice, sau cldiri cu caracter
rural la care influenele neoromneti se fac simite prin prispe cu arcaturi trilobate.
Dup aceast descriere succint a grupelor de cldiri cu arhitectur valoroas, rezult c: zestrea
edilitar a oraului Slnic pstreaz nc edificii aparinnd celor mai vechi modele de cldiri din arealul
prahovean i edificii la care s-a fcut simit prezena stilurilor: Neoclasic, Romantic, Arta 1900,
neoromnesc .a.
Toate edificiile purttoare de repere arhitecturale (volumetrice, planimetrice, structurale) au o
importan major n pstrarea specificului arhitectural i ambiental al localitii.


Arh. Liana Dobrinescu
Evoluia ocupaiilor populaiei. Ocupaii tradiionale persistente
http://www.monumenteprahova.ro/date-istorice/valenii-de-munte-date-istorice
Aplicarea Regulamentului Organic n ara Romneasc a nsemnat realizarea primului recensmnt al
populaiei. Foarte important pentru primele etape ale evoluiei acestei aezri ar fi identificarea ct mai
timpurie a unor ocupaii care ar putea sugera o desprindere de statutul unei aezri rurale. Din pcate,
primele documente care indic existena unor ocupaii ale populaiei altele dect cele agricole, provin
abia din secolul al XVIII-lea, spre sfritul acestei perioade. Acest aspect ar putea fixa n timp momentul
nsuirii caracterului semiurban al acestei aezri.
Unul dintre cele mai complete documente privitoare la ocupaiile populaiei este catagrafia populaiei
de la nceputul secolului al XIX-lea.
n catagrafia populaiei ntocmit n anul 1838 pentru Trgul Vlenilor au fost nregistrate 411 familii.
Din punct de vedere al ocupaiilor, acest document prezint pentru Vleni un mozaic de ocupaii, aspect
ce difereniaz o aezare cu caracter semiurban (trg), de una steasc. Dintre aceste ocupaii le
amintim pe cele legate de creterea animalelor i prelucrarea pieilor de animale/produse animale
bcani, cojocari, cizmari, spunari, tbcari, mcelari. De altfel, existena unei mahalale a Tabacilor,
situat, la 1856, la nord de aezarea propriu-zis. Printre ocupaii mai remarcm, muncitori agricoli,
cruai, dulgheri, zidari, tmplari, zugravi, negutori, rotari, brbieri, povarnagii (zona de deal cu livezi
de fn), brutari, croitori, boiangii etc.

Sfritul secolului al XIX-lea, a surprins o scdere a comerului. Se comercializau produse de bcnie,
braovenie i buturi. Populaia se ridica la 3000 de locuitori.
Prelucrarea produselor pomicole a constituit o caracteristic a acestei aezri. Din pcate, fabrica de
astfel de produse a fost nchis la scurt timp dup 1989 i trasformat ntr-una modern dar fr nici o
legtur cu specificul acestei zone.
Fabrica Sticloval, care funcina la nceputul secolului al XX-lea continu s funcioneze i azi.

OBICEIURI SI TRADITII
Traditii si obiceiuri - Traditii religioase
http://www.primariaciorani.ro/traditi.html
Sarbatorile religioase erau in trecut motive de a nu lucra, pentru a se capta astfel bunavointa unui sfant
de a carui manie sau razbunare se temea persoana respectiva.
Se scrie ca mai ales la tara se tineau 96 de sarbatori cu date fixe, 34 sarbatori cu date mobile, cele 52 de
duminici din an, 12 vineri din post, plus martea si joia din Postul Pastelui. Totalul zilelor in care nu se
lucra deloc sau se lucra partial era de 196, ramanand astfel 169 de zile integral lucratoare.

Obiceiurile de la marile sarbatori de peste an, Craciunul si Pastele, sunt si ele comune cu cele din restul
tarii. De Craciun, copiii umbla in grupuri pe la casele oamenilor pentru a-i colinda si a primi dulciuri,
fructe si bani.

In noaptea de Paste, la biserica, se sfintesc cozonacii facuti in diferite forme. n dimineata zilei de Paste,
copiii se spala pe fata cu apa proaspata de la fantana in care s-au pus un ou rosu si fire de iarba verde.

Craciunul (25 decembrie): pana in secolul XIX, romanii au sarbatorit Anul Nou in ziua de Craciun. Pentru
ca aceasta avea o importanta atat de mare, Biserica a suprapus acestei date sarbatoarea Nasterii
Domnului. Aceasta se sarbatorea pe 6 ianuarie, aceasta data fiind doar o Nastere spirituala prin botez.

Craciunul este un zeu solar intalnit la popoarele indo-europene, specific teritoriului locuit de catre geto-
daci. Acest zeu era intruchipat de Saturn la romani si de Mithra la persani.
Denumirea de mos reprezinta varsta zeului la sfarsitul anului calendaristic, care trebuie sa moara si sa
reinvie anul urmator.

Perioada sarbatorilor de iarna este impartita in doua: intre Ignat (20 decembrie) si Craciun (25
decembrie) era perioada nefasta; atunci se deschideau mormintele, iar sufletele mortilor circulau printre
vii. De Ignat se sacrifica porcul, substitutul unei divinitati preistorice. Acum sunt tolerate abaterile de la
normele sociale; acestea amintesc de saturnaliile romane.
Mos Craciun nu tine de traditiile populare romanesti, ci este un imprumut apusean tarziu, atestat la noi
prin secolul al XIX-lea. Traditia crestina spune despre Craciun ca era proprietarul salasului unde Fecioara
Maria l-a nascut pe Pruncul Iisus, iar sotia lui, Craciuneasa, a ajutat-o la nastere.

In aceasta zi, painea se asaza sub masa pentru noroc, iar sub fata de masa se pune pleava de grau,
pentru belsug. Impotriva deochiului sau a farmecelor, in cele patru colturi ale mesei se pun seminte de
mac sau usturoi. Traditia spune ca, de Craciun, se deschide cerul, iar cei care sunt buni il vad pe
Dumnezeu stand la masa cu sfintii si ingerii.

Sfantul Nicolae (6 decembrie): dupa traditia populara, prima zi de iarna; Sfantul Nicolae este un mos
care aduce zapada scuturandu-si barba. La romani, Sfantul Nicolae este un batran care aduce copiilor
daruri daca acestia au fost cuminti sau nuieluse daca au facut nazbatii sau au fost neastamparati. In
traditia populara romaneasca, Sfantului Nicolae ii sunt atribuite calitati sporite, fiind unul dintre sfintii
cei mai de vaza alaturi de Dumnezeu, cel care se plimba cu acesta pe pamant in timpurile primordiale si
nu numai.

Ajunul Craciunului
Pe 24 decembrie este Ajunul Craciunului, iar obiceiurile specifice acestei zile sunt de natura religioasa.
Din dimineata acestei zile pana spre miezul noptii, cete de copii intre cinci si paisprezece ani merg cu "
Mos Ajunul" - text augural scurt care anunta venirea colindatorilor. Tot in aceasta noapte, Mos Craciun
vine la copii si le pune cadouri sub brad. Desi nimeni nu stie cu siguranta cum ajunge Mosul in casele
oamenilor, toate povestile isi pastreaza nota de mister. Unii copii cred ca intra pe fereastra, altii cred ca
un betigas fermecat il ajuta sa se faca mic si sa patrunda prin gaura cheii, iar altii considera ca Mosul
vine pe hornul casei.

Nasterea si nunta

Comuna Ciorani este o localitate in care se mai pastreaza in mare parte obiceiurile traditionale din
momentele esentiale ale vietii, cum sunt nasterea sau nunta.

Botezul este cel care incununeaza nasterea. Imediat dupa nastere se realizeaza o serie de practici pentru
a inlatura fortele malefice. Se pune un fir de ata rosie in tocul usii cu care este mai apoi legat copilul la
mana, ca sa nu se deoache. In prima baie a copilului se pun un ban de argint si busuioc pentru
purificarea apei. La botez, nasii trebuie sa pregateasca panza de mir - pe care se asaza copilul dupa ce
este botezat si miruit; i se aduc in dar obiecte de imbracaminte.
Un obicei foarte interesant era acela al schimbarii numelui. Atunci cand copilul era bolnav si nu mai avea
scapare, femeile opreau o persoana de pe drum careia i se dadea copilul pe geam impreuna cu o
lumanare. Persoana straina ii schimba numele si ii dadea mamei copilul pe usa. Dupa aceasta, copilul era
strigat cu numele schimbat pentru a nu mai fi recunoscut de boala.
La un an are loc taiatul motului urmat de o mica petrecere. Pe o tava se pun diferite obiecte: inel, creion,
cleste, cui, ata etc. care se ofera copilului. In functie de obiectul ales de copil, i se poate prevedea
viitoarea meserie.

Nunta: ca si celelalte obiceiuri si cele de nunta s-au modernizat, se mai pastreaza insa o parte dintre ele
in forma simplificata. Cateva dintre obiceiurile de nunta din Ciorani se gasesc si in majoritatea celorlalte
zone etnografice din Romania.
In momentul logodnei, viitorii miri si familiile lor stabilesc data nuntii, nasii, domnisoara si cavalerul de
onoare. In ziua nuntii, domnisoara de onoare vine acasa la mireasa, iar cavalerul de onoare se duce
acasa la mire. In timp ce este impodobita, mireasa trebuie sa planga. Daca acest lucru nu se intampla, o
femeie in varsta ii aduce o ceapa zdrobita pentru a-i produce lacrimi.
Mirele vine acasa la mireasa sa o ia, dar in momentul in care ajunge aici, usile sunt inchise, iar familia
miresei refuza sa deschida. Dupa ce se tocmesc, usa se deschide, iar mirele poate sa-si ia mireasa.

In unele locuri se mai tine un obicei stravechi: iertaciunea; amandoi mirii stau cu fata spre rasarit,
mireasa sta in genunchi pe o perna si un covor, iar mirele sta in picioare cu mana stanga pe umarul
miresei. Mireasa sta pe o perna pentru ca viata ei sa fie usoara si placuta ca perna cea moale.
La biserica, cand li se pun verighetele, mirele si mireasa vor sa se calce pe picior, crezand ca in acest fel
vor avea suprematia in casnicie.
Dupa petrecere, mireasa cu mai multe femei se retrag intr-o camera unde acesteia i se schimba
imbracamintea si este imbrobodita, insemnele de mireasa sunt date unei fete care urmeaza sa se
casatoreasca.

A doua zi dupa nunta, luni dimineata, dupa rasaritul soarelui, mirii impreuna cu familia, nasii si nuntasii
se duc la o fantana de la rascruce de drumuri, scot o galeata de apa si o varsa catre rasarit.


Scene emotionale pentru rude sunt momentele "iertarii" - cand mireasa si ginerele le cer parintilor
iertare pentru greselile din trecut. Cel mai interesant ritual: cel al stergerii obrajilor ginerelui si miresei
de catre soacra. Fiind prima data cand vine acasa la soacra, gesturile pot fi considerate ca un ritual de
acceptare a miresei in noua casa .

Dupa nunta, intrarea tinerei femei in randul celor casatorite implica adevarate credinte si practici, ca
taierea unui lemn printr-o lovitura cu un topor (pentru a naste usor) sau torsul lanii (pentru a fi o gazda
buna).

BABELE

1 martie: baba de primavara (baba semanatului)
2 martie: baba de vara (baba muncii de vara)
3 martie: baba de toamna (baba culesului) Cum vor fi cele 3 zile, asa vor fi si cele trei anotimpuri.

MACINICII

9 martie: mucenici
Cum e vremea in 9 martie, asa va fi timp de 40 de zile.
Daca in ziua de Mucenici va ingheta si va fi frig, este semn ca iarna va continua pana in ziua de Sfantul
Gheorghe (23 Aprilie).

