Rolul Asistentei Medicale in Ingrijirea Pacientilor Cu Tuberculoza

Ratings: (0)|Views: 1,137|Likes: 1

Published by Nicoleta Alexandra
More info:
Published by: Nicoleta Alexandra on May 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial
Availability:
Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
Free download as PDF, DOCX, TXT or read online for free from Scribd
Flag for inappropriate content|Add to collection
See More
See less
CAPITOLUL I:1.1
Anatomia aparatului respirator1.2
Notiuni de fiziologieCAPITOLUL II:2.1 Definitie2.2 Etiologie2.3 Patogenie2.4
Simptomatologie2.5 Diagnostic2.6 Tratament2.7 ProfilaxieCAPITOLUL III:3.1 Rol
propriu3.2 Rol Delegat3.3 Descrierea unei tehniciCAPITOLUL IV:4.1 Culegerea de
date4.2 Grila de dependent4.3 Studiu de caz4.4 Epicriza
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU TUBERCULOZA
CAPITOLUL IANATOMIE SI FIZIOLOGIAAPARATULUI RESPIRATOR
Este alcatuit din doua parti distincte:
a)
Caile respiratorii extrapulmonare
:
cai respiratorii superioare,cai nazale,frainge
Cai respiratorii inferioare:laringe,trahee,bronhii principale
b)plamanii
a) Caile respiratorii extrapulmonare
Caile nazale. Reprezinta poarta de intrare a aerului, au forma aproximativ piramidala,
cu baza mare in jos, iar cele doua cavitati sunt despartite de o portiune membranoasa,
numita
sept.
Cavitatile suntcaptusite cu o mucoasa ce secreta mucus, cu rolul de a retine
impuritatile. Mucoasa nazala are la bazaun tesut de natura conjunctiva, foarte puternic
vascularizat, asigurand incalzirea aerului pe cavitatilenazale.Peretii proeminenti ai cailor
nazale se numesc
cornete nazale
, iar spatiile se numesc
meaturi.
Meaturile maresc suprafata mucoasei nazale si micsoreaza viteza d 919g62j e
deplasare a aerului intimpul inspiratiei. In partea posterioara, cavitatile nazale comunica
cu faringele prin orificiul naso-faringean sau
coane.
Aceste orificii pot fi inchise prin ridicarea valului palatin -
luetei
- inchidere ce areloc in timpul deglutitiei.Faringele.
Este un segment sub forma de palnie, cu orificiul mic in partea inferioara si comunica
cularingele si esofagul. Are in componenta sa musculatura striata, avand rol de a
separa cele doua cai:calea digestiva si cea respiratorie.
Laringele. Este un segment lung de 5-6 cm, cu rol de a conduce aerul in plamani si in
fonatie. Este formatdin mai multe cartilagii, cel mai dezvoltat fiind cartilagiul tiroid,
orientat anterior, iar pe mijloc exista oparte mai proeminenta, marul lui Adam, fiind
asezata glanda tiroida.Deschiderea orificiului laringian senumeste
glota
, iar inchiderea orificiului laringian se face cu un capacel numit
epiglota
.In interior suntcorzile vocale care au musculatura striata si produc sunete.Traheea.
Este segmentul aparatului respirator, care continua laringele, fiind asezata inaintea
esofagului.Este formata aproximativ din 18-20 de inele cartilaginoase, avand partea
posterioara subtire sielastica.Traheea este captusita pe tot traiectul ei cu o mucoasa
care prezinta o bordura de cili vibratili,ce scot impuritatile, evitand blocarea - reflex
tusea. Traheea se bifurca in doua
bronhii
formate din inelecartilaginoase. Fiecare bronhie patrunde in plaman.Bronhii principale.
Bifurcarea traheei da nastere celor doua bronhii principale: dreapta si stanga.
Fiecarebronhie principala patrunde in plamanul respectiv prin
hilul pulmonar
.Bronhiile principale fac parte din
pediculul pulmonar.
Pediculul pulmonar cuprinde formatiuni care intra si ies din plaman:- bronhia principala;-
artera pulmonara;- venele pulmonare;- vasele si nervii pulmonari.Bronhiile principale
sunt formate fiecare din 9-12 inele cartilaginoase. Bronhiile principale
constituiesegmentul extrapulmonar al arborelui bronsic. Dupa patrunderea in plaman,
ele se ramifica, formandsegmentul intrapulmonar al arborelui bronsic.
b)Plamanii.
Reprezinta organele in care se realizeaza schimbul de gaze, O
2
si CO
2
. Sunt in numar de doi, dreptsi stang, fiind asezati in cavitatea toracica de o parte si de
alta a medianului.
Culoarea plamanilor
variazacu varsta si cu substantele care sunt inhalate:- la fumatori si la cei care lucreaza
in medii cu pulberi, au o culoare cenusie-negricioasa;
- la copii, culoarea plamanilor este roz.
Forma plamanilor
este asemanatoare unui trunchi de con, cu baza spre diafragm.
Configuratia externa.
Plamanul drept este format din 3 lobi: superior, mijlociu si inferior.Plamanul stang este
format din 2 lobi: superior si inferior.Lobii sunt delimitati de niste santuri adanci -
scizuri
- in care patrunde pleura viscerala.Fiecarui plaman i se descriu:- 2 fete: costala, in
raport direct cu peretele toracic; mediastinala, la nivelul caruia se afla hilul pulmonar;- 3
margini: anterioara, posterioara si inferioara;- o baza sau fata diafragmatica, in raport cu
diafragmul si prin el cu lobul hepatic drept in dreapta sifundul stomacului in stanga;-
varful, care are forma rotunjita; vine in raport cu coastele unu si doi, si corespunde
regiunii de labaza gatului.
Structura plamanului.
Plamanii sunt alcatuiti dintr-un sistem de canale rezultat din ramificareabronhiei
principale -
arbore bronsic
si un sistem de saci, in care se termina arborele bronsic -
lobuli pulmonari.Arborele bronsic
reprezinta totalitatea ramificatiilor intrapulmonare ale bronhiei principale:bronhie
principala bronhii lobare (3 pentru plamanul drept si 2 pentru cel stang) bronhii