1. Spirite ale mosilor si stramosilor in Calendarul Popular care au preluat numele si data de celebrare ale
celor 40 de Sfinti Mucenici (9 martie) din Calendarul Bisericesc, jertfiti pentru credinta lor in Cetatea
Sevastiei. Jertfele si sacrificiile umane savarsite in vremurile preistorice in ziua Anului Nou agrar sunt
amintite astazi de figurinele antropomorfe din aluat fiert sau copt in ziua de Macinici si mancate
sacramental;

2. Figurine antropomorfe modelate din aluat, unse cu miere si nuca, mancate sacramental la inceput de
An Agrar, sinonime cu Brados, Sfinti;

3. Aluat modelat in forma de opt (8) sau cerc, fiert in apa indulcita cu miere si cu adaos de miez de nuca
in ziua de Macinici. Forma cifrei opt, reprezentare plastica a zeului antropomorf si a colaceilor,
reprezentare a zeitei geomorfe, sunt supravietuiri ale jertfelor umane care marcau, prin substitutie,
moartea si renasterea zeului adorat al Anului Nou Agrar. Ca aliment ritual, Macinicii, sinonimi cu Bradosii
si Sfintii, se impart si sunt mancati in fiecare an in ziua de 9 Martie .

MRIORUL, TRADIII I OBICEIURI
http://www.observatorulph.ro/monden/mriorul-tradiii-i-obiceiuri
Ziua de 1 Martie, Martisorul, dupa calendarul vechi, era considerata ca inceputul unui Nou An,
sarbatoarea venirii primaverii.
Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine,
sanatate, dragoste si bucurie si se sarbatoreste din timpul romanilor, cand se sarbatorea ca zeul Marte,
zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii.

Martisorul era format dintr-un fir rosu si unul alb, de care se atarnau monede de aur sau argint.
Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb, culoarea alba,
conferita de limpezimea apelor, de albul norilor era specificaintelepciunii barbatului. Fetele il purtau
timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana ce inflorea primul
pom (de obicei, pana la sfarsitul lunii martie). Dupa aceea, cu snurul legau o creanga pomului, iar cu
banul respectiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.

Ziua scoaterii martisorului era marcata de o petrecere numita bautul martisorului.

Cu trecerea timpului, de snurul rosu-alb s-au legat monede de argint si de aur.

In ziua de astazi, de acest snur se atarna obiecte artizanale, intruchipand diferite animale, flori, litere
etc. Unele legende populare spun ca martisorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche zeitate
agrara, care in varsta moare si apoi renaste la echinoctiul de primavara.

Martisorul este numita si funia anului, care se spune ca aduna laolalta saptamanile si lunile in cele
doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor.
Impletirea alb-rosie a snurului se regaseste in steagul calusarilor, la bradul de nunta, la podoabele junilor
si in multe alte obiceiuri stravechi. Impletirea celor doua culori simbolizeaza regenerarea vietii.
Rostul snurului era ca, prin impletirea celor doua fire ce simbolizeaza unitatea contrariilor (lumina-
intuneric, caldura-frig, iarna-vara), sa se aduca sanatate si paza de boli. Cele doua culori impletite mai
simbolizeaza si dragostea si ura, viata si moartea, binele si raul.

Sarbatoarea traditionala de 1 Martie a devenit cu timpul un prilej de omagiere a sexului frumos.

Scopul purtarii Martisorului este sa-ti apropii soarele. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ti-l faci
binevoitor sa-ti dea ce-i sta in putere, frumusete, veselie si sanatate, cinste si iubire. Daruind un un
martisor este ca si cum ai darui o farama de soare.

Un obicei de la sate este ca taranii sa puna copiilor martisoare ca sa fie curati ca argintul si sa nu-i
scuture frigurile, iar fetele zic ca-l poarta ca sa nu le arda soarele si cine nu le poarta are sa se ofileasca.
Poporul mai stie ca martisorul trebuie purtat ca lucru sfant, nu ca pe o podoaba ori ca jucarie.

Ca sa se respectam traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se
poarta de la 1 martie pana cand se arata semnele de biruinta ale primaverii: pina se aude cucul cantand,
pana infloresc ciresii ori trandafirii, pana vin berzele sau randunelele. Dupa, martisorul nu se arunca, ci
se leaga de un trandafir sau de un pom inflorit, ca sa ne aduca noroc.
Articolul complet pe codrosu.ro
COSTUM POPULAR
http://www.ziarulprahova.ro/stiri/cultura/62720/in-privinta-zestrei-folclorice-prahovenii-nu-au-motive-
sa-i-invidieze-pe-maramureseni

Perinita" s-a nascut in zona comunei Batrani
Chiar daca traditiile altor zone cum este Maramuresul sunt mai cunoscute in tara si in strainatate,
Prahova ramane un judet cu o zestre culturala foarte bogata. Celor care doresc sa cunoasca indeaproape
folclorul din aceasta zona li se dezvaluie o lume realmente fascinanta. De ce sunt traditiile din
Maramures mai "vizibile" decat ale noastre si care sunt obiceiurile specifice Prahovei am aflat stand de
vorba cu Constantin Manolache, directorul Centrului Judetean de Cultura Prahova. De la bun inceput,
acesta ne-a precizat ca prahovenii nu au motive sa fie invidiosi pe maramureseni, localitatile noastre
pastrand, inca, o variata gama de obiceiuri, dansuri si cantece transmise de-a lungul secolelor, dar si
costume spectaculoase. El a mentionat insa ca "intotdeauna cei aflati aproape de granita tarii sunt mai
conservatori in ceea ce priveste traditiile, deoarece se afla departe de marile centre culturale, unde
procesul de modernizare este mai accentuat. Asa se intampla cu Prahova, aflata langa Capitala. Noi
pastram traditiile, dar suntem mai deschisi evolutiilor culturale si economice", ne-a precizat acesta. Ceea
ce poate putini cunosc, in privinta folclorului prahovean, este, de exemplu, faptul ca judetul are
specific nu unul, ci trei costume populare. "Cel specific Vaii Prahovei este compus din marama, ie cu
broderie rosie, brau si fota in pliuri largi, in culorile rosu si negru. La barbati, costumul este format din
camasa - cu gulerul, marginile din zona pieptului si manecile cu broderii rosii - si fusta alba. Al doilea
costum este cel purtat pe Valea Teleajenului. In mare parte se aseamana cu primul, dar are mai multe
culori, fiind incluse si galbenul, albastrul deschis, verdele deschis. Costumul barbatesc are broderia mai
simpla, iar culorile predominante sunt alb si galben. Costumul de pe Valea Doftanei este influentat de
cele din Brasov, Sibiu, Fagaras. Predomina culoarea neagra atat la fota, cat si in broderiile de pe
camasile feminine si barbatesti, iar vesta purtata atat de femei, cat si de catre barbati - este neagra",
ne-a mai precizat Constantin Manolache.

* Dansuri unicat
Traditiile pastrate in judet sunt numeroase. Daca ne referim fie numai la dansurile populare, exista mai
multe elemente interesante cu care prahovenii se pot mandri. De exemplu, binecunoscuta "Perinita" a
aparut in judetul nostru, mai exact in zona actualei comune Batrani, ne-a precizat Constantin
Manolache. Initial era un dans de nunta, prin intermediul caruia mireasa isi prezenta zestrea. "Perinita"
a fost preluata, apoi, de romanii din toate zonele tarii, iar in prezent este intalnita nu numai la nunti, ci si
la alte petreceri. Alte dansuri aparute pe pamant prahovean sunt : "Ca la Breaza" preluat de multe
zone ale tarii, dar regasindu-se mai ales in Muntenia, "Dangadaua" - care nu se gaseste decat la Stefesti,
"Oita", "Itele", "Ploicica", "Floricica" practicate in Starchiojd, Batrani, Posesti, Cerasu, Drajna;
"Ruseasca" o varianta a cazaciocului cunoscuta in multe zone prahovene si altele. In judet exista si
numeroase variante ale dansului "Braul", una dintre acestea, "Pambraul", intalnindu-se doar la Secaria si
in satele Tesila si Traisteni. La Bertea, sunt practicate dansul "Berteanca", precum si alte 24 de dansuri
traditionale intalnite la nunti. Potrivit traditiei, cel care rezista la acest "maraton" de dansuri, primeste
drept premiu o cofa plina cu rachiu. Lor li se adauga multe alte dansuri transmise din generatie in
generatie. Zestrea culturala a Prahovei este foarte bogata si in privinta obiceiurilor de iarna. Pe langa
Plugusor, Plugul Mare, Sorcova, Buhaiul, Steaua, mai sunt pastrate si cele care alcatuiesc teatrul popular
de Anul Nou adica scenetele - insotite adesea si de dansuri - precum: Mosul si Baba, Brezaia, Capra,
Capra si ursul, Cerbul, Banta (banda) lui Bujor si Haiducii ( ultimele doua fac parte din asa numitul
"Teatru haiducesc"). "Scenetele sunt intalnite in special pe Valea Prahovei si Valea Teleajenului. Teatrul
haiducesc era des practicat in perioada interbelica, in zona Teleajenului. Potrivit unei alte traditii, in ziua
de Anul Nou colindatorii merg din casa in casa si fac urari gazdelor "cu grauletul", adica avand in mana
graul pus sa creasca de Sfantul Andrei", ne-a mai precizat directorul Centrului Judetean de Cultura.
Ana-Maria MAXIM
Portul popular- Valea Doftanei
http://www.valeadoftanei.ro/portul-popular.html

Portul popular, care a corespuns o indelungata vreme cerintelor uzuale, a fost folosit uneori si drept
uniforma pentru elevii scolilor rurale. Portul ce era cunoscut in Valea Doftanei cuprinde elemente
esentiale ale costumului nostru national, caracteristic in unitatea lui, cu toate particularitatile firesti de
ordin local. Pe cap, barbatul poarta caciula (tuguiata, sau "retezata"), sau palarie, in functie de anotimp.
Bustul era imbracat cu o camasa alba, inchisa la gat si uneori impodobita cu broderii la guler si mansete -
dar mai ales poalele cutate ce se purtau pe din afara. Pe camasa, in vreme racoroasa se imbraca o vesta:
cand era tesuta de lana, se numea laibairica - iar cojocului fara maneci si incheiat pe o latura i se punea
un pieptar. Peste acesta se purta un fel de sacou gros, numit zabun. Iarna, drept palton se imbraca o
haina lunga si groasa, cu gaitan si inchisa la culoare, numita gheba. In locul pantalonilor, satenii au
imbracat o vreme indelungata cioarecii, de culoare alba, peste care incingeau braul, iar pe deasupra o
cingatoare lata din piele, numita chimir. In buzunarele chimirului se purtau obiecte de uz curent, intre
care amnarul, cremenea si iasca de aprins focul. De regula, satenii nu posedau intreaga gama a
obiectelor de imbracaminte mentionate, ci numai strictul necesar. Opincile purtate in picioare se lucrau
din piele. Portul popular al femeilor este si el plin de originalitate ca model, croiala. Se avea in vedere
utilitatea lui, dar totodata si aspectul estetic. Pe cand fetele nemaritate obisnuiau sa umble vara cu
capul descoperit, sau legate numai cu basma ("carpa"), cele casatorite isi impun restrictii. Acestea din
urma isi acopereau parul cu baris, peste care se aseza basmaua. Ele poarta iia cu maneci lungi, sau nimai
pana la cot, ale carei mansete si ciupagele de la umeri sunt impodobite cu "rauri" cusuti in matase
neagra ( pentru cele varstnice), sau rosie (la cele tinere). Ele se incing cu un brau rosu din lana. Iarna
femeile imbracau o bunda sau cojoc, impodobite la maneci, pe piept si la gat cu pielicele colorate. Mult
timp, in imbracamintea femeiasca din Tesila si imprejurimi intra fota - plisata sau nu - cu alesaturi in fora
dungata orizontal la poale, sau vertical. La Traisteni, fota era larga incutata de jur imprejur si cu o
singura banda rosie la marginea de jos. In picioaRe, femeile purtau obiele - ciorapi - si opinci.
















http://www.romanianmuseum.com/Romania/PrahovaFata.jpg
http://www.romanianmuseum.com/Romania/PrahovaOm.jpg


LEGENDE POVESTI SI MITURI
LEGENDE DIN PRAHOVA
http://promovamprahova.ro/category/legende-din-prahova/
Reeaua secret de tuneluri i Triunghiul de aur al Daciei
De ani de zile circul ipoteza existenei unei reele de galerii subterane n interiorul Bucegilor. Unii spun
c ar fi o reea care comunic pe sub pmnt cu piramidele din Egipt, alii cred c acolo se ascund baze
secrete pe care nimeni nu ar trebui s le cunoasc, iar alii merg chiar pn ntr-acolo nct susin c ar fi
o reea construit de civilizaii extraterestre care monitorizeaz atent tot ce se ntmpl pe pmnt.
Despre aceste tuneluri, a cror existen este amplu dezbtut, dar nu a fost confirmat, se spune c nu
ar exista doar sub munii Bucegi, ci n ntregul arc carpatic, iar de ele se leag mai multe legende.
n vremea dacilor se spune c acestea erau cunoscute doar de preoi i de cteva cpetenii. Tunelurile
aveau fie un rol strategic, fie ascundeau tezaurul neamului, iar secretul reelei subterane din Bucegi a
ajuns doar la cei care aveau menirea de a-l proteja.
Anumite msurtori au artat c exist dou tuneluri care traverseaz munii din zona masivului Bucegi
pn n apropiere de Petera Urilor, din Carpaii Occidentali. Se spune, de asemenea, c exist galerii
care comunic prin munte cu Retezatul i Rarul (masivul Ceahlu), pe ale cror vrfuri ar fi fost, la fel ca
pe Vrful Omu, sanctuare care formau Triunghiul de aur al Daciei.
Cei care s-au ocupat cu msurtorile n Bucegi dar i n celelalte masive din Carpai au ntocmit o posibil
hart a reelei subterane din munii notri i au constatat cu uimire c tunelurile nu sunt dispuse haotic,
ci formeaz conturul unui lup imens, cu gura cscat, al crui cap este n Munii Apuseni, iar coada
coboar pn aproape de Pietroia, judeul Dmbovia. Aceast constatare duce cu gndul la steagul de
lupt al dacilor, un arpe cu cap de lup, i la faptul c lupul simboliza n credina dacic inteligen,
dreptate i nesupunere dar i, potrivit legendei, un ajutor i un protector n momente grele.
sursa: romaniatv.net
Monica BOSTAN (52
Legenda Iuliei Hadeu
Un copil Iulia Hasdeu. Un copil de geniu Un tata Bogdan Petriceicu Hasdeu. Un tata care a iubit prea
mult, dincolo de puterea ratiunii si a cunosterii, indraznind sa infrunte un destin care a luat de langa el
cea mai pretioasa comoara a sa: Iulia Hasdeu. O legatura spirituala care invinge moartea si incearca sa
ne demonstreze ca dincolo de moarte exista viata, suflete care isi accepta soarta. Am avea nevoie de
carti intregi pentru a descrie viata, opera, cunostintele si contributia imensa pe care Bogdan Petriceicu
Hasdeu, -mare istoric si filolog roman, o mare personalitate, a adus-o fondului cultural romanesc prin
activitatile sale diversificate din mai multe domenii. Am avea nevoie de alte cateva carti pentru a descrie
legatura speciala care se afla intre acest tata si fiica sa, legatura consolidata inca din timpul vietii si
continuata dupa ea. Sa ma iertati daca indraznesc sa ma rezum doar la cateva pagini.
Destinul Iuliei nu a fost sa fie insa unul obisnuit, iar personalitatea sa deloc obisnuita, ci extraordinara.
Iulia avea in ea suflul geniului, iar mintea sa era cu adevarat sclipitoare. Cum ai putea sa spui altfel
despre un copil care la varsta de 2 ani si jumatate se familiariza cu alfabetul, care la 4 ani stia sa aseze
cuvintele pe foaie si nu doar in limba romana, ci si in franceza si germana, care la 8 ani absolvea scoala
primara si in scurt timp debuta si literar, la 11 absolvea gimnaziul Sf Sava si urma concomitant cursurile
conservatorului muzical din Bucuresti, la 16 ani, lucru cu adevarat extraordinar pentru acea perioada,
paseste pe taramurile Frantei ca studenta a celebrei universitati din Sorbona unde uimeste cu talentul si
inteligenta sa? Se spune chiar ca Alexandru Macedonski venit in vizita in casa lui B.P. Hasdeu a ramas
uimit de inteligenta, memoria si precocitatea copilei. Vazand fetita, pe atunci in varsta de numai 4 ani,
poetul a intrebat-o amical daca stie versuri, iar fetita, curajoasa, nu i-a raspuns, ci l-a intrebat la randul
sau: Dar tu?. Poetul i-a recitat atunci una din poeziile sale pe care micuta Iulia a ascultat-o cu atentie,
dupa care a plecat intr-o alta camera. S-a intors in scurt timp si a recitat poetului, cuvant cu cuvant,
poezia pe care o auzise cu putin timp inainte pentru prima oara.
In Franta, ca si studenta, la indemnul parintilor, Iulia studiaza intens limbile clasice, se cufunda in
invatamintele istoriei si ale filozofiei, tine expuneri si prelegeri remarcabile din istoria universala,
continuand in acelasi timp sa scrie, sa picteze, sa nasca versuri si proza de multe ori sub pseudonimul de
pseudonimul Camille Armand. Veti spune poate dar unde este tineretea? Unde este copilaria? Unde
este exuberanta de a trai? Unde este nebunia varstei? Inconstienta? Imaturitatea? Dar Iulia studiaza cu
o frenezie iesita din comun si pune in studiu toata intensitatea si puterea caracterului sau. Iulia s-a
refugiat in magia cititului si a lecturilor, iar jurnalul si scrierile sale pe care le semna uneori sub numele
de Camille Armand dezvaluie un suflet in care musteste dorul de viata si iubirea mult, poate prea mult
chiar Departe de tatal sau, Iulia (a plecat in Franta doar cu mama sa) comunica mult si des prin
intermediul scrisorilor.
Ea nu a cunoscut la drept vorbind nici dragostea materna, nici dragostea frateasca; a fost lipsita de
afectiunea unui sot, a unui frate sau a unui copil; ea a dat tot ce a avut ca dragoste studiului si acolo a
cautat afectiunea pe care nu o gasisein alta parte. A avut prea multa iubire in inima () Ce chin
infiorator. Sa te simti facuta pentru a iubi si sa nu afli o inima care sa raspunda afectiunii tale, asta
copleseste, ucide. (C. Manolache- Scantaietoare viata a iulie Hasdeu, volum biografic aparut in 1939)

Amintirea Iuliei poarta un nimb deasupra si este inconjurata de sfintenie, respect si adoratie. Iulia nu a
fost iubita doar de parintii sai, ci de o lume intreaga. Moartea sa nu a reusit sa o dea uitarii, iar despre
fiinta si geniul sau se vorbeste cu un respect care te incearca numai in fata marilor suflete sau al marilor
temple. Multi au fost cei care s-au intrebat cum ar fi aratat cultura romaneasca daca ar fi beneficiat nu
doar de geniul tatalui, ci si de cel al fiicei Dar multe dintre spiritele iluminate au un destin lumesc prea
scurt. A fost ca ea sa fie astfel, sa plece prea curand, iar cei care doresc sa o cunoasca sa o cunoasca mai
mult prin ochii tatalui. In ciuda varstei fragede la care a parasit aceasta lume, de la Iulia ne-a ramas o
opera deosebita formata din cugetari, versuri, fragmente memorabile de proza.
Ce e viata? Ce e moartea Ce e omul?

Cand Iulia moare in 1888, la doar 19 ani, chinuita de tuberculoza, suferinta parintilor este imensa. Doliul
se asterne in sufletul unui tata, iar dorul sau netarmuit de a simti prezenta Iulia nu cunoaste nicio alinare
fizica. Unica ratiune de a exista a lui Hasdeu devine incercarea de a intra in legatura cu spiritul fiicei sale
Iulia.
Trecuse sase luni de la moartea fiicei mele. Era in martie iarna plecase: primavara nu sosea inca. Intr-
o seara umeda si posomorata, sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. Dinainte-mi, ca
intotdeauna, era o testea de hartie si mai multe creioane. Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu; dar fara ca s-o
stiu, mana mea lua un creion si ii rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai
scurte si indesate, intocmai ca si cand ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic. Deodata, mana mea
se puse in miscare fara astampar. Vreo cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre
degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie
si cetii acolo foarte limpede: Je suis heureuse; je taime; nous nous reverrons; cela doit te suffire= Sunt
fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti ajunga Julie Hasdeu. Era scris si iscalit cu slova
fiicei mele., spune Bogdan Petriceicu Hasdeu in opera sa stiintifica si filozofica Sic Cogito (Ce e viata?
Ce e moartea? Ce e omul?, despre care Hasdeu sustinea ca i-a fost dictata de insasi fiica sa.
Viata Iuliei a bucurat sufletul celor care i-au dat viata, insa moartea sa a deschis taramul catre o lume
mistica, atemporala, a investigarii sufletelor si comunicarii intre lumi aflate la polul opus.

Comunicarea cu lumea spiritelor: Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui sa-ti ajunga

Chiar daca unii il acuzau pe Hasdeu de nebunie, afirmand ca aspiritul Iuliei este doar a plasmuire a unei
minti bolnave de pierdere, chiar daca multe personalitati isi dadeau coate si radeau pe seama
ratacirilor batranului suferind, sedintele de spiritism ale lui Hasdeu au atras in curand mai multi
adepti, printre care multi intelectuali ai secolului XIX precum Th. Speranta, Ion Nenitescu, Ghenadie,
episcopul Argesului, G. Stephanescu, pictorul Nicolae Grigorescu, etc. Spiritul Iuliei, vocea din alta lume,
ii da indicatii surprinzatoare tatalui pentru construirea unui mausoleu in cimitirul Belu unde se odihnesc
ramasitele pamantesti ale Iuliei si a castelului din Campina.
Hasdeu nu s-a gandit vreodata ca o sa gaseasca vreo alinare pentru pierderea sa in spiritism, insa a vazut
in el o forma de religiozitate ocult-ezoterica. In ciuda faptului ca religia ortodoxa respinge recursul la
practica comunicarii cu cei morti. Hasdeu credea in Dumnezeu, credea in iubire, credea in viata de
dincolo de moarte Credea ca la un moment dat, momentul potrivit, o va regasi pe scumpa si preaiubita
sa fiica Iulia. De aceea, Hasdeu privea moartea ca pe un fapt firesc, imenent de altfel, cu mult sange
rece.
Inchipuit sau nu, spiritul Iuliei a reusit sa starneasca in multi nu doar curiozitatea si frica, ci si speranta
existentei unei lume de apoi. Iata insemnarile lui Innocent M. Ploesteanu, vicarul Mitropoliei Ungro-
Vlahiei facute la 2 noiembrie 1891 la mormantul Iuliei: Mare multumire si multa mangaiere sufleteasca
mi-a inspirat credinta nemuririi, exprimata prin acest monument. Biserica nu poate fi decat
recunoscatoare d-lui Hasdeu.
Uneori, mesajele scrise in timpul sedintelor de spiritism erau insotite si de sesiuni fotografice, existand
chiar o fotografie in care este surprins spiritul lui Tadeu Hasdeu, bunicul lui B.P. Hasdeu. Chiar daca din
punct de vedere stiintific, nu exista insa nicio confirmare, Hasdeu spunea ca, prin mainele sale, scrie de
fapt Iulia.
Castelul Iulia Hasdeu, castelul viu, incarcat de misticism si simboluri
In memoria Iuliei, ba chiar la indicatiile fiicei sale dupa cum marturiseste, Hasdeu construieste la
Campina, intr-una din localitatile cele mai insorite ale Romaniei, pe un parc de 10 000 m patrati o
locuinta bizara, un castel-templu desprins parca dintr-o alta lume, a sobrului si a singuratatii numit si
Templul celor doua Iulii, templu unic prin constructia sa, prin simboluri, prin orientare, prin misticism,
prin atmosfera, prin sentimentul unic pe care il inspira atunci cand te afli inlauntrul lui, respirandu-i
aerului, parca regasind in fiecare colt spiritul Iuliei. Ferestrele si cladirea sunt astfel orientate incat
Soarele si Luna, la un moment creeaza la un moment dat un fascicul de lumina deasupra capului statuii
reprezentandu-l pe Hristos, statuie realizata de Rafaelon Casciani si plasata in incaperea centrala,
deasupra celorlalte corpuri octogonale. Iata cum descrie Ion Luca Caragiale in Epoca castelul: E un
castel tare si totdeodata un templu. Baza lui are forma simetrica a unei cruci; axa-i principala urmeaza o
linie perpendiculara pe meridian, asa ca fatada templului priveste drept la rasarit. Mi-ar fi cu neputinta
sa fac o descriere completa a acestui locas de inaltare sufleteasca, de mingiiere, de credinta, de
rugaciune si inspiratiune. Castelul-templu are doua aripe cu cite un cat si un donjon central, inalt de
optsprezece metri. El se ridica mindru in mijlocul unei curti largi, avind la dreapta lui, ca de streaja, niste
nuci batrini, iar la stinga, o gradinita de flori tinere, scaldate toata ziua in lumina soarelui. Castelul-
templu are de juri mprejur, la fiecare rind, terase largi,imprejmuite toate cu stilpi scurti de granit,
acoperiti cu table de aceeasi piatra,in stil druidic. Fatada e tot de granit cioplit fara lustru. Suindu-te pe
terasa de jos, de la picioarele donjonului, dai de intrare. O muche de piatra, lata cam de o palma,
desparte vertical dreptin doua intrarea deschisa. Aceasta muche e muchea usii principale: o bucata de
granit masiv, grea de citeva mii de kg, care se deschide cu mare usurinta,invrtindu-se alunecos pe o
osie de fier ce-i trece prin mijloc.
Intr-o lume incarcata de materialism, castelul, plin de simboluri, misticism si revelatii este ca o sfidare
materiala a imaterialulului si apa vie pentru spiritul celor care tanjesc dupa o altfel de cunoastere. In
constructia castelului sacrul si profanul se unesc la nivel armonios, fiecare particica a sa fiind plina de
simboluri transcedentale. Nu este pura intamplare ca acest castel are turnuri in numar de 3, pivnite-
iarasi in numar de 3 si scari cu 7 trepte, 3 scaune in camera Iuliei (cu 3 picioare), multe forme de triunghi
simboluri ale trinitatii divine, al echilibrului si al armoniei, dar si coordonate ale mintii, trupului si ale
spiritului, 3 intrari, aproape la fiecare intrare, in lateral, existand oglinzi paralele simbol al
inconstistentei materiei trupului, al imaterialitatii spiritului si a vastitatii infinitului. 3 si 7 sunt de
asemenea numere magice ce inlesnesc patrunderea in lumea spiritelor. In castel se intra printr-o usa
mare, grea, din piatra plasatta pe un ax cu diamante in jurul careia usa se roteste cu usurinta (intrarea
principala). Deasupra usii este ochiul atotstiutor si atotvazator, ochiul lui Dumnezeu.