segmentare(cate 10 pentru fiecare plaman - cate una pentru fiecare segment pulmonar)
bronhii interlobulare bronhiole terminale bronhiole respiratorii canale alveolare.
Bronhiile intrapulmonare
au formacilindrica, regulata. Pe masura ce bronhiile se ramifica, fibrele musculare
netede devin din ce in ce mainumeroase, astfel incat bronhiolele respiratorii si
terminale, sunt lipsite de inelul cartilaginos, darprezinta un strat muscular foarte
dezvoltat, care intervine activ in modificarea lumenului bronhiolelor siastfel in reglarea
circulatiei aerului in caile pulmonare. Arborele bronsic poate prezenta dilatatiipatologice
sub forma de saci, in care se strang secretii, puroi -
bronsiectazii.
Lobulul pulmonar
continua ultimele ramificatii ale arborelui bronsic.Lobulul pulmonar reprezintaunitatea
morfologica si functionala a plamanului, la nivelul caruia se face schimbul de gaze.
Lobululpulmonar este constituit din: bronhiola respiratorie canale alveolare alveole
pulmonare, impreunacu vase de sange, limfatice, fibre motorii nervoase si senzitive.
Alveola pulmonara
- peretele alveolar este format dintr-un epiteliu, sub care se gaseste o bogata
reteacapilara, care provine din ramificatiile arterei pulmonare (ce aduc sange venos din
ventricululdrept).Epiteliul alveolar formeaza cu epiteliul capilarelor alveolare o structura
functionala comuna -
membrana alveolocapilara.
La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase prin difuziune, intre aerul dinalveole, a
carui compozitie este mentinuta constanta prin ventilatia pulmonara si sange.Suprafata
epiteliului alveolar este acoperita cu o lama fina de lichid -
surfactant.
Distrugerea peretiloralveolari reprezinta
emfizemul.
Mai multi lobuli se grupeaza in unitati morfologice si functionale maimari -
segmente pulmonare.
Segmentul pulmonar este unitatea morfologica si functionala, caracterizataprin teritoriu
anatomic cu limite precise, cu pedicul bronho-vascular propriu si aspecte
patologicespeciale.Segmentele pulmonare corespund bronhiilor segmentare cu acelasi
nume, fiecare plamanavand cate 10 segmente. Segmentele se grupeaza la randul lor,
formand lobii pulmonari.
Vascularizatia plamanului.
La nivelul plamanului exista doua circulatii sanguine:a) functionala;b) nutritiva.
a) Circulatia functionala
este asigurata de
artera pulmonara
care ia nastere din
ventriculul drept
si se capilarizeaza la nivelul alveolelor pulmonare. Circulatia functionala de intoarcere
esteasigurata de venele pulmonare, care se varsa in atriul stang. Se incheie astfel,
circulatia mica
, in careartera pulmonara continand sange neoxigenat, cu CO
2
; se incarca cu O
2
si se intoarce prin venelepulmonare care contin sange oxigenat, rosu, la atriul stang.
b) Circulatia nutritiva
face parte din
marea circulatie
si aduce plamanului sange incarcat cusubstante nutritive si oxigen. Este asigurata de
arterele bronsice
, ramuri ale aortei toracice; ele irigaarborele bronsic . O parte din sange se intoarce in
venele bronsice, care se varsa in venele
azygos s
iacestea in vena cava superioara si atriul drept; o alta parte din sange se intoarce prin
venele pulmonarein atriul stang.Circulatia limfatica este tributara ganglionilor hilari si
ganglionilor traheobronsici. De aicise varsa in final, in canalul toracic.Inervatia
plamanilor este:
a)
motorie,
asigurata de simpatic (fibre opstganglionare) si parasimpatic (nervul vag). simpaticul
are actiune:bronhodilatatoare si vasodilatatoare; relaxeaza musculatura bronsica;
parasimpaticul are actiune:bronhoconstrictorie; vasoconstrictorie;hipersecretie de
mucus.
b) senzitiva,
anexata simpaticului si parasimpaticului; cele mai multe fibre senzitive sunt in
legaturacu nervul vag.Capacitatea plamanului: volumul de aer pe care il contine este de
@4500-5000 cm
3
.Pleura. Plamanii sunt inveliti de o foita seroasa numita pleura. Ea are rolul de a usura
miscarileplamanilor prin alunecare. Fiecare plaman este invelit de o pleura. Pleura, la
randul ei, este formata dindoua foite, una in continuarea celeilalte:
pleura viscerala
care acopera plamanul si
pleura parietala
careacopera peretii cavitatii toracice.Intre cele doua pleure, exista o cavitate inchisa -
cavitatea pleurala,
care in mod normal este virtuala si care contine o cantitate infima de lichid, care
favorizeazaalunecarea.In conditiile patologice, cavitatea pleurala poate deveni reala,
putand fi umpluta cu: puroi(pleurezie); sange (hemotorax); aer (pneumotorax).Cand
cantitatea de lichid sau aer este mare,plamanul respectiv apare turtit spre hil (colabat) si
functia sa respiratorie este nula.Mediastinul. Toracele este impartit, din punct de vedere
topografic:- intr-o regiune mediana -
mediastin;
- 2 regiuni laterale -
pleuro-pulmonare.
Mediastinul
reprezinta regiunea mediana care desparte cele doua regiuni pleuro-pulmonare.
Elcorespunde:- in sens antero-posterior spatiului dintre stern si coloana vertebrala;- in
sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui si diafragmului.Mediastinul contine
organe apartinand aparatului respirator, cardio-vascular si digestiv, dar trebuieprivit ca o
unitate, datorita relatiilor stranse intre aceste organe prevenind simptomatologia
comuna aacestora in cursul unor boli.
Regiunile pleuro-pulmonare
sunt dispuse de o parte si de alta amediastinului si contin plamanul si pleura respectiva.
1.2. NOTIUNI DE FIZIOLOGIE