Adevar sau legenda? Sau doar o provocare?
Atat pe seama castelului din Campina, cat si a mormantului Iuliei circula diverse legende. De-a lungul
timpului oamenii au pomenit de spiritul Iuliei care se plimba prin jurul casei, de o muzica rece si parca
nepamanteana pe care Iulia o canta noaptea la pian, se vorbeste despre un soldat care a incercat sa
scoata statuia lui Iisus din casa, murind insa pe loc, se vorbeste despre o tanara fata care a incercat sa
patrunda in mormantului Iuliei cu intentia de a copia versurile de pe pereti si care a ramas blocata in
interiorul cavoului, gasita ulterior moarta, cu urme de strangulare pe gat. Nu se stie cat adevar si cata
speculatie exista in toate acestea

Sunt lucruri pe lumea aceasta care nu au cum sa te impresioneze. Sunt dureri pe lumea aceasta
durerea pierderii propriului copil- pe care nu ti-ai dori sa le experimentezi pe propria pielii. Sunt mistere
pe care cel mai bine ar fi sa nu incerci sa le deslusesti, ci sa le accepti drept ceea ce sunt. Sunt unele
lucruri peste care nu se astern vremurile si uitarea. Sunt unele lucruri care indiferent de trecerea
timpului ne tulbura, ne starnesc curiozitatea, ne zdruncina constiinta, dau nastere intrebarilor si ne fac
sa acceptam in tacere ca probabil nu o sa avem niciodata un raspuns real, adevarat. Tot ceea ce a existat
in jurul Iuliei Hasdeu Insa cat de mult adevar se afla in tot ce am citit si credem? Cat adevar? Cat
legenda? Cat de multa viata? Cat de multa moarte? Cata drama si suferinta din partea unui tata
neconsolat? Cat de multa iubire sa cuprinda inima unui om, biet trup pamantean, incat sa sfideze legile
vietii, invocand spiritul celui plecat? Cata nebunie? Cata sfidare? Cata luciditate? Doar filozofia unei
dureri netarmuite? Numai materialism si spiritism? Doar maretia unei creatii? Poti de fapt comunica cu
cei dragi de la marginea unor lumi diferite? Si daca poti nu iti este oare INTERZIS?
sursa: garbo.ro
Monica BOSTAN

Micul Trianon de la Floreti, un vis frumos ajuns ruine

Situat la jumtatea distanei dintre Ploieti i Cmpina, pe DN 1, dup ce treci de motelul Paralela 45 i
virezi la stnga la prima intersecie spre satul Florest, mergi pn la ieirea din sat, unde o sa vezi o
plantaie impresionant i printre case, ruinele palatului. Intrarea pe care a proiectat- o arhitectul Ion
Berindey se afl pe cealalt parte i ar fi trebuit s impun un respect deosebit celui care urma s treac
pragul acestei curi cu aer nobiliar.
Palatul de la Floreti sau istoria unui vis neterminat

Proprietarul palatului era nimeni altul dect moierului Grigore Cantacuzino, Nababul, boier foarte
bogat i strns la pung, fost prim ministru de dou ori pe vremea lui Carol I, i cel care a investit muli
bani n construcii fabuloase precum Palatul Cantacuzino din Bucureti (azi Muzeul George Enescu),
Castelul Cantacuzino Zamora de la Buteni, i cel de la Floreti. Ridicat n perioada 1907-1938, ca o
copie a Trianonului de la Versailles, castelul a fost recunoscut drept monument de importan istoric
naional, fiind nscris n Lista Monumentelor Istorice la categoria A. Palatul a fost realizat de meteri
francezi, ntr-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo i neoclasice, dup planurile
arhitectului Ion D. Berindey, care mai proiectase pentru acelai boier palatul aflat pe Calea Victoriei.
Grigore Cantacuzino a ridicat acest palat pentru nepoata sa, Alice, fiica lui Mihail Cantacuzino, cel de-al
treilea su fiu. Pentru a arta faptul c este un om foarte bogat Nababul, a vrut ca proiectul, ncredinat
arhitectului Ion Berindey, s fie inspirat din arhitectura palatului Micul Trianon, situat n grdina
Palatului Versailles din Frana. Construcia, realizat n stilul Mavros i ridicat n mijlocul unui
domeniu de cteva zeci de hectare, prevzut cu parcuri i terenuri de vntoare i echitaie, a beneficiat
de toate cuceririle tehnicii din epoc, inclusiv betonul armat, ina de cale ferat i granitul, folosite n
premier de Anghel Saligny la podul Regele Carol I de la Cernavod. n faa cldirii impuntoare a fost
amenajat chiar i o piscin, a crei form se poate distinge i n zilele noastre. Palatul avea un sistem de
nclzire central asemntor Peleului i mai multe sli de bal destinate oaspeilor dornici de distracie.
Se zice ca n planurile palatului erau 365 de camere, cte una pentru fiecare zi a anului. n arpopiere este
ridicat i un turn de ap care imit foarte bine Turnul Chindiei. Alegerea arhitectului Berindey pentru
construirea Palatelor Cantacuzino din Bucureti i Floreti are urmtoarea explicaie: n 1898, Ion
Berindey fusese numit arhitect-ef al Ministerului de Interne, funcie pe care a ocupat-o pn n 1901. n
aceast calitate a colaborat cu George Grigore Cantacuzino, care era ministru de Interne. Demarate n
1911, lucrrile erau aproape terminate n anul 1913, cnd a murit Nababul de pneumonie. Mai trebuiau
fcute doar unele finisaje interioare. Pe faada sudic a monumentului, ntre cele dou corpuri
decroate, deasupra intrrii holului de onoare, la nivelul etajului unu, se afl o splendid sculptur n
basorelief, reprezentnd doi ngeri care poart blazonul familiei. Remarcabile, prin desvrita lor
frumusee, sunt ancadramentele ferestrelor, sculptate n calcarul alb de Albeti, material considerat la
acea vreme ca fiind la fel de preios ca marmura. Zidurile exterioare au peste un metru grosime, iar
fundaia palatului i ntregul demisol sunt realizate din piatr brut, ceea ce i explic pstrarea aproape
intact a primului nivel. Descrierea pe care o face Maria Tescanu Rosetti, nora lui Grigore Cantacuzino i
soia lui George Enescu la prima vizit aici este departe de ceea ce putem vedea azi i comparabil cu
ceea ce ar putea fi acest loc: Adevrat paradis terestru cu att mai impresionant cu ct nici de pe
calea ferat ce traverseaza cmpia ntre Floreti i Bicoi, nici mprejurimile prfuite ale proprietii, nici
drumul desfundat care leag gara de castel nu lsau s se ntrevad ceva asemntor. Colorit bogat,
armonios mprit: straturi nflorite, catifeaua de un verde intens a pajistilor netede, carpeni rmuroi,
tuni impecabil, tufe pline de flori mirositoare; bazine, fntni arteziene dupa moda francez, linia
clasic a aleilor lungi, cu pietriul fin bine netezit, care aminteau grdinile de la Versailles, nviorate de
asfinitul soarelui de mijloc de august; plcuri de vile luminoase i de pavilioane vesele, mpodobite cu
capucine i mucate (fiecare copil dispunea la Floreti de locuina sa personal, aezat n jurul corpului
principal, doar mesele se luau n comun).
Moarte btrnului i Primul Rzboi Mondial a nsemnat nceputul degradrii. Jefuit de nemi, palatul va
fi parial refcut n perioada intebelic. Anul 1940 lovete puternic n monumentul aflat de acum n
proprietatea celei pentru care a fost construit. n primul rnd cutremurul l afecteaz, iar izbucnirea celui
de-Al Doilea Rzboi Mondial este o nou perioad de ncercare. Jefuit i degradat, n 1945 Alice
Cantacuzino, cere pentru acest edificiu Comisiunii Monumentelor Istorice trecerea ei sub protecie
legal. Comisiunea a acceptat cererea, apreciind frumuseea parcului i nsemntatea istoric a locului
frecventat de numeroase personaliti.
Trei ani mai trziu castelul este naionalizat i ajunge pentru o vreme sediu de CAP. Dup 1965, pe
domeniu s-a nfiinat un sanatoriu TBC, care funcioneaz i pn n ziua de azi. La cutremurul din 1977
s-au drmat courile i zidurile interioare. Distrugerile directe au fost ntreprinse i de steni care au
demontat tot ce se putea sau chiar au demolat pentru a refolosi materialele de construcii.
Cutremure la ore fixe

ntre 1994 i 1997, n munii Bucegi s-au produs zi de zi cutremure de mic intensitate, care se simeau
de obicei n Azuga, Buteni i Sinaia. Nimic foarte neobinuit, ar putea spune unii, dar nimeni nu a reuit
s explice de ce acestea aveau loc mereu la ore fixe: 20.00 i 3.00. Cei care au cercetat fenomenul au
aflat c, invariabil, naintea ca pmntul s nceap s se cutremure se auzea un vuiet ca i cum ceva s-ar
fi prbuit sub pmnt.
Micrile telurice nu au putut fi localizate n Bucegi, i nici nu aveau legtur cu sursa seismic din
Vrancea, unde se petrec zilnic cutremure de mici intensitate. Cele nregistrate n Bucegi aveau
magnitudini de 3-4 pe scara Richter, ns seismologii nu le-au gsit nicio explicaie, mergnd pe ipoteza
c sunt manifestri naturale determinate de fracturi locale ale scoarei.
Dup ce cutremurele au ncetat, oamenii din Buteni au nceput s observe un fenomen i mai ciudat:
erau ncrcai energetic att de mult, nct orice sau pe oricine atingeau se producea acea curentare pe
care oricine o experimenteaz uneori. Numai c la ei deja devenise un fenomen, iar muli au suferit chiar
arsuri uoare cnd s-au atins de cineva sau de ceva.
n plus, semnalele radio fie cdeau, fie se amplificau brusc n anumite zone.

sursa: romaniatv.net
Monica BOSTAN (80)
Povestea fantomei de la Conacul Bellu, din Urlai
n Romnia exist numeroase poveti despre case bntuite de suflete care nu-i gsesc odihna dup
desprirea de trupul care le-a purtat prin aceast lume. Una dintre acestea este cea a Conacului Bellu,
din micuul ora Urlai, fosta cas de var a familiei baronului Barbu Bellu, cel care a donat Bucuretiului
terenul pe care se afl acum cel mai mare cimitir din Capital, care i i poart numele. Conacul Bellu se
afl ntr-o pdurice de la marginea oraului Urlai, ntr-o poieni mascat de tufani. Singura rmas n
picioare este cldirea mic a fostului conac, o cas alb, cu stlpi din lemn negru n care acum
funcioneaz Muzeul Memorial Alexandru Bellu, unul dintre puinele care pstreaz mobilierul i
aranjamentele originale, alturi de colecii de opere de art, timbre, fotografii, straie romneti i
strine sau ceasuri, toate spunnd povestea uneia dintre cele mai bogate familii nobile care a trit
vreodat n Romnia. Restul cldirilor care fceau parte din complex sunt acum doar ruine, dar chiar i
acestea parc amintesc de fastul i bogia de alt dat.Dincolo de povestea familiei, csua cu motive
romneti poart cu ea i o poveste sinistr, pe care toat lumea din Urlai o cunoate, fie c o crede sau
nu. Despre Conacul Bellu se spune c ar fi bntuit de fantoma soiei lui George Bellu, unul dintre ultimii
descendei legitimi ai fostului ministru al Culturii i Justiiei Barbu Bellu. Odette Ruffier era o
franuzoaic frumoas, care a avut o via destul de grea alturi de George Bellu, care, spune lumea,
pstrase pe lng alte trsturi de familie i pe cea a nestatorniciei n amor. Odette, care nu a reuit
niciodat s nvee prea bine limba romn, s-a stins n 1980, cnd avea 92 de ani, n casa fostului
grdinar al familiei, care a ngrijit de ea dup moartea lui George Bellu. Dup o via chinuit de
infidelitile soului - de altfel un om bun, generos pn la Dumnezeu i foarte respectat, care, dei era
foarte bogat, a acceptat s-i triasc ultimii ani din via ntr-o camer de serviciu de la conac - Odette
nu i-a gsit linitea nici dup moarte, cnd se spune c sufletul ei s-a ntors la conacul n care a trit
alturi de George Bellu. Dei a murit la o vrst naintat, povestea spune c Odette i-a pus capt zilelor
otrvindu-se din cauz c nu mai suporta srcia i umilina cu care trise o via ntreag din cauza
infidelitilor soului. La Urlai, prerile despre stafia de la Conacul Bellu sunt mprite. Unii spun c este
doar o invenie, dar alii pot bga mna n foc c sufletul lui Odette locuiete i acum n vechea cas a
baronilor i c ea este cea care face ca uneori aici s se aud tot felul de zgomote ciudate i sinistre.i
ziua, i noaptea n singura cldire care a mai rmas n picioare din vechiul conac se pot auzi scrituri i
vaiete din pod, acolo unde cineva parc se plimb cu pai cnd rari, cnd repezi. Uneori de acolo se aud
i bocnituri, de parc cineva ar ncerca s deschid ua, dar sunt i voci care dau vina pe veveriele care
au reuit s ajung n podul vechi al casei. Dac pentru sunetele ciudate din cas se gsesc i explicaii
logice, nimeni nu poate ti de ce n preajma catacombei care pe vremuri ducea la via de pe domeniul
familiei Bellu este mereu o rcoare de-a dreptul sinistr, iar dinuntru parc se aud gemete care i dau
fiori pe ira spinrii.
sursa: romaniatv.net

Monica BOSTAN (99)
Apa vie din Bucegi
n urma unor cercetri efectuate la nceputul secolului al XX-lea, n Bucegi, pe Valea Ialomiei, s-a
descoperit ceea ce se crede c dacii numeau zona nemuririi. Aici exist un izvor a crui ap este cea
mai pur din lume, avnd zero ncrctur bacterian.

Zona nemuririi, sau apte Izvoare (simbolul celor apte izvoare se regsea, de altfel, i pe scuturile
de lupt ale dacilor) se afl pe versantul estic al bucegilor, ntre Lacul Bolboci i Scropoasa. Apa din
aceast zon, care nu conine nici azotai, nici azotii, izvorte dintr-o grot unde se afl un imens lac
subteran. Puritatea apei are dou ipoteze n opinia oamenilor de tiin: fie trece printr-un cmp
magnetic care o cur de toate impuritile, fie izvoarele trec pe lng un zcmnt de argint care
mpiedic dezvoltarea bacteriilor.

sursa: romaniatv.net

Monica BOSTAN (51)
Gura de Rai din Bucegi
n popor, Gura de Rai este vzut ca un mediu benefic, cu caracter sacru, situat ntre cer i pmnt, de
obicei pe un picior de munte i care se deschide ntr-o pajite nalt.

n munii Bucegi exist un asemenea loc n apropiere de Petera Ialomicioara. Acolo, pe o pant cu o
suprafa de aproximativ un kilometru ptrat, organismul pur i simplu nu obosete, iar funciile fizico-
chimice se revigoreaz brusc.

Specialitii, care prefer pentru moment s nu dezvluie localizarea exact a gurii de rai, au constatat
c aici se manifest o anomalie magnetic atipic, cu efecte benefice uluitoare asupra organismului
uman.

n 1999 aici s-a realizat un studiu la care au participat fizicieni i geofizicieni, echipa fiind coordonat de
Vasile Rudan. Folosind aparatur de geodetecie, acetia au studiat zona timp de mai multe zile, iar dup
repetate urcri i coborri au descoperit, n preajma vrfului Doamnei, un lucru extraordinar, un loc
unde toat oboseala acumulat pn atunci pur i simplu a disprut. Au nceput apoi investigaii n
cadrul crora au fost verificai toi versanii din zona, n urma crora a rezultat c doar pe respectiva
pant se producea acel efect absolut fascinant asupra organismului. mpreun cu un medic, s-a
constatat c la toi cei care urcau pe acea pant abrupt se nregistra o reglare uluitor de rapid a
ritmului cardiac i o stare de bine general n momentul n care stteau n acel loc.

Potrivit scienceline.ro, dup partea experimental i tragerea concluziilor, s-a trecut la testarea zonei
prin magnetometrie diferenial. Mai exact, subsolul a fost radiografiat cu aparate de tip Partington,
care msoar, printre altele, magnetismul Pmntului. Astfel s-a putut determina existena unei
suprafee de aproximativ un kilometru ptrat, unde se nregistreaz o anomalie magnetic atipic, o
emisie de radiaii patogene de origine necunoscut, provocate n general de rupturi de falii, reflexii ale
scoarei terestre sau alte fenomene geologice care apar pe diagrame, dar care nu au fost detectate n
zon.

sursa: romaniatv.net

Monica BOSTAN (46)
Rapa Diavolului comori, mistere, blesteme sau numai imaginatie bogata?
Stim cu totii ca Romania este un loc plin de mistere. Exista multe relatari despre fenomene paranormale,
despre locuri misterioase unde au loc intamplari pe care nu multi oameni le pot explica sau de care se
leaga legende si blesteme dintre cele mai rele. Romania nu duce lipsa de aceste fenomene paranormale
pe intreg teritoriul tarii. Multe dintre ele sunt legate de practici dacice sau crestine. Din aceasta
categorie face parte si Rapa Diavolului, un loc care nu si-a primit intamplator acest nume.

Intr-un sat micut din judetul Prahova, numit Poiana Trestiei, o sa gasim Rapa Diavolului. Ce este bizar la
aceasta locatie? Oh, si cate sunt bizare aici! Sa vedem de unde incepem. In primul rand, de rapa aceasta
este legata o legenda din vechime, cum ca dacii ar fi tinut aici ritualuri unde invocau pentru diferite
motive.

Povestea continua prin revenirea mai aproape de timpurile noastre, si aduce in discutie legenda
haiducilor care ar fi detinut aceste teritorii si care ascundeau aici comori. Numai ca ei nu faceau doar
atat: se spune ca ar fi pus si un blestem asupra comorilor, iar singura solutia pentru a le gasi este ca
persoana ce porneste in cautarea lor sa doarma in zona pentru a putea visa traseul spre bogatie.
Problema este insa ca multi au incercat, nimeni nu a reusit, iar rezultatele au fost tragice

Satenii din Poiana Trestiei au declarat ca in unele nopti din an se vad deasupra locului acestuia niste
flacari albastre. Cat despre cei curajosi care au indraznit sa doarma aici, au fost bantuiti de niste entitati
ciudate care au cap de taur si au fost gasiti cu mintea ratacita. Pentru ca din ce in ce mai multi oameni
povesteau despre intalnirile infricosatoare cu aceste spirite, satenii au decis sa cheme niste preoti
pentru a sfinti locul. Rezultatul a fost exact opusul pe care il asteptau cu totii: dupa terminarea ritualului
de curatire si exorcizare al locului, preotii, in numar de trei, au innebunit, fiind fiecare gasit la distante
mari de casa cu hainele sfasiate si aducandu-si aminte numai de spiritile care se pare ca inca pazesc
comoara haiducilor.

Alte relatari ale turistilor veniti in cautarea comorii sau numai din curiozitatea de a vedea daca si lor li se
intampla ceva aici sunt la fel de ciudate si interesante: corturile in care stateau acestia au inceput sa fie
miscate din senin, desi vantul nu batea, se auzeau urme de pasi si de fosnet de frunze, si visau oameni
cu chip de satir care priveau spre ei de la marginea Rapei, parca veghind tot ce se intampla si stand de
paza.

Asa ca cine stie, de fapt, ce ascunde Rapa Diavolului si daca blestemul haiducilor sau practicile dacilor si-
au lasat amprenta pe aceste locuri. Sau poate este totul numai in imaginatia celor ce ajung aici?

La fel ca in Padurea Baciului, voi ati avea curaj sa dormiti o noapte la Rapa Diavolului? Vi s-a intamplat
vreodata sa aveti parte de senzatii stranii sau sa fiti martorul unui fenomen paranormal?

sursa: proalpin.ro

Monica BOSTAN (31)
Peleul, n topul celor mai spectaculoase castele din lume
Castelul Pele din Sinaia se situeaz pe poziia a asea n Top 15 al celor mai spectaculoase construcii de
gen din lume, pe prima poziie n clasament fiind Castelul Hohenzollern din Germania, informeaz
opentravel.com.

Dei construite cu scopul de aprare, n zilele noastre, castelele par oarecum construcii nerealiste,
nscute din lumea povetilor, scriu cei care au realizat topul.

Astfel, dup Castelul Hohenzollern din Germania, n clasament urmeaz, n ordine, Castelul Howard din
Marea Britanie, Alczar din Segovia (Spania), Castelul Himeji din Japonia, Castelul din Praga (Cehia),
Castelul Pele din Romnia, Castelul Chambord din Frana, Castelul Neuschwanstein din Germania,
Castelul Corfe din Marea Britanie, Castelul Matsumoto din Japonia, Castelul Burg Eltz din Germania,
Castelul Eilean Donan din Scoia, Castelul din Neuchtel (Elveia), Fortreaa Guaita din San Marino i
Castelul Conwy din ara Galilor.

Despre Castelul Pele, cei care au alctuit clasamentul scriu: Poziionat n peisajul idilic al Munilor
Carpai din Romnia, Castelul Pele este o construcie de poveste. nceput n 1873, construcia
complexului a fost una internaional i solicitant. Aa a descris Regina Elisabeta a Romniei fazele
construciei: Italienii erau zidari, romnii construiau terase, iganii erau hamali. Albanezii i grecii lucrau
n piatr, germanii i maghiarii erau tmplari. Turcii ardeau crmid. Inginerii erau polonezi i cioplitorii
n piatr erau cehi. Francezii desenau i englezii msurau. Se pare c 14 limbi strine se auzeau
printre muncitori.