Respiratia
reprezinta un proces vital in care au loc aportul de O
2
la tesuturi si eliminarea CO
2
carezultat al metabolismului, fiind una dintre functiile vegetative si de nutritie.Respiratia
cuprinde urmatoarele etape:
1) Etapa pulmonara
cand aerul patrunde prin caile respiratorii in alveolele pulmonare;
2) Etapa sanguina
reprezentata de schimbul de gaze dintre alveolele pulmonare si sangele dincapilarele
sanguine;
3) Etapa circulatorie
cand are loc transportul de O
2
la tesuturi si CO
2
la alveole;
4) Etapa tisulara,
cand se face schimbul de gaz la nivelul tesuturilor se primeste O
2
si se elibereazaCO
2
in sistemul venos.Procesul de respiratie este continuu. Oprirea lui duce in scurt timp la
moarteacelulelor, deoarece organismul nu dispune de rezerve de O
2
, iar acumularea CO
2
este toxica pentrucelule.Ventilatia pulmonaraAerul atmosferic este introdus in plamani
prin procesul de ventilatie pulmonara, prin care se mentineconstanta compozitia aerului
alveolar.
a) Mecanica respiratiei
. Schimburile gazoase la nivelul plamanului se realizeaza datorita succesiuniiritmice a
doua procese:
inspiratia si expiratia.
1.
Inspiratia reprezinta un proces activ, realizat prin efort muscular, cand aerul patrunde in
plamaniincarcat cu O2.Principalii muschi inspiratori sunt:- muschii intercostali;- muschii
supracostali;- diafragma.Prin actiunea acestor muschi, cusca toracica isi mareste
volumul. Prin marirea volumului pulmonar,presiunea aerului scade in plamani, fata de
cea atmosferica.In timpul inspirului fortat intervin si muschii inspiratori accesori
(sternocleidomastoidian, pectoralulmare, dintatul mare si trapezul)
2. Expiratia
reprezinta un proces pasiv, prin care se elimina aerul din plamani, incarcat cu CO
2
. In timpulexpiratiei, cutia toracica revine pasiv la dimensiunile avute anterior.Tipuri de
respiratie: Tip costal superior - intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata antero-
posterior; Tip costal inferior - intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata
transversal; Tip abdominal - intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult
verticala.Cele doua faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza, cu o
frecventa de14-16 / minut la barbat si 18/minut la femeie. Frecveta respiratiei creste in
functie de nevoia de O
2
si deprezenta CO
2
.In timpul efortului fizic sau in caz de obstacol pe caile aeriene, expiratia poate deveni
activa prininervatia muschilor expiratori. Contractia lor comprima viscerele abdominale,
care deplaseazadiafragmul spre cutia toracica si apropie rebordurile costale, reducand
volumul toracelui.In inspiratie, prin cresterea volumului pulmonar, alveolele se destind si
volumul lor creste. Ca urmare,presiunea aerului in regiunea alveolara scade. Se
creeaza astfel o diferenta de presiune intre aerulatmosferic (unde presiunea ramane
neschimbata) si presiunea intrapulmonara (care scade). In felulacesta aerul patrunde
prin caile respiratorii pana la alveole , pe baza fortei fizice.In expiratie, prin retractia
plamanului si revenirea la forma initiala a cutiei toracice, se intalnesc douafaze :- prima,
in care revenirea cutiei toracice se face pe seama elasticitatii cartilajelor si ligamentelor
ei;
- a doua, in care plamanul elastic, in tendinta de a se retracta spre hil, exercita o
presiune de aspiratieasupra cutiei toracice.
Ciclul respirator
(1 inspiratie +1 expiratie) are o durata de 3 secunde, ceea cerevine la 20 miscari
respiratorii/ minut(normal aproximativ 12-20)
= frecventa respiratorie.
In efort fizic, frecventa respiratorie poate ajunge la 40-60/minut, de asemenea in conditii
patologice:febra, hipertiroidism, hipercapnie,hipoxie(
tahipnee)
.
b) Volumele respiratorii.
In timpul celor doua miscari in plamani sunt vehiculate o serie de volumerespiratorii:- la
o inspiratie normala este introdus un volum de 500 cm
3
de aer (volum inspirator curent) - V.I.C.;Dar, nu tot acest volum de aer participa la
schimburile respiratorii care se fac la nivelul alveolelor ,deoarece o parte din aerul
inspirat ramane in caile respiratorii. Spatiul ocupat de acest volum de aer,constituie
spatiul mort anatomic si are valori de aproximativ 150 cmc.Se mai utilizeaza notiunea
de spatiu mort functional care defineste volumul de aer, care nu participaefectiv la
schimburile pulmonare.In conditii normale, spatiul mort anatomic coincide cu cel
functional, dar in anumite conditiipatologice se produc decalaje intre aceste volume.- la
o inspiratie fortata este introdus inca 1500 cm
3
de aer (volum inspirator de rezerva) - V.I.R.;- la o expiratie fortata este expulzat 1500
cm
3
de aer (volum expirator de rezerva) - V.E.R.;- Capacitatea vitalaVIC+VIR +VER =
capacitatea vitala (CV) se determina prin efectuarea unei expiratii fortate dupa
oinspiratie maxima.-
la barbat este mai mare (4,8 l) ;
-
la femei este mai mica (3,2 l).
Capacitatea vitala pulmonara - valoarea fiziologica este de aproximativ 3600-4000 ml.
CV creste intimpul efortului fizic si scade in timpul sedentarismului. Ea depinde de
suprafata corporala, de varsta, deantrenament la efort.Volumele si capacitatile
pulmonare sunt importante pentru stabilireadiagnosticului si prognosticului diferitelor
boli pulmonare, totusi ele nu dau indicatii directe desprefunctia ventilatorie.C.V. este o
cifra aproximativa si difera de la un individ la altul, fiind influentata deefortul