Castelul Pele din Sinaia, reedina de var a regilor Romniei, a fost construit la dorina regelui Carol I al
Romniei (1866 1914), dup planurile arhitecilor Johannes Schultz i Karel Liman, i a fost decorat de
celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bemb, din Mainz, i Berhard Ludwig, din Viena.
Domeniul Pele i anexele sale au fost restituite, n martie 2007, Regelui Mihai I, n urma unei decizii de
retrocedare.

sursa: historia.ro

Monica BOSTAN(22)
Crucea Caraiman, cea mai nalt cruce din lume
Crucea Caraiman, un monument istoric construit ntre anii 1926 i 1928 i situat pe Vrful Caraiman, a
fost desemnat cea mai nalt cruce din lume amplasat pe un vrf montan, potrivit site-ului Guinness
World Record.

n 1928, la inaugurarea sa, Crucea de pe Caraiman, ridicat la altitudinea de 2291 m, era cea mai nalt
structur metalic situat ntr-o zon montan. n timp, imaginea acestui monument unic n Europa prin
amplasament i prin dimensiuni a devenit extrem de cunoscut. Istoria Crucii nu e ns att de clar,
numeroase aspecte aflndu-se nc sub semnul ntrebrii.

nsui numele sub care a rmas cunoscut n memoria colectiv acest simbol al arhitecturii i tehnicii
mondiale din prima jumtate a secolului XX d natere unei controverse. Studiind documentele de
arhiv i lucrrile publicate de-a lungul celor 82 de ani care au trecut de la inaugurarea monumentului,
cercettorul descoper nu mai puin de trei titulaturi diferite.

Cel mai des ntlnit n documentele oficiale aflate n coleciile Arhivelor Naionale ale Romniei e numele
de Monumentul Eroilor, n timp ce n limbajul cotidian s-a pstrat, nc din anul 1933, titlul de Crucea
de pe Caraiman. O a treia variant ce i-a fcut loc n unele surse bibliografice secundare Crucea
Eroilor Ceferiti pare a fi fost generat de faptul c ridicarea monumentului (ntre anii 1926-1928) a
fost realizat prin eforturile lucrtorilor Direciei de Poduri din cadrul Direciei Generale C.F.R. Din
pcate, majoritatea publicaiilor editate de-a lungul existenei Crucii nu au pstrat dect unele date
vagi, legate strict de construcia propriu-zis a monumentului, fapt care a deschis calea spre un alt punct
de controvers, legat de semnificaia istoric a acestei opere de arhitectur.

Dou Monumente ale Eroilor la Buteni. Lund ca baz de pornire a cercetrii nscrisul spat n piatra
plcii comemorative, Ridicatu-s-a acest monument ntru slava i memoria eroilor prahoveni czui n
Primul Rzboi Mondial 1916-1918 pentru aprarea patriei construit ntre anii 1926-1928, cercettorul
se vede nevoit s considere credibile informaiile pstrate n memoria colectiv, ce atribuie ideea
realizrii monumentului Societii Cultul Eroilor.

Aceasta funciona nc din anul 1919, sub denumirea iniial de Societatea pentru Mormintele Eroilor
Czui n Rzboi i sub nalta ocrotire a Prinesei Maria, cea care avea s fie ncoronat Regin a
Romniei, n octombrie 1922. Studiind puinul material documentar ce se pstreaz nc n inventarul
Direciei Judeene a Arhivelor Naionale Prahova i corobornd informaiile cu prevederile Legii asupra
regimului juridic al mormintelor de rzboi din Romnia, cel care studiaz povestea Crucii de pe
Caraiman va descoperi o nou situaie paradoxal: prezena pe teritoriul oraului Buteni a dou
Monumente ale Eroilor. Iar cel de-al doilea Monument al Eroilor este, de fapt, statuia existent i
astzi n piaa din faa Grii Buteni, lucrare inaugurat la 9 septembrie 1928. Pstrat n memoria
colectiv i sub numele de Monumentul Ultimei Grenade, opera sculptorului Ion C. Dimitriu Brlad
(1890-1964) a fost ridicat n anul 1927, prin intermediul antreprenorului italian Carlo Costa.

Astfel, dei surprinztoare la prima vedere, discrepana major ntre abundena meniunilor despre
ceremonia inaugurrii statuii din Piaa Grii i lipsa oricror meniuni explicite despre cea a Crucii de pe
Caraiman plaseaz sub semnul ndoielii ipoteza inaugurrii sale n data de 14 septembrie 1928, de Ziua
Sfintei Cruci. Pentru a spori i mai mult misterul, majoritatea mrturiilor fotografice ce-au supravieuit
trecerii anilor redau o situaie comparabil cu silueta actual a monumentului, fapt ce pune sub semnul
ntrebrii afirmaiile care susin varianta construciei ulterioare a soclului din piatr i plasarea iniial a
Crucii direct pe stnca vrfului Caraiman.

n ciuda acestor contradicii istorice, ce tim astzi despre Cruce? Ne sunt cunoscute numele unor
personaliti din domeniile arhitecturii i construciilor din primele decenii ale secolului XX, care s-au
implicat n realizarea acestui monument unic n Europa. Astfel, ne este cunoscut faptul c ntregul
proiect al ansamblului a fost opera arhitecilor romni Georges Cristinel i Constantin Procopiu. La fel, ne
sunt menionate numele celor doi mari ingineri ce au realizat studiile de rezisten ale monumentului:
Alfred Pilder i Teofil Revici, precum i ale celor care au urmrit ridicarea Crucii, dirigintele de antier
Nicolae Stnescu i eful de antier V. Bumbulescu. Nu trebuie trecut cu vederea nici activitatea
lucrtorilor din cadrul a dou secii de linii (L1 i L5) aflate n subordinea Direciei Generale C.F.R., ale
cror eforturi au fcut posibil existena construciei (introdus n lista monumentelor de patrimoniu,
sub codul PH-IV-mon-A-16887). Istoria a reinut i sprijinul acordat de fraii Schiel, care au pus la
dispoziia constructorilor funicularul fabricii de hrtie din Buteni. Cu ajutorul acestei instalaii au fost
transportate mare parte din elementele metalice necesare ridicrii Crucii. Comunitatea local s-a
implicat la rndu-i; locuitorii Buteniului i-au folosit atelajele i animalele de povar pentru a urca pn
pe platoul Bucegilor restul materialelor necesare construciei soclului pe care se nal monumentul.

Comunitii au vrut s-i secioneze braele. Neglijat aproape complet de-a lungul celei de-a doua
jumti a secolului XX, ameninat chiar cu dispariia (spre sfritul deceniului patru al secolului trecut
au existat chiar voci care au cerut secionarea braelor laterale ale monumentului i montarea unei stele
roii n vrful coloanei metalice), devenit un element al cotidianului ultimelor dou decenii, asaltat
de cei ce i gsesc un titlu de glorie efemer din marcarea numelui prin intermediul diverselor nscrisuri
grafitti aternute pe piatra soclului ori prin slovele scrijelite n grab pe ua de acces n interiorul
ansamblului, Crucea de pe muntele Caraiman pare s fi redevenit, n sfrit, un simbol al culturii i
istoriei celor pe care i vegheaz din nlimile munilor. Astfel, un parteneriat recent ncheiat ntre
Consiliul Local al oraului Buteni i Asociaia Rotary Club Valea Prahovei i propune restaurarea
complet a Monumentului Eroilor i introducerea sa n circuitul turistic mondial.

CARACTERISTICI TEHNICE

nlimea total a ansamblului: 37,6 metri Lungimea braelor laterale: 14 metri Presiunea maxim
suportat de grinda metalic: 300 kg/cm2 (n ipoteza astuprii complete cu zpad i cu ghea a
golurilor dintre zbrelele structurii) Iluminarea monumentului s-a realizat iniial cu un generator i cu
120 de lmpi de 500 W. Astzi, alimentarea cu energie a celor 300 de becuri montate n anul 2003 se
realizeaz prin intermediul cablului subteran ce pornete de la releul situat pe vrful Cotila.

sursa: historia.ro

Monica BOSTAN (20)
Legende
http://dorinm.ro/study/romania/prahovarleg.html

Legenda licuriciului

Se spune c scoborndu-se odat bunul Dumnezeu din cer jos pe pmnt, a luat cu sine civa
ngeri, ca s le arate i lor lumea n care triesc oamenii pmnteni. ngerii, umblnd ncolo i-ncoace
prin lumea larg, ct timp vor fi umblat, le plcur tare mult de lumea oamenilor pmnteni i mai cu
seam unuia, aa nct la desprenie ncepu a plnge cu hohot, de-i curgeau lacrimile la vale.
Dup ce se deprtar de pmnt, nlndu-se n sus ctre cer, Dumnezeu a ntrebat ce au
vzut ei mai frumos i ce le-a plcut mai mult pe pnnt? ngerii rspunser c biserici frumoase, ori
cplugri mbrcai n haine potrivite, ori codru cu frunza verde, ori florile mirositoare, numai unul nu-i
rspunse nimic, ci sta trist i-ngndurat. Mai n urm, l ntreb Dumnezeu i pe acesta, de ce e att de
trist i de ce nu rspunde nimic?
- Mi-i fric c m vei certa ru, i rspunse ngerul!
- Nu-i fie team de nimic, i zise Dumnezeu, cci de una i aceeai soart v vei bucura!
ngerul, cznd n genunchi dinaintea lui Dumnezeu, cu ochii scldai n lacrimi, i zise:
- Doamne, sunt trist i amrt de-aceea c ochii unei pmntene mi-au picat aa de dragi, nct nu-i chip
ca s-i mai uit vreodat, fiind aa de frumoi, cum nu mai vzusem niciodat!
- i ai cui erau, ntreb Dumnezeu?
- Ai unei pstorie ce ptea oi albe pe un cmp verde!
- i ai grit ceva cu ea, ntreb iari Dumnezeu?
- Da, cci mi czuse drag, i i-am spus c mi-a da viaa mea ngereasc pentru ochii ei cei albatri ca
cerul nseninat!
Auzind Dumnezeu cele spuse, ncepu a se face ngndurat, i din om cu faa senin i fruntea
curat, se prefcu ntr-un moneag cu fruntea toat crea. i apoi, cum mergeau aa, nlndu-se cu
toii ncetinel ctre scaunul cel dumnezeiesc, ajungnd la marginea cerului, Dumnezeu i opri pe toi i le
zise:
- tiu c dac vei merge cu toii n cer i v vei ntlni cu ceilali ngeri, acolo vei povesti despre
lucrurile cele pmntene, i fiindc lucrurile acestea nu-i iertat ca s le tie i cei din cer, acum v opresc
pe toi aici!
i cum rosti cuvintele acestea, Dumnezeu i-a refcut pe toi n stele luminoase, lucind de
fericire, c ele n toat vremea pot vedea lumea pmntean. ngerul cel ndrgostit, prefcut fiind i el
n stea, nu lucea de bucurie, ci mereu scpra, aruncnd scntei de foc asupra celorlalte stele.
Dumnezeu, vznd c din asta au s se ntmple nenelegeri ntre stele, a luat pe steaua cea
plngtoare i, dezlipind-o de pe cer, i-a dat drumul spre pmnt, aruncnd-o aa de tare, c tot n picuri
de scntei a picat pe pmnt, umplnd ntreg cmpul, unde fata cea cu ochii albatri era cu oile.
Scnteile acelea ns nu s-au stins, ci s-au fcut licurici, pentru ca s nu-i piar urma ngerului
celui ndrgostit de fata cea pmntean. De-atunci a trecut mult vreme, dar i acuma se povestete c
licuricii nu sunt altceva dect scntei din steaua cea aruncat de pe cer.

Albina, ariciul i munii

Zice-se c Dumnezeu, cnd a urzit lumea, a urzit prea mult i nu mai ncpea sub cer. i cnd s-a
ntrebat cu voce tare ce este de fcut se pare c l-a auzit albina. i ea a zburat s cear sfat la cine s-o
nimeri i a gsit ariciul. Acesta ia spus c Dumnezeu trebuie dpar s strng n mn pmntul ca pe un
bo, c s-ar face ici dealuri, colo vi, i ar ncpea. Albina, cum a auzit, a zburat la Dumnezeu i i-a spus.
i, pentru lucrul acesta, Dumnezeu a blagoslovit-o ca s fac miere i oamenii s mnnce i de aceea e
albina bun la Dumnezeu. i ariciului i-a dat epi de trup, ca s nu-l mai mnnce oricine. Alii spun c
ariciul de atunci st pe locul incului pmntului.