fizic.Masurarea acesteia se face cu un aparat numit spirometru.
Transportul gazelor
Este realizat de sange.
a) Transportul O
2
.
O cantitate mica de O
2
este dizolvata in plasma sanguina, iar cea mai mare parteeste transportata prin
formarea unui compus instabil cu hemoglobina din sangeHb + O
2
Oxihemoglobinatesuturi plamanSe formeaza cand sangele este la plamani, ajunge la
tesuturi si are loc descompunerea oxihemoglobinei.
b) Transportul CO
2
(se formeaza in urma arderilor celulare)1. dizolvare in plasma (cantitate mica);
2. formarea unui compus cu hemoglobinaHb + CO
2
Carbohemoglobina3. prin formarea unor saruri acid (carbonat acid de sodiu si
potasiu).Cu unele gaze, hemoglobina formeaza compusi stabili care blocheaza Hba)
CO (monoxidul de carbon) se formeaza acolo unde se produc arderi incomplete;b)
oxigenul in stare atomica, care poate fi eliberat de substante puternic oxidante.
Respiratia tisulara
In cadrul respiratiei tisulare are loc arderea substantelor cu eliberarea energie prin
ardere de glucoza.Organismul transforma energia chimica in alte forme de energie:-
energie de contractie musculara;- energie calorica;- energie electrica.
Schimbul alveolar de gaze
Aerul atmosferic ajuns in plamani prin ventilatie este condus in alveole, unde are loc
schimbul de gazeintre aerul alveolar si sange, la nivelul membranei alveolo-capilare.
Acest schimb se face prin difuziune
,
in functie de presiunea partiala a gazelor respiratorii O
2
si CO
2
de o parte si de alta a membranei alveolo-capilare.Ventilatia pulmonara normala sau
normoventilatia
se realizeaza la concentratii alveolare ale :- CO
2
de 5-6% mentinute la o frecventa respiratorie normala, de repaus(12-20/min.)- O
2
de 14%
Hiperventilatia :
cand CO
2
scade si O
2
creste. Procesul este complexat reflex prin
apnee
si bradipnee.
Hipoventilatia:
cand CO
2
creste si O
2
scade, compensate reflex prin
polipnee.
Presiunea partiala a unui gaz in amestec
(legea lui Dalton) este proportionala cuconcentratia gazului in amestec si este egala cu
presiunea pe care ar exercita-o asupra peretilorrecipientului , un gaz, daca acesta ar
ocupa singur recipientul.In aerul alveolar, presiunea partiala este : pentru- O
2
=100 mmHg-CO
2
=40 mmHgIn sangele venos, presiunea partiala este : pentru - O
2
= 37-40 mmHg-CO
2
= 46 mmHgDatorita diferentei de presiune, CO
2
trece din sangele venos in aerul alveolar, iar O
2
trece din aerulalveolar in sangele venos. Schimbul de gaze se face cu viteza foarte
mare.
Daca membrana alveolara este ingrosata (edem pulmonar, emfizem) schimbul de gaze
este alterat , maiales in ce priveste CO
2
si se instaleaza
hipoxemia
.
Reglarea respiratiei
Procesele metabolice avand o intensitate variabila in functie de activitatea organismului,
consumul deO
2
si producerea de CO
2
vor fi, de asemenea, diferite. Adaptarea ventilatiei pulmonare la necesitatilevariabile ale
organismului se realizeaza permanent, gratie unor mecanisme extreme de fine,
careregleaza ventilatiile prin modificarea atat a frecventei, cat si amplitudinii respiratiilor.
Reglarea nervoasa :
o respiratie se realizeaza prin interventia centrilor respiratori. Acestia asigura oreglare
automata a respiratiei. Exista centrii respiratori primari, situati in bulb , si centrii
respiratoriaccesorii, localizati la nivelul puntii. Activitatea centrilor nervosi bulbopontini
este modificata atat inintensitate, cat si in frecventa, sub influente nervoase si
umorale.Influentele nervoase pot fi de doua feluri :- directe, de centrii nervosi encefalici
( din hipotalamus si scoarta cerebrala) sau de alti centrii vecini;- reflexe, de la receptorii
raspanditi in organism.Influentele nervoase direct corticale permit controlul voluntar, in
anumite limite, al miscarilorventilatorii. Ele explica modificarile respiratorii in stari
emotionale, precum si reflexele conditionaterespiratiei. Sub influenta scoartei cerebrale
are loc reglarea comportamentala a respiratiei. Respiratiapoate fi oprita voluntar(
apnee)
pentru cateva zeci de secunde sau 3-4 minute la cei antrenati. Actulventilator se
adapteaza unor activitati psiho-sociale (vorbitul, cantatul vocal sau la instrumente
muzicalede suflat) sau psiho-fizice (eforturi profesionale). Expiratia poate fi accelerata (
polipnee)
sau incetinita
(bradipnee)
voluntar.
Reglarea umorala
a respiratiei se datoreaza influentelor exercitate asupra centrilorrespiratori de catre o
serie de substante.Rolul cel mai important in aceasta reglare il joaca CO
2
si O
2
si variatiile de pH ale sangelui si ale LCR.Rolul CO
2
este esential si de aceea a fost denumita aceasta substanta - hormonul respirator .
Elactioneaza direct asupra centrilor respiratori. Cresterea presiunii de CO
2
in sangele arterial cu numai 0,5mmHg este urmata de dublarea debitului ventilator
pulmonar. Scaderea presiunii CO
2
determina rarirearespiratiei si chiar oprirea ei.Rolul O
2
este de asemenea important. Scaderea O
2
din sangele arterialexercita chemoreceptorii vasculari si determina intensificarea
respiratiei.
CAPITOLUL II
TUBERCULOZA:
2.1
DEFINITIE:
Tuberculoza este o boala infectioasa provocata de bacteria Mycobacteriumtuberculosis,
numita si bacilul Koch. Forma cea mai frecventa de tuberculoza ataca
plamanii(tuberculoza pulmonara), unde bacteriile distrug tesuturile si creeaza cavitati. In
tuberculozaextrepulmonara, bacteriile ataca alte regiuni ale corpului

oase, rinichii, ganglionii limfatici, meningelesi sistemul nervos central.Exista si
tuberculoza diseminata, in care bacteriile se raspandesc prin sistemul sangvin si ataca
intregorganismul.Boala a fost bine caracterizata in secolul al XIX-lea cu trei momente
importante: individualizarea clinica abolii de catre Laennec, demonstrarea naturii
transmisibile de catre Villemin si in fine identificareaMycobacterium tuberculosis de
catre Robert Koch, care pune bazele diagnosticului bacteriologic altuberculozei.Secolul
al XX-lea aduce o revolutie terapeutica in tuberculoza cu aparitia vaccinarii BCG,urmata
de descoperirea secventiala a antituberculoaselor de prima linie: streptomicina,
izoniazida,etambutolul, rifampicinasi pirazinamida; ulterior au fost descoperitesi alte
medicamenteantituberculoase, ultima grupa fiind cea a fluorochinolonelor. Sfarsitul
secolului XX a fost marcat deideea integrarii chimioterapiei antituberculoase intr-un
context de masuri socio-economice, ceea ce acondus la constituirea unor strategii
cuprinse in Programe Nationale de Control al Tuberculozei.2.
2 ETIOLOGIE
Micobacteriile sunt bacili mici, aerobi, imobilisi nesporulati. Mycobacterium tuberculosis
(MTB) saubacilul Koch (bK) constituie agentul etiologic al tuberculozei la om. Complexul
Mycobacteriumtuberculosis cuprinde Mycobacterium tuberculosissi alte specii strans
inrudite bacteriologic: M. bovis,M. africanumsi M. microti. M. tuberculosis, M. bovissi M.
africanum determina o boala clinic similara,dar au importanta epidemiologica inegala.
Raritatea M. bovis (prin controlul TB bovinelor sipasteurizarea laptelui)si a M. africanum
(restrans la arealul Africii Centrale si Occidentale) contrasteazacu raspandirea mondiala
a M. tuberculosis.Peretele celular micobacterian este gros si bogat in lipide si, ca
urmare, relativ impermeabil pentrumoleculele polare (coloranti hidrosolubili, acizi,
alcooli). Drept consecinta micobacteriile sunt rezistentela colorarea obisnuita (colorarea
cu fuxina poate fi realizata prin incalzire)si la decolorarea cu acid-alcool(i.e. sunt bacili
acid-alcoolo-rezistenti = BAAR). Aceste doua proprietati stau la baza metodelor
decolorare specifica prin care sunt puse in evidenta micobacteriile in microscopie (vezi
examenulbacteriologic). M. tuberculosis (ca si majoritatea micobacteriilor) creste lent,
avand un timp de generatiein jur de 24 ore; astfel sunt necesare minim 3 saptamani
pentru aparitia coloniilor vizibile pe mediilesolide de cultura cum este mediul
Lwenstein-Jensen.M. tuberculosis este un germen obligatoriu aerob, tesuturile bogate
in oxigen fiind cele maisusceptibile de a fi invadate. Este un parazit intracelular
facultativ, virulenta lui fiind in mare masuralegata de capacitatea de a supravietuisi de a
se multiplica in mediul intracelular al fagocitelormononucleare. Bacilii sunt rapid distrusi
in mediul ambiant de radiatiile ultraviolete.A. SURSE DE INFECTIESpre deosebire de
alte micobacterii care sunt ubicuitare in natura, bK nu se multiplica in
afaraorganismelor, iar infectiile naturale la animale sunt foarte rare. Astfel bK este
extrem de adaptat laorganismul uman si, drept consecinta, rezervorul de germeni este
aproape exclusiv uman (personaeinfectate sau bolnavi), iar transmiterea infectiei este
practic exclusiv interumana, pe cale aeriana. Sursade infectie o reprezinta bolnavul cu
TB pulmonara . Gradul de contagiozitate al unei surse de infectieeste dependent de
densitatea MTB in sputasi de frecventa tusei. TBP cavitara este prototipul de sursainalt
contagioasa datorita densitatii enorme de MTB din sputa (106-109/ml de sputa)si tusei
in generalfrecvente. Examenul microscopic al sputei este pozitiv in cazul unei densitati
a MTB in sputa de minim
5000-10000/ml; astfel microscopia sputei separa cazurile pozitive (M+), considerate
contagioase, de celenegative (M-) considerate putin sau deloc contagioase.B.
TRANSMITEREA INFECTIEITransmiterea este realizata prin intermediul nucleilor de
picatura mica, ce au un diametru cuprinsintre 1-5 mm, ideal pentru a ramane
suspendate in aer timp indelungat (ore)si, odata inhalate, pentru aajungesi a se depune
in alveole. Generarea acestor particule de catre surse (bolnavii cu TBP) cuprindedoua
etape: aerosolizarea secretiilor respiratorii contaminate ale sursei prin manevre
expiratorii fortate(tuse, stranutsi chiar vorbire), urmata rapid de deshidratare cu
reducerea dimensiunilor particulelorrezultate. Ventilatia reduce numarul de particule
infectante iar expunerea la radiatii ultraviolete (luminasoarelui) distruge MTB. Asocierea
acestor metode reduce considerabil riscul de transmitere atuberculozei.Inhalarea
particulelor infectante de catre o gazda susceptibila este urmata de depunereaacestora
in alveolesi fagocitarea MTB de catre macrofagele alveolare. Supravietuireasi
multiplicareaintracelulara a MTB constituie primum movens al infectiei tuberculoase.
Riscul unei persoane sanatoasede a se infecta cu MTB depinde in primul rand de
numarulsi gradul de contagiozitate al surselor cu carevine in contactsi de duratasi
proximitatea contactului cu acestea.La nivelul unei populatii riscul mediu deinfectie este
dependent in special de densitatea surselorde infectie (in special TBP/M+)si de
conditiile deconvietuire (de ex. supraaglomerare),si in mai mica masura de virulenta
tulpinilor de MTBsi de rezistentaindivizilor la infectie.Transmiterea nosocomiala a
tuberculozei (inclusiv a TB polichimiorezistente = MDR-TB, multidrug resistance
tuberculosis) a fost descrisa in spitalesi azile, atat la personal catsi la
pacienti,constituind o problema epidemiologicasi medico-legala.2.
3 PATOGENIE:
Boala se produce prin patrunderea bacilului in organism si actiunea lui in
conditiifavorizante,importante de retinut pentru profilaxia bolii.Cauzele favorizante sunt
numeroase insa varsta joaca un rol important observandu-se ca boala se instaleaza cu
mare frecventa la tineri si copii.Un altfactor este cel al terenului neuroendocrin,la care
se adauga conditii de viata si de muncaneigienice(locuinta,alimentatie,stres),boli
cornice(DZ,hepatita cronica,ciroza hepatica).Mecanismul de producer al bolii in
prezenta factorilor etioptatogenici a fost interpretat in mod diferit dela teoria tristadiala a
lui Ranke care descria infectia primara(alveolita,limfangita)urmata de
diseminareasecundara cu localizari variate(bronho-pleuro-
pulmonare,peritoneale,meningeale etc) si stadiul TBC-ului
tertiar cu localizare pulmonara pana s-a ajuns la concluzia ca infectia nu trebuie
obligatoriu sa treacaprin cele trei stadia.A juns in organism,bK determina infectia
tuberculoasa(alveolita,limfangita,adenopatii si modificaribiologice).Infectia primarw care
poate evolua asymptomatic sau dimpotriva,gasind conditiifavorizante,microbul se
multiplica,devine agresiv si da nastere bolii manifestate clinic.De la nivelulleziunii
primare microbul se poate raspandii in organism pe cale sanguine,limfatica sau
bronsicadeterminand forme clinice pulmonare variate sau la nivelul altor organe.2.
4 SIMPTOMATOLOGIE:Semne si simptome
- tuse- expectoratii de culoare neobisnuita sau sanguinolente- febra usoara- inapetenta
si scadere in greutate- transpiratii nocturne- dureri in piept la respiratie sau in timpul
tusei- dureri ale coloanei vertebrale sau ale principalelor articulatiiPeste 50% din
persoanele afectate nu prezinta niciun simptom o lunga perioada de timp.Tusea este
cel mai frecvent simptom al tuberculozei. Dar, intrucat debutul bolii este insidios,
persoanainfectata poate pune tusea pe seama fumatului sau a unui episod recent de
gripa. Tusea poate produceo cantitate mica de sputa verde sau galbena dimineata. In
cele din urma, sputa poate prezenta striatiisanguinolente, dar cantitatile mari de sange
sunt rare.Transpiratiile nocturne abundente constituie un alt semn al TBC, dar la fel ca
si tusea, nu este specifictuberculozei.2.5
DIAGNOSTIC:
Radiografie toracica-element central in diagnosticul tusei persistenteNu permite
stabilirea diagnosticului pozitiv
Imagine cavitara:-pereti relative subtiri,fara nivel lichidian-localizare caracteristica
apical,dorsal,apical LS,apical LI adesea insotita de leziuni maitinere .Diagnostic
diferential tuse persistent:Tuse peste 3 saptamani:-
Rx normalastm bronsic,BRGE
-
bronhoree purulentabronsectazii
-
dispnee progrsiva,sindrom obstructivbronsita cronica/BPOC
-istoric fumat,Rx -
/+ bronhoscopie sugestivaneoplasm bronhopulmonar
-
expunere profesionala imagine Rxpneumoconioza
2.
6 TRATAMENT:
Bolnavul tuberculos este un focar de raspandire a infectiei la cei din jur.Prima Maura
este izolarea ladomiciliu sau in sectii specilizate.La domiciliu,bolnavu treuie plasat in
camera separate,cu vase,tacamuri,lenjerie separate,luandu-semasuri de educare si
suprveghere privind cura de repaus,igiena incaperii,alimentatia,expectoratia
sidezinfectia produselor patologice.In spital,ingrijirea vizeaza cura de repaus si conditiile
de igiena,alimentatia va fi substantial,bogata inoroteine
animale(carne,lapte,branza,oua) si vegetale,cu aport de vitamine si minerale.Trebuie sa
se urmareasca evolutia febrei,sputa si masurile de prevenire a infectiei prin
sputa.Pentru diagnostic sun necesare o serie de examinari paraclinice:examenul
sputei9examen bacteriologicpe lama,culture,antibiograma),examenul sucului gastric
daca bolnavul inghite sputa sau spalaturabronsica.se practica examenul
radiologic(radiografie,tomografie).VSH-ul este de regula crescut,permiteurmarirea
evolutiei alaturi de examinarea clinica si radiologica.De asemenea se practica
numaratoareahematiilor,hematocrit si formula leucocitara.