Regele vnturilor i copceii

Cnd url Crivul, copacii cei groi par un lucru de nimic cnd sunt strni de turbatul vnt. i
oamenii cltori care s ncumet s ias afar din cas nu sunt scutii de mojicia Criului, ci n loc de a
merge drept pe crare drumul l fac mpleticindu-se.
Din cerul posomort nu cdea nimic, dar dei era amiaza mare, era ntuneric, de prea c se
nnoptase.
i oamenii care aveau lemne se cunoteau n sat, cci pe couri fumn ieea, cnd cei care nu
aveau nici coceni, ale lor couri pare c abia se iveau in nveliul casei.
Ziua fu de scurt durat i noaptea cu a ei ntunecime se ls ca un vl negru ce acoper capul
unei femei plnse i necjite.
Crivul url, copacii care mai pot se mping n batjocur n vnt, alii mai plpnzi neputndu-
se opune scoteau din al lor trup o pocnitur mai mare sau mai mic, dup vrsta chinuitului, apoi un
fsit ce dac ai fi fost atent semna cu ultimul suflat al omului care se duce dintre cei vii.
Alturi de un bordeia crescuser doi copaci, un stejar i un ulm. i erau amndoi aa, ca de
statura unui om. Crivul, n batjocura sa, nu observase aceti doi copaci dar, nemaiavnd ce s-i stea n
cale, nu tiu cum, zri copceii.
- Aha, cum? Voi nu suntei culcai la pmnt ca s v nfruntai cu mine? Eu, vntul cel mai tare,
eu care nu am avut pe nimeni care s se msoare cu mine i tocmai voi a-i avut ndrzneala s-mi
nesocotii puterea? Stai cv art eu!
Cei doi copaci cnd auzir pe Criv spunnd aa, le-nghe sufletul, i de team se luar n
brae strngndu-se ct puteau zicnd: Ne-a sosit timpul s prsim i noi frumuseea pmntului.
- Nu este adevrat, voi vei tri i sub umbra crcilor voastre muli cltori se vor odihni, se auzi
o voce nevzut.
- Aa s fie voce nevzut i necunoscut, dar auzii ce zice Crivul, spuse stejarul.
- Multe spune i puine face. Dup cum omul are un mprat, unul mai mare de care toi tiu de
teama lui, asemenea i vnturile au un stpn. Eu sunt regele vnturilor.
i zicnd aa ls s se vad o fiin mbrcat de jos pn sus n zale, cu coif de aur pe cap, cu
soarele pe piept i luna pe spate, fcnd ca chipul cel rumos care se zrea s par un nger. Ulmul
nlemnit de fric vru s spun ceva dar gura prea c i nghease, dar totui stejarul mai curajos, prinse
a-l ntreba:
- Dar ce te aduce pe aici?
- Ce s m aduc, frica voastr, i mila ce am cptatg-o de voi cnd tremurai n faa Crivului.
- Nou tare ne este fric c el n-o s te asculte. Da, i-auzi! Vine, vine, auzi cum copacii pocnesc
nchizn ochii la muli dintre ai notri.
- Lsai s vin c eu m voi aeza ntre voiu i v voi ine fr a m vedea Crivul. l voi supra
att de ru c de ciud el care nu tie plnsul amrciunii va vrsa iroaie de lacrimi.
- A ha ha, zise Crivul apropiindu-se de cei doi copcei, nevznd dect pe ei, stai nc anoi
n faa mea?
- da cine eti tu, zise regele prin gura stejarului, ce gndeti c dac sufli ca turbatul i umbli
bezmetic hoinrind lumea n lung i-n lat, toi trebuie s i tie de fric? Mai nti cnd te ntlneti cu
cineva i dai ziua bun sau dai n vorb cu el, dar tu, s-i zic mult, nu eti, c te vd dezlegat la limb,
prost s fii nu eti, c tii s vorbeti. tii ns ce socot c eti, mojic, suflet care te-ai ridicat din cine tie
ce prino i dac te zui cu atta putere voieti s faci ca iganul, pe tatl tu nti s-l strngi de gt.
Crivul cnd auzi aa, fee fee de necaz se fcu, i abia a putut a zice:
- Cum m, voi prichindeilor, avei curajul s m ocri, s m batjocorii, brfeli care n-am
auzit de cnd mama m-a fcut, tocmai voi s-mi spunei aa? i odat din sprncene se ncrunt i tare
mai srtig: S pierii din faa mea!
- Nu-i mai face snge ru, neam de suflete proaste, zise tot regele, acum prin gura ulmului,
numai cei care n-au cap se pot luda n faa celor neputincioi. La ce-i va folosi dac noi vom muri. Tu,
dac prin noi nu i vei cpta pedeapsa, de la alii negreit c vei fi rspltit de ctrnitul tu suflet. Cci
mi neam prost care urli fr rost, urtule i huiduitule de oameni, gndeti c pentru toate ale tale
ruti Dumnezeu nu te vede? i afar de Dumnezeu, voi vnturile, nu avei un rege de care s ai
team?
- Am un Dumnezeu dar nu am rege. Eu sunt regele vnturilor rspunse ngmfat Crivul.
- Mojicul, rspunse regele prin gura stejarului, tu nu eti regele vnturilor. Tu eti doar un
supus.
- Da ce mai stau eu de vorb cu voi i nu v cur de via, zise Crivul pornind val-vrtej spre
copcei s-i verse toat furia asupra lor.
Atunci regele se fcu vzut i zise:
- Stai nesocotit i ludros vnt, cci aceti copcei ai mei fii sunt. dac nu erau ei prin care s
pot adeveri cele auzite din gurile celorlali c tu m brfeti, nu a fi crezut. Fugi din faa mea cum fuge
satana de mirosul tmiei. i de azi ncolo, cnd vei trece pe lng un stejar sau un ulm, ct de furios s
fii, nimic s nu fii n stare i a ta putere s se-nmoaie n faa lor. Fugi i pieri!
De atunci stejarul i ulmul sunt att de drji contra crivului.

Legenda ariciului

Cnd a fcut Dumnezeu toate cte se vd pe pmnt, s-a apucat s rsuceasc i firul vremii.
Acest fir era mpletit din dou, unul negru i unul alb. Firul alb era ziua, iar cel negru, noaptea.
A cutat Dumnezeu un dobitoc care s-l ajute, pentru c firul acesta era nesfrit de lung i
munca era prea cu oboseal mult. Dar iat c s-a gsit ariciul care s dea ajutor lui Dumnezeu.
i a stat ariciul un an, doi ani, trei, o sut, o mie, ba zece mii de ani i la ajutat pe Dumnezeu. i
Dumnezeu i-a dat dou gheme: unul alb i altul negru, s le nvrteasc mereu, ca s se deire cele dou
fire deopotriv. Iar Dumnezeu sta i rsucea firele i fcea din dou deosebite unul pestri i-l depna pe
ghemul vremii. i era menit ca dup ce se va isprvi din depnat, Dumnezeu s fac oamenii i apoi s
nceap s desfac firul vremii de pe ghem.
i acum se zice c uitndu-se ariciul mereu la cele dou gheme i nvrtindu-le mereu, mereu, a
aipit de oboseal. Iar n vremea aceasta s-a rupt firul cel alb i Dumnezeu depna nainte pe ghemul
vremii un singur fir, n loc de dou, numai pe cel negru. Deteptndu-se ariciul, a rmas fr suflare, de
groaz mult. Att ct se depnase firul cel negru singur, atta vreme trebuia s fie pe lume noapte, cci
nu se amestecase cu firul care era ziua. Poate un an, poate doi, ori chiar o sut, ori o mie de ani, era s
fie pe lume noapte. i atunci s-a speriat ariciul de ceea ce a fcut, nct toi perii de pe dnsul s-au
ridicat, cum se ridic n vrful capului prul omului de spaim mare.
i Dumnezeu, suprat de rul cei fcuse ariciul, a zis ntr-o mnie:
- Zburlit s-i rmn prul pentru totdeauna! Spaim de moarte s duci cte zile vei tri!
Dar aducndu-i aminte de binele ce i-l fcuse ariciul, a zis cu buntate:
- Ghemele mi le-ai inut i ghem s te poi face la vreme de primejdie i nimeni, nici om, nici fiar, s nu
poat s se apropie de tine, ca s-i fac ru, c mult bine mi-ai fcut tu.
De atunci a rmas ariciul pn-n ziua de azi zburlit, cu epi i plin de spaim, dar se poate apra
de dumani, fcndu-se ghem, i nimeni nu-i poate pricinui vreun ru.

Legenda mesteacnului

Se spune c Dumnezeu sfntul, pe cnd umbla pe pmnt, a ajuns odat ostenit n pdure i se
ls jos sub un stejar s se odihneasc. i unde mi se porni un zvon n pdure i un fonet, i unde
ncepur greieraii s rie i psrelele pe ramuri s ciripeasc, de i-era mai mare dragul. Vezi c toate
vietile codrului se bucurau c-l aveau pe Dumnezeu printre ele, iar nu deasupra lor. Iepuraii fceau
tumbe ca s-l nveseleasc, cprioarel i cerbii se zbenguiau ca s-i bucure inima, iar fiarele se
mblnziser, i nite mieluei pteau alturi de lupul cel nesios.
i Dumnezeu sfntul, bucuros c-i vede fpturile att de voiase i trind n pace ntre ele,
adormi n cntecele psrelelor.
Imediat se potolir toate, ca s-l lase s se hodineasc n pace. Dar copacii pdurii socotir c ei
nu l-au cinstit precum trebuie i precum cur vietile celelalte, c i ele au via n ele, i pornir a se
mbrca n hainele cele mai scumpe. Bradul falnic i mndru, fagii i stejarii, toi se luar la ntrecere,
care s fie mai mndru la port i mai fudul. Fcur apoi un zid de jur mprejurul locului unde se odihnea
Preasfntul, ca s nu se aproprie vreo ptur omeneasc i s-i tulbure somnul.
Pe cnd stteau ei aa drepi, fr s le foneasc vntul vreo frunz, c se potolise i el, numai
ce se vzu venind n fug un copac mbrcat ca vai de el. Venea, venea i din ramurile lui stufoase
picurau lacrimi ct pumnul care se prelingeau peste coaja negricioas a trunchiului lui voinic. Copacii din
jurul Domnului i cur semn cu vrfurile lor s tac, dar mesteacnul se jeluia amarnic zicnd:
- Cum s nu plng, srac de mine, c oi c-ai mbrcat toi n straie de srbtoare, ca s-l cinstii cum se
cuvine, numai eu, vai de capul meu, n-am altceva dect straiele astea ponosite pe mine!
Degeaba i foneau uurel copacii ceilali frunzele, ca s-l fac s tac, degeaba cutau cu ciud
vietile pdurii la el, mesteacnul plngea i se jelea. Dumnezeu, care se fcea c doarme, auzise jelania
mesteacnului i-l cuprinse mila de bietul copac, care numai de dragul nfptuitorului ar i voit i el s fie
gtit ca ceilali. Deschise ochii, chem pe mesteacn lng sine i i zise:
- Fiindc te-am nedreptit i nu te-am mpodobit ca pe ceilali, te ursesc ca de azi nainte, ct o dinui
pe pmnt mesteacnul, s creasc nalt i falnic, iar lacrimile care i-au iruit de pe ramuri i s-au prelins
pe trupul tu, s se prefac n coaj alb, care s sclipeasc ca argintul n btaia soarelui.
Cic de atunci, scoara mesteacnului n loc de negricioas, precum era pn n ziua aceea, s-a
fcut alb i neted cum e acum.

Diavolul ferecat. Judecata cea de pe urm.