Tratamentul medicamentos antituberculos se face cu o gama larga de
medicamente.Lementionam pe cele clasice:streptomicina,izoniazida,etambutol.In
aplicarea tratamentului vomurmari reactiile bolnavului mai ales pentru
streptomicina,care poate duce la lezarea nervuluiauditiv.

Tratamentul simptomatic va combate tusea seaca prin administrarea de preparate de
codeinesau siropuri expectorante.

Tratamentul tonifiant se realizeaza prin administrarea de vitamine,Fe,Ca.

Tratamentul hemop
tizieiurgenta pulmonara,necesita
urmatoarele masuri:-repausfizic,psihic,vocal,in pozitie semisezand,aplicare de pungi cu
gheata pe toraceTratament medicamentos:calciu si vitamina C iv,adrenostazin

Tratamentul pneumotoracelui spontan cu supapa se aplica imediat combatandu-
sedurerea,dispneea seadministreaza morfina sau mialgin.oxigenoterapie prin sonda
nazala,dacastarea bolnavului o cere se practica interventie chirurgicala.2.
7 PROFILAXIA:
-depistarea,izolarea si tatarea focarelor de infectie-control periodic al contactilor-
chimioprofilaxia cu hidrazida a contactilor tineri-controlul periodic al fostilor bolnavi
active,pana la scoterea din evident-IDR la polulatia tanara,vaccinarea BCG la nou
nascuti si populatia tanara cu IDR negative-mobilizarea si educarea pouplatiei pentru
examenele de depistare-cresterea nivelului material si cultural
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR CU
TUBERCULOZA3.1
Rol propriu:
Principalele tulburari functionale provocate de o afectiune pulmonara sunt: dispneea,
durerea toracica,tusea, expectoratia, hemoptizia, sughitul si tulburarile vocii.
Dispneea
este dificultatea de a respira. Spre deosebire de respiratia normala,care este
involuntara, respiratia dispneica este constienta, voluntara, penibila.
Bolnavul resimte o sete de aer". Cu alte cuvinte, bolnavul dispneic simte pe
de o parte necesitatea de arespira, iar pe de alta ca efortul respirator pe care-1face este
insuficient.Se stie ca, in stare normala, miscarile respiratorii au o frecventa constanta, o
amplitudine egala si unritm regulat, in timp ce in stari patologice aceste caracteristici se
modifica si apare dispneea.
Durerea
poate sugera deseori diagnosticul, dar nu orice durere toracica exprima o boala a
aparatuluirespirator. Se disting dureri: pleurale (junghiul din pleurezie, durerea atroce
din pneumotoraxulspontan), parenchimatoase pulmonare (junghiul din pneumonie,
durerea violenta din emboliapulmonara, gangrena pulmonara), parietale (fracturi si
neoplasme costale, herpesul zoster, cancerul sautuberculoza vertebrala, boli
reumatismale etc), toracice, de origine cardio-vasculara, abdominaleiradiate la nivelul
toracelui (dureri veziculare, pancreatita acuta).
Tusea
este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violenta a aerului si in
unelecazuri a corpurilor straine din caile respiratorii. Ca mecanism general, actul tusei
cuprinde o faza
inspiratorie, in care aerul patrunde in plamani, o faza de compresiune, prin inchiderea
glotei, si o faza debrusca expulzie a aerului prin contractia muschilor abdominali,
ridicarea violenta a diafragmului sideschiderea fortata a glotei. Tusea poate fi:
uscata,
fara expectoratie (pleurite, faza initiala a bronsiteloracute sau a tuberculozei pulmonare)
sau
umeda,
urmata de expectoratie. Acesta este semnul unuiproces bronsic sau parenchimatos
pulmonar (bronsita acuta sau cronica, supuratii bronsice saupulmoanre, pneumonie
etc).Asistenta medicala trebuie sa urmareasca si sa stie sa interpreteze tusea. Trebuie
sa linisteasca tusea deiritatie (laringita, bronsita), obisnuind bolnavul sa-si stapaneasca
tusea si recomandandu-i sa evitefumatul, discutiile, deschiderea gurii in inspiratie, aerul
uscat sau temperatura prea ridicata, sa tuseascacu batista la gura etc. De asemenea,
trebuie sa aseze bolnavul in pozitia care permite expectoratia si, lanevoie, sa utilizeze
tusea artificiala, aspiratia bronsica etc.
Expectoratia
este procesul prin care se elimina produsele formate in caile respiratorii. in mod
curent,prin expectoratie se inteleg atat actul de expulzie, cat si produsele eliminate
(sputa). Rolul asistenteimedicale consta in a face educatia bolnavilor asupra modului
cum trebuie sa expectoreze si cum sautilizeaze scuipatorile; sa invete femeile si copiii
sa expectoreze si sa lupte impotriva rezistentei acestorafata de utilizarea scuipatorilor,
sa remarce si sa obisnuiasca bolnavul cu utilizarea pozitiei in care saexpectoreze cu
mai multa facilitate si abundenta, sa stearga cu tampoane de vata montate pe
pensa,sputele adunate pe gura si dintii bolnavului. De asemenea, trebuie sa stranga si
sa masoare - in eprubetesau pahare gradate - expectoratia abundenta.Dezinfectarea
scuipatorilor este o regula absoluta.Pentru dezobstruarea cailor aeriene se foloseste,
uneori provocarea tusei artificiale. Se comprima bruscsi sacadat, ventral, baza toracelui
- bolnavul aflandu-se in pozitie semi-sezanda - dupa o inspiratiefortata, in timp ce
bolnavul face un efort de tuse. Exista doua contraindicatii speciale:
traumatismelecraniene si fractura de coloana. in acelasi scop se efectueaza uneori
bolnavului - in pozitie sezanda -compresiuni bruste si sacadate la baza toracelui, la
sfarsitul unor inspiratii fortate, urmate de eforturi detuse.
Hemoptizia
este eliminarea pe gura a unei cantitati de sange provenind din caile aeriene
inferioare.Asistenta medicala are rolul sa calmeze pe bolnav si pe cei din anturajul
acestuia, sa-1 dezbrace cublandete si sa-1 aseze in pat, in pozitie semi-sezanda; sa-i
asigure izolarea, semiobscuritatea, aerisirea,temperatura moderata (16); sa-i impuna
imobilitate absoluta si tacere, sa recomande bolnavului sa nutuseasca, sa inspire lent si
profund; sa-i curete gura de cheaguri si sa-i administreze bucati de gheata; sanu
recomande alimentatie si bauturi timp de 24 de ore.

Cunoasterea particularitatilor tratamentului antituberculos in cateva situatii particulare:-
in sarcina Streptomicina are risc toxic se poate inlocui cu Etambutol-alaptarea nu
necesita adaptari ale regimului therapeutic pentru mama si sugar
-asocierea cu contraceptivele orale Rifampicina scade efectul pilulelor contraceptive-
ajustarea pilulelorsau schimarea metodei contacepive-monitorizarea hepatica in cazul
administarii izoniazidei,Rifampicinei-monitorizare renala pentru Rifampicina sau
Etambutol

Principii de tratament:-se utilizeaza medicamentele esentiale la care este pastrata
sensibilitatea-regimul va contine in prima faza 3-4 medicamente la care pacientul este
sensibil in administarea orala +un medicament injectabil in faza de continuare 4
medicamente orale

Tratament sub supraveghere directa(pacientul este supravegheat in timp ce
inghitemedicamentele)

Responsabilitatile asistentilor comunitari:-sa se prezinte la fiecare intalnire programata
de medical pneumolog-Sa vina lunar pentru ridicarea medicamentelor pentru pacientii
aflati sub supravegherea lui-Sa supravegheze administrarea tratamentului-Sa scrie in
fisa de tratament fiecare doza luata-sa predea fisa de tratament la incheierea
tratamentului,medicului specialistSa supravegheze recoltarea corecta a probelor de
sputa-sa comunice imediat orice modificare survenita in activitatea lui3.2
Rol delegat:

Administrarea medicamentelor antituberculoase:

Esentiale,majore,de linia I:IZONIAZIDA,RIFAMPICINA,STREPTOMICINA,ETAMBUTOL

De rezerva,minore,de linia AII-a:KNAMICINA,ETIONAMIDA,CIPROFLOXACINA

Interventie chirurgicala daca este cazul3.3 DESCRIEREA UNEI TEHNICI:
CAPTAREASPUTEI:
SCOP:
1. drenajul secretiilor bronsice2. examen flora banala
3. examen bacteriologic
MATERIALE NECESARE:
-
pahar sau cutie Petri
-
2-3 scuipatoriTEHNICA:
Se pregatesc materialele si se transporta la patul bolnavului. Este pregatit fizic si psihic.
Esteinstruit sa nu inghita sputa, sa nu o imprastie, sa nu o expectore in batista sau prin
salon, ci sa colectezein scuipatorile speciale, pentru a preveni infectiile nozocomiale. I
se asigura cel putin 2-3 scuipatori derulaj. Acestea sunt schimbate in functie de cand
trebuie prezentate medicului. Se educa bolnavul sa nuarunce corpuri straine in
scuipatoare. Se trece la reorganizarea locului de munca.
Definitia sputei:
Sputa reprezinta totalitatea substantelor ce se expectoreaza din caile respiratorii
printuse. Prin expectoratie se intelege eliminarea sputei din caile respiratorii
superioare(C.R.S.).
In conditii fiziologice, mucoasa cailor respiratorii secreta o cantitate mica de mucus,
necesara protejariisuprafetei interioare a organelor respective fata de efectul nociv al
aerului, prafului si fata de uscaciune.In conditii patologice se aduna in CAILE
RESPIRATORII SUPERIOARE o cantitate variabila de sputa careactioneaza ca un corp
strain si provoaca actul tusei. Sputa este alcatuita din secretia si exudatiapatologica a
mucoaselor bronhopulmonare din descuamatia epiteliilor pulmonare dar si din
substantestraine inhalate(praful). Expectoratia are o mare importanta pentru stabilirea
multor diagnostice. Pentrudeterminarea cantitatii se vor folosi vase gradate acoperite cu
placi de sticla, in vas se afla o cantitatefixa de substanta dezinfectanta de lizol 5%sau
fenol 100g sau permanganat de potasiu, care trebuiescazuta din cantitatea de sputa
colectata in vas(recipient). Daca sputa se capteaza pentru apreciereaaspectului se
utilizeaza scuipatoare emailata cu capac,fara a se adauga o alta substanta in vas, care
arputea denatura aspectul sputei.
CAPITOLUL IV-CULEGEREADE DATE
4.1DATE RELATIV VARIABILE:NUME:MPRENUME:MVARSTA:40
ANISEX:MRELIGIE:ORTODOXALB.VORBITA:ROMANADOMICILIU:BRASOVOBICEI
URI:FUMATORNU ESTE ALERGIC LA NICIUN MEDICAMENTINALTIME:1.80
cmDATE VARIABILE:T.A:130/60
mmHgPULS:90BATAI/minTEMPERATURA:39gradeGREUTATE:80 kgMANIFESTARI
DE DEPENDENTA:febra,transpiratii,inapetenta,scadere in greutate,dispnee,tuse
EXAMINARI PARACLINICE-INVESTIGATII DE LABORATOR:Analiza
sputeiRadiografie pulmonaraIDR la tuberculinaVSHHematocritFormula leucocitara4.2
GRILADE DEPENDENTA
NEVOIAFUNDAMENTALAMANIFESTARI DEDEPENDENTASURSE
DEDIFICULTATEDIAGNOSTICINGRIJIREGRAD DEDEPENDENTA1.A RESPIRA SI
AAVEA O BUNACIRCULATIEDispnee,tusesuparatoareDurereAlterare
mucoasabronsicarespiratieinadecvataDEPENDENT2.A MANCA SI ABEAinapetenta
Sindromului febrildurereNevoie afectata DEPENDENT3.A ELIMINA
TranspiratiiDurere,greataStare patologica Nevoie afectata DEPENDENT4.A SE MISCA
SI AAVEA O BUNAPOSTURAINDEPENDENT5.A DORMI SI A SEODIHNITuse,durere
dispnee Nevoie alterata DEPENDENT6.A SE IMBRACA
SIDEZBRACAINDEPENDENT7.A MENTINETEMPERATURACORP IN
LIMITENORMALETranspiratiifrisoaneStare patologica
aorganismului,febraridicataTemperaturaafectataDEPENDENT8.A FI CURATINGRIJI SI
APROTEJATEGUMENTELE SIMUCOASELEINDEPENDENT
9.A EVITAPERICOLELEINDEPENDENT10.A COMUNICA INDEPENDENT11.A
ACTIONACONFORMPROPRIILORCONVINGERIINDEPENDENT12.A FIPREOCUPAT
INVEDEREAREALIZARIIINDEPENDENT13.A SE RECREEA INDEPENDENT14.A
INVATA CUMSA-SI PASTEZESANATATEAGreseli
deeducatieprofilacticaCunostinteinsuficienteNevoie afectata DEPENDENT4.3
Plan de ingrijire
:1.Nevoia de a respire si a avea o buna circulatie:Diagnostic de ingrijire:nevoie afectata
din cauza durerii,alterarea mucoasei bronsice manifestata prindispnee sit use
suparatoare.Obiective: pacientul sa prezinte o respiratie adecvata,prevenirea infectiei si
echilibrare psihicaRol propriu:-explic pacientului tehnicile care urmeaza sa I se practice-
educ pacientul sa foloseasca batista atunci cand tuseste-ii explic ca este de preferat sa
evite schimbarile bruste de temperature-invat pacientul cum trebuie sa tuseasca sis a
colecteze sputaRol delegat:-administrez tratamentul prescris de medic:
antitusive,expectorante.2.Nevoia de a bea si a manca:Diagnostic de ingrijire:nevoie
afectata din cauza sindromului febril,durerii manifestat prininapetenta,greturi.varsaturi

Obiective:pacientul sa o stare de bine fara greturi si varsaturi,sa se hreneasca
corespunzatorRol propriu:asez pacientul in pozitia semisezand sau in decubit dorsal,il
ajut in timpul vrasaturilor si ilinvat sa inspire profundRol delegat:aplic tratamentul
prescris de medic:antiemetice,vitamine3.Nevoia de a elimina:Diagnostic de
ingrijire:nevoie afectata din cauza starii patologice manifestata prin greata,transpiratii
sidurereObiective:pacientul sa nu mai simta starea de greata si sa fie echilibrat
psihic,realizarea unui transitintestinal normalRol propriu:educ pacientul cu privire la
importanta hidratarii,il sfatuiesc sa bea cat mai multe lichide,seinformeaza asupra
deprinderilor alimentare si de eliminare ale pacientului,incurajareabolnavului sa
evitesedentarismul,asigura imbracaminte comoda,ajuta pacientul la toaleta partial,face
bilantul ingestaexcretaRol delegat: rehidratare orala la indicatia medicului(lichide
reci)4.Nevoia de a dormi/a se odihni:Diagnostic de ingrijire: somn perturbat din cauza
dispneei manifestata prin tuse si durereObiective: pacientul sa beneficieze de un somn
cat mai bun cantitativ si calitativRol propriu: evalueaza somnul,determina gradul de
anxietate,comunica cu pacientul inlaturandu-IteamaRol delegat: determina afectiunile
care pot determina insomnia,verifica daca exista in medicatiaprescrisa vreun
medicament care are effect invers=insomnia5.Nevoia de a mentine temperatura
corpului in limite normale:Diagnostic de ingrijire:temperature afectata din cauza starii
patologice a organismului(febraridicata)manifestata prin tanspiratii,frisoane.Obiective:
mentinerea temperaturii in limite normale,hidratare normalRol propriu:monitorizarea
temperaturii la bolnavii febrile la 4-6 ore,anuntarea medicului asupratemperaturii si a
modificarilor ce apar,administrarea suplimentara de lichide in functie
depierderi,schimbarea hainelor ori de cate ori este nevoieRol delegat: administrearea
medicamentelor antipiretice,antibiotic conform indicatiilor.
4.4
Epicriza:
Bolnav in varsta de 40 ani,fumator se interneaza acuzand urmatoarele manifestari de
dependenta:febra,transpiratii,inapetenta,scadere in greutate,dispnee,tuse.In urma
cercetarilor(Analiza sputeiRadiografie pulmonara,VSH marit)se da diagnosticul de TBC
pulmonar,urmand ca pacientul sa fieinternat obligatoriu sis a I se efectueze cat mai
repede tratamentul corepunzator pentru
prevenireainfectiei.(Streptomicina,Izoniazida,Codeina) timp de 7 zile.Totul a decurs
normal,pacientul se afla intr-ostare mult mai buna urmand tratamentul si acasa si
revenind la control periodic.
BIBLIOGRAFIE:
-Tehnici de ingrijire a omului bolnav si sanatos-Liliana Rogozea,Tatiana Oglinda,Rodica
Stoica-Boli Interne Pentru cadre Medii-FL.Marin.C.Popescu