Diavolul a fcut un scaun, anume ca s-l prind pe Dumnezeu, dup care a fcut un bal i l-a
poftit s vie. Ajuns Dumnezeu la bal, a fost poftit de dracul s se aeze pe scaun, dar El se fcea c nu
tie cum s ad. Suprat de greutatea asta, Dracul se aez pe scaun pentru a-i arta lui Dumnezeu cum
s ad. i Dumnezeu a zis "Amin!" i deaodat s-a trezit dracul legat de scaun.
A ncercat dracul s scape i cnd s-a scuturat s-a cutremurat pmntul.
Aicea s stai, i-a zis Dumnezeu, pn-la judecata cea de pe urm!
i de atunci dracul este prins acolo. Din cnd n cnd, de necaz, se mai scutur i cutremur
pmntul dnd oamenilor de veste i nfricondu-i c diavolul ncearc s scape.

LISTA ORASE, SATE SI COMUNE

http://www.romaniaview.info/judet-prahova/localitati-judetul-prahova/

Localitatile judetului Prahova
In judetul Prahova se afla 14 orase din care 2 sunt municipii
Lista municipiilor din judetul Prahova
Ploiesti - este resedinta de judet, aproximativ 232000 locuitori;
Campina - aproximativ 39000 locuitori;
Lista oraselor din judetul Prahova
Azuga - aprox. 5200 locuitori;
Baicoi - aprox. 20000 locuitori;
Boldesti-Scaieni - aprox. 11000 locuitori;
Breaza - aprox. 18100 locuitori;
Busteni - aprox. 10500 locuitori;
Mizil - aprox. 15700 locuitori;
Comarnic - aprox. 13300 locuitori;
Plopeni - aprox. 9600 locuitori;
Sinaia - aprox. 12500 locuitori;
Slanic - aprox. 7100 locuitori;
Urlati - aprox. 11700 locuitori;
Valenii de Munte - aprox. 13300 locuitori;
Lista comunelor din judetul Prahova
In judetul Prahova se afla 450 sate administrate in 90 de comune
Adunai
Albeti-Paleologu
Aluni
Apostolache
Aricetii Rahtivani
Aricetii Zeletin
Baba Ana
Balta Doamnei
Bleti
Bneti
Brcneti
Btrni
Berceni
Bertea
Blejoi
Boldeti-Graditea
Brazi
Brebu
Bucov
Clugreni
Crbuneti
Ceptura
Cerau
Chiojdeanca
Ciorani
Cocortii Mislii
Cocortii Col
Colceag
Cornu
Cosminele Drgneti
Drajna
Dumbrava
Dumbrveti
Filipetii de Pdure
Filipetii de Trg
Fntnele
Floreti
Fulga
Gherghia
Gorgota
Gornet
Gornet-Cricov
Gura Vadului
Gura Vitioarei
Iordcheanu
Izvoarele
Jugureni
Lapo
Lipneti
Mgurele
Mgureni
Mneciu
Mneti
Olari
Pcurei
Puleti
Plopu
Podenii Noi
Poiana Cmpina Poienarii Burchii
Poseti
Predeal-Srari
Provia de Jos
Provia de Sus
Puchenii Mari
Rfov
Salcia
Slciile
Scoreni
Secria
Sngeru
irna
oimari
otrile
Starchiojd
tefeti
Surani
Talea
Ttaru
Teiani
Telega
Tinosu
Trgoru Vechi
Tomani
Vadu Spat
Valea Clugreasc
Valea Doftanei
Vrbilu
Vlcneti
Lista satelor din judetul Prahova
A
Adunai,
Albeti-Muru,
Albeti-Paleologu,
Albinari,
Aluni,
Antofiloaia,
Apostolache,
Aricetii Rahtivani,
Aricetii Zeletin,
Arionetii Noi,
Arionetii Vechi,
Arva,
Azuga,
B
Baba Ana,
Belciug,
Berceni,
Bertea,
Bighilin,
Blejoi,
Bobiceti,
Boboci,
Bobolia,
Bodeti,
Bogdneti,
Boldeti,
Bordenii Mari,
Bordenii Mici,
Bozieni,
Boilceti,
Brazii de Jos,
Brazii de Sus,
Breaza de Jos,
Breaza de Sus,
Brebu Megieesc,
Brebu Mnstirei,
Brdet,
Brteti,
Brtanca,
Buchilai,
Bucov,
Buda (Aricetii Rahtivani),
Buda (Rfov),
Bughea de Jos,
Bughea de Sus,
Butuci,
Buzota,
Butenari,
Bra,
Bltia,
Bleti,
Bneti,
Brcneti,
Brzila,
Britaru,
Bteti,
Btrni,
C
Cap Rou,
Cartierul Dmbu,
Ceptura de Jos,
Ceptura de Sus,
Cerau,
Cerneti,
Cheia,
Cherba,
Chenoiu,
Chiciureni,
Chiojdeanca,
Chirieti,
Chiorani,
Cioceni,
Ciocrac,
Cioranii de Jos,
Cioranii de Sus,
Cireanu,
Ciupelnia,
Coada Izvorului,
Coada Malului,
Coceana,
Cocortii Caplii,
Cocortii Col,
Cocortii Grind,
Cocortii Mislii,
Cocoeti,
Colceag,
Colonia Brazi,
Colu de Jos,
Conduratu,
Corlteti,
Cornu de Jos (Cornu),
Cornu de Jos (Drgneti),
Cornu de Sus (Cornu),
Cornu de Sus (Dumbrava),
Coslegi,
Cosmina de Jos,
Cosmina de Sus,
Costeni,
Coerele,
Coofeneti,
Crivina,
Crngurile,
Cuib,
Curcubeu,
Curmtura,
Crjari,
Clineti,
Clugreni,
Crbunari,
Crbuneti,
Ctina,
Ctunu (Berceni),
Ctunu (Drajna),
D
Dieti,
Dobrota,
Doftana, Prahova
Drajna de Jos,
Drajna de Sus,
Drghiceti,
Drgneasa,
Drgneti,
Dumbrava,
Dumbrveti,
Dmbu,
Drvari,
E
Ezeni,
F
Fefelei,
Filipetii de Pdure,
Filipetii de Trg,
Floreti,
Frsinet,
Fulga de Jos,
Fulga de Sus,
Fundeni,
Fnari (Gorgota),
Fnari (Olari),
Fntnele,
Fcieni,
Fget,
Fgetu,
G
Gheaba,
Gherghia,
Ghighiu,
Ghinoaica,
Ghiocel,
Ghioldum,
Ghioeti,
Glod,
Goga,
Gogeasca,
Gorgota,
Gornet,
Gornet-Cricov,
Goruna,
Gresia,
Groani,
Grditea,
Gura Beliei,
Gura Crivului,
Gura Vadului,
Gura Vitioarei,
Glmeia,
Ggeni,
Gvnel,
H
Homorciu,
Hrsa,
Hbud,
Htcru,
I
Iazu,
Independena,
Inoteti,
Iordcheanu,
Irimeti,
Izeti,
Izvoarele,
Izvoru,
J
Jercli,
Jugureni,
L
Lacu Turcului,
Lapo,
Lilieti,
Lipneti,
Livadea,
Loloiasca,
Lopatnia,
Lunca Mare,
Lunca Prahovei,
Lutu Rou,
Lpoel,
M
Magula,
Malamuc,
Malu Rou,
Malu Vnt,
Marginea Pdurii,
Matia,
Mehedina,
Meliceti,
Merdeala,
Meri,
Minieri,
Mireu Mare,
Mireu Mic,
Miroslveti,
Mislea,
Moara Nou,
Moara,
Moceti,
Mnstirea Suzana,
Mrlogea,
Mgura,
Mgurele,
Mletii de Jos,
Mletii de Sus,
Mlieti,
Mneciu-Pmnteni,
Mneciu-Ungureni,
Mneti,
Mrginenii de Jos,
Mruni,
N
Nedelea,
Negoieti,
Nevesteasca,
Nisipoasa,
Nistoreti,
Novceti,
Nucet (Chiojdeanca),
Nucet (Gornet),
Nucoara de Jos,
Nucoara de Sus,
O
Ocina de Jos,
Ocina de Sus,
Odile,
Ogretin,
Olari,
Olarii Vechi,
Ologeni,
Olteni,
Orzoaia de Jos,
Orzoaia de Sus,
Ostrovu,
P
Palanca,
Pantazi,
Parepa-Ruani,
Perunari (Cocortii Col),
Perunari (Gura Vadului),
Piatra (Cocortii Col),
Piatra (Drajna),
Piatra (Provia de Jos),
Piatra Mic,
Pietriceaua,
Pietricica,
Pietriu,
Pietroani,
Pioreti,
Pisculeti,
Piigoi,
Plai,
Plaiu (Provia de Sus),
Plaiu (Talea),
Plaiu Cornului,
Plaiu Cmpinei,
Plavia,
Pleaa,
Ploietiori,
Plopeni (Dumbrveti),
Plopu,
Plieu,
Podenii Noi,
Podenii Vechi,
Podgoria,
Podu Cheii,
Podu Corbului,
Podu lui Galben,
Podu Lung,
Podu Ursului,
Podu Vadului,
Podu Vleni,
Podurile,
Poiana Copceni,
Poiana Cmpina,
Poiana Mare,
Poiana Mierlei,
Poiana Trestiei,
Poiana Vrbilu,
Poiana apului,
Poiana,
Poienarii Apostoli,
Poienarii Burchii,
Poienarii Vechi,
Poienarii-Rali,
Poienile,
Popeti (Brazi),
Popeti (Podenii Noi),
Posada,
Posetii-Pmnteni,
Posetii-Ungureni,
Potigrafu,
Predeal,
Predeti,
Priseaca,
Provia de Jos,
Provia de Sus,
Prjani,
Puchenii Mari,
Puchenii Mici, Prahova
Puchenii-Moneni,
Pucai,
Pcurei,
Pcuri,
Puleti,
Puletii Noi,
R
Rachieri,
Radila,
Rahova,
Romneti,
Rotarea,
Rotari,
Rfov,
Rgman,
S
Satu de Sus,
Satu Nou (Baba Ana),
Satu Nou (Lipneti),
Schela,
Schiau (Urlai),
Schiau (Valea Clugreasc),
Schiuleti,
Scoreni,
Scurteti,
Seciu,
S cont.Seciuri,
Secria,
Sfrleanca,
Sfcru,
Sicrita,
Silitea Dealului,
Silitea,
Slavu,
Slon,
Starchiojd,
Stnceti,
Stejaru,
Stoeneti,
Strejnicu,
Stroti,
Surani,
Surdeti,
Sngeru,
Srca,
Slciile,
Slcioara,
Srari,
Srel,
Stucu,
irna,
oimari,
otrile,
tefeti,
ipotu,
oimeti,
tubeiu,
T
Talea,
Teiani,
Telega,
Teila,
Tinosu,
Tisa,
Tohani,
Tomani,
Trenu,
Trestienii de Jos,
Trestienii de Sus,
Trestioara,
Tristeni,
Tufani,
Tufeni,
Tulburea,
Tulburea-Vleni,
Trgoru Nou,
Trgoru Vechi,
Trleti,
Troreni,
Triceni,
Ttaru,
Ttrani,
Ttri,
intea,
ipreti,
oneti,
nreni,
rculeti,
U
Udreti,
Ulmi,
Ungureni (Filipetii de Trg),
Ungureni (Gherghia),
Ungureni (Vadu Spat),
Urleta,
V
Vadu Prului,
Vadu Spat,
Valea Anei,
Valea Bobului,
Valea Borului,
Valea Bradului,
Valea Brdetului,
Valea Cricovului,
Valea Crngului,
Valea Cucului,
Valea Clugreasc,
Valea Dulce,
Valea Larg,
Valea Lespezii,
Valea Mantei,
Valea Mieilor,
Valea Nicovani,
Valea Nucetului,
Valea Oprii,
Valea Orlei,
Valea Pietrei,
Valea Plopului,
Valea Poienii,
Valea Popii,
Valea Scheilor,
Valea Screzii,
Valea Seac,
Valea Seman,
Valea Stupinii,
Valea Stlpului,
Valea Tocii,
Valea Trsei,
Valea Unghiului,
Valea Urloii,
Valea Ursoii,
Varnia,
Vistieru,
Vitioara de Sus,
Vlcelele,
Vlcneti,
Vrfurile,
Vrbila,
Vrbilu,
Z
Zahanaua,
Zalhanaua,
Zamfira,
Zmeuret,
Zmbroaia,
Znoaga,

S-ar putea să vă placă